1ra-77/2020 — art.151 alin.2 lit. d Cp

1ra-77/2020 — art.151 alin.2 lit. d Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-77/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul

Lupașcu Zinaida în numele inculpatei Druța Tamara și de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului Chetruș Veaceslav, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Orhei sediul Șoldănești din 26 noiembrie 2018 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Chetruș Veaceslav XXX, născut la xxx, originar

din x, domiciliat în xxx.

Druța Tamara XXX, născută la xxx, originară și

domiciliată în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.06.2017 - 26.11.2018;

Instanță de apel: 15.12.2018 - 08.04.2019;

Instanță de recurs: 27.06.2019 - 23.01.2020;

A C O N S T A T A T :

Chetruș Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(2) lit. d)

Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Druța Tamara a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.151 alin.(2)

lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei.

XXX se învinuiește în aceia că la 11 mai 2016, în jurul orei 17.00, în urma unui conflict

și a relațiilor ostile existente, intenționat, având scop de răzbunare, acesta împreună cu

Druța Tamara, prin înțelegere prealabilă, aflându-se în gospodăria lui Negru XXX situată

în s. Chipeșca r-nul Șoldănești, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

corp, inclusiv în regiunea vitală cap și torace, cauzându-i lui Negru XXX, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.185/D din 11.08.2016 leziuni corporale sub

formă de traumă închisă a toracelui, manifestată prin fractura coastelor IX și X pe stânga,

1

linia axilar posterioară, ruptura splinei post-traumatică în doi timpi, homoperitoneum în

volum de 1 500 ml., pneumohemotorax pe stânga - care se califică ca vătămare corporală

gravă.

Druța Tamara a fost învinuită în aceia că la 11 mai 2016, în jurul orei 17.00, în

urma unui conflict și a relațiilor ostile existente, intenționat, având scop de răzbunare,

împreună cu Chetruș Veaceslav, prin înțelegere prealabilă, aflându-se în gospodăria lui

Negru XXX, situată în s. Chipeșca r-nul Șoldănești, i-au aplicat multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste corp, inclusiv în regiunea vitală cap și torace, cauzându-i lui

Negru XXX, conform raportului de expertiză medico-legală nr.185/D din 11.08.2016

leziuni corporale sub formă de traumă închisă a toracelui, manifestată prin fractura

coastelor IX și X pe stânga, linia axilar posterioară, ruptura splinei post-traumatică în doi

timpi, homoperitoneum în volum de 1 500 ml., pneumohemotorax pe stânga - care se

califică ca vătămare corporală gravă.

3.1. Inculpata Druța Tamara, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare, din motiv că faptele inculpatei nu întrunesc elementele

infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de fond pripit și nemotivat a

concluzionat despre vinovăția inculpatei Druța Tamara în comiterea infracțiunii

incriminate și nu a dorit să ia în considerare motivele invocate de apărare. A enunțat că,

prima instanță în hotărârea sa reține de o manieră mecanică și în totalitate actul de

învinuire.

De asemenea, a evidențiat că instanța de fond a făcut referire foarte succint și

neproporțional la declarațiile inculpatului, precum și la versiunea apărării materializată în

susținerile verbale. A notat că, instanța de fond nu a examinat probele apărării și

inculpatului în mod efectiv, fiind apreciate eronat.

Din conținutul sentinței rezultă că, instanța de fond a preluat motivele acuzatorului

de stat și la motivarea soluției sale cu privire la vinovăția lui Druța Tamara, a acceptat pe

deplin concluziile procurorului, pe care le-a transcris în sentință, adoptând soluția doar în

baza probelor indicate de procuror, în așa mod, instanța de fond a reținut generic, că

situația de fapt și de drept expusă în rechizitoriu corespunde realității, fără a evalua în

concret motivele invocate de inculpați și fără a analiza probele care conduc la aflarea

adevărului în cauză.

La la adoptarea sentinței, instanța de fond s-a bazat pe declarațiile părții vătămate

Negru XXX, probă care nu colaborează cu nici una din probele administrate și cercetate,

precum și pe declarațiile martorului acuzării Negru Angela, care nu a văzut în ce

circumstanțe a fost bătut, Negru XXX, doar cunoaște din spusele ultimului.

Opinează că, rechizitoriul este insuficient motivat sub aspectul informării

inculpaților Chetruș Veaceslav și Druța Tamara cu privire la învinuirea înaintată. Faptele

imputate ultimilor sunt incomplet descrise, neclare și contradictorii. Acțiunile care ar fi

trebuit să stea la baza învinuirii nu sunt determinate cu suficientă precizie, printr-o

modalitate clară și concretă de săvârșire a acțiunilor infracționale.

2

Consideră că, instanța de fond n-a reținut că partea apărării a prezentat instanței un

ansamblu de probe care coroborează între ele și cu certitudine dovedesc nevinovăția

inculpatei Druța Tamara de comiterea infracțiunii imputate, indicând că, prin declarațiile

martorului Chirița Ghenadie și inculpatului Chetruș Veaceslav s-a demonstrat că

inculpata Druța Tamara nici n-a lovit partea vătămată Negru XXX. Mai mult, a indicat că

în calitate de probă relevantă prezentată de acuzarea de stat servește declarațiile părții

vătămate Negru XXX care atestă de unul singur că ar fi fost bătut de către Chetruș

Veaceslav și Druța Tamara în comun în curtea casei sale, însă careva probe în acest sens

nu are, or, din declarațiile martorilor existenții și audiați în cadrul urmării penale și a altor

martori audiați în cadrul ședinței de judecată nimeni nu relevă că ar fi văzut că a fost

bătut de aceste două persoane.

Suplimentar a menționat că, din sentința instanței de fond nu urmează analiza

probelor în privința inculpatei Druța Tamara, precum și prin ce probe concrete sunt

confirmate circumstanțele de fapt reținute în sarcina inculpatei. În sentința instanței de

fond, nu au fost precizate circumstanțele ce au servit ca motiv de a concluziona prezența

indicilor de calificare în acțiunile inculpatului.

A concluzionat că, instanța de fond nu a respectat prevederile legale și nu s-au

pronunțat argumentat asupra faptului existenței infracțiunii în acțiunile inculpatei Druța

Tamara prin prisma art.52 Cod Penal, potrivit căruia „se consideră componență a

infracțiunii totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce

califică o faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă.

3.2. Inculpatul Chetruș Veaceslav, care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de fond n-a reținut că partea

apărării a prezentat instanței un ansamblu de probe care coroborează între ele și cu

certitudine dovedesc nevinovăția inculpatului Chetruș Veaceslav de comiterea

infracțiunii imputate, indicând că, prin declarațiile martorului Chirița Ghenadie și

inculpatei Druța Tamara s-a demonstrat că inculpatul Chetruș Veaceslav nici n-a lovit

partea vătămată.

A pretins că, analizând probele prezentate de acuzare instanței de judecată, a

constatat că, în cadrul examinării cauzei n-au fost administrate probe pertinente,

concludente, utile și, mai cu seamă, suficiente, care ar confirma faptul că Chetruș

Veaceslav și Druța Tamara au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d)

Cod penal.

A mai notat că, instanța de fond n-a reținut că acuzarea de stat din start și-a atribuit

o poziție de învinuire a două persoane pe un substrat factologic, nedovedit cu încălcarea

principiului prezumției nevinovăției, garantat de art.8 alin.(1) Cod de procedură penală.

Totodată a menționat că, analizând la o justă valoare probele acumulate la

examinarea dosarului penal, consideră că sentința instanței de fond este neîntemeiată, iar

probele denotă atât absența faptei infracționale, cât și absența componenței de infracțiune

în acțiunile inculpatului Chetruș Veaceslav, fapt ce impune adoptarea unei hotărâri de

achitare. Reiterează că, instanța de fond la fel n-a apreciat că procurorul avea obligația de

3

a rectifica erorile comise cu privire la formularea unei învinuiri în strictă conformitate cu

cerințele art.6 CEDO, înainte de a sesiza instanța de judecată, ceea ce nu s-a întâmplat.

De asemenea, a enunțat că instanța de fond a comis o eroare de drept la judecarea

cauzei. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate,

se relevă faptul că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai

respectate la judecarea cauzei în fond.

În final, a evidențiat că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția fiind admisă o eroare gravă de fapt; nu a fost argumentat care probe

concrete indică la vinovăția inculpatului Chetruș Veaceslav, motivarea fiind în linii

generale. Mai mult, a subliniat că nu este nici o probă că inculpatul a contribuit la

săvârșirea infracțiunii prin lovituri, lipsește latura obiectivă și cea subiectivă, iar instanța

nu a examinat probele apărătorului și inculpatului.

apelurile declarate de către inculpații Druța Tamara și Chetruș Veaceslav au fost respinse,

ca nefondate, în partea în care se solicită achitarea lor.

Au fost admise apelurile inculpaților Druța Tamara și Chetruș Veaceslav, casând

sentința total, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2), cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit cărei:

Chetruș Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.151 alin.(2)

lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Druța Tamara a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.151 alin.(2)

lit. d) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă a fost admisă parțial, cu încasarea în mod

solidar din contul lui Chetruș Veaceslav și Druța Tamara în beneficiul părții civile Negru

XXX cu titlu de prejudiciu material suma de 5 000 lei cheltuielile de asistență juridică și

prejudiciu moral suma de 50 000 lei.

Cerința procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților a cheltuielilor

judiciare în mărime de 1 488 lei a fost respinsă, ca nefondată.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a evidențiat că, instanța de fond a

reținut doar că Chetruș Veaceslav și Druța Tamara, se învinuiesc în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal, fără a constata fapta pe care au săvârșit-o

ultimii. Astfel, instanța de apel, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art.101 Cod procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că:

Chetruș Veaceslav la 11 mai 2016, în jurul orei 17.00, în urma unui conflict și a

relațiilor ostile existente, intenționat, având scop de răzbunare, acesta împreună cu Druța

Tamara, prin înțelegere prealabilă, aflându-se în gospodăria lui Negru XXX situată în s.

4

Chipeșca r-nul Șoldănești, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

corp, inclusiv în regiunea vitală cap și torace, cauzându-i lui Negru XXX, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.185/D din 11.08.2016 leziuni corporale sub

formă de traumă închisă a toracelui, manifestată prin fractura coastelor IX și X pe stânga,

linia axilar posterioară, ruptura splinei post-traumatică în doi timpi, homoperitoneum în

volum de 1 500 ml., pneumohemotorax pe stânga - care se califică ca vătămare corporală

gravă. Colegiul penal constată că prin acțiunile sale intenționate Chetruș Veaceslav, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d) Cod Penal, "Vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață, săvârșită

de două persoane".

Druța Tamara la 11 mai 2016, în jurul orei 17.00, în urma unui conflict și a

relațiilor ostile existente, intenționat, având scop de răzbunare, aceasta împreună cu

Chetruș Veaceslav, prin înțelegere prealabilă, aflându-se în gospodăria lui Negru XXX,

situată în s. Chipeșca r-nul Șoldănești, i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste corp, inclusiv în regiunea vitală cap și torace, cauzându-i lui Negru

XXX, conform raportului de expertiză medico-legală nr.185/D din 11.08.2016 leziuni

corporale sub formă de traumă închisă a toracelui, manifestată prin fractura coastelor IX

și X pe stânga, linia axilar posterioară, ruptura splinei post-traumatică în doi timpi,

homoperitoneum în volum de 500 ml., pneumohemotorax pe stânga - care se califică ca

vătămare corporală gravă. Colegiul penal constată că prin acțiunile sale intenționate

Druța Tamara, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d) Cod Penal,

"Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru

viață, săvârșită de două persoane".

Instanța de apel consideră că, declarațiile inculpaților Druța Tamara și Chetruș

Veaceslav nu corespund adevărului, sunt mincinoase și sunt date de către inculpați în

scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se

combat de întreaga sistemă de probe analizate, și apreciate prin prisma prevederilor

art.101 Cod procedură penală și care integral demonstrează vina lor în comiterea

infracțiunii imputate lor.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d) Cod

penal, instanța de apel a relatat că aceasta presupune existența următoarelor elemente

constitutive.

Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl formează relațiile sociale cu privire

la sănătatea persoanei. Nu are importanță dacă victima avea, sub raportul sănătății, o

sănătate desăvârșită sau dacă, dimpotrivă, corpul ei era deja lipsit de anumite părți; după

cum nu contează nici dacă victima era pe deplin sănătoasă sau suferea de vreo boală. Este

suficient că sănătatea, așa cum există, să fi fost vătămată prin acțiunea sau inacțiunea

făptuitorului. La caz, instanța de apel a reținut că în cazul de față și-a găsit confirmare

deplină cauzarea vătămărilor corporale grave lui Negru XXX anume de către inculpații

Chetruș Veaceslav și Druța Tamara în contextul în care conform relatărilor părții

vătămate Negru XXX, martorilor Negru Angela, Gorgos Mariana, s-a constatat cu

vehemență că, la data de 11 mai 2016, aproximativ la ora 17.00 în gospodăria lui Negru

5

XXX din s. Chipeșca r-nul Șoldănești, Chetruș Veaceslav fiind împreună și de comun

acord cu Druța Tamara, în urma unui conflict avut anterior cu Negru XXX, cu scop de-a

se răfui cu acesta i-a aplicat acestuia, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste

diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunea vitală torace, cauzându-i vătămare

corporală gravă.

De asemenea, a reținut că obiectul material al infracțiunii de vătămare intenționată

gravă a integrității corporale sau a sănătății îl reprezintă corpul persoanei. Se are în

vedere corpul oricărei persoane (în viață), cu condiția să fie altă persoană decât însuși

făptuitorul. Prin urmare, conform raportul de expertiză medico-legală nr.185/D din

11.08.2016 conform concluziei căruia la Negru XXX s-au constatat trauma închisă a

toracelui manifestată prin excoriație la nivelul hemitoracelui pe stânga, fractura coastelor

IX și X pe stânga, linia axilar posterioară, ruptura splinei post-traumatică în doi timpi,

Hemoperitoneum în volum de 1 500 ml., pneumohemotorax pe stânga, care se califică ca

vătămare gravă.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art.151 Cod penal are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a

vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub

forma vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Așadar, fapta prejudiciabilă se poate

concretiza în acțiune (lovire, înjunghiere, otrăvire, aruncare de substanțe corozive,

transmiterea unei boli contagioase etc).

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se exprimă, în primul rând, prin vinovăție

sub formă de intenție directă sau indirectă. Astfel, instanța a identificat că inculpații

Chetruș Veaceslav și Druța Tamara la 11 mai 2016 în jurul orei 17.00 min., au acționat

cu intenție directă, de a se răfui cu Negru XXX, pentru faptul că acesta la 11 mai 2016 în

jurul orei 14.00, deplasându-se pe lângă casa de locuit a lui Druța Tamara sub pretextul

unei datorii a concubinului acesteia față de Negru XXX a inițiat un conflict, și ca urmare

potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 255 din 13.05.2016 la Druța Tamara au

fost depistate echimoză la nivelul regiunii mentoniere cu extindere pe gât, la nivelul

abdomenului și coapsei stângi, excoriație la nivelul mâinii drepte și umărului stâng, care

se califică ca neînsemnate.

În acest context, Colegiul Penal constată că la caz s-a dovedit indubitabil existența

componenței de infracțiune prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal în acțiunile lui

Chetruș Veaceslav și Druța Tamara.

Mai mult, urmează a fi acordată o credibilitate mai înaltă declarațiilor părții

vătămate, care coroborează cu celelalte probe, de vreme ce careva împrejurări ce ar pune

la îndoială relatările ultimului lipsesc, cu atât mai mult că inculpata Druța Tamara a

recunoscut aplicarea loviturilor cu sapa lui Negru XXX, dar nu în ograda acestuia, dar în

drumul din preajma gospodării sale, când a fost agresată fizic de către acesta. Colegiul

penal nu găsește careva motive plauzibile de a da apreciere critică declarațiilor părții

vătămate Negru XXX, făcute sub jurământ, ele vin în concordanță cu acțiunile

inculpaților Chetruș Veaceslav și Druța Tamara fixate printr-un cumul de probe obținute

6

cu respectarea prevederilor normelor codului de procedură penală.

Ce ține de declarațiile martorului Chiriță Ghenadie, care a relatat că nu a văzut ca

inculpații Chetruș Veaceslav și Druța Tamară să-i aplice lui Negru XXX careva lovituri,

au fost apreciate critic de către instanța de apel, luând în considerație faptul că Chiriță

Ghenadie cu inculpatul Chetruș Veaceslav sunt în relații de prietenie, având drept scop

asigurarea situației de alibi a inculpatului.

În speță, presupusele încălcări a legii procesuale penale invocate de apărare, de

către instanța de apel nu au fost constatate, or, nu s-a stabilit prezența circumstanțelor

menționate care ar atrage nulitatea actului procesual prin care s-a dispus pornirea

urmăririi penale în baza art.152 alin.(2) lit. e) Cod penal.

La caz, instanța de apel a stabilit că la 13.05.2016, în temeiul îndreptării șefului de

post, Negru XXX s-a prezentat la Secția Raională de Medicină Legală Florești pentru

examinare. La 13.05.2016 s-a emis raportul de constatare medico-legală nr.258, potrivit

căruia la Negru XXX s-au constatat leziuni corporale medii. La 07 iunie 2016 în baza

ordonanței OUP SUP IP Șolădnești, S. Moraru, a fost efectuată expertiza medico-legală a

datelor medicale pe numele lui Negru XXX, potrivit raportului nr.12l/D din 06.06.2016,

leziunile depistate la Negru XXX au fost calificate ca medii.

Ulterior în baza ordonanței OUP din 25.07.2016, s-a efectuat expertiza medico-

legală a datelor documentelor medicale pe numele lui Negru XXX, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.185/D din 11.08.2016, la Negru XXX leziunile corporale

depistate, au fost calificate ca grave.

Instanța de apel a reținut că, urmărirea penală s-a derulat cu respectarea legislației

procesual penale în vigoare. La fel, prin prisma art.6 alin.(3) a Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, inculpatului i-a fost adus la cunoștință atât

natura și cauza acuzației, cât și probele pe care se fundamentează acuzația, precum și

calificarea juridică care a fost dată faptelor săvârșite de acesta într-o manieră detaliată

prin rechizitoriile întocmite și primite de aceștia contra semnătură pe fiecare cauză penală

în parte.

Infracțiunea prevăzută la art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal se pedepsește cu

închisoare de la 10 la 12 ani și se califică ca fiind gravă. La stabilirea pedepsei, instanța

de apel a ținut cont că inculpații Chetruș Veaceslav și Druța Tamara, nu au avut o

comportare sinceră în cursul procesului penal în ce privește poziția de recunoaștere a

vinovăției și din declarațiile acestora în ședința de judecată nu rezultă regretele pentru

faptele comise. Chetruș Veaceslav nu are antecedente penale, dar instanța de apel a

reținut la aplicarea pedepsei că în privința acestuia anterior au fost intentate trei cauze

penale. Prin sentința din 17 mai 2005 emisă de Judecătoria Buiucani mun. Chișinău, a

fost încetat procesul penal în privința lui Chetruș Veaceslav de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod Penal în baza art.1 al Legii privind amnistia nr.

278-XV din 16.07.2004. Prin ordonanța privind încetarea procesului penal din

26.03.2016 emisă de procurorul Procuraturii sect. Rîșcani mun. Chișinău, M. Cazacu, s-a

dispus încetarea urmăririi penale în privința lui Chetruș Veaceslav pe faptul comiterii

infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod Penal, pe faptul împăcării părților. Astfel,

7

instanța de apel consideră că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza

penală dată în privința inculpaților Chetruș Veaceslav și Druța Tamara nu poate fi atinsă

decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea.

Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpaților Chetruș Veaceslav și Druța Tamara cu titlu de cheltuieli de judecată suma în

mărime de 1 488 lei, pentru efectuarea expertizelor medico-legale, Colegiul penal

conchide că urmează a fi respinsă ca una neîntemeiată. Or, prin Legea nr.316 din

22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018 a fost exclus alin.(2) din prezentul articol.

Instanța de apel a constată că, raportul de expertiză medico-legală nr.21/D din

07.06.2016, raportul de expertiză medico-legală 185/D din 25.07.2016 și raportul de

expertiză judiciară nr. 401 din 13.02.2017, au fost efectuate la solicitarea organului de

urmărire penală până la intrarea în vigoare a Legii sus menționate prin care a fost exclus

alin.(2) a art.143 Cod de procedură penală. Astfel, s-a indicat că în cazurile când

expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de

judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei

vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

Totodată, instanța de apel a reținut că partea civilă recunoscută în prezenta cauză

penală Negru XXX, a înaintat acțiune civilă împotriva lui Chetruș Veaceslav și Druța

Tamara cu solicitarea de a fi încasat de la aceștia în mod solidar prejudiciul material în

mărime de 980 lei și moral în cuantum de 100 000 lei, cauzat în rezultatul infracțiunii,

precum și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 lei.

În acest context instanța de apel a explicat că, bonurile anexate la cererea de

chemare în judecată în raport cu careva acte medicale care iar fi prescris unul sau altul

dintre medicamente, sau un regim alimentar special, or, bonurile în bună parte conțin date

de procurare a produselor alimentare, care de altfel sunt în consum și în regim non bolnav

adică acasă în condiții obișnuite, făcând excepția alimentația specială prescrisă de medic,

care este lipsă, astfel instanța de apel reține în acest sens că prejudiciul material urmează

a fi respins ca neîntemeiat.

Cu referire la cheltuielile suportate de partea vătămată pentru asistență juridică în

sumă de 5 000 lei acordată de avocatul Al. Mandraburcă, este deplin confirmată prin

mandatul nr.0991132 din 15.05.2017, bonurile de plată seria DAA nr. 08717238 din

15.05.2017 pe suma de 2 000 lei, și bonul de plată seria DAA nr. 08717262 din

23.08.2018 pentru suma de 3 000 lei, eliberate de CA"Mandraburcă Alexandru", astfel

urmează a fi admisă integral.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și

statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană, care pretinde că a

suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de

judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducând-se de noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea părții

vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții vătămate i-au fost cauzate

leziuni corporale. Prin urmare, instanța a conchis că aceste suferințe urmează a fi

8

recuperate de inculpați în mod solidar prin contra-echivalent bănesc în sumă de 50 000

lei, sumă pe care instanța a considerat-o echitabilă pentru recuperarea prejudiciului moral

suferit.

pct.6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

din motiv că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

A menționat că, nu este de acord cu soluția instanței de fond și de apel din motiv

că, în acțiunile inculpatei nu au fost întrunite elementele infracțiunii, care a influențat

temeinicia soluției adoptate de către instanța de judecată.

A notat că, instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor indicate în

cererea de apel și nu a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea

procesului penal la capitolul administrării și prezentării probelor de către părți,

circumstanțe care constituie temei de casare a deciziei pronunțate de ea, prevăzut de

art.427 alin.(l) pct.6) și 8) Cod procedură penală.

De asemenea, consideră că atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de

apel sunt absolut ilegale și neîntemeiate, bazate pe apreciere eronată a tuturor probelor

anexate la dosar, mai mult ca atât și instanța de fond dar și instanța de apel au examinat

cauza unilateral.

A evidențiat că, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond și apel, inculpata Druța Tamara nu și-a recunoscut vina.

A enunțat că, instanța nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatei, și nu a

respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la capitolul

administrării și prezentării probelor de către părți, circumstanță care constituie temei de

casare a sentinței pronunțate. Astfel, consideră că atât la urmărirea penală, cât și în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond vinovăția inculpatei Druța Tamara în comiterea

infracțiunii incriminate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, veridicității, utilității și în ansamblu din punct de vedere al

coroborării probelor nu și-a găsit confirmare.

Opinează, că învinuirea adusă inculpatei nu este întemeiată, deoarece acuzarea nu

a acumulat și nu a prezentat în fața instanței careva probe incontestabile care ar dovedi

cert vinovăția acesteia în comiterea infracțiunilor sus enumerate. Pretinde că, instanța de

fond și cea de apel pripit și nemotivat au concluzionat asupra vinovăției inculpatei Druța

Tamara în comiterea infracțiunii incriminate și nu a dorit să ia în considerare motivele

invocate de apărare. A subliniat că, instanțele inferioare susținând poziția de condamnare

adoptată în privința lui Druța Tamara au reținut de o manieră mecanică și în totalitate

actul de învinuire. De asemenea, s-a făcut referire foarte succint și neproporțional la

declarațiile inculpatei, precum și la versiunea apărării. Astfel, consideră că instanța de

fond a examinat pur formal cauza, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante

pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit.

În continuare, a susținut că instanțele la adoptarea hotărârii de condamnare s-au

bazat pe declarațiile părții vătămate Negru XXX, probă care nu coroborează cu nici una

9

din probele administrate și cercetate, precum și pe declarațiile martorului acuzării Negru

Angela, care nu a văzut în ce circumstanțe a fost bătut, Negru XXX, doar cunoaște din

spusele acestuia. Totodată, instanța de fond nu a atras atenția cuvenită declarațiilor părții

vătămate și a ignorat concluzia din raportul de expertiză medico-legală.

A notat că, la caz rechizitoriul este insuficient motivat sub aspectul informării

inculpaților Chetruș Veaceslav și Druța Tamara cu privire la învinuirea înaintată. Faptele

imputate ultimilor sunt incomplet descrise, neclare și contradictorii. Acțiunile care ar fi

trebuit să stea la baza învinuirii nu sunt determinate cu suficientă precizie, printr-o

modalitate clară și concretă de săvârșire a acțiunilor infracționale.

A mai enunțat că, instanța de fond și cea de apel n-au apreciat argumentele apărării

și anume că analizând ordonanța de începere a urmăririi penale din 01.06.2016 a reținut

că ea a fost pornită pe fapta ce a avut loc pe data de 18.05.2016 orele 17:00 (partea

vătămată în acea zi și la acea oră se afla la Spitalul rațional Șoldănești) și pentru care a

fost luat în calcul un raport de constatare medico-legală sub nr.255 din 13.05.2016 prin

care s-ar fi cauzat leziuni corporale medii lui Negru XXX, pentru alte împrejurări sau

fapte ce s-ar fi produs anterior sau ulterior datei de 18.05.16 o careva urmărire penală nu

a fost începută, deși în actul final atât Chetruș Veaceslav, cât și Druța Tamara se

învinuiește pentru o faptă care ar fi avut loc în data de 11.05.2016 orele 17.00 și pentru

care nu a fost pornită urmărirea penală. Astfel, consideră că în speță sunt temeiuri de

încetare a procesului penal, în consecință toate acțiunile de urmărire penală efectuate sunt

lovite de nulitate absolută.

De asemenea, a remarcat că prin prisma art.93 Cod de procedură penală, raportul

de expertiză face parte din mijloacele de probă. Suplimentar, a explicat că este elocvent

de ținut cont și de faptul că prin prisma prevederilor art.94 Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise în calitate de probe și prin urmare se exclude din dosar,

nu pot fi prezentate instanței și în fine nu pot fi puse la baza sentinței, datele care au fost

obținute dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în instanța de judecată. Or, lipsa

lor și neanexarea prin ridicare la materialele cauzei a acestor acte, face pe deplin

imposibilă verificarea acestor acte ce au fost puse la baza rapoartelor de expertiză

nr.185D și 401, fără a fi cercetate în modul stabilit în instanța de judecată, cu violarea

drepturilor și libertăților persoanei, în special - dreptul la un proces echitabil, garantat de

art.6 CEDO și cu încălcarea esențială de către organul de urmărire penală a dispozițiilor

art.126 Cod de procedură penală, care prescrie clar comportamentul organului de

urmărire penală.

În consecință, a enunțat că se impune raționamentul de achitare a inculpatei Druța

Tamara, din motivul că nu există fapta infracțiunii. Or, analizând la justa valoare probele

acumulate la examinarea dosarului penal, conchide că, sentința instanței de fond și

decizia instanței de apel sunt neîntemeiate, iar probele denotă atât absența faptei

infracționale, cât și absența componenței de infracțiune în acțiunile inculpatei Druța

Tamara, fapt ce impune adoptarea unei hotărâri de achitare.

În final, a reținut că potrivit hotărârii Plenului CSJ nr.5 din 19.06.2006, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal.

10

5.1. Avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului Chetruș Veaceslav, în

temeiul pct.6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar

hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare,

din motiv că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de fond și cea de apel pripit și

nemotivat au concluzionat asupra vinovăției inculpatului Chetruș Veaceslav în comiterea

infracțiunii incriminate și nu a dorit să ia în considerare motivele invocate de apărare. De

asemenea, a notat că instanțele inferioare susținând poziția de condamnare în privința lui

Chetruș Veaceslav au reținut de o manieră mecanică și în totalitate actul de învinuire și s-

a făcut referire foarte succint și neproporțional la declarațiile inculpatului, precum și la

versiunea apărării.

A susținut că, instanța de fond nu a examinat probele apărării în mod efectiv, astfel

fiind apreciate eronat. La fel, nu au fost precizate circumstanțele ce au servit ca motiv de

a concluziona prezența indicilor de calificare în acțiunile inculpatului.

Atât instanța de fond cât și cea pe apel au preluat motivele acuzatorului de stat și

la motivarea soluției sale cu privire la vinovăția lui Chetruș Veaceslav, au acceptat pe

deplin concluziile procurorului, pe care le-a transcris în sentință, adoptând soluția doar în

baza probelor indicate de procuror. În așa mod, au reținut generic, că situația de fapt și de

drept expusă în rechizitoriu corespunde realității, fără a evalua în concret motivele

invocate de inculpați și fără a analiza probele care conduc la aflarea adevărului în cauză.

A expus că, analizând și verificând probele pe cauză prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, în acțiunile lui Chetruș Veaceslav lipsește componența

de infracțiune prevăzută de art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal. Astfel, consideră că nu s-a

respectat prevederile legale și nu s-au pronunțat argumentat asupra faptului existenței

infracțiunii în acțiunile inculpatului Chetruș Veaceslav.

În final, având în vedere că nu s-au acumulat probe care ar dovedi cert vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) Cod penal, consideră

că sentința și decizia instanței de apel pronunțate în privința lui Chetruș Veaceslav

urmează a fi casate, deoarece nu s-a dovedit prin probe incontestabile că acesta este

vinovat în comiterea infracțiunii.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de

temeiuri legale, deoarece, instanța s-a expus asupra tuturor motivelor apelanților și

motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

Suplimentar, cu referire la pretinsele erori de drept invocate de către recurenți, a

declarat că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în acest sens, corespunzător și

just a ajuns la concluzia admisibilității probelor administrate pe caz, fiindu-le date o

apreciere corectă în coraport cu cumulul de probe cercetate și puse la baza deciziei de

condamnare a făptașilor.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile urmează a fi admise

în conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

11

potrivit cărora judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe

care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i

se agrava situația.

Lecturând recursurile declarate de către avocați în numele inculpaților, Colegiul

penal lărgit constată că acestea sunt bazate pe aceleași temeiuri, fiind invocate aceleași

argumente, solicitându-se rejudecarea cauzei de către instanța de apel sau achitarea

inculpaților, astfel că instanța de recurs se va expune asupra lor concomitent.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel

sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta

a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, în ce constă

participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe

care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată

și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea

cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța de recurs.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea Europeană

privind aplicabilitatea art.6 din Convenție, care garantează dreptul fiecărei persoane la un

proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este obligată să-și motiveze

hotărârea adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții stabilite de CtEDO pentru

existența unui proces echitabil.

De altfel, potrivit jurisprudenței Curții, în cazurile aplicării art.6 al Convenției, s-a

statuat că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului

penal. (Suominen c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

Din cererile de recurs declarate, se constată că criticele recurenților, în esență, se

referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

12

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, prin aceasta

fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii judecătorești, care face parte din

setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportată la criticele recurenților,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției, nu a respectat

întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea

motivării hotărârii.

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că criticele invocate de titularii cererii de

recurs sunt întemeiate și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au stat la

baza acestei soluții.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art.6 paragraful 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se vedea în acest

sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri

detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele

hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia.

Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de către

instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea totală sau

parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze din nou cauza, în

fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de

părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul examinării acestei

cauze penale.

Cu toate acestea, verificând decizia, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu a analizat punctual criticile invocate de avocați, ci s-a limitat doar la expunerea

unor fraze generale privind vinovăția inculpaților Chetruș Veacesla și Druța Tamara de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit. d) Cod penal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit reiterează că, declanșând o continuare

a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat și vizavi de

problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită cu o situație de fapt,

instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, în decizia adoptată trebuia

să expună concluzia generală pe marginea apelului, precum și temeiurile de fapt și de

drept care au dus pe de o parte la admiterea criticilor invocate de procuror și pe de altă

parte la respingerea argumentelor expuse de apărare, prin formularea de răspunsuri la

raționamentele apelanților, analizând probele și indicând expres care sunt motivele

respingerii și aprecierii critice a unora și admiterea altora.

Instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificată constatarea instanței de apel

precum că, ,, … declarațiile inculpaților Druța Tamara și Chetruș Veaceslav nu

corespund adevărului, sunt mincinoase și sunt date de către inculpați în scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se combat de

13

întreaga sistemă de probe … ”. Or, instanța de apel avea obligația să motiveze în decizie

inadmisibilitatea probelor apărării, și să evidențieze în ce măsură, parte declarațiile

inculpaților nu coroborează cu probele prezente la materialele cauzei.

În conformitate cu prevederile art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate

cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar potrivit art.101

alin.(1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de

apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea acuzării sub

toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a

motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a

chestiunilor de fapt criticate de apărare și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru

corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele

acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la

echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or în decizia instanței de

apel lipsește cu desăvârșire analiza și aprecierea probelor.

În contextul celor expuse, se evidențiază că instanța de apel a admis încălcarea

art.6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „ ... orice persoană are dreptul

la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță independentă și

imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptată împotriva sa". În particular, instanța de apel nu a respins argumentat

toate alegațiile avocaților invocate în cererile de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare vizavi de chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a

admis eroarea de drept prescrisă de pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul lărgit statuează că, decizia instanței de apel urmează a fi

casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale

asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele invocate în

prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate în instanța

de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să înlăture omisiunile admise și

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.417 Cod de

14

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Lupașcu Zinaida în numele

inculpatei Druța Tamara și de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului

Chetruș Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Chetruș Veaceslav XXX și Druța Tamara

XXX, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2019

și dispune rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

15