1ra-316/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b CP

1ra-316/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-316/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 iulie

2019, în cauza penală privindu-l pe

Morari Constantin Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

a fost încetat procesul penal pornit în privința lui Morari Constantin Xxxxx,

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal,

cu liberarea acestuia de răspundere penală și cu atragerea la răspundere

contravențională, conform art. 55 Cod penal, aplicându-i sancțiunea

contravențională, sub formă de amendă în mărime de 150 unități

convenționale, ceea ce constituie 7500 lei.

caracterul prejudiciabil a deținerii și folosirii documentelor oficiale false, fără

obținerea dreptului ce i-ar acorda drepturi sau l-ar libera de obligații, într-o

perioadă nestabilită de timp, în coparticipare cu alte persoane nestabiliie de

organul de urmărire penală, implicate în activitatea criminală îndreptată spre

confecționarea, deținerea, vânzarea, folosirea documentelor oficiale false, ce

acordă drepturi sau eliberează de obligații, într-o perioadă nestabilită de timp,

de la o persoană nestabilită de organul de urmărire penală, în mod ilicit a

dobândit contrar sumei de 500 euro, buletinul de identitate a României cu

numărul XXXXX din 03.03.2016, permisul de conducere nr. xxxxx din

1

07.06.2016 a României, certificatul de pregătire profesională a conducătorului

auto seria xxxxx din 18.11.2016 a României eliberate pe numele Morari

Constantin Xxxxx, care sunt documente oficiale de importanță deosebită, pe

care le-a deținut, folosindu-le prin prezentarea drept acte veridice.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-781 din 26.12.2018

blancheta certificatului de pregătire profesională a conducătorilor auto nr.

xxxxx din 18.11.2016 pe numele Morari Constantin, născut la 14.04.1992, este

confecționat cu folosirea aparatelor computerizate multiplicative cu

imprimantă InkJet color; blancheta permisului de conducere a României nr.

xxxxx eliberată la data de 07.06.2016 pe numele Morari Constantin, născut la

14.04.1992 fiind confecționată cu folosirea aparatelor computerizate

multiplicative cu imprimantă Ink-Jet color; blancheta cărții de identitate a

României cu seria și numărul: XXXXX din 03.03.2016 pe numele Morari

Constantin, născut în 1992 fiind confecționată cu folosirea aparatelor

computerizate multiplicative cu imprimantă Ink-Jet color (plasa de protecție,

recuzitele, seria și numărul, textul în rubrici), nu prin aceeași metodă ca și

blancheta cărții de identitate a României cu seria și numărul XXXXXdin

25.05.2018, eliberată pe numele lui Zaharia Stela, prezentată în calitate de model

de comparație.

Respectivele acțiuni au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, cu calificativele deținerea sau folosirea documentelor oficiale false, care acordă

drepturi sau eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai multe persoane.

acesteia, cu rejudecarea cauzei și condamnarea lui Morari Constantin în baza

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 500 u.c, echivalentul

a 25 000 lei, precum și încasarea de la el în sensul art. art. 227, 229 Cod de

procedură penală, a cheltuielilor de judecată în mărime de 2 100 lei pentru

efectuarea expertizei chimice.

În motivarea apelului a indicat:

- prima instanță la stabilirea pedepsei contravenționale nu a argumentat

motivele aplicării față de inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal, soluție ce

este greșită și nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare

a inculpatului;

- deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată, aceasta totuși nu

a conștientizat până la capăt urmările prejudiciabile ale faptei comise și mai

mult ca atât aceasta a comis o faptă penală ilegală, în coparticipare, iar în cadrul

urmăririi penale a refuzat să declare de la care persoană a procurat actele false,

fapt ce a generat disjungarea cauzei penale în privința altor persoane nestabilite

de organul de urmărire penală;

- conform datelor Biroului Național de Statistică potrivit căror (...)

infracțiunile contra securității publice constituie 4,8%, iar cele contra

autorităților publice de 4,5%, în majoritatea cazurilor delicvenții fiind

2

condamnați în proporție de 4,0%, astfel încât pericolul pe care îl poartă prin

sine infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, rămâne a fi

unul destul de mare, fiind inoportună liberarea inculpatului de răspunderea

penală cu atragerea lui la răspunderea contravențională prin aplicarea

sancțiunii contravenționale, ce în opinia sa nu-și va realiza scopul de corectare

a celui vinovat, cu prevenirea comiterii pe viitor atât de el, cât și de alte

persoane a unor fapte analogice;

- pedeapsa aplicată față de inculpat este vădit neproporțională faptei

comise de către acesta și urmările produse, cu abatere de la criteriile generale

de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal;

- fiind examinată cauza în procedură simplificată, s-a stabilit că au fost

suportate cheltuileli în sumă de 2100 lei pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/2-R-781 din 26.12.2018;

- Legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați,

însă instanța de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare

respetive, ignorând solicitarea acuzatorului de stat.

fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

faptul, că probele verbale și material scrise, detaliat sunt redate în conținutul

hotărârii atacate, instanța de apel a reținut inutilitatea expunerii lor repetate,

ele fiind recunoscute și totalmente acceptate de inculpat, instanța de fond corect

constatând prezența în acțiunile lui a elementelor infracțiunii prevăzută de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu calificativele deținerea sau folosirea documentelor

oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvârșită de două sau mai

multe persoane.

Drept urmare, reieșind din caracterul prejudiciabil a faptei comise de

inculpat, catalogată prin prisma art. 16 Cod penal ca o infracțiune mai puțin

gravă, în raport cu temeiul de drept și aspectele de fapt reținute de instanță în

calitate de circumstanțe atenuante, în lipsa interdicțiilor stipulate în conținutul

alin. (1) art. 55 Cod penal, precum și acceptând argumentele apărării, instanța

de apel a conchis caracterul întemeiat și legal a soluției judiciare privind

atragerea lui Constantin Morari la răspunderea contravențională, motiv pentru

care a păstrat-o fără modificări. Or, deși fapta comisă de el indiscutabil

afectează relațiile sociale cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare a

documentelor oficiale, creând o imagine negativă a modului de funcționare a

legii în stat, totuși în speță au fost constatate un cumul de circumstanțe

atenuante ce vin să fundamenteze concluzia instanței referitor la aplicabilitatea

în cazul lui Morari C. a prevederilor art. 55 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, el și-a demonstrat căința activă,

contribuind la descoperirea infracțiunii prin predarea benevolă și neîntârziată

OUP a actelor solicitate, referitor la care lipsesc date, că ar fi fost anterior folosite

dat faptului depistării în conținutul lor a unor erori cu privire la actele

3

personale; recunoscându-și integral vinovăția și acceptând examinarea cauzei

într-o procedură simplificată, fiind la prima abatere de legea penală și

conștientizând caracterul social-periculos a faptei comise. La toate acestea fiind

caracterizat pozitiv de la locul de trai, achitând în ordinea art. 34 alin. (3) Cod

contravențional, amenda stabilită.

Astfel încât, comportamentul manifestat de inculpat pe parcursul

urmăririi penale și judecării cauzei, denotă corectarea lui prin conștientizarea

caracterului periculos a faptelor comise, iar prin dobândirea ulterioară legală a

actelor personale, excluzându-se comiterea lor pe viitor.

În ce privește cerința acuzatorului de stat referitor la încasarea de la

inculpatul Morari C. a cheltuielilor judiciare în mărime de 2 100 lei pentru

efectuarea raportului de expertiză tehnică nr. 34/12/2-R-781 din 26.12.2018

(f.d.100-105), aceasta a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Or, cu toate, că efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni, ce impune desfășurarea urmăririi și

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, posibilitatea

încasării lor de la făptuitor, o decide instanța de judecată în dependență de

capacitatea lui de plată, constatată prin datele obiective a cauzei.

Respectiv, în speța dată, instanța de apel a constatat că, incapacitatea de

plată a inculpatului Morari C., ce nu este încadrat oficial în câmpul muncii,

neavând un izvor stabil de venit din contul cărui ar fi posibilă acoperirea

cheltuielilor, fiind unicul întreținător al părinților săi inapți de muncă, ambii

diagnosticați cu maladii incurabile și grad accentuat de dizabilitate, având

nevoie de îngrijiri medicale și tratament costisitor, fapt confirmat prin

înscrisurile de la f.d. 154-159, astfel încât încasarea sumei solicitate de procuror,

i-ar putea afecta considerabil starea financiară destul de precară a familiei,

motiv pentru care a considerat că urmează a fi respinsă.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel a considerat eronat, că instanța de fond, la încetarea

procesului penal cu tragerea la răspundere contravențională a lui Morari

Constantin, a acordat deplină eficiență principiilor generale de aplicare a

pedepsei consimțite în art. 61 Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.75 Cod penal, de scopul

pedepsei penale, de corectarea și reeducare a inculpatului, precum și a ținut

cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, corect

aplicînd prevederile art. 55 Cod penal, condițiile normei respective fiind pe

deplin întrunite de inculpatul nominalizat;

- atît instanța de fond, cît și cea de apel incorect au apreciat faptul întrunirii

de către inculpatul Morari Constantin a tuturor condițiilor stipulate la art. 55

Cod penal. Însă, a fost ignorată în totalmente aceea, că fapta comisă de inculpat

4

poartă un caracter social-periculos, afectând relațiile sociale cu privire la

asigurarea ordinii stabilite de operare a documentelor oficiale, creând o

imagine negativă a modului de funcționare a legii în stat;

- cu toate că inculpatul a recunoscut pe deplin vina în infracțiunea

incriminată, acesta, totuși, nu a conștientizat pînă la capăt urmările

prejudiciabile ale faptei comise și mai mult ca atât, acesta a comis o faptă penală

în coparticipare, iar în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, a refuzat să

declare de la care persoană a procurat actele false, fapt ce a generat disjungerea

cauzei penale în privința altor persoane nestabilite de organul de urmărire

penală;

- conform datelor Biroului Național de Statistică, crimele contra unităților

publice și a securității de stat sunt, la moment sunt în continuă creștere, iar în

structura infracțiunilor înregistrate, infracțiunile contra autorităților publice e

de 4.5%, în majoritatea cazurilor delicvenții fiind condamnați în proporție de

4.0%, astfel încât pericolul care îl poartă prin sine infracțiunea, prevăzută de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal, rămâne a fi unul destul de mare, fiind inoportună

liberarea inculpatului de răspunderea penală cu tragerea lui la răspunderea

contravențională prin aplicarea sancțiunii contravenționale, ce nu-și va realiza

scopul de corectare a celui vinovat, cu prevenirea comiterii pe viitor atât de el,

cât și de alte persoane a unor fapte analogice;

- consideră neargumentată respingerea încasării de la Morari Constantin

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2100 lei;

- o dată ce inculpatul Morari Constantin a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiuni, incriminate lui, cheltuielile judiciare, suportate pentru

efectuarea expertizei judiciare, urmează să fie încasate de la el;

- instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor din

apel invocate de apelant.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

contestate, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul

acestuia.

În această ordine de idei, rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în

particular avându-se în vedere recursul ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor

admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei,

iar controlul judecătoresc pe care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și

unul reparator.

5

Soluția instanței de recurs se fundamentează, în drept, pe prevederile art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată admiterea erorilor de drept,

de natură să afecteze echitatea desfășurării procesului și care au avut drept

consecință adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă,

printre altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită

judecății instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale

reglementate exhaustiv de legislator.

Reieșind din sumarul recursului declarat de către procuror se constată că

acesta este întemeiat în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Din conținutul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă procurorul critică decizia instanței de apel, prin care s-a

menținut sentința, privind aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.

55 Cod penal, liberarea de răspundere penală, cu atragerea la răspundere

contravențională, astfel considerând-o neîntemeiată și în partea în care a fost

respinsă solicitarea acuzatorului de stat, privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 2100 lei.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelului, nu a

respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, la fel instanța de apel la judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate

aspectele și nu a dat răspuns la motivele esențiale invocate, în ordine de apel.

6

Astfel, instanța de recurs reține că, prima instanță a încetat procesul penal

pornit în privința lui Morari Constantin Xxxxx, vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu liberarea acestuia

de răspundere penală și cu atragerea la răspundere contravențională, conform

art. 55 Cod penal, aplicându-i sancțiunea contravențională, sub formă de

amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 7500 lei.

Procurorul nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine

de apel, criticând-o prin prisma faptului aplicării în privința inculpatului a

prevederilor art. 55 Cod penal, liberarea de răspundere penală, cu atragerea la

răspundere contravențională și cheltuielilor judiciare. Insă, instanța de apel a

respins ca nefondat apelul procurorului și a menținut sentința.

Instanța de recurs reține că, argumentele din recursul procurorului

urmează a fi admise, deoarece din analiza hotărârii contestate, se atestă faptul

că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra celor mai esențiale motive invocate

de procuror în ordine de apel, unde au fost puse pentru discuție în instanța de

apel, inclusiv câteva argumente principale cum ar fi:

- prima instanță la stabilirea pedepsei contravenționale nu a argumentat motivele

aplicării față de inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal, soluție ce este greșită și nu

corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului;

- deși inculpatul a recunoscut pe deplin vina incriminată, aceasta totuși nu a

conștientizat până la capăt urmările prejudiciabile ale faptei comise și mai mult ca atât

aceasta a comis o faptă penală ilegală, în coparticipare, iar în cadrul urmăririi penale a

refuzat să declare de la care persoană a procurat actele false, fapt ce a generat

disjungarea cauzei penale în privința altor persoane nestabilite de organul de urmărire

penală;

- conform datelor Biroului Național de Statistică potrivit căror (...) infracțiunile

contra securității publice constituie 4,8%, iar cele contra autorităților publice de 4,5%,

în majoritatea cazurilor delicvenții fiind condamnați în proporție de 4,0%, astfel încât

pericolul pe care îl poartă prin sine infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal, rămâne a fi unul destul de mare, fiind inoportună liberarea inculpatului de

răspunderea penală cu atragerea lui la răspunderea contravențională, prin aplicarea

sancțiunii contravenționale, ce în opinia sa nu-și va realiza scopul de corectare a celui

vinovat, cu prevenirea comiterii pe viitor atât de el, cât și de alte persoane a unor fapte

analogice;

- pedeapsa aplicată față de inculpat este vădit neproporțională faptei comise de

către acesta și urmările produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea apelantului, aceste motive ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate mai sus,

7

fără o fi făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu

expunerea unor fraze generale, precum că: „... el și-a demonstrat căința activă,

contribuind la descoperirea infracțiunii prin predarea benevolă și neîntârziată OUP a

actelor solicitate, referitor la care lipsesc date, că ar fi fost anterior folosite dat faptului

depistării în conținutul lor a unor erori cu privire la actele personale; recunoscându-și

integral vinovăția și acceptând examinarea cauzei într-o procedură simplificată, fiind

la prima abatere de legea penală și conștientizând caracterul social-periculos a faptei

comise. La toate acestea fiind caracterizat pozitiv la locul de trai, achitând în ordinea

art. 34 alin. (3) Cod contravențional, amenda lui stabilită”, fără a se expune asupra

principalelor motive invocate în apel referitor la faptul dacă corectarea

persoanei vinovate este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale, ținând cont

de aceea că, fapta comisă de inculpat poartă un caracter social-periculos,

afectând relațiile sociale cu privire la asigurarea ordinii stabilite de operare a

documentelor oficiale, folosind 3 documente oficiale false, creând o imagine

negativă a modului de funcționare a legii în stat, și că a comis o faptă penală în

coparticipare, iar în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, a refuzat să

declare de la care persoană a procurat actele false, fapt ce a generat disjungerea

cauzei penale în privința altor persoane nestabilite de organul de urmărire

penală.

În opinia Colegiului penal lărgit, argumentele enunțate mai sus constituie

fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe

motivat, deoarece în viziunea procurorului, aceste motive ar putea răsturna

soluția adoptată de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, instanța

ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale menționate, fără a fi

făcută o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile

nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu

expunerea unor fraze generale la pag. 169, în decizie.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței

de a-și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru

existența unui proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în

cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost

auzite în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri

argumentate în hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți, prin

prisma criticilor invocate de părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o

măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la caz.

Totodată, la examinarea chestiunii dacă sunt sau nu întrunite condițiile

privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională a lui Morari C., instanța de apel urmează să țină cont de faptul

8

că dispoziția art. 55 alin. (1) Cod penal, poate fi aplicată doar în cazul când

instanța de judecată constată că, în cauză sunt întrunite condițiile prescrise de

această normă și anume:

1) infracțiunea săvârșită să fie de categoria celor ușoare ori mai puțin

grave;

2) să fie săvârșită pentru prima oară;

3) să-și recunoască integral vina;

4) să fie reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

5) să se constate că corectarea persoanei vinovate este posibilă fără a fi

supusă răspunderii penale.

La fel, pentru a constata dacă corectarea persoanei vinovate este posibilă

fără a fi supusă răspunderii penale, instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările comiterii infracțiunii, pericolul social al infracțiunii și urmăririle

survenite.

Așadar, în decizie, instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile

de fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din

aceste motive invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în

acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer

prevederile art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile

legale și nu a dat răspuns alegațiilor de bază invocate de către procuror, care în

opinia acestuia au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept

prevăzută de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, iar erorile admise

de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a

se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul, cu încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii

judecătorești.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței

de apel în cauză urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, într-un nou complet de judecată.

Subsidiar, luând în considerație că instanța de recurs a dispus trimiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, această instanță la examinarea apelului

în fond, urmează să examineze și argumentele procurorului privind încasarea

de la inculpat sau eliberarea acestuia de plata cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea raportului de expertiză tehnică, ținând cont de actele prezentate în

acest sens privind aflarea persoanelor la întreținerea inculpatului și veniturile

obținute de aceștia.

9

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale

invocate în cererea de apel depusă de procuror; să-și argumenteze clar

concluziile în decizia adoptată, să aprecieze toate circumstanțele cauzei, să

emită o soluție clară și motivată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO,

și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, se casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 26 iulie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Morari Constantin Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 05 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

10