1ra-623/20 — 361 alin. 1 CP

1ra-623/20 — 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-623/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului Judiciar al Curții de Apel Comrat din 16 octombrie 2019,

în cauza penală privind-o pe

CARA Varvara XXXXX, născut XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.11.2018 – 02.05 .2019;

Instanța de apel: 24.05.2019 – 16.10.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 29.01.2020.

c o n s t a t ă:

adoptată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Cara Varvara a fost recunoscută vinovată în

baza art. 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 110 ore.

De asemenea, Cara Varvara a fost recunoscută vinovată în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității pe un termen de 110 ore.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, s-a stabilit pedeapsă definitivă sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore.

S-a admis parțial pretențiile procurorului, privind punerea pe seama inculpatei a

cheltuielilor de judecată și s-a încasat din contul inculpatei în bugetul statului

cheltuieli de judecată în mărime de 1026 lei, din care 996 lei - salariul procurorului

1

pentru o zi, 30 lei - un pachet de hârtie.

activând în funcție de medic de familie în Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul

de Sănătate Ceadâr - Lunga, având dreptul, în calitate de medic de familie să elibereze

„Trimiterea-Extrasul”, aprobat de Ministerul Sănătății, cunoscând despre faptul că,

potrivit prevederilor pct. 29 Ordinul nr. 79 din 20.03.2009 cu privire la ordinea

examinării medicale a conducătorilor de vehicule și a candidaților pentru obținerea

permisului de conducere, pentru nerespectarea Regulamentului și contraindicațiilor

medicale poartă răspundere personală medicii, ce participă la examinarea medicală,

fiind informată cu privire la faptul că potrivit pct. 14 din prezent Regulament, extrasul

din fișa medicală de ambalator ( Б 027 e) se eliberează de către medicul de familie,

pe lista căruia este înregistrată persoana care solicită examinarea medicală, se

confirmă prin semnătură și aplicarea parafei medicului de familie și șefului secției

medicină de familie/Centrului de Sănătate, în care se indică bolile, cu care persoana

se află sub supravegherea medicului de familie, respectiv, cunoscând despre faptul că

„Trimiterea-Extrasul” este documentul de bază, care oferă dreptul trecerii comisiei

medicale pentru conducătorii mijloacelor de transport și îndreptarea pentru candidații

la cursuri auto pentru obținerea permisului de conducere, fiind la curent cu faptul că

fără cunoștința conducătorului Centrului de Sănătate acest document nu poate fi

eliberat, și tăinuind de la ultimul faptul că are intenția să elibereze lui Calpacci Maxim

certificatul "Trimiterea-Extrasul", care prin urmare va acorda dreptul ultimului la

trecerea examinări medicale, acționând cu intenție, la data de 28.02.2018, aflându-se

în biroul său, situat în incinta Centrului de Sănătate Ceadâr-Lunga pe XXXXX

intenționat, folosindu-se de situația sa de serviciu, personal 1-a examinat pe Calpacci

Maxim și a eliberat documentul prin persoana terță pe numele ultimului, în care a

introdus informații vădit false cu privire la examinarea corporală a ultimului, pe care

1-a întărit prin semnătura sa și aplicarea parafei personale, acordându-i astfel dreptul

la trecerea comisiei medicale pentru conducătorii mijloacelor de transport și

îndreptarea pentru candidații la cursurile auto pentru obținerea permisului de

conducere pentru categoriile A.B.C.

Tot ea, activând în funcție de medic de familie la data de 02.04.2018 personal 1-

a examinat pe Hasta Grigorii și a eliberat documentul prin persoana terță pe numele

ultimului, în care a introdus informații vădit false cu privire la examinarea corporală

a ultimului, pe care 1-a întărit prin semnătura sa și aplicarea parafei personale,

acordând astfel ultimului dreptul la trecerea comisiei medicale pentru conducătorii

mijloacelor de transport și îndreptarea pentru candidații la cursurile auto pentru

obținerea permisului de conducere pentru categoriile A.B.C.

prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

2

procuror, care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei sub formă de

muncă neremunerată și de a stabili pedeapsă pe art. 361 alin. (1) sub formă de amendă

în mărime de 500 u.c. și pe art. 361 alin. (1) sub formă de amendă în mărime de 500

u.c. Prin cumul de infracțiuni în conformitate cu art. 84 Cod penal, să stabilească

pedeapsă definitivă sub formă de amendă în mărime de 600 u.c.

În conformitate cu art. 65 Codul penal să i se stabilească pedeapsa sub formă de

privare de dreptul de a ocupa funcția de medic de familie, de care aceasta s-a folosit

la săvârșirea infracțiunii, pe un termen de 1 an.

În motivarea cererii de apel, partea acuzării a invocat că motivul depunerii cererii

de apel este caracterul eronat al individualizării și inechitatea pedepsei stabilite sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității și omiterea stabilirii în

conformitate cu art. 65 alin. (3) Cod penal a pedepsei complementare sub formă de

privare de dreptul de a ocupa funcția, de care aceasta s-a folosit la săvârșirea

infracțiunii.

Apelantul a indicat că instanța de judecată nu s-a expus asupra pedepsei

complementare, solicitând ca în conformitate cu art. 65 Cod penal să fie stabilită lui

Cara Varvarei pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcția de medic

de familie în Instituția Medico-Sanitară Publică, Centrul de Sănătate Ceadâr-Lunga,

de care aceasta s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, pe un termen de 1 an.

2019, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără careva

modificări.

75 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală au fost respectate de către prima

instanță, și instanța de fond legal a aplicat în privința inculpatei pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității. Totodată, instanța de judecată a ținut

cont atât de persoana inculpatei, și anume că nu are antecedente penale, nu se află la

evidența medicului-narcolog și a psihiatrului, se caracterizează pozitiv la locul

muncii, cât și de faptul recunoașterii de către aceasta a vinovăției și regretarea de cele

comise, lipsa circumstanțelor care agravează răspunderea inculpatei.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că la stabilirea pedepsei inculpatei,

instanța de fond a ținut cont și a luat în considerație toate circumstanțele în cauză și

întemeiat a ajuns la concluzia cu privire la faptul că pentru corectarea și atingerea

scopurilor pedepsei penale, pentru comiterea infracțiunilor, prevăzute de art. 361 alin.

(1), art. 361 alin. (1) Cod penal, este oportun și echitabil de stabilit pedeapsa ținând

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat la aplicarea pedepsei sub formă de

amendă, Curtea de apel a menționat că în cadrul examinării cauzei în prima instanță,

3

situația materială a inculpatei nu a fost studiată. La rândul său, procurorul în instanța

de apel de asemenea nu a probat faptul existenței la inculpată a posibilității de a achita

amenda. Respectiv, a fost constatat faptul că în materialele dosarului lipsesc probe,

care confirmă situația materială a inculpatei care i-ar permite să achite amenda, pe

care a solicitat-o acuzatorul de stat. Totodată, instanța de apel a menționat că inculpata

nu cade sub incidența nici uneia din categoriile de persoane, indicate în art. 67 alin.

(4) Cod penal, respectiv, instanța de judecată nu avea temeiuri pentru refuzul în

stabilirea a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Discutând argumentul apelantului cu privire la art. 65 Cod penal și stabilirea

pedepsei complementare sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcția de natura

aceleia de care s-a folosit aceasta la săvârșirea infracțiunii, instanța de apel la

considerat neîntemeiat.

Ținând cont de faptul că inculpata a comis infracțiuni ușoare, de asemenea luând

în considerație caracteristica exclusiv pozitivă, eliberată la locul de muncă, instanța

de apel a constatat lipsa a condițiilor pentru aplicarea în privința inculpatei a pedepsei

complementare sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcția de medic de

familie. Curtea de Apel a presupus că pedeapsa stabilită inculpatei sub formă de 150

ore de muncă neremunerată în folosul comunității, fără aplicarea pedepsei

complementare sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcția de medic de

familie, este suficientă pentru corectarea inculpatei, va asigura restabilirea echității

sociale și corectarea vinovatului.

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând

ca temei de casare prevederile art. 427 alin. (l) pct. 10) Cod de procedură penală,

concretizând că instanțele de fond au stabilit o pedeapsă care nu va putea asigura

atingerea scopului pedepsei, întrucât nu au fost luate în considerare datele care o

caracterizează.

Instanțele de judecată nu s-au pronunțat cu privire la aplicarea în privința

prevederilor art. 65 Cod penal și stabilirea a pedepsei complementare sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcția de medic de familie pe un termen de 1 an.

În astfel de circumstanțe, reieșind din principiul individualizării pedepsei,

recurentul consideră că stabilirea pedepsei fără privarea de dreptul de a ocupa funcția

de medic de familie pe un termen de 1 an, nu va putea asigura atingerea scopului

pedepsei. Ținând cont de natura infracțiunii comise, consideră că scopul pedepsei

poate atinge doar stabilirea pedepsei sub formă de amendă și privarea de dreptul de a

ocupa funcția de medic de familie. Din aceste motive decizia și sentința în partea

stabilirii pedepsei lui Cara Varvara le consideră prea moale și nu corespund scopului

pedepsei. Acuzatorul a considerat că pedeapsa stabilită de instanță contravine

cerințelor art. 61, 75 Cod penal, și nu va asigura reabilitarea echității sociale și

4

corectarea condamnatei, precum prevenirea comiterii infracțiunilor noi din partea

condamnatei.

citarea părților, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în care

se relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs, din

motiv că este vădit neîntemeiată, este precedată de efectuarea verificării temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-

se că actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze

și să genereze desființarea acestuia.

Din conținutul recursului, se constată că procurorul face trimitere la temeiul de

casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) din Cod de procedură penală, menționând

că prin sentință, inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă prea blândă raportată la fapta

comisă de aceasta, iar instanța de apel nu a intervenit în acest sens în hotărârea

contestată de acuzatorul de stat, de aceea, la caz, au fost aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Mai concret, din sistematizarea alegațiilor

expuse de recurent se conchide că critica primordială a acestuia vizează dezacordul

cu neaplicarea art. 65 Cod penal față de Cara Varvara.

Verificând actele cauzei raportate la criticile avansate, instanța de recurs le

consideră vădit nefondate, menținând ad integrum statuările din decizia instanței de

apel și din sentința primei instanțe, în partea ce ține de chestiunea individualizării

pedepsei realizate în privința inculpatei pentru comiterea de aceasta a infracțiunilor

prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatei în prezenta speță,

instanțele de fond au pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând

și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea

infracțiunii săvârșite, influenta pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatei.

Infracțiunea comisă de inculpată se atribuie, în conformitate cu art. 16 Cod penal, la

categoria celor ușoare care nu prevede pedeapsă complementară.

În conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal, în calitate de circumstanțe

atenuante în privința inculpatei, instanța a reținut căința sinceră, careva circumstanțe

agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal, nu s-au stabilit.

Colegiul Penal susține integral argumentele expuse de instanța de apel, raliindu-

se la părerea că în privința inculpatei urmează a fi aplicată munca neremunerată în

5

folosul comunității în limitele speciale prevăzute de sancțiunea art. 361 alin. (1) Cod

penal, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de muncă neremunerată

pe un termen de 110 ore pe ambele capete de acuzare și cu aplicarea art. 84 alin. (1)

Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial a pedepselor stabilite, s-a

stabilit pedeapsă definitivă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

pe un termen de 150 ore.

Supunând analizei subsidiare actele cauzei, Colegiul constată că eroarea de drept

semnalată de recurent și stipulată în pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, în speță, cu certitudine nu a fost admisă de instanțele ierarhic inferioare. La

trasarea acestei concluzii, instanța de recurs are ca bază argumentele temeinice și

pertinente expuse în textul deciziei recurate, care cad sub incidența nemijlocită a

circumstanțelor de fapt din dosar și se mențin în vigoare până în prezent.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnată inculpata.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că,

la determinarea modului de executare a pedepsei instanța de fond a ținut cont de

următoarele împrejurări: că inculpata a recunoscut fapta incriminată prin rechizitoriu

și vinovăția sa de comiterea acesteia, s-a căit sincer, a comis o infracțiune ușoară,

conform art. 16 Cod penal, se caracterizează pozitiv la locul de serviciu, antecedente

penale nu sunt.

Anume datorită circumstanțelor de mai sus, instanțele de fond au statuat asupra

aplicării pedepsei în privința lui Cara Varvara, munca neremunerată în folosul

comunității, orientată spre limita minimă specială prevăzută de sancțiunea art. 361

alin. (1) Cod penal, coroborată cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, totodată

ținând seama și de circumstanțele ce îi atenuează răspunderea penală a inculpatei

pentru faptele comise.

Pe de altă parte, urmează de reiterat că în cuprinsul deciziei instanței de apel au

fost expuse deja raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării acuzatorului

de stat de a-i stabili lui Cara Varvara o pedeapsă sub formă de amendă și privarea de

6

dreptul de a ocupa funcția de medic de familie pe un termen de 1 an. Din partea

descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că:

„ Discutând argumentul apelantului cu privire la faptul că, în conformitate cu

art. 65 Codul penal urma a-i fi stabilită pedeapsa complementară sub formă de

privare de dreptul de a ocupa funcția de natura aceleia de care s-a folosit aceasta la

săvârșirea infracțiunii, în cazul dat funcția de medic de familie, colegiul îl consideră

neîntemeiat. Totodată, menționează că în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (3)

Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară și în cazurile când nu este

prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile din Partea specială a

prezentului cod, dacă, ținând cont de caracterul infracțiunii săvârșite de cel vinovat

în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite

activități, instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a

dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

Astfel, din materialele dosarului rezultă că inculpata se învinuiește de comiterea

infracțiunilor, prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, care se referă la categoria

infracțiunilor ușoare în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) Cod penal.

Pe lângă aceasta, potrivit caracteristicii, eliberată de către medicul-șef al IMSP

SR Ceadâr-Lunga, pe parcursul activării s-a recomandat ca o știutoare de carte,

disciplinată, pretențioasă, cu o atitudine față de munca efectuată cu o mare

responsabilitate. Fiind înțelegătoare, inimoasă și oferind deosebită atenție

bolnavilor, a căpătat respect din partea atât a pacienților, cât și a colaboratorilor.

Permanent muncește pentru sporirea nivelului său profesional. În anul 2009 acesteia

i-a fost atribuită categoria calificatoare superioară de medic de familie. La locul de

muncă este principială, cu colegii este tacticoasă. Pentru munca sa impecabilă de

mulți ani a fost stimulată de către administrația raională și de Comitetul Executiv al

Adunării Populare a Găgăuziei, nu are sancțiuni disciplinare.

Ținând cont de faptul că inculpata a comis infracțiuni ușoare, de asemenea

luând în considerație caracteristica exclusiv pozitivă, eliberată de inculpată la locul

de muncă, colegiul instanței de apel constată lipsa în acest caz a condițiilor pentru

aplicarea în privința inculpatei a pedepsei complementare sub formă de privare de

dreptul de a ocupa funcția de medic de familie, și de aceea consideră posibil de

menținut după inculpata dreptul de a ocupa funcția de medic de familie, fără

aplicarea în privința acesteia a pedepsei complementare.

Colegiul menționează că într-adevăr pedeapsa este una echitabilă, când aceasta

este însoțită de o anumită privare și limitare a drepturilor, proporționale cu

gravitatea infracțiunii comise și este suficientă pentru restabilirea echității sociale.

Totodată, colegiul menționează că potrivit criteriilor generale de individualizare a

pedepsei instanța de judecată este obligată să stabilească o pedeapsă echitabilă în

7

limitele, fixate în articolul corespunzător din Partea specială Codul Penal, care

prevede răspunderea pentru comiterea infracțiunii”.

În recurs, procurorul enumeră în mare parte aceleași împrejurări evidențiate și în

apel, care au fost deja luate în considerare de instanțele de fond la individualizarea

pedepsei.

În același sens, se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61

Cod penal de legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și

un mijloc de corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură

de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Se notează că acuzatorul de stat apelează pe schimbarea pedepsei din munca

neremunerată în folosul comunității în amendă, motivând că pedeapsa aplicată este

prea blîndă și nu va restabili echitatea socială. Conform art. 62 Cod penal, care

prevede categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice, amenda este cea mai

blândă pedeapsă, munca neremunerată în folosul comunității fiind o pedeapsă mai

aspră. Astfel, recurentul înaintează niște cerințe și argumente contradictorii.

Mai mult ca atât, potrivit procesului verbal al ședinței, la judecarea cauzei în

prima instanță, avocatul a înaintat cererea de aplicare a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată, susținut de acordul inculpatei.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa aplicată inculpatei este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în

art. 61 Cod penal, care o va descuraja pe Cara Varvara de a comite pe viitor alte fapte

infracționale.

Având ca reper considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și

raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură

penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea acestui dosar în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat

sunt vădit neîntemeiate.

Penal

8

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Fedora Gheorghieva, împotriva deciziei Colegiului Judiciar al Curții de

Apel Comrat din 16 octombrie 2019, în cauza penală privind-o pe Cara Varvara

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9