1ra-89/2020 — art. 220 alin. 1, art. 220 alin. 2, lit. c CP

1ra-89/2020 — art. 220 alin. 1, art. 220 alin. 2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-89/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sîli Radu și de către avocatul Nichitoi Iurie în numele inculpatei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie

2019, în cauza penală în privința lui

Stoian Margareta XXXXX, născută la

XXXXX, originară și domiciliată XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 20.06.2016 – 14.12.2018

instanța de apel: 01.02.2019 – 11.04.2019

instanța de recurs ordinar: 02.07.2019 – 28.01.2020

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018, Stoian Margareta a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal.

A fost încetat procesul penal intentat în privința Margaretei Stoian în

temeiul 220 alin. (1) din Codul penal (infracțiune comisă în perioada

XXXXX), în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere

penală.

Stoian Margareta a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) din Codul penal (infracțiune comisă în

perioada lunii XXXXX).

A fost încetat procesul penal intentat în privința inculpatei Stoian

Margareta privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) din

1

Codul penal (infracțiune comisă în perioada lunii XXXXX), pe motivul

aplicării Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea din contul

inculpatei Stoian Margareta a sumei de 1516,09 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare pentru instrumentarea cauzei penale, ca fiind neîntemeiată.

se în mun. XXXXX și acționând de comun – acord cu Caramanuța Oleg, iar

ultimul – cu Țurcanu Denis, care la acel moment se afla în or. XXXXX,

XXXXX, fără a le comunica acestora despre intenția sa infracțională de a o

induce în eroare pe Maxian Nina referitor la activitatea ce urma să o

desfășoare, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea de angajare la un

lucru bine-plătit în calitate de croitoreasă în or. XXXXX, XXXXX, a recrutat-

o pe Maxian Nina, cu consimțământul ultimei, în scop de exploatare sexuală

comercială.

Ulterior inculpata, obținând prin înșelăciune consimțământul Ninei

Maxian de a pleca la muncă în or. XXXXX, XXXXX, întru realizarea intenției

sale infracționale de transportare a victimei în țara de destinație pentru

exploatare sexuală comercială, s-a deplasat cu aceasta la Gara feroviară din

XXXXX, de unde și-au procurat bilete la trenul cu ruta XXXXX. La data de

XXXXX, inculpata împreună cu Maxian Nina s-au deplasat la Gara feroviară

din mun. Chișinău și a însoțit-o pe ultima până în or. XXXXX, XXXXX, cu

trenul de pe ruta XXXXX din aceeași zi.

Ajungând la Gara feroviară XXXXX din or. XXXXX, Stoian Margareta

și Maxian Nina au fost întâlnite de către Țurcanu Denis, care preluând

acțiunile infracționale de îndemnare și înlesnire a practicării prostituției le-a

cazat pe acestea într-un apartament nestabilit din orașul menționat.

În continuare, Țurcanu Denis le-a îndemnat pe Stoian Margareta și

Maxian Nina să practice prostituția în or. XXXXX sau să se deplaseze în

XXXXX pentru practicarea prostituției. Totodată, Stoian Margareta,

aflându-se în or. XXXXX, acționând în scopul exploatării sexuale comerciale

a Ninei Maxian, împreună și de comun-acord cu Railean Ludmila, care la

acel moment se afla în XXXXX, a îndemnat-o pe Maxian Nina să se

deplaseze împreună cu ea în XXXXX pentru practicarea prostituției.

În rezultat, Stoian Margareta a acceptat propunerea de a practica

prostituția în XXXXX, fiindu-i organizată transportarea în țara de destinație

pentru practicarea acestei activități prin intermediul Ludmilei Railean, însă

Maxian Nina, constatând înșelarea ei de către inculpată cu privire la

2

activitate ce urma să o desfășoare, a refuzat propunerea de practicare a

prostituției, revenind în Republica Moldova.

S-a mai stabilit că, în perioada lunii septembrie XXXXX, Stoian

Margareta aflându-se în or. XXXXX, având intenția înlesnirii practicării

prostituției de către o altă persoană, acționând împreună și de comun-acord

cu Railean Ludmila, Caramanuța Oleg și alte persoane nestabilite de organul

de urmărire penală, a întreprins acțiuni intenționate îndreptate spre

înlesnirea practicării acestei activități de către Sîzranova Aliona.

Astfel, în perioada lunii septembrie XXXXX, Stoian Margareta,

aflându-se în or. XXXXX, acționând împreună și de comun-acord cu Railean

Ludmila, Caramanuța Oleg și alte persoane nestabilele de organul de

urmărire penală, fiind informată de către ultimul că a îndemnat-o pe

Sîzranova Aliona să se deplaseze în Turcia pentru practicarea prostituției, a

convenit cu aceasta să înlesnească practicarea acestei activități, prin

organizarea transportării ei în țara de destinație.

Ulterior, inculpata acționând împreună și de comun-acord cu Railean

Ludmila, Caramanuța Oleg și alte persoane nestabilite de organul de

urmărire penală, au organizat transportarea Alionei Sîzranova în Turcia

pentru practicarea prostituției, urmând să o întâlnească pe ultima în țara de

destinație, însă la data de XXXXX acțiunile infracționale ale participanților

la comiterea infracțiunii au fost curmate de către colaboratorii Serviciului de

Grăniceri ai Republicii Moldova și ai CCTP al MAI (vol. III, f.d.29-29 verso).

combaterea traficului de ființe umane din cadrul Direcției urmărire penală

și criminalistică a Procuraturii Generale, Lambă I., prin care a solicitat

casarea totală a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpata

Stoian Margareta să fie recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 7 ani și în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin.(1) Cod penal (în redacția Legii nr. 277 – XVI din

18.12.2008, în vigoare din 24.05.2009, până la 10.12.2013), stabilindu-i

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani. În baza art. 84 alin.

(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă definitivă pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, sub formă de închisoare pe un

termen de 8 (opt) ani, cu dispunerea încasării din contul inculpatei în folosul

statului cu titlu de cheltuieli judiciare pentru instrumentarea cauzei penale

în sumă de 1516,09 lei.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

3

- declarațiile părții vătămată Maxian Nina depuse la etapa urmăririi

penale, conform art. 371 alin.(1) pct. 1) din Codul de procedură penală, au

fost în ședința de judecată, însă n-au fost confirmat de ultima, pe motiv n-au

fost citite de către ofițerul de urmărire penală. Totodată, Maxian Nina a

comunicat că, a fast propunerea din partea inculpatei de a se deplasa

împreună în XXXXX pentru a fi domnișoare de companie sau amante. În

XXXXX nu a avut discuții cu Stoian Margareta despre faptul că urma să

lucreze în calitate de croitoreasă, iar declarațiile date la faza de urmărire

penală nu le-a citit, doar le-a semnat. În așa mod, instanța de judecată, nu a

coroborat și apreciat în cumul cu declarațiile părții vătămate Maxian Nina,

declarațiile bănuitei Stoian Margareta depuse la etapa urmăririi penale și

cercetate în ședința de judecată. În ședința de judecată inculpata Stoian

Margareta a negat veridicitatea acestor declarații și a comunicat că le-a

depus organului de urmărirea penală, doar la rugămintea Liudmilei Railean,

care n-a avut nici un rol de coparticipării în traficarea Ninei Maxian în

XXXXX;

- prima instanță nu a dat apreciere acestei surse de probă, în măsura în

care aceasta a fost dobândită legal în cadrul urmăririi penale, iar bănuitei

Stoian Margareta i-au fost asigurate toate garanțiile procesuale, inclusiv

dreptul la tăcere și dreptul la apărare. Mai mult ca atât, n-au fost apreciate și

coroborate nici declarațiile martorului Chiosa Vlad depuse în instanța de

judecată, audierea suplimentară a părții vătămate l-a scris la calculator, după

care a fost citit și semnat de către Maxian Nina;

- declarațiile părții vătămate Maxian Nina, depuse în la etapa urmăririi

penale, coroborează cu declarațiile martorului Chiosa Vlad și celelalte probe

cercetate în instanța de judecată;

- întrucât, între partea vătămată Maxian Nina și inculpata Stoian

Margareta persistă relații de prietenie, au locuit în aceiași localitate, au

copilărit împreună și au fost vecini, sunt motive pentru care aceasta și-a

denaturat declarațiile depuse în instanța de judecată, cu scopul de a proteja

și evita răspunderea penală a inculpatei;

- declarațiile părții vătămate Maxian Nina depuse în instanța de

judecată și declarațiile inculpatei Stoian Margareta urmează a fi apreciate

critic, deoarece au fost integral dezmințite prin probele acuzării prezentate

și cercetate în ședința de judecată, legal administrate și nu sunt temeiuri de

a fi respinse, mai mult ca atât inculpata este interesată în rezultatele

examinării cauzei penale, declarațiile de nevinovăție prezintă o metodă de

apărare, în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta

comisă, or, acestea nu coroborează cu probele cercetate;

4

- partea acuzării nu poate fi de acord nici cu hotărârea instanței privind

încetarea procesului penal în privința inculpatei Stoian Margareta în baza

intervenirii amnistiei în baza art. 220 alin. (1) din Codul penal, pentru fapta

comisă în perioada lunii septembrie 2011. Conform Recomandării CSJ nr. 97

din 9 februarie 2017, se conchide că, pentru aplicarea amnistiei față de

persoanele inculpate, este suficient să fie întrunite cel puțin unul dintre

criteriile enumerate supra. Judecarea cauzei penale la solicitarea

inculpatului în procedura simplificată reglementată de art.3641 sau art.509

Cod de procedură penală, sau în cazul recunoașterii integrale a vinovăției se

consideră contribuire activă la descoperirea infracțiunii;

- aplicarea prevederilor din art.2 a Legii nr.210 poate avea loc doar în

condițiile în care instanța de judecată constată întrunirea de către inculpat a

criteriilor stabilite la art.57 din Codul penal nr.985 18.04.2002;

- inculpata Stoian Margareta nu și-a recunoscut deplin vinovăția

pentru fapta comisă în perioada lunii XXXXX, n-a contribuit la descoperirea

infracțiunii în cauză, nu s-a autodenunțat de bună voie iar manifestarea

căinței active nu s-a confirmat prin careva probe, fiind doar declarativă.

Circumstanțele constatate de către instanță precum că inculpata și-a

recunoscut vinovăția, a manifestat căință activă, sunt nejustificate iar ca

consecință nu pot servi ca temei întru încetarea procesul penal în legătură cu

intervenirea amnistiei;

- în pofida faptului, că de către acuzatorul de stat a fost solicitată și

încasarea de la inculpatei Stoian Margareta în contul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime 1516,09 lei cu titlu de cheltuieli judiciare pentru

instrumentarea cauzei penale, instanța de judecată a considerat-o ca

neîntemeiată solicitarea respectivă, indicând că se includ în categoria

cheltuielilor judiciare achitate din sumele alocate de către stat, și în rezultat

a respins-o ca nefondată;

- a fost emisă o sentință nemotivată, prin care nu au fost soluționate

toate chestiunile pe care trebuie să le soluționeze instanța de judecată la

adoptarea sentinței, potrivit prevederilor art.385 Cod de procedură penală.

aprilie 2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu în

baza art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Stoian Margareta a fost recunoscută vinovată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de articolul 220 alin. (2), lit. c) Cod penal (pe episodul

din iulie 2011), stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 4 (patru) ani, iar, în temeiul articolului 90 Cod penal, a fost suspendată

5

executarea pedepsei pe termenul de probațiune de 2 (doi) ani, cu obligarea

să nu-și schimbe domiciliul și/sau viza de reședință, fără consimțământul

organului competent;

A fost încetat procesul penal în baza articolului 220 alin. (1) Cod penal

(pe episodul din XXXXX) privind-o pe inculpata Stoian Margareta în

temeiul că a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, pe episodul

din iulie 2011, din declarațiile părții vătămate Maxian N., precum și a

martorilor Rubanenco L., Baligari M., Sîzranova A., Clipa I. și Chiosa V. în

raport cu împrejurările stabilite în cauză, rezultă că inculpata Stoian M., a

săvârșit infracțiunea de proxenetism împreună și de comun acord cu alte

persoane în privința cărora este disjuns procesul penal, Iară a atenta la

dreptul libertății de voință și acțiune a părții vătămate Maxian N., or se

constată cu certitudine că ultima și-a dat acordul în mod nealterat, voința ei

de a se prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber „.. a fost propunerea

să meargă în XXXXX pentru a fi domnișoare de companie sau amante, cum

era într-o situație destul de grea, a acceptat ... până la momentul plecării

peste hotare starea materială nu era rea, avea strictul necesar, nu era dintr-o

familie vulnerabilă, dar a plecat pentru a fi mai independentă financiar de

părinți.. i s-a propus să practice prostituția în XXXXX, însă ea a refuzat

această propunere. S-a întors acasă peste patru zile...în XXXXX nu a plecat

deoarece dorea să se întoarcă în țară. Deplasarea peste hotare s-a realizat din

mijloacele proprii”.

Conform procesului - verbal de examinare a obiectului din 20 ianuarie

2012, prin care a fost supusă examinării informația privind traversarea

frontierei de stat de către Țurcan Denis, Stoian Margareta și Maxian Nina,

parvenită de BNC Interpol (vol. I, f.d.103-106); procesului – verbal de

examinarea a obiectului din 12 ianuarie 2012, prin care au fost examinate

descifrările convorbirilor telefonice ridicate în cadrul cauzei penale care

aparțin cet. Maxian Nina, Stoian Margareta, Țurcanu Denis, Caramanuța

Oleg și prin care s-a stabilit legătura telefonică dintre persoanele menționate

și copia sentinței Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 06 martie

2013, prin care Caramanuța Oleg, Turcan Denis și Bolondău Oleg au fost

recunoscuți culpabili de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 220

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe faptul îndemnării și înlesnirii practicării

prostituției de către Maxian Nina, Stoian Margareta și Sîzranova Aliona,

rezultă că fapt incriminată inculpatei Stoian M. a fost săvârșită de două sau

mai multe persoane.

6

Cu privire la vinovăția inculpatei în săvârșirea faptei criminale pe

episodul din XXXXX, prin determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală, instanța de apel

califică fapta reținută în sarcina inculpatei Stoian M. în componența de

infracțiune prevăzută de articolul 220 alin. (2), lit. c) Cod penal:

proxenetismul, adică îndemnul sau determinarea la prostituție ori înlesnirea

practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării

prostituției de către o altă persoană, dacă fapta nu întrunește elementele

traficului de ființe umane, de două sau mai multe persoane.

Cu privire la calificarea infracțiunii instanța de apel a indicat că:

- subiectul infracțiunii este inculpata Stoian M., care întrunește

condițiile prevăzute la articolele 21 alin. (1) și 22 Cod penal;

- obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale cu

privire la moralitatea si neaservirea actelor sexuale;

- latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă care se

exprimă în acțiune, modalitatea normativă cu caracter alternativ ale acțiunii

prejudiciabile în cauză este: 1) îndemnul la prostituție; 2) determinarea la

prostituție; 3) înlesnirea practicării prostituției; 4) tragerea de foloase de pe

urma practicării prostituției de către o altă persoană;

- latura subiectivă se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție

directă, adică inculpatul își dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, a prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod

conștient survenirea acestora, iar motivul comiterii infracțiunii fiind

interesele personale.

Instanța de apel a invocat că urmare a calificării infracțiunii efectuate

supra, fapta inculpatei nu întrunește elementele traficului de flinte umane,

deoarece în acțiunile inculpatei lipsește semnul calificativ: tragerea de

foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, or, nu se

confirmă prin probatoriul administrat, iar în sentința ne este argumentat.

Instanța de apel a reiterat că, inculpata Stoian M. anterior nu a fost

condamnată, infracțiunea săvârșită, conform articolului 16 alin. (4) Cod

penal, se clasifică ca fiind gravă, circumstanțe agravante nu se constată,

respectiv, se consideră rezonabilă aplicarea pedepsei cu închisoare, însă-

ținând seama de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării ei, este rațională aplicarea prevederilor articolului 90 Cod penal,

fiind suspendată condiționat executarea pedepsei respective, cu fixarea

termenului de probațiune.

7

Interpretarea judiciară a prevederilor articolul 90 Cod penal, care

constituie sediul instituției suspendarea condiționată a executării pedepsei,

în raport cu circumstanțele cauzei și persoana inculpatei Stoian M., care este

pozitivă, determină concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea

acestora.

Pe episodul din XXXXX, prima instanță a stabilit o stare de fapt

inexactă și, respectiv, a reținut o situație de drept incorectă, ca urmare a

aprecierii greșite a probelor administrate în cauză. Soluția pronunțată de

prima instanță în privința inculpatei Stoian M., pe acest episod, nu este

consecința unei activități eficiente de judecată, or, sentința de condamnare

trebuie să se bazeze pe probe apreciate în mod obiectiv și sub toate aspectele,

precum și pe fapte veridice bine dovedite și pe probe just analizate și corect

apreciate, care să corespundă adevărului și cerințelor legii.

În speță se constată cu certitudine că inculpata Stoian M. a săvârșit

proxenetism împreună și de comun acord cu alte persoane, astfel

infracțiunea respectivă conține indiciile calificativ agravant: de două sau mai

multe persoane, fapt ce exclude calificarea în baza articolului confirmat 220

alin. (1) Cod penal.

Prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor stipulate în

articolele 101, 384 alin. (3) și 389 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

precum și n-a ținut seama de recomandările oferite de Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006 „Privind sentința

judecătorească. Prin urmare, sentința, în partea respectivă, este lovită de

nulitate, motiv pentru care se intervine pentru a corecta erorile judiciare

admise de prima instanță.

Motivele invocate în apel pe episodul din XXXXX sânt nefondate,

deoarece urmărirea penală și judecata în primă instanță s-au desfășurat în

strictă conformitate cu procedura prevăzută de lege și, respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor

procedurale efectuate. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la

baza sentinței, pe episodul din XXXXX, fiind obținute legal, sânt admisibile

conform prevederilor articolului 95 Cod de procedură penală și sânt

apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură penală.

Starea de fapt și de drept stabilită pe acest episod concordă cu probele

administrate și apreciate de prima instanță, astfel este descrisă fapta

criminală, considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de vinovăție a

inculpatei, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată.

8

Relevante sunt considerentele cuprinse în sentință cu referire la

infracțiunea de proxenetism comisă de Stoina Margareta de perioada lunii

XXXXX, în XXXXX, manifestată prin săvârșirea de acțiuni intenționate

îndreptate la înlesnirea practicării acestei activități de către Sîzranova

Aliona, prin organizarea transportării ei în țara de destinație, însă acțiunile

infracționale au fost curmate de către colaboratorii Serviciului de Grăniceri,

instanța de judecată menționează următoarele. În susținerea învinuirii aduse

au fost invocate declarațiile date de către Rubanenco Liliana și Sîzranova

Aliona atât la faza urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești,

expuse supra (vol. III, f.d.32 verso).

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea

probelor administrate în cauză pe episodul din XXXXX, nu există temei

pentru a da o nouă apreciere probelor respective, instanța de apel fiind

solidară cu starea de fapt, sub aspectul că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat

în cadrul procesului penal.

Instanța de apel a indicat că, soluționând chestiunea cu privire la

răspunderea penală a inculpatei pe episodul din XXXXX, instanța, din

oficiu, constată intervenirea prescripției tragerii la răspunderea penală.

A mai invocat că, infracțiunea prevăzută de articolul 220 alin. (1) Cod

penal, conform articolului 16 alin. (2) Cod penal, se clasifică, ca fiind mai

puțin gravă. Conform articolelor 53 lit. g) și 60 alin. (1), lit. b) și alin. (2) Cod

penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii mai puțin grave au expirat 5 ani; prescripția curge din ziua

săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței

de judecată, iar raportând starea de fapt constatată la normele de drept penal

enunțate, urmează liberarea de răspundere penală a inculpatei pentru

săvârșirea infracțiunii imputate, din motivul că a intervenit prescripția

tragerii la răspundere penală.

Infracțiunea, care este continuă, este săvârșită în luna XXXXX, iar

ordonanța privind începerea urmăririi penale este datată cu XXXXX. Astfel,

din ziua săvârșirii infracțiunii până la ziua judecării cauzei în apel au expirat

aproximativ 7 ani și 8 luni, adică se constată că din ziua săvârșirii

infracțiunii, care este mai puțin gravă, a expirat mai mult de 5 ani - termenul

de prescripție fixat prin lege.

Prin urmare, în speță se impune soluția prevăzută la articolul 391 alin.

(1), pct. 6) Cod de procedură penală: încetarea procesului penal privind-o pe

inculpată din motivul că există circumstanța care exclude tragerea la

9

răspundere penală în baza articolului 220 alin. (1) Cod penal - prescripția

tragerii la răspundere penală.

Instanța de apel a reținut că, în asemenea situație, în privința inculpatei

Stoian M. nu poate fi aplicată Legea privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, dat

fiind că a intervenit prescripția răspunderii penale. Prin urmare, soluția

primei instanțe, pe acest episod, la fel este lovită de nulitate, de vreme ce nu

s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 53 lit. g) și 60 alin. (1),

lit. b) și alin. (2) Cod penal și 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală.

Cu privire la soluția privind cheltuielile judiciare în valoare totală de

1516, 09 lei, se consideră dată în conformitate cu legea, or, pretențiile

invocate de procuror nu au suport legal, iar argumentele sunt eronate. Prin

urmare, motivele invocate de apelant, la acest capitol, sunt nefondate.

În afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant,

examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform cerințelor din

articolul 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a apreciat că

nu există alte temeiuri de a interveni în sentință.

28 mai 2019, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu, prin

care, invocând ca temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată;

- avocatul Nichitoi Iurie în numele inculpatei, prin care, invocând ca

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei în partea recunoașterii inculpatei vinovată

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

menținerea sentinței în această parte, fie aplicarea după caz a prevederilor

legii amnistiei cu încetarea procesului penal intentat în baza art. 220 alin.(2)

lit. c) Cod penal (pe episodul din 2011).

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de

procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

prima instanță. Potrivit Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu

privire la practica judiciară despre judecarea muzelor penale în ordine de apel” nr.

22 din 12 decembrie 2005 pct. 17, 18 și 22 pct.2), care recomandă că: „cazul de

admitere a apelului și rejudecării cauzei, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

analiza probelor pe care s-a bazat instanța de fond care cerințe ale legii au fost

10

încălcate de către această instanță, apoi motivele adoptării soluției date de instanța

de apel";

- instanța de apel nu a îndeplinit aceste stricte prevederi ale legii,

precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la pct.

14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, iar ne pronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, astfel decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel cum

cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât asemenea eroare judiciară nu

poate fi corectată în instanța de recurs;

- declarațiile părții vătămată Maxian Nina depuse la etapa urmăririi

penale, conform art.371 alin.(l) pct. 1) din Codul de procedură penală, au fost

în ședința de judecată, însă n-au fost confirmat de ultima, pe motiv n-au fost

citite de către ofițerul de urmărire penală;

- prima instanță nu a coroborat și apreciat în cumul cu declarațiile

părții vătămate Maxian Nina, declarațiile bănuitei Stoian Margareta depuse

la etapa urmăririi penale și cercetate în ședința de judecată;

- prima instanță cât și cea de apel nu au dat apreciere probelor, în

măsura în care acestea au fost dobândite legal în cadrul urmăririi penale iar

bănuitei Stoian Margareta i-au fost asigurate toate garanțiile procesuale,

inclusiv dreptul la tăcere și dreptul a apărare;

- n-au fost apreciate și coroborate nici declarațiile martorului Chiosa

Vlad depuse în instanța de judecată;

- declarațiile părții vătămate Maxian Nina depuse în instanța de

judecată și declarațiile inculpatei Stoian Margareta urmează a fi apreciate

critic, deoarece au fost integral dezmințite prin probele acuzării prezentate

și cercetate în ședința de judecată, legal administrate și nu sunt temeiuri de

a fi respinse, mai mult ca atât inculpata este interesată în rezultatele

examinării cauzei penale, declarațiile de nevinovăție prezintă o metodă de

apărare, în scop de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta

comisă, or, acestea nu coroborează cu probele cercetate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, erori de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, iar erorile comise

nu pot fi reparate de către instanța de recurs deoarece aceasta nu este

abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității

11

sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

5.2. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- conform art. 51 alin. (1) Cod penal, temeiul real al răspunderii penale

îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii,

stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale,

sau acțiunile comise de către Denis Țurcan împreună cu Caramanuța Oleg,

Bolondău Oleg, Raileanu Ludmila și alte persoane nestabilite deja au fost

anterior calificate de către organul de urmărire penală și de către instanța de

judecată, ca fiind comiterea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin. (2) Cod

penal, iar instanța de judecată prin sentința pronunțată a condamnat pe

Denis Țurcan împreună cu Caramanuța Oleg, Bolondău Oleg în baza art. 220

alin. (2) lit. c) Cod penal, la pedepse penale, sentința dată fiind de altfel

prezentată de către partea acuzării;

- articolul 332 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că în cazul în

care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art.275 pct. 5)-9), 285 alin.(l) pct. l), 2), 4), 5), precum și în

cazurile prevăzute în art.53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă, însă, instanța de apel,

a omis aplicarea acestor prevederi legale, în momentul în care a decis că

Stoian Margareta se face vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

220 alin. (2), lit. c) Cod penal, mai ales ținând cont de faptul că după cum

indică instanța de apel aceste acțiuni au avut loc în luna iulie 2011;

- instanța de apel, în cazul în care a decis calificarea acțiunilor lui Stoian

Margareta, a omis și aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, care prevede în conținutul art. 1 că, prezenta lege se aplică

condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care

manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care

sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de

probațiune sau termenului de probă și sânt evaluate psihologic ca

prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub

incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12;

- art. 2 alin. (3), indică expres că în privința persoanei care refuză

încetarea procesului penal conform alin. (1) și (2) din prezentul articol,

instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî aplicarea

prezentului articol dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată și inculpatul

întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 10;

12

- recomandarea nr. 56, cu privire la aplicarea art. 109 Cod penal și 276

Cod de procedură penală în cazurile împăcării părților potrivit art. art. 1, 262

și 274 Cod de procedură penală, organul de urmărire penală sau procurorul,

dispun prin ordonanță începerea urmăririi penale în cazul în care din

cuprinsul actului de sesizare rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârșită

o infracțiune și nu există vreuna din circumstanțele care exclud urmărirea

penală, prescrise în art. 275 Cod penal;

- articolul 413, alin. (1) Cod de procedură penală, indică expres că la

judecarea apelului se aplică regulile generale pentru judecarea cauzelor în

primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea specială titlul 11 capitolul

IV secțiunea 1.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse, din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în

acest articol. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal lărgit

atestă, că titularii acestora invocă în calitate de temeiuri pentru casarea

deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, precum și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

13

Referitor la temeiul pentru recurs invocat de către recurenți prin

prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit

menționează că în cauza supusă judecării sunt aplicabile atunci când

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu

s-a motivat întemeiat hotărârea judecătorească. Adică, este necesar ca

hotărârea pronunțată să fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit respinge ca nefondate alegațiile

recurenților în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori

admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul lărgit apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

De asemenea, instanța de recurs în prezenta speță nu acceptă criticile

recurenților, precum că hotărârea instanței de apel este una nemotivată și

ilegală, semnalându-se astfel nerespectarea cerințelor art. 414 alin. (1) Cod

de procedură penală, care prevăd că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale,

adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Instanța de apel fiind

investită cu o situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect de a casa

sentința primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre prin care pe inculpată

a o recunoaște vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220

alin.(2) lit. c) Cod penal(pe episodul din XXXXX), cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea pedepsei, iar, în baza

art. 220 alin. (1) Cod penal(pe episodul din XXXXX), de încetat procesul, din

motivul intervenirii prescripției de tragere la răspundere penală.

Prin urmare, contrar celor invocate de către recurenți, Colegiul penal

verificând suplimentar lucrările dosarului remarcă că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, a cercetat

14

suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel, cu consemnarea

lor în procesul verbal al ședinței de judecată, adoptând în consecință o

soluție corectă de casare a sentinței primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri.

Tot la acest capitol, instanța de recurs reține că, așa cum rezultă din

textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv

hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat de către procuror, cu casarea sentinței și

adoptarea unei noi hotărâri prin care inculpata Stoian Margareta a fost

recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.(2)

lit. c) Cod penal(pe episodul din XXXXX), cu aplicarea art. 90 Cod penal,

fiind suspendată condiționat executarea pedepsei, iar, în baza art. 220 alin.

(1) Cod penal(pe episodul din XXXXX), de încetat, din motivul intervenirii

prescripției de tragere la răspundere penală.

Colegiului penal reține că, în recursul declarat procurorul critică în

bună parte hotărârea instanței de apel, prin prisma faptului că nu au fost

apreciate la justa valoare probele prezentate de către partea acuzării, în

opinia căreia acestea dovedesc vinovăția inculpatei în cele incriminate ei.

Însă, verificând temeinicia deciziei adoptate de către instanța de apel,

Colegiul consideră că criticile menționate nu și-au găsit confirmarea la caz,

deoarece în urma analizei hotărârii contestate, atât cumulul de probe

prezentate de către partea acuzării, cât și cele prezentate de către partea

apărării, toate au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală.

Totodată, raportat la criticile procurorului, Colegiul reiterează că

acesta se referă în principal la chestiunea de apreciere a probelor. Prin

urmare, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se

constată că autorul acestuia expune conținutul unor probe cercetate de

instanțele de fond, după care în cele din urmă conchide că acestea constituie

un ansamblu probator indubitabil prin care se confirmă vinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece

întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală,

instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția

ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar

convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în

15

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate

fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la

etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt,

decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal lărgit nu va analiza și verifica

probele administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a

constatat discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real

al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că în cauza dată, nu și-au găsit

confirmarea temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, invocat de către recurenți.

În ceea ce privește argumentele procurorului sub aspectul temeiului

de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

Colegiul penal reține că potrivit sentinței primei instanțe, inculpata Stoian

Margareta, a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 220 alin.(1) Cod penal (infracțiunea comisă în perioada lunii XXXXX)

și încetat procesul penal intentat în privința Margaretei Stoian în temeiul art.

220 alin.(1) Cod penal(infracțiunea comisă în perioada lunii XXXXX), în

legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere penală, și

recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.(1)

Cod penal (infracțiunea comisă în perioada lunii XXXXX) și încetat procesul

penal intentat în privința Margaretei Stoian în temeiul art. 220 alin.(1) Cod

penal(infracțiunea comisă în perioada lunii XXXXX), pe motivul aplicării

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova nr. 210 din 29 iulie 2016.

La rândul său, judecând cauza în ordine de apel și casând sentința,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de apel a ajuns la concluzia de a o recunoaște vinovată pe Stoian Margareta

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.(2) lit. c) Cod penal(pe

episodul din iulie 2011), aplicându-i pedeapsă cu închisoare de 4 (patru) ani,

iar, în temeiul art. 90 Cod penal fiind suspendată condiționat executarea

pedepsei pe termenul de probațiune de 2 (doi) ani, iar, procesul penal în

16

baza art. 220 alin. (1) Cod penal(pe episodul din XXXXX), a fost încetat, din

motivul că a intervenit prescripția de tragere la răspundere penală,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de recurs ordinar respinge alegațiile procurorului precum că

inculpata Stoian Margareta se învinuiește că a comis infracțiunea de trafic

de ființe umane în perioada lunii XXXXX, or, cu privire la vinovăția

inculpatei în săvârșirea faptei criminale pe episodul din XXXXX, prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală, instanța de apel a calificat fapta reținută în sarcina

inculpatei Stoian Margareta în componența de infracțiune prevăzută de

articolul 220 alin. (2), lit. c) Cod penal: proxenetismul, adică îndemnul sau

determinarea la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, ori tragerea

de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoană, dacă

fapta nu întrunește elementele traficului de ființe umane, de două sau mai

multe persoane.

Mai mult, sunt neavenite și urmează a fi respinse și argumentele

procurorului precum că inculpata a comis un concurs de infracțiuni și

anume infracțiunea prevăzută de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal și art. 220

alin.(1)(în redacția Legii nr. 277 – XVI din 18.12.2008, în vigoare din

24.05.2009, până la 10.12.2013), or, prin cumulul probelor anexate la

materialele cauzei, a fost dovedită lipsa în acțiunile inculpatei a componenței

de infracțiune de trafic de ființe umane și dovedită prezența infracțiunii de

proxenetism, dat fiind faptul că, se constată prezența consimțământului de

practicarea prostituției de către partea vătămată Maxian Nina, care a

declarat în cadrul ședinței primei instanțe că urmare a deplasării în Federația

Rusă, acolo va lucra în calitate de damă de companie, iar prima instanță și

instanța de apel nu au avut nici un dubiu referitor la faptul că Maxian Nina

și-a dat consimțământul cu privire la practicarea prostituției în Federația

Rusă și nicidecum nu a fost convinsă prin înșelăciune să se deplaseze peste

hotarele țării.

Expunerea procurorului cu privire la incidența temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu are

fundamentare legală, afirmațiile acestuia în esență reprezentând aprecieri

subiective a mijloacelor de probă, însă urmează a menționa că la etapa

judecării recursului, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina primordială a instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul

17

penal lărgit nu examinează criticile referitoare la presupusa greșită reținere,

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatei conform infracțiunilor

incriminate.

Așadar, Colegiul penal lărgit atestă, că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând

la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatei în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.(2) lit. c) Cod penal(pe episodul din

XXXXX), cu aplicarea art. 90 Cod penal, fiind suspendată condiționat

executarea pedepsei, iar, în baza art. 220 alin. (1) Cod penal(pe episodul din

XXXXX), de încetat procesul, din motivul intervenirii prescripției de tragere

la răspundere penală.

Subsecvent instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (1),

(5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de părți, decizia contestată

cuprinzând motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum

este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Potrivit

jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, or, în cazul în care instanțele de fond și-

au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o instanță de recurs poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe

(hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Rezumând cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile

invocate de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor

declarate, pretinsele erori invocate de recurenți având un caracter declarativ

și nefondat, alegațiile acestora nu au putut justifica necesitatea casării

deciziei atacate întrucât soluția instanței de apel este legală și întemeiată,

recursurile ordinare declarate urmând a fi respinse ca inadmisibile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

18

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sîli Radu și de către

avocatul Nichitoi Iurie în numele inculpatei, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 aprilie 2019, în cauza

penală în privința lui Stoian Margareta XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

19