1ra-338/2020 — Art. 328 alin. 1 Cp

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 12 iunie 2018, procesul penal în privința lui Sinenco Vasile, învinuit în baza art. 328 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, deoarece a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală. Acțiunea civilă înaintată de Consiliul mun. Bălți privind încasarea de la inculpat a sumei de 115.528,9 lei, a fost respinsă.

Instanța de fond a constatat că, Sinenco V. deținând funcția de director al Întreprinderii Municipale „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, numit în această funcție în baza Dispoziției primarului mun. Bălți nr. XXXXX din 10.05.2011 prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod penal fiind persoană publică, căreia i s-au acordat prin numire anumite drepturi și obligații în vederea exercitării acțiunilor administrative de dispoziție, 1 organizatorico-economice și de conducere executivă a autorității publice, exercitându-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu prevederile Regulamentului-model al întreprinderii municipale aprobat prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 387 din 06.06.1994 și Statutul întreprinderii Municipale „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, aprobat de către fondatorul - Consiliul mun. Bălți prin Decizia nr. 6/35 din 05.05.2011 conform cărora, directorul întreprinderii conduce activitatea întreprinderii și asigură funcționarea ei eficientă, asigură executarea deciziilor Fondatorului și ale Consiliului-Director, înaintează propuneri către Consiliul-Director și prezintă materialele ce țin de darea în arendă, locațiune, depunerea în gaj a bunurilor întreprinderii, iar fondatorul - Consiliul mun. Bălți, la solicitarea întreprinderii, examinează materialele și eliberează autorizații privind darea în arendă, locațiune sau depunerea în gaj a bunurilor întreprinderii, ignorând astfel prevederile actelor normative indicate supra, depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în lipsa cărorva Decizii ale Fondatorului sau ale Consiliului-Director al întreprinderii conduse, a încheiat la data de 01.11.2012 cu SRL „Terra Salubritate”, contractul de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate”, i-au fost transmise în locațiune bunuri ce aparțin unității administrativ-teritoriale din mun. Bălți care se află doar în gestiunea economică a întreprinderii și anume, oficiul cu o suprafață totală de 35 m2 și garajul cu o suprafață totală de 110 m2, amplasate în mun. Bălți pe str. Tudor Vladimirescu, 39, cu condiția achitării lunare a chiriei în mărime de 4021,28 lei și a serviciilor comunale, condiții prevăzute în pct.2.4 și respectiv pct. 3.5 ale contractului de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012. Astfel, Întreprinderea Municipală „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, lunar achita serviciile comunale prestate de către furnizori întreprinderii SRL „Terra Salubritate”, și pentru fiecare lună înainta spre plată locatarului facturi ce includeau plata de locațiune și serviciile comunale folosite. Ulterior, SRL „Terra Salubritate”, neachitând întreprinderii municipale „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” plățile de locațiune și a serviciilor comunale folosite, înaintate în baza facturilor fiscale XXXXX din 19.03.2013, XXXXX din 18.04.2013, XXXXX din 31.05.2013 și XXXXX din 30.06.2013, a acumulat o datorie în sumă totală de 115.528,9 lei. Prin astfel de acțiuni, depășindu-și în mod vădit atribuțiile sale de serviciu prin încheierea contractului de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012, Sinenco V. a cauzat daune în proporții considerabile intereselor fondatorului - Consiliul municipal Bălți în sumă totală de 115.528,9 lei. Acțiunile inculpatului au fost calificate de OUP pe art. 328 alin. (1) Cod penal, ca depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice. 2 Instanța a reținut că, inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că prin acțiunile sale nu a cauzat daune drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale cărorva persoane. Prin încheierea acestui contract, ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” a beneficiat economic, iar suma indicată de 115.528 lei este datoria SRL „Terra Salubritate” față de ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”. Serviciul juridic al întreprinderii a înaintat în instanța de judecată o cerere de chemare în judecată pentru recuperarea acestei sume, iar instanța de judecată a admis-o. Totodată, instanța a conchis ca sintagma „intereselor publice” urmează a fi înlăturată din învinuire, fiind declarată neconstituțională prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 33 din 07.12.2017, însă acest fapt nu poate duce la încetarea procesului din alte circumstanțe, deoarece în cadrul judecării cauzei a fost stabilit că prin fapta sa inculpatul a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice - Consiliul mun. Bălți. Astfel, fapta acestuia se încadrează pe art. 328 alin. (1) Cod penal, ca depășirea atribuțiilor de serviciu, adică săvârșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice. În același timp, ținând cont că inculpatul a comis o infracțiune ușoară și că conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal a survenit prescripția tragerii la răspunderea penală, cauza penală urmează a fi încetată, în baza art. 332 alin. (1) CP. Pe lângă aceasta, acțiunea civilă urmează a fi respinsă din următoarele motive. La 10.02.2015, ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Terra Salubritate”, solicitând încasarea datoriei de 115.528,9 lei, dobânda de întârziere în mărime de 23.340,4 lei și taxa de stat în sumă 4166,08 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 2c-141/2015 din 06.10.2015 s-a dispus încasarea de la SRL „Terra Salubritate” în beneficiu ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” - datoria de 115.528,9 lei, dobânda de întârziere în mărime de 23.340,4 lei și taxa de stat în sumă de 4166,08 lei. Hotărârea dată a devenit irevocabilă și executorie la 06.11.2015, fiind eliberat și un titlu executoriu în acest sens. Ori, datoria în mărime de 115.528,9 lei constituie suma prejudiciului cauzat și prin infracțiune. De altfel, latura civilă a fost soluționată de instanța de judecată prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 2c-141/2015 din 06.10.2015 în alt proces de judecată. Deci, nu poate fi soluționată aceiași acțiune civilă și încasată aceiași sumă repetat, în prezența altei hotărâri judecătorești irevocabile și executorie.

Procurorul în Oficiul Nord al Procuraturii Anticorupție, Diaconu Iulian a declara apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Consiliul mun. Bălți în sumă de 115.528,9 lei. 3 Apelantul a invocat că, instanța de judecată cert a stabilit vinovăția inculpatului Sinenco V. în săvârșirea faptei infracționale prevăzută la art. 328 alin. (1) Cod penal, soldată cu cauzarea prejudiciilor în mărime de 115.528,9 lei, iar inculpatul nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiunea săvârșită, astfel încât acțiunea civilă înaintată urma a fi admisă. Ori, pretențiile născute din relațiile contractuale existente între aceste două persoane juridice, nu pot fi considerate în cazul dat ca prejudiciu constatat și recunoscut a fi adus prin acțiunile inculpatului Sinenco V., deoarece în speță, inculpat este persoana fizică Sinenco V., dar nu persoanele juridice SRL „Terra Salubritate” și ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, astfel încât, reieșind din prevederile procesual-penale, acțiunea civilă se înaintează doar față de inculpatul care a adus daună prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau în legătură cu săvârșirea acesteia. 3.1. A declarat apel și inculpatul Sinenco Vasile, care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal pe art. 328 alin. (1) Cod penal să fie înceta,t în legătură cu existența unor circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală. Apelantul a indicat că, respingând acțiunea civilă, instanța de fond, contrar prevederilor art. 210 Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat în privința bunurilor puse sub sechestru prin încheierea judecătoriei mun. Bălți din 02.03.2017. Totodată, instanța de fond a ignorat că acțiunea civilă inițiată în cadrul procesului penal respectiv de către Consiliul mun. Bălți a fost întemeiată pe faptul de cauzare a prejudiciului material intereselor publice și nu ale persoanelor juridice. În consecință, procesului penal urmează a fi încetat, în temeiul prevederilor art. 391 alin. (6) Cod de procedură penală, în legătură cu existența unor circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală, avându-se în vedere în adoptarea la 27.06.2017 de către Curtea Constituțională a Hotărârii nr. 22, prin care sintagma „intereselor publice sau” din norma penală prevăzută de art. 328 alin. (1) Cod penal a fost declarată neconstituțională.

Potrivit deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat A fost admis apelul procurorului, casată sentința în latura civilă, cu pronunțarea unei noii hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță. De la Sinenco Vasile s-a încasat în beneficiul Consiliului mun. Bălți prejudiciul cauzat prin infracțiune în sumă de 115.528,9 lei. Instanța de apel a statuat că, instanța de fond corect a încetat procesul penal pe art. 328 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție. Ori, prin faptele sale inculpatul a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice - Consiliul mun. Bălți. Astfel, la 01.11.2012, ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” și SRL „Terra Salubritate” au încheiat un contract de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate” i-au fost 4 transmise în locațiune bunuri ce aparțin unității administrativ - teritoriale din mun. Bălți, care se află doar în gestiunea economică a întreprinderii și anume, oficiul cu o suprafață totală de 35 m2 și garajul cu o suprafață totală de 110 m2, amplasate în mun. Bălți, str. Tudor Vladimirescu, 39, cu condiția achitării lunare a chiriei în mărime de 4021,28 lei și a serviciilor comunale, condiții prevăzute în pct. 2.4 și respectiv pct. 3.5 ale contractului de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012. Prin urmare, acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Consiliul mun. Bălți urmează a fi admisă, deoarece a fost stabilită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei infracționale prevăzute la art. 328 alin. (1) Cod penal, soldată cu cauzarea prejudiciului în mărime de 115.528,9 lei, care nu a fost reparat.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a invocat că, instanța de apel a dat o apreciere arbitrară probelor, nu a argumentat motivele admiterii sau respingerii probelor prezentate de către părți, nu a dat o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe în parte. Instanța de apel a dispus admiterea apelului declarat de către procuror, ignorând faptul, că partea civilă - Consiliul mun. Bălți nu a contestat sentința, nu a pretins la existența unui prejudiciu material adus ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” în urma contractului de locațiune încheiat. Mai mult, prin procesul-verbal nr.2 din 02.04.2015, Consiliul mun. Bălți a menționat lipsa a careva prejudiciu material în acest caz. Contractul de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012, încheiat între ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” și SRL „Terra Salubritate”, a fost condiționat de faptul neutilizării bunurilor transmise în locațiune în procesul tehnologic al întreprinderii. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 247 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii pronunțate. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 5 Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis următoarele erori de drept. În primul rând, conform potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 60 alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. În corespundere cu art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul în care a intervenit termenul de prescripție, încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4) pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de condamnare cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă sentința dată. Conform art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă… Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței. Conform art. 396 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea procesului. 6 Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după formă, cît și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.). Însă, instanța de fond nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 1., 2. din decizie): a) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere penală a persoanei inculpate, enunțată supra, nefiind clar, descriind fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, ce fel de sentință a fost pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc. Totodată, nu și-a motivat în drept, sub nicio formă, soluția de admitere a acțiunii civile în principiu în raport cu pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului penal; b) a trecut în revistă dovezile administrate, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept, invocate în rechizitoriu, și nu a indicat motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul apărării. În special, instanța nu a apreciat în niciun fel hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 2c-141/2015 din 06.10.2015, prin care s- a dispus încasarea de la SRL „Terra Salubritate” în beneficiu ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” - datoria de 115.528,9 lei, dobânda de întârziere în mărime de 23.340,4 lei și taxa de stat în sumă de 4166,08 lei, fiind confirmată, astfel, valabilitatea contractului de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, în raport cu circumstanța invocată în rechizitoriu că inculpatul: „..depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în lipsa cărorva Decizii ale Fondatorului sau ale Consiliului-Director al întreprinderii conduse, a încheiat la data de 01.11.2012 cu SRL „Terra Salubritate”, contractul de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate”, i-au fost transmise în locațiune bunuri...”; c) nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, deoarece nu a înlăturat divergențele și neclaritățile indicate în rechizitoriu, inclusiv în aspectul legăturii de cauzalitate, că inculpatul: „ a încheiat la data de 01.11.2012 cu SRL „Terra Salubritate”, contractul de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate”, i-au fost transmise în locațiune bunuri ..., cu condiția achitării lunare a chiriei în mărime de 4021,28 lei și a serviciilor comunale, condiții prevăzute în pct.2.4 și respectiv pct. 3.5 ale contractului de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012. Astfel, 7 Întreprinderea Municipală „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, lunar achita serviciile comunale prestate de către furnizori întreprinderii SRL „Terra Salubritate”, și pentru fiecare lună înainta spre plată locatarului facturi ce includeau plata de locațiune și serviciile comunale folosite. Ulterior, SRL „Terra Salubritate”, neachitând întreprinderii municipale „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” plățile de locațiune și a serviciilor comunale folosite, înaintate în baza facturilor fiscale XXXXX din 19.03.2013, XXXXX din 18.04.2013, XXXXX din 31.05.2013 și XXXXX din 30.06.2013, a acumulat o datorie în sumă totală de 115.528,9 lei. Prin astfel de acțiuni, depășindu-și în mod vădit atribuțiile sale de serviciu prin încheierea contractului de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012, Sinenco V. a cauzat daune în proporții considerabile intereselor fondatorului - Consiliul municipal Bălți în sumă totală de 115.528,9 lei”. Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii. În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor judecând examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel). Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie): a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate mai sus, repetându-le întocmai, nu a desființat total sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând, în latura penală, o sentință nemotivată și neîntemeiată legal. Ori, nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere 8 penală a persoanei inculpate, enunțată supra, nefiind clar, fiind descrisă fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, ce fel de soluție a fost pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare, nereabilitare, sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența lor se exclud reciproc. Totodată, nu și-a motivat în drept, sub nicio formă, soluția de admitere integrală a acțiunii civile în raport cu pronunțarea unei sentințe de încetare a procesului penal; b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv circumstanțele în fapt și în drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și probele apărării. În special, instanța nu a apreciat în niciun fel hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 2c-141/2015 din 06.10.2015, prin care s- a dispus încasarea de la SRL „Terra Salubritate” în beneficiu ÎM „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” - datoria de 115.528,9 lei, dobânda de întârziere în mărime de 23.340,4 lei și taxa de stat în sumă de 4166,08 lei, fiind confirmată, astfel, valabilitatea contractului de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, în raport cu circumstanța invocată în rechizitoriu că inculpatul: „..depășindu-și în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, în lipsa cărorva Decizii ale Fondatorului sau ale Consiliului-Director al întreprinderii conduse, a încheiat la data de 01.11.2012 cu SRL „Terra Salubritate”, contractul de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate”, i-au fost transmise în locațiune bunuri...”; c) nu a judecat cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, deoarece nu a înlăturat divergențele și neclaritățile indicate în rechizitoriu, inclusiv în aspectul legăturii de cauzalitate, că inculpatul: „ a încheiat la data de 01.11.2012 cu SRL „Terra Salubritate”, contractul de locațiune nr. XXXXX din 01.11.2012, prin care agentului economic SRL „Terra Salubritate”, i-au fost transmise în locațiune bunuri ..., cu condiția achitării lunare a chiriei în mărime de 4021,28 lei și a serviciilor comunale, condiții prevăzute în pct.2.4 și respectiv pct. 3.5 ale contractului de locațiune nr.XXXXX din 01.11.2012. Astfel, Întreprinderea Municipală „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți”, lunar achita serviciile comunale prestate de către furnizori întreprinderii SRL „Terra Salubritate”, și pentru fiecare lună înainta spre plată locatarului facturi ce includeau plata de locațiune și serviciile comunale folosite. Ulterior, SRL „Terra Salubritate”, neachitând întreprinderii municipale „Direcția reparații și construcții drumuri Bălți” plățile de locațiune și a serviciilor comunale folosite, înaintate în baza facturilor fiscale XXXXX din 19.03.2013, XXXXX din 18.04.2013, XXXXX din 31.05.2013 și XXXXX din 30.06.2013, a acumulat o datorie în sumă totală de 115.528,9 lei. Prin astfel de acțiuni, depășindu-și în mod vădit atribuțiile sale de serviciu prin încheierea contractului de locațiune 9 nr.XXXXX din 01.11.2012, Sinenco V. a cauzat daune în proporții considerabile intereselor fondatorului - Consiliul municipal Bălți în sumă totală de 115.528,9 lei”; c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și în felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3. - 5. din decizie); Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, și că recursul ordinar este întemeiat. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : admite recursul ordinar declarat de inculpatul Sinenco Vasile XXXXX, casează total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 03 iulie 2019 și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 14 februarie 2020. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun Iurie Bejenaru Victor Burduh 10