1ra-505/2020 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12 iunie 2019, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Arsenii Dionisie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani. În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, inculpatului i-a fost adăugat parțial la pedeapsa aplicată partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2018 în baza art. 217 alin. (4) lit. b ) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, la 14.02.2019, în intervalul de timp de la ora 07:10, până la ora 08:40, în baza mandatului judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, nr. 11-269/2019, din 28.01.2019, a fost efectuată percheziția la domiciliul inculpatului în apartamentul amplasat pe str. XXXXX, în cadrul căreia au fost depistate, ridicate, împachetate și sigilate următoarele obiecte: 12 pliculețe de tip zip-look cu rămășițe de substanță gălbuie, 1 pachet de tip zip-look în interiorul căreia se află o substanță vegetală mărunțită de culoare gălbuie, 1 pachet de țigări "’West” în interiorul căruia se afla un pachețel de tip zip-look în interiorul căruia se aflau 5 pachețele de hârtie cu o substanță necunoscută și două aparate artizanale destinate pentru 1 consumul drogurilor confecționate din butelii de masă plastică, 11 folii de staniol cu urme de ardere, toate obiectele fiind expediate pentru dispunerea efectuării raportului de constatare tehnico-științifică. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-594, din 21.02.2019, în cele cinci substanțe solide cu aspect de praf de culoare alb-bej, ridicate la 14.02.2019. în cadrul efectuării percheziției la domiciliul inculpatului s-a depistat PVP, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante - PVP constituie în total 2,9 g, care este în proporții deosebit de mari. În cele douăsprezece pachete de tip zip-lock cu particule unice de masă vegetale de culoare gălbuie, în cele două mase vegetală uscate, de culoare cafenie, parțial carbonizate, precum și în depunerile de substanță de culoare brună de pe suprafața buteliei din polimer, a fragmentului de butelie și a fragmentelor de folie din staniol, ridicate în aceleași circumstanțe, s-a depistat cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, care nu este inclus în Hotărârea de Guvern Nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului. Cantitatea masei vegetale care conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie în total 7,25 g, iar a depunerilor care conțin cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie în total 0,66 g, care este cunoscut sub denumirea sinonim de 5F-ADB. 5F-methyl-AMB, 5F-MDMB-PINACA și este analog al 5F-ADB, AB-PINACA, care sânt introduse în HG nr. 1088, din 05.10.2004, cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, cu modificările ulterioare, cantitatea masei vegetale și a depunerilor care conțin cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, constituind proporții deosebit de mari.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procuror și de inculpat, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău. 3.1 Inculpatul în apelul său a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă, conform art. 85 Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1 lună. În motivarea cererii de apel, inculpatul a invocat că atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată Arsenii Dionisie și-a recunoscut vina și a dat declarații corespunzătoare în vederea elucidării circumstanțelor cauzei, în acest mod contribuind activ la stabilirea adevărului. Drept urmare, potrivit apelului s-a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde, având în vedere că inculpatul urmează calea corijării și se implică activ în programe ce au ca scop reabilitarea psiho-socială în narcomanie (alcoolicii anonimi), este încadrat oficial în câmpul muncii, fiind unicul întreținător în familie, ce e compusă din mama și bunica, or, obligația legală de a-și întreține mama și bunica decurge din prevederile art. 80, 81, 88 Codul familiei, motiv pentru care solicită instanței de judecată să-i stabilească o pedeapsă mai blândă, sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1 lună, în temeiul art. 79 Cod penal. 3.2 Procurorul a înaintat cerere de apel prin care a solicitat casarea parțială a sentinței din motivul ilegalității, cu încasarea de la Arsenii Dionisie în beneficiul statului a 2 cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică 34/12/1- R-594 din 21.02.2019, în sumă de 2 800 lei. În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, instanța de judecată a apreciat corect probele administrate de organul de urmărire penală și a luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate, stabilind o pedeapsă care ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului. Prin sentința dată, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă, conform cerințelor art. 75 Cod penal, însă, instanța nu a luat în considerație că, fiind efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-594 din 21.02.2019, de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 2800 lei, sumă care urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art. 227-229 din Cod de procedură penală.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea cheltuielilor de judecată și pronunță o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Arsenii Dionesie în beneficiul statului cheltuielile de judecată în mărime de 2800 lei. În rest, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a constatat că, prin acțiunile sale inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal. De asemenea, instanța de fond a argumentat deplin poziția adoptată, cât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, atât și din punct de vedere a prevederilor legale. Instanța de apel a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată de către inculpat în partea stabilirii pedepsei penale și de către acuzatorul de stat în partea cheltuielilor judiciare, însă ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată. Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a recunoscut vinovăția, anterior a fost condamnat, iar prezenta infracțiune a fost comisă în termenul de probă, s-a căit de cele comise, înaintând o cerere în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală. Prin urmare, a conchis instanța de apel că instanța de fond corect a reținut la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea că, prin Sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2018, Arsenii Dionisie a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b ) Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu aplicarea art. 90 Cod penal, pe un termen de probă de 1 an, or, fapta comisă în speță de Arsenii Dionisie a avut loc la 14.02.2019, adică în perioada de probă a sentinței anterioare, astfel corect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal. Curtea de Apel a considerat că, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința inculpatului pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul 3 de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, pedeapsă pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. Argumentele inculpatului privind pedeapsa și anume că pedeapsa respectivă este prea aspră, că este unicul întreținător al părinților săi și solicitarea ca, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blindă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 1 lună, în temeiul art. 79 CP, nu au putut fi reținute, deoarece la stabilirea măsurii și mărimii pedepsei în privința inculpatului, în vederea corectării, reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea (căința sinceră și recunoașterea infracțiunii) și care agravează răspunderea (după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune) de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării, astfel, instanța de fond aplicându- i o pedeapsă legală, întemeiată și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, sub formă închisoare pe un termen de 2 ani, 6 luni. Astfel, instanța de apel a conchis că, pedeapsa aplicată inculpatului este legală și echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar apelul inculpatului pe acest aspect este nefondat și a fost respins. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate de acuzatorul de stat, Curtea de apel a admis apelul procurorului și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță. În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificate solicitările procurorului privind încasarea de la inculpatul Arsenii Dionisie a cheltuielilor judiciare în baza prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, or, potrivit normelor legale menționate supra, cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară, urmează a fi trecute în contul inculpatului, deoarece potrivit art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importantă probatorie pentru cauza penală sânt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală. Luând în considerație cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite apelul declarat de către procuror și a casat parțial sentința în partea cheltuielilor de judecată pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, a admis cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în partea cheltuielilor suportate pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară în sumă de 2800 lei, în rest, sentința, s-a menținut, fără modificări.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Covganeț Ludmila în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie 4 aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2 ani și 1 lună. În motivare recurenta a indicat că, instanțele inferioare la aplicarea pedepsei pe un termen de 2 ani și 6 luni nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75, 84 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă inechitabilă. A considerat o pedeapsă prea aspră în raport cu factorii determinați și importanți ai cauzei și anume conștientizarea acțiunilor sale, consecințele generate și recunoașterea vinovăției. Aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Instanțele inferioare nu au analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu au ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale, nu au respectat cerințele art. 6 CEDO privitor la asigurarea unui proces echitabil, nu s-a expus din care motive a aplicat o pedeapsă mai aspră, deoarece în cauză nu sunt impedimente pentru aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen maxim.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Din materialele cauzei rezultă că, instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, de faptul că inculpatul a recunoscut integral vina, solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată, cât și de prevederile art. art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra 5 corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Deci, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. S-a ținut cont de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară la închisoare cu suspendarea executării pedepsei și cu stabilirea termenului de probă în interiorul căruia el a săvârșit infracțiunea, pentru care a fost condamnat prin actuala sentință, de aceea prin art. 85 Cod penal, i-a fost adăugat pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 noiembrie 2018 în baza art. 217 alin. (4) lit. b ) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani. Colegiul penal constată că, potrivit textului recursului declarat se invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs consideră că, prevederile la care se referă autoarea recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel, deoarece recurenta nu a indicat care prevederi legale concrete au fost încălcate de către instanțe la individualizarea pedepsei inculpatului. Lecturând recursul declarat, Colegiul penal remarcă că textul acesteia conține o motivare haotică, nefiind formulată o argumentare ce ar ține de eroarea invocată. Se reține că, pedeapsa este prea aspră, solicită aplicarea unei pedepse mai blânde care va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând gradul influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului. Colegiul penal reține că, instanțele de fond cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. 6 Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Instanța de recurs ordinar reține că, solicitarea avocatului privind aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de închisoare pe termen de 2 ani și 1 lună, care de fapt nici nu a fost motivată de către recurentă, este neîntemeiată, or, doar faptul că avocata nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca temei pentru aplicarea în privința lui Arsenii Dionisie a unei pedepse mai blânde. Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței instanței de fond, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit. Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Covganeț Ludmila în numele inculpatului Arsenii Dionisie, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 25 septembrie 2019, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 februarie 2020. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 7