1ra-205/21 — art. 217-1 alin. 4 CP

1ra-205/21 — art. 217-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-205/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecătorii – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Bodean Ina în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, în cauza penală în

privința lui

Marcocian Dorel Xxxxx, născut la xxxx, originar

și domiciliat în mun. xxxxx, str. xxxxx, ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

04.12.2019 – 08.07.2020;

C O N S T A T Ă :

în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, Marcocian Dorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza:

- art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe episodul din 15 februarie 2017, la 2 (doi)

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani;

- art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe episodul din 16 martie 2018, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul a

ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani.

Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pe termen de 3 (trei) ani 6

(șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 (cinci) ani.

1

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 (cinci) ani.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 3360 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, a fost respinsă.

urmând scopul păstrării ilegale a drogurilor și a analoagelor acestora, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil a acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod

conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă a păstrat ilegal asupra sa

cannabinoidul sintetic - MDMB(N)-2201, care constitute analog al substanței AB-

PINACA-CHM, în masă vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă cu greutatea

de 0,519 g, ambalată într-un pachețel de tip zip-lock, în posesia căruia el a intrat în

circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală și pe care ilegal le-a

păstrat asupra sa pentru consum personal, până la 15 februarie 2017, ora 23:00, când,

aflându-se în mun. Chișinău, str. Ion Creangă, 82, din cauza comportamentului

neadecvat, a fost stopat de către colaboratorul de poliție al Inspectoratului de Poliție

Buiucani, mun. Chișinău, OI a SPC a SII Gălușcă Mihail, ca fiind suspectat a fi în stare

de ebrietate narcotică și a fost condus în incinta Inspectoratului de Poliție Buiucani,

mun. Chișinău pe str. Calea Ieșilor, 12, unde de la el a fost ridicat pachețelul de tip

zip-lock, în care se afla o masă vegetală de culoare cafeniu-gălbuie și o folie de culoare

argintie, confecționată artizanal.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxx din 18 aprilie 2018,

s-a stabilit că masa vegetală uscată de culoare galbenă, ridicată la data de 15 februarie

2018 de la Marcocian Dorel, reprezintă produs etnobotanic, care conține

cannabinoidul MDMB(N)-2201. Cantitatea produsului etnobotanic îmbibat cu

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie 1,519 g (masa uscată). Depunerile

de substanță de culoare brună, de pe suprafața fragmentului de folie de staniol,

răsucit sub formă de lulea, ridicat în aceleași circumstanțe, reprezintă urme de

cannabinoid sintetic MDMB(N)-2201.

Conform Scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice Dispensarul Republican

de Narcologie cu nr. xxxx din 18 aprilie 2017, substanța MDMB(N)-2201 reprezintă

analog al substanței AB–PINACA-CHM, care se atribuie la categoria substanțelor

psihotrope incluse în hotărârea de Guvern nr. 1088 din 05 octombrie 2004 și

modificările ulterioare cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului.

Conform pct. 193 a hotărârii Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, masele

vegetale care conțin AB-PINACA-CHM, de la 0,25 g, constituie proporții deosebit de

mari.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal – păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără

scop de înstrăinare.

Tot el, urmărind scopul păstrării fără scop de înstrăinare, precum și alte

operațiuni ilegale cu drogurile sau analogii acestora, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul

2

său criminal, a dobândit în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire

penală - substanțe psihotrope, care constituie droguri sau analogi ai acestora, pe care

le-a păstrat ilegal la sine, pentru întrebuințare proprie, până la data de 16 martie 2018,

când, pe la orele 18:50-19:00, în cadrul serviciului de MOP efectuat de către echipajul

de carabinieri, pe str. Ion Pelivan, 17/3, mun. Chișinău, a fost observat numitul

Marcocian Dorel, care avea un comportament suspect și neadecvat, fapt ce a

condiționat solicitarea din partea colaboratorilor nominalizați ca ultimul să-i urmeze

la Inspectoratul de Poliție Buiucani al DP mun. Chișinău.

Astfel, fiind suspectat de consumul și păstrarea substanțelor narcotice, numitul

Marcocian Dorel a fost condus în Sectorul de poliție nr. 3 al Inspectoratului de Poliție

Buiucani, amplasat pe str. Ion Creangă, nr. 82/1, mun. Chișinău, unde la acesta au fost

depistate: 1 (un) pachețel de hârtie, în care se afla o substanță vegetală, uscată și

mărunțită, de culoare galben-cafenie, cu miros specific, în rezultat acest pachețel fiind

ridicat, împachetat într-un plic din hârtie și sigilat cu semnăturile participanților.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. xxxxx din 21 aprilie

2018, s-a stabilit că masa vegetală, uscată, de culoare galben-cafenie, împachetată într-

un plic din hârtie, ce a fost ridicată la data de 16 martie 2018 de la Marcocian Dorel,

reprezintă substanța MDMB(N)-2201, cu cantitatea totală a masei vegetale vizate de

0,81 g.

Potrivit scrisorii parvenite de la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie

nr. xxxx din 14 aprilie 2017, substanța MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței

AB-PINACA-CHM, care constituie substanță psihotropă și este inclusă în „Tabelul I:

Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, și

anume în „Lista nr.2: Substanțele psihotrope”, aprobată prin hotărârea Guvernului

nr. 1088 din 05 octombrie 2004. Iar conform „Listei substanțelor stupefiante,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora”, aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 79 din 23

ianuarie 2006, cantitatea substanței psihotrope indicate supra reprezintă proporții

deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

- circulația ilegală a drogurilor (substanțelor psihotrope) și analogilor acestora, adică păstrarea

drogurilor sau analogilor acestora, săvârșită în proporții deosebit de mari și fără scop de

înstrăinare.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se excludă din partea

rezolutivă a sentinței mențiunea privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod penal, precum și dispunerea încasării din

contul inculpatului a sumei de 3360 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare, procurorul a menționat că pedeapsa aplicată este greșit

individualizată, neproporțională faptei și pericolului social prezentat de infractor, iar

aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este lipsită de

temei juridic și neargumentată, care va duce pe viitor la încurajarea săvârșirii

infracțiunilor similare și de către alte persoane, iar scopul preventiv și educativ în

cazul dat s-ar realiza doar prin aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare.

3

Cu privire la solicitarea de a se încasa din contul inculpatului cheltuielile de

judecată, procurorul a menționat că soluția instanței de fond de a respinge solicitarea

procurorului este neîntemeiată, greșită și ilegală. În acest sens, acuzatorul de stat face

referire la prevederile art. art. 162 alin. (2), 227 alin. (2) pct. 1), 5), 229 Cod de

procedură penală.

În rezultatul acțiunilor inculpatului, a fost necesară implicarea unui întreg

mecanism compus din organul de urmărire penală, procuror, ofițeri de investigație,

care au fost nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală și speciale de investigație

pentru a constata faptele acestora, acțiuni ce au generat cheltuieli din partea statului

și acestea urmează a fi recuperate din contul statului.

a fost respins ca nefondat apelul declarat cu menținerea sentinței.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a constatat că reieșind

din faptul că examinarea cauzei s-a realizat în procedură simplificată, în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a verificat legalitatea

sentinței sub aspect de drept.

La soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța

de apel a menționat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75 și 90 Cod penal, precum și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel

pedeapsa penală fiind aplicată în limitele legii.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul anterior nu a fost condamnat, se

caracterizează pozitiv (f.d. 68), nu se află la evidența medicului narcolog (f.d. 32),

conform prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunile săvârșite de inculpat se

atribuie la categoria infracțiunilor grave, în privința inculpatului nu au fost stabilite

circumstanțe agravante.

Respingând argumentele procurorului în dezacord aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, instanța de apel a considerat corectă opinia primei instanțe că reieșind

din circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, executarea pedepsei cu

închisoarea ar cauza inculpatului suferințe fizice.

În privința respingerii solicitării procurorului privind cheltuielile judiciare,

instanța de apel a reținut că prin prisma art. art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14

aprilie 2016 „ Cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar”, art. art.

143 alin. (1), pct. pct. 2), 6), 229 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul

în care se efectuează expertiza judiciară, plata respectivă se face de ordonatorul

acestei expertize din bugetul alocat.

În acest sens instanța de apel a remarcat, că rapoartele tehnico-științifice nr.

34/12/1-R-1516 din 21 aprilie 2018 și nr. 34/12/1-R-1451 din 18 aprilie 2018, au fost

efectuate în temeiul ordonanțelor organului de urmărire penală, adică ordonatorul

raportului și expertizei respective este reprezentantul organului de poliție - instituție

publică, ce reprezintă statul.

Prin urmare, odată ce ordonatorul expertizei este o instituție abilitată a statului

și, respectiv, nu există cererea inculpatului privind efectuarea raportului și expertizei

respective, rezultă, în mod cert și univoc, că plata pentru efectuarea rapoartelor de

expertiză nominalizate se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

4

Instanța a menționat că legea nu prevede o altă modalitate de plată a

expertizelor judiciare în cazul în care elementele de fapt, în calitate de probe în

procesul penal, constatate prin intermediul raportului de expertiză, sunt administrate

la inițiativa organului de urmărire penală sau instanța de judecată și din acest motiv

sentința atacată în partea soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile judiciare

legate de plata pentru rapoartele tehnico-științifice efectuate în cauză este legală,

întemeiată și motivată.

a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea

acesteia și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată în partea

stabilirii pedepsei, deoarece:

- instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat prevederile art. 61 Cod penal,

stabilind pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării ei, pentru comiterea unei

infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost

atins scopul principal și anume prevenirea de comiterea unor noi infracțiuni de către

inculpat, cât și de alte persoane, fiind imposibilă restabilirea echității sociale;

- instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele, dar pedeapsa stabilită nu

a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele acesteia, nu a ținut cont

de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise;

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă

că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare, această

concluzie derivând și din gravitatea faptei comise și de pericolul social al acesteia;

- instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită, ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială, care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Astfel, la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, acuzarea

consideră concluziile instanțelor de fond greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii

penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

La capitolul ce ține de cheltuielile judiciare, procurorul, bazându-se pe

prevederile art. art. 227 alin. (1), 229 Cod de procedură penală, a menționat că soluția

instanței de apel de a menține sentința referitor la neîncasarea cheltuielilor de

judecată contravine normelor procesual-penale în vigoare.

acuzatorului de stat, pledând pentru respingerea acestuia ca fiind vădit nefondat.

octombrie 2019 a fost admis recursul declarat de către procuror, decizia instanței de

apel casată total, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel în alt

complet de judecată.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a menționat că,

potrivit recursului declarat se atestă că, partea acuzării este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

5

inculpatului, însă critică decizia instanței de apel, în partea ce ține de soluționarea

chestiunii privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și în partea soluționării

cerinței procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpatului.

Instanța de recurs, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub aceste

aspecte, a constatat că această instanță, la examinarea apelului, nu a respectat întru

totul prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, temeiurile invocate de procuror și-au găsit confirmare în cauza

dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal și în partea soluționării cerinței procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, deoarece eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Așa dar, după cum s-a constatat din materialele cauzei, prin sentința primei

instanțe Marcocian Dorel a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, iar conform art. 84 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pe termen de 3 ani 6 luni, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități

legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a sumei de 3360 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, a fost respinsă.

Fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către procuror, instanța de

apel, fără a pătrunde în esența argumentelor invocate le-a respins prin câteva fraze

de ordin general, considerând că soluția primei instanțe este legală și întemeiată.

Analizând motivele care au fundamentat soluția nominalizată, instanța de

recurs a conchis, că instanța de apel a preluat în mod automat concluziile primei

instanțe reținute întru justificarea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și anume

că inculpatul anterior nu a fost condamnat, se caracterizează pozitiv, nu se află la

evidența medicului narcolog, conform prevederilor art. 16 alin. (4) Cod penal,

infracțiunile săvârșite de inculpat se atribuie la categoria infracțiunilor grave, în

privința inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe agravante.

Cu toate acestea instanța de recurs este de opinia că împrejurările menționate

nu au fost evaluate de către instanța de apel printr-o motivare corespunzătoare,

conform prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

Instanța de recurs a considerat că, soluția instanței de apel este una pripită și

nejustificată, deoarece pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală

și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel nu a apreciat pe deplin

6

argumentele acuzatorului de stat, cu referire la circumstanțele comiterii infracțiunii

și comportamentul inculpatului, gravitatea faptelor comise și pericolul social al

acestora.

Or, stabilind pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării ei, pentru

comiterea unei infracțiuni cu un grad prejudiciabil sporit, fiind periclitată ordinea de

drept, urma a fi apreciat faptul dacă va fi atins scopul principal și anume prevenirea

de comiterea unor noi infracțiuni de către inculpat, cât și de alte persoane, precum și

restabilirea echității sociale.

Având în vedere circumstanțele enumerate, instanța de recurs a considerat

concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului

Marcocian Dorel, pripite și neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Pe de altă parte, instanța de recurs a atestat că referitor la cerințele procurorului

de încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, instanța de apel a indicat

în motivarea soluției adoptate, că „…rapoartele tehnico-științifice nr. xxxx din 21 aprilie

2018 și nr. xxxx din 18 aprilie 2018, au fost efectuate în temeiul ordonanțelor organului de

urmărire penală, adică ordonatorul raportului și expertizei respective este reprezentantul

organului de poliție - instituție publică, ce reprezintă statul…”, astfel considerând necesară

respingerea apelului procurorului sub acest aspect.

Analizând soluția instanței de apel prin prisma prevederilor legale aplicabile

speței, instanța de recurs a atestat, că instanța ierarhic inferioară nu a pătruns pe

deplin în esența problemei dedusă judecății, or, la soluționarea chestiunii cu privire

la încasarea sau neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, instanța

de apel urma în primul rând să verifice dacă procurorul a înaintat o acțiune civilă în

cadrul procesului penal, așa cum prevăd cerințele art. 221 alin. (4) Cod de procedură

penală, din conținutul cărora rezultă, că procurorul poate intenta și susține acțiunea

civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităților publice prin

infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la

pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Cererea de

chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice.

Pe lângă aceasta instanța de recurs a remarcat faptul, că la soluționarea

chestiunii date, instanța de apel urma să țină cont și de prevederile alin. (1) art. 143

Cod de procedură penală, care enumeră cazurile când expertiza judiciară se dispune

și se efectuează în mod obligatoriu, și reieșind din cerințele procurorului, care solicită

încasarea de la Marcocian Dorel a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă

de 3360 lei (constituite din suma de 1680 lei pentru efectuarea constatării tehnico-științifice

nr. xxxx din 21 aprilie 2018 și suma de 1680 lei pentru efectuarea constatării tehnico-

științifice nr. xxxx din 18 aprilie 2018), să se pronunțe dacă cheltuielile suportate pentru

efectuarea constatărilor tehnico-științifice invocate de procuror se încadrează la

cheltuielile prevăzute în art. 143 Cod de procedură penală, iar în conformitate cu

dispozițiile art. 397 pct. 5) și art. 416 Cod de procedură penală, să se pronunțe în mod

clar cu privire la repartizarea cheltuielilor judiciare.

În această ordine de idei instanța de recurs a constatat că, dispunând

menținerea sentinței prin care a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului

7

privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel nu a ținut cont în deplină

măsură de prevederile legislației procesual-penale, adoptând o soluție pripită.

fost admis apelul procurorului, sentința casată parțial, în partea individualizării

pedepsei și încasarea cheltuielilor de judecată și pronunțată în această parte o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Lui Marcocian Dorel recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.(4)

lit. b) și art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, în conformitate cu art. 84 Cod penal, i s-a

aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita funcții în domeniul farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Marcocian Dorel în beneficiul

statului cheltuielile judiciare în mărime de 3360 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

8.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a tras concluzia că inculpatul Marcocian Dorel a săvârșit anume

infracțiunile pentru care au fost condamnat, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont

de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului în coroborare cu

prevederile art. 61 din Codul penal.

La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Marcocian Dorel,

instanța de apel a reținut că deși instanța de fond a reiterat prevederile art. art. 6, 7,

61, 75 - 78 din Codul penal, nu le-a aplicat corespunzător, considerent din care apelul

acuzatorului de stat urmează a fi admis în această parte.

Instanța de apel a menționat că, cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea

infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care

include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau

socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă

sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa

fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În prezenta cauză, instanța de apel a reținut ca circumstanțe ce atenuează

răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, căința sinceră, iar ca circumstanțe ce

agravează răspunderea penală, conform art. 77 din Codul penal, nu au fost reținute.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată se conduce de prevederile art. 7, 61,

75 Codul penal, și anume de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care potrivit

prevederilor art. 16 din Codul penal, fac parte din categoria celor grave, de

personalitatea vinovatului care anterior nu a fost condamnat, a recunoscut vina,

totodată, s-a căit sincer de fapta comisă.

Infracțiunile imputate lui Marcocian Dorel se pedepsesc cu închisoare de la 1 la

6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

8

Astfel, reieșind din circumstanțele cazului, anume, că inculpatul Marcocian

Dorel a recunoscut vina, judecarea cauzei a avut loc în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, căința

sinceră și faptul că infracțiunile comise fac parte din categoria celor grave, necesitatea

asigurării unui comportament adecvat a inculpatului pe viitor, ținând cont de scopul

pedepsei penale, reiterând faptul că inculpatul prin acțiumle sale intenționate a comis

2 infracțiuni, reținându-se specificul infracțiunilor și impactul faptelor prejudiciabile

asupra societății, instnța de apel a apreciat ca fiind rațional aplicarea față de inculpat

a pedepsei sub formă de închisoare în limitele fixate de norma art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, ținându-se cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

pe un termen de 2 (doi) ani pentru fiecare episod, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul

farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un

termen de 5 ani.

Iar, conform prevederilor art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, a stabili pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în domeniul

farmaceuticii și alte activități legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un

termen de 5 ani.

La caz, instanța de apel a reiterat că lipesc careva motive, temeiuri sau

circumstanțe ce ar indica că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul

inculpatului Marcocian Dorel în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare legate

de efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx suma de 1680 lei și pentru

efectuarea constatării tehnico-științifice nr. xxxx suma de 1680 lei, instanța de apel a

considerat-o întemeiată, din următoarele motive.

Instanța de apel raportând prevederile art. 227 și 229 Cod de procedură penală,

la materialele cauzei, a considerat că plata cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei medico-legale urmează a fi puse în sarcina inculpatului atâta timp cât

Marcocian Dorel a recunoscut că a comis o infracțiune.

6), 10) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată în partea

stabilirii pedepsei, deoarece:

- instanța de apel a ignorat circumstanțele care direct condiționează

individualizarea pedepsei inculpatului: nu a analizat și nu a luat în calcul că Dorel

Marcocian a manifestat din start o atitudine sinceră și cooperantă cu organul de

urmărire penală, contribuind activ la descoperirea infracțiunii; a recunoscut vina și a

solicitat examinarea cauzei în condițiile art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit

sincer în fapta săvârșită, se caracterizează pozitiv potrivit materialelor cauzei; nu se

află la evidența medicului psihiatru și narcolog, anterior nu a fost condamnat;

9

- din conținutul hotărârii contestate, se conchide că instanța ierarhic inferioară

și-a fundamentat soluția de aplicare a predepsei privative de libertate în privința

inculpatului doar pe periculozitatea infracțiunii comise de către acesta -infracțiune

gravă, fără a evalua și cel de-al doilea criteriu obligatoriu la stabilirea pedepsei -

periculozitatea inculpatului;

- hotărârea contestată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția

de modificare a pedepsei stabilite inculpatului de către prima instanță, în sensul

agravării ei și că instanța de apel i-a stabilit ultimului o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale enunțate, excluzînd nejustificat și inechitabil prevederile

art. 90 Cod penal, aplicate față de Dorel Marcocian de către prima instanță, în raport

cu situația de fapt existentă la data condamnării lui și cu lipsa circumstanțelor

agravante.

După cum s-a menționat supra, în privința lui Dorel Marcocian nu au fost

constatate circumstanțe agravante, nefiind reținute date care caracterizează negativ

persoana inculpatului, fapt ce permit stabilirea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia.

Totodată, norma penală - art. 90 alin. (4) Cod penal, nu stabilește vreun

impediment legal referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

infracțiunea de care este condamnat inculpatul (art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal).

În aceeași ordine de idei, de menționat că, în ipoteza aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, inculpatul nu ar fi absolvit definitiv de amenințarea legii penale,

deoarece termenul de probă prezumă nu altceva decât o șansă de corectare acordată

inculpatului, cu stabilirea unor restricții în perioada dată.

Prin urmare, instanța de apel i-a aplicat lui Dorel Marcocian o pedeapsă

inadecvată, greșit individualizată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite și a scopului pedepsei penale - restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea lui, cît

și a altor persoane;

- de asemenea, invocăm netemeinicia deciziei și în partea menținerii hotărîrii

instanței de fond referitor la încasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat din

următoarele motive:

De subliniat, că cheltuielile pentru efectuarea constatărilor/expertizelor sînt

cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar

și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatei, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are

un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc

infracțiunea și identifică taptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea

cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea

desfașurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămînă

nepedepsit.

Prevederile art. 229 Cod de procedură penală nu poartă un caracter imperativ,

ci unul facultativ, acordând instanței posibilitatea de a hotărî asupra chestiunii plății

cheltuielilor judiciare, luând în calcul circumstanțele cauzei.

10

În speță, expertizele judiciare au fost ordonate de către organul de urmărire

penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei, constituind acțiuni procesuale ce

țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sînt puse în sarcina

părții acuzării.

Din aceste raționamente, cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, prin

numirea efectuării expertizei tehnice a documentelor, reprezintă cheltuieli judiciare

ce urmează a fi achitate din bugetul de stat, instanța de fond statuând întemeiat că

încasarea lor urmează a fi trecute în contul statului, iar soluția dispusă de către

instanța de fond și menținută de instanța de apel referitor la încasarea de la inculpat,

în beneficiul statului, a cheltuielilor de judiciare în sumă de 3360 lei, suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare, este neîntemeiată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului părții

apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință,

Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în

vederea acestei soluții se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Astfel, Colegiul penal subliniază că din textul recursului declarat, autorul

semnalează ca temeiuri de declarare a recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în

care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, iar pedeapsa individualizată inculpatului, corespunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Referitor la argumentele recurentului privind stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, Colegiul penal consideră că sunt nefondate, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

11

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Solicitarea avocatului privind menținerea sentinței prin care în privința

inculpatului a fost aplicat art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, or faptul că inculpatul

în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut vina, cauza fiind

examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer în fapta

săvârșită, se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psiholog nu se

află, anterior nu a fost condamnat, nu pot servi ca circumstanțe pentru aplicarea în

privința lui Marcocian Dorel a unei pedepse neprivative de libertate.

Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”,

oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei

norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „Dacă... instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”.

Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate,

pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, și care va duce la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea

pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

12

În continuare, din conținutul recursului declarat se constată că partea apărării

consideră că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

consideră ca nefondată critica recurentului referitor la pretinsa încălcare admisă de

instanța de apel, precum că, nemotivat sa dispus încasarea de la Marcocian Dorel în

beneficiul statului a sumei de 3360 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în

procesul penal. Or, norma prevăzută de art. 143 Cod de procedură penală, urmează

a fi interpretată ținând cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22

decembrie 2017, în vigoare la 09 februarie 2018, potrivit căreia a fost abrogat alin. (2)

art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că, plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de

stat. Prin urmare, voința legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților

de a achita cheltuielile de efectuare a espertizelor. Astfel, scutirea condamnaților de

la plata acestor sume urmează să prezinte excepția, dar nu regula.

Potrivit prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, (1) Cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. (2) Instanța de

judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția

sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării

inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când

aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost

eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în

privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. (3)

Instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul

sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Având în vedere că constatările tehnico-științifice nr. 34/12/l-R-1516 și nr.

23/12/l-R-1451 au fost efectuate la data de 21.04.2018 și 18.04.2018, după intrarea în

vigoare a prevederilor Legii nr. 316 din 22 decembrie 2017 și ținând cont că nu au fost

constatate careva impedimente privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, se ajunge la concluzia că soluția instanței de apel raportată la

prevederile art. art. 227, 229 alin. (1)-(3), 143 Cod de procedură penală, este corectă.

Astfel, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că,

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar conchide că nu s-au comis erorile de

drept la care face referință recurentul, deci nu persistă temeiul de casare a soluției

13

adoptate, iar pedeapsa stabilită inculpatului a fost aplicată de către instanța de apel

în conformitate cu legea și în limitele acesteia, din care considerente se impune

inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe Marcocian Dorel Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 03 martie 2021.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

14