1ra-300/2020 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-300/2020 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-300/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2019 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 09 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Radovschi Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Radovschi Denis Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin.

(2) Cod penal, la amendă în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a

25000 lei.

S-a încasat din contul lui Radovschi Denis în beneficiul statului suma de 1680 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate pentru efectuarea raportului de constatare

tehnico-științifică.

nestabilite de loc și timp, acționând cu intenție directă, avînd scopul transportării și

păstrării drogurilor fără scop de înstrăinare, a intrat în posesia unei substanțe

necunoscute, pe care a păstrat-o ilegal, pînă la 22 martie 2018, cînd în jurul orelor

23:00, în cadrul procesului-verbal de ridicare, de la Radovschi Denis, au fost ridicate 2

pachețele de polietilenă de tip zip-lock, în care se afla o substanță necunoscută, cu

miros specific, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 32/12/1-R-

1523 din 21 aprilie 2018, reprezintă substanța stupefiantă PVP, în cantitate de 0.974 g.

(0490g. + 0484 g.materie uscată), în proporții mari, inclusă în tabelul nr. 1„Substanțe

stupefiante și substanțe psihotrope neutilizate în scopuri medicale”. Lista nr.1

substanțe stupefiante, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

1

1088, din 05 octombrie 2004.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Radovschi Denis a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal, individualizată prin „circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, după indicii

calificativi - păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, săvîrșite în proporții mari, fără

scop de înstrăinare”.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care față de dînsul să

fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și

să fie exclusă încasarea din contul acestuia a cheltuielilor judiciare.

În motivarea apelului a indicat:

-cu toate că toți participanții la proces au solicitat aplicarea față de inculpat a

muncii neremunerate în folosul comunității, instanța de fond a ignorat acest fapt și

nu a ținut cont de situația financiară a inculpatului care este una precară, deoarece

are la întreținere mama sa care este bolnavă și necesită tratament medical, astfel că

va fi în imposibilitatea de a achita suma amenzii care i s-a stabilit;

- în cazul său, aplicarea unei pedepse în formă de amendă penală va duce la

înlocuirea pe viitor a acesteia, cu închisoare, din motivul imposibilității achitării;

- dînsul de la bun început a recunoscut integral vina și a colaborat activ cu

organul de urmărire penală, astfel că este de acord să execute munca neremunerată

în folosul comunității, dar și să nu fie dispusă încasarea de la el a cheltuielilor

judiciare;

-sentința a fost pronunțată în absența sa, astfel că i-a fost expediată la domiciliul

în limba pe care nu o posedă, motiv pentru care consideră că apelul declarat este

înaintat în termen.

2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat și menținută

sentința.

probele și coroborându-le între ele, prin prisma rigorilor art. 100 - art. 101 Cod de

procedură penală, instanța de apel a considerat că instanța de fond just și corect a

ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului Radovschi Denis de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, aferent recunoașterii acestor

probe de către inculpat, precum și a faptei reținute în rechizitoriu.

Așa fiind, instanța de apel a reiterat că, pe parcursul judecării cauzei penale în

instanța de fond, condițiile examinării cauzei în conformitate cu prevederile art. 3641

Cod de procedură penală au fost respectate pe deplin, cu atît mai mult nefiind

admise și careva încălcări de ordin procedural la etapa dată, ceia ce determină

caracterul legal și corect al actului judecătoresc de condamnare pronunțat în latura

calificării juridice a acțiunilor inculpatului Radovschi D.

2

Verificînd în acest sens legalitatea sentinței contestate, instanța de apel a notat

că, nu poate fi reținută o altă stare de fapt, și cu atît mai mult o altă încadrare juridică

a acțiunilor inculpatului Radovschi D., or, în atare context această acțiune depășește

limitele judecării apelului declarat în interesele inculpatului.

Cu referire chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului

Radovschi D., instanța de apel a stabilit că, prima instanță just și argumentat a ținut

cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, conform cărora la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Așa dar, instanța de apel a considerat că instanța de fond just a individualizat

pedeapsa penală, și corect a ajuns la concluzia c,ă sancțiunea penală care va duce la

corectarea și reeducarea inculpatului Radovschi D., este sancțiunea penală

pecuniară.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, în calitate de circumstanță atenuantă din

categoria celor vizate la art. 76 alin. (1) lit. a) Cod penal, în privința inculpatului

Radovschi Denis s-a identificat comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai

puțin grave. La caz, nu s-au constatat careva circumstanțe agravante din rîndul celor

specificate la art. 77 alin. (1) Cod penal.

În sensul dat, instanța de apel a reținut că inculpatul Radovschi Denis nu este

angajat în cîmpul muncii, nu este căsătorit, are studii medii incomplete, nu este

supus militar, nu se află la evidența medicului psihiatru/narcolog, date despre

dizabilitate în privința acestuia lipsesc, totodată ultimul anterior nu a fost

condamnat.

La fel, instanța de apel a conchis că la caz, sancțiunea care va duce la restabilirea

echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, în vederea neadmiterii pe

viitor a abaterilor legale, precum și conștientizării de către acesta, cît și de alte

persoane a pericolului faptei infracționale este sancțiunea penală în formă de

amendă, anume în limitele stabilite prin actul judecătoresc contestat la caz.

Conform sancțiunii normei art. 217 alin. (2) Cod penal, comiterea acestei fapte

se pedepsește cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare

de pînă la 1 an.

Așa dar, reducînd din limita maximă, și minimă ¼, noile limite admisibile

pentru stabilirea pedepsei penale inculpatului Radovschi D. sînt de la 300 pînă la 525

unități convenționale, limite care au fost respectate pe deplin la stabilirea pedepsei,

astfel că sancțiunea amenzii în cuantum de 500 unități convenționale, numită prin

sentință se încadrează în noile limite, precum și în viziunea instanței de apel aceasta

va duce pe deplin la corectarea și reeducarea inculpatului, în spiritul respectării cu

3

strictețe a rigorilor de drept.

În altă ordine de idei, instanța de apel a ținut să noteze că solicitarea

inculpatului Radovschi D. privind numirea unei sancțiuni în formă de muncă

neremunerată este contrară rigorilor art. 410 alin. (1) Cod de procedură penală, care

indică că „instanța de apel, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru

persoana care a declarat apel”.

Pornind de la aceste rigori de drept, instanța de apel a stabilit că este

inadmisibilă aplicarea față de inculpatul Radovschi D. a unei sancțiuni penale

educative în formă de muncă neremunerată în folosul comunității, reieșind din

faptul că această sancțiune este una mai aspră decît sancțiunea pecuniară, cu atît mai

mult în situația în care apelul este declarat anume de inculpat, și nu este înaintat

apelul de către procuror împotriva sentinței de condamnare în latura numirii

pedepsei penale.

În viziunea instanței de apel, nu poate fi admis drept motiv pentru stabilirea

altui tip de pedeapsă mai aspră decît cea numită, la solicitarea inculpatului, lipsa de

surse financiare și prezența la întreținere a mamei Radovscaia Tamara, care este în

etate și este diagnosticată cu mastecomtomie, așa cum a indicat Radovschi D. și a

prezentat și înscrisuri întru confirmarea circumstanțelor menționate, în contextul în

care acest argument este nejustificat, or mama ultimului beneficiază de pensie

pentru limită de vîrstă în mărime de 3309 lei 80 bani, iar pe parcursul perioadei de

executare Radovschi D. are posibilitatea de achitare a amenzii și în etape, fără a se

eschiva de la plata sancțiunii amenzii.

Mai mult ca atît, instanța de apel a indicat că, nu poate fi numită inculpatului

Radovschi D. sancțiunea în formă de muncă neremunerată în folosul comunității

reieșind din faptul că, aceasta este una mai aspră sub aspectul aprecierii urmărilor

prejudiciabile ale faptei infracționale, iar la stabilirea sancțiunii amenzii instanța de

fond a identificat corect existența circumstanței atenuante, care a și generat aplicarea

față de Radovschi Denis a celei mai blînde pedepse penale, în formă de amendă

penală.

La capitolul soluționării de către instanța de fond a chestiunii privind încasarea

cheltuielilor judiciare în cuantum de 1680 lei, pentru efectuarea și desfășurarea

urmăririi penale, instanța de apel a considerat că instanța de fond la fel a acționat

corect, legal și în limita solicitărilor formulate de către procuror.

În contextul acestor norme, instanța de apel a reținut că, în cadrul urmăririi

penale au fost suportate cheltuieli în cuantum de 1680 lei, pentru întocmirea

raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-1523.

Sub aspectul precitat, instanța de apel a notat că, cheltuielile judiciare corect au

fost dispuse spre încasare din contul inculpatului, în situația în care s-a adeverit pe

deplin fapta infracțională comisă de către acesta, cu atît mai mult constatarea faptei

infracționale a necesitat aceste cheltuieli în vederea stabilirii cu exactitate a tipului

substanței stupefiante depistate la inculpatul Radovschi D., dar și a cantității

4

acesteia, circumstanțe importante pentru încadrarea juridică a infracțiunii comise de

către inculpat.

avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, în

partea numirii pedepsei și încasării cheltuielilor de judecată, cu rejudecarea cazei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Radovschi D. să-i fie numită pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și să fie exclusă încasarea

din contul acestuia a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științifică.

În motivarea recursului indică:

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

respinge cerințele apelantului în interesele lui Radovschi D.;

- apelantul a rămas „neauzit”, or, instanța de apel nu a examinat argumentele

invocate de apelant și nu a motivat în modul cuvenit soluția de a respinge solicitările

apelantului, dar a verificat aspectele cu care inculpatul din start a fost de acord și le-a

contestat. Chiar în ședința instanței de apel, inculpatul Radovschi D. a declarat, că

susține pe deplin declarațiile date la urmărirea penală și instanța de fond, este de

acord cu probele și calificarea faptei, vina o recunoaște integral, menține poziția

anterioară și solicită să fie admis apelul cu casarea sentinței și aplicarea unei pedepse

cu muncă neremunerată, din motiv că nu are posibilitatea să achite amenda,

deoarece locuiește cu mama care este bolnavă și care este la pensie;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii. Instanța apel a hotărât de a

respinge apelul declarat în interesele inculpatului;

- instanțele inferioare aplicînd prevederile legale citate supra, au ignorat situația

concretă a lui Radovschi D., care a rămas fără lucru (fapt constatat de instanța de

fond și confirmat prin sentința), are la întreținere mama sa, care este bolnavă de

cancer si necesită tratament medical cu cheltuieli, este în imposibilitatea de a achita

suma amenzii care i s-a stabilit;

- instanța de apel nu a reparat erorile instanței de fond, care prin sentința din

09.01.2019 a încurcat sancțiunea;

- Legea prevede, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege și în cazul pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității;

- referitor la cheltuielile de judecată, instanțele inferioare în mod incorect le-au

încasat din contul inculpatului, fiind incorect aplicată legea, iar soluția nu

corespunde prevederilor art. 227 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală;

- din materialele cauzei rezultă că, nu a fost efectuată nici o expertiză, iar

raportul nr.34/12/1 -R-1523 din 21 aprilie 2018, fiind de constatare nu poate fi

considerat ca efectuat în cadrul expertizei.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea recursului, deoarece criticile formulate sunt nefondate,

5

iar instanța de apel la stabilirea pedepsei s-a condus de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 75 Cod penal. Instanța de apel și-a argumentat suficient soluția în

sensul pedepsei stabilite inculpatului, aplicându-i lui Radovschi D. o pedeapsă

echitabilă. Cu referire la afirmațiile recurentului, precum că prima instanță eronat a

încasat de la inculpat cheltuielile judiciare în contul statului, a menționat că instanța

de apel a adoptat soluția în conformitate cu prevederile art. 143 Cod de procedură

penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal constată că, avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului, în

recursul declarat contestă decizia instanței de apel sub aspectul stabilirii pedepsei

sub formă de amendă inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, invocând temeiurile pentru recurs

prevăzute la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că

„hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speță nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal,

la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (2) Cod penal, ținând cont și

de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

fiind întemeiat argumentată, fără careva divergențe.

Totodată, instanța de recurs remarcă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

6

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Studiind conținutul recursului declarat, Colegiul constată că avocatul a invocat

aplicarea neîntemeiată a pedepsei sub formă de amendă.

În acest sens, Colegiul reține că acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza

art. 217 alin. (2) Cod penal, sancțiunea căruia prevede: “ amendă în mărime de la 400 la

700 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150

de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an”. Această infracțiune, clasificându-se ca

infracțiune ușoară, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal.

Instanța de recurs atestă, că prima instanță, examinând cauza pe baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, a stabilit inculpatului, pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, soluție menținută de către instanța

de apel.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră necesar de specificat

faptul că, sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede următoarele pedepse

alternative: amendă, muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare.

Astfel, în cazul în care sancțiunea articolului prevede pedepse alternative,

individualizarea categoriei pedepsei se începe de la pedeapsa cea mai blândă, care

întotdeauna este înscrisă prima în sancțiune conform ierarhiei pedepselor legiferate

în art. 62 Cod penal. La individualizarea categoriei pedepsei, instanța de judecată

trebuie să țină cont de criteriile prevăzute de art. 75 Cod penal și scopurile pedepsei

prevăzute în art. 61 Cod penal.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute

de art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative,

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

7

pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanțele de fond la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsă

au aplicat inculpatului pedeapsă sub formă de amendă, motivând corespunzător

temeiurile neaplicării pedepselor mai aspre prevăzute de sancțiunea articolului în

baza căruia este condamnat inculpatul, adică munca neremunerată în folosul

comunității și închisoare.

Astfel, în viziunea Colegiului, instanța de apel întemeiat ținând cont de toate

circumstanțele cauzei ce au fost invocate și de către recurent în cererea de recurs, și

anume de faptul că infracțiunea săvârșită de Radovschi D. se atribuie la categoria

celor ușoare, în calitate de circumstanță atenuantă din categoria celor vizate la art. 76

alin. (1) lit. a) Cod penal, în privința inculpatului Radovschi D. s-a identificat

comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni, nu s-au constatat careva

circumstanțe agravante din rîndul celor specificate la art. 77 alin. (1) Cod penal,

inculpatul nu este angajat în cîmpul muncii, nu este căsătorit, are studii medii

incomplete, nu este supus militar, nu se află la evidența medicului

psihiatru/narcolog, date despre dizabilitate în privința acestuia lipsesc, totodată

ultimul anterior nu a fost condamnat, corect a conchis că scopul pedepsei va fi atins

prin aplicarea celei mai blânde categorii de pedeapsă, ce este înscrisă prima în

sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal și anume amenda.

Totodată, instanța de apel întemeiat a indicat și faptul că, este inadmisibilă

aplicarea față de inculpatul Radovschi D. a unei sancțiuni penale educative în formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, reieșind din faptul că această

sancțiune este una mai aspră decît sancțiunea pecuniară, cu atît mai mult în situația

în care apelul este declarat anume de inculpat, și nu este înaintat apelul de către

procuror împotriva sentinței de condamnare în latura numirii pedepsei penale.

Mai mult ca atât, instanța de apel s-a expus just și asupra faptului că, nu poate

fi admis drept motiv pentru stabilirea altui tip de pedeapsă mai aspră decît cea

numită, la solicitarea inculpatului, lipsa de surse financiare și prezența la întreținere

a mamei Radovscaia T., care este în etate și este diagnosticată cu mastecomtomie, așa

cum a indicat Radovschi D. și a prezentat și înscrisuri întru confirmarea

circumstanțelor menționate, în contextul în care acest argument este nejustificat, or,

mama ultimului beneficiază de pensie pentru limită de vîrstă în mărime de 3309 lei

80 bani, iar pe parcursul perioadei de executare Radovschi D. are posibilitatea de

achitare a amenzii și în etape, fără a se eschiva de la plata sancțiunii amenzii.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, instanța de apel a motivat faptul neaplicării

pedepsei cu muncă neremunerată în privința inculpatului și întemeiat a reținut că,

nu poate fi numită inculpatului Radovschi D. sancțiunea în formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, reieșind din faptul că aceasta este una mai

aspră sub aspectul aprecierii urmărilor prejudiciabile ale faptei infracționale, iar la

8

stabilirea sancțiunii amenzii instanța de fond a identificat corect existența

circumstanței atenuante, care a și generat aplicarea față de Radovschi D. a celei mai

blînde pedepse penale, în formă de amendă penală, din care considerent Colegiul

penal respinge critica recurentului, precum că apelantul a rămas „neauzit”, or,

instanța de apel nu a examinat argumentele invocate de apelant și nu a motivat în

modul cuvenit soluția de a respinge solicitările apelantului, dar a verificat aspectele

cu care inculpatul din start a fost de acord și le-a contestat.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

a argumentat pe deplin motivele pentru care a aplicat inculpatului în baza art. 217

alin. (2) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă, urmare a circumstanțelor

expuse mai sus, din care considerent, instanța de recurs respinge ca neîntemeiate

afirmațiile inculpatului precum că pedeapsa aplicată de instanța de apel este prea

aspră și că urma să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

Totodată, ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, instanțele

ierarhic inferioare, au realizat o individualizare corectă a pedepsei atât sub aspectul

categoriei acesteia cât și a cuantumului, în acord cu ansamblul criteriilor prevăzute

de art. art. 75, 78 Cod penal, inclusiv gradul de pericol social concret al faptei comise,

cât și personalitatea inculpatului, astfel încât acestea să conducă la realizarea

scopului și funcțiilor pedepsei, după cum sunt stabilite prin dispozițiile art. 61 Cod

penal.

În consecință, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanțele de

fond, răspund atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut de art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Totodată, reieșind din criticele expuse de avocatul Zadorojnîi A. în numele

inculpatului, se constată că acesta contestă decizia instanței de apel și din

considerentul că, a menținut soluția primei instanțe, prin care a fost admisă

solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la Radovschi D. a cheltuielilor

judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat, respectiv nu

există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile la care a

ajuns instanța ierarhic inferioară.

Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că

cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

9

Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea

acțiunilor procesuale, fiind întocmit raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/l-R-1523 din 21 aprilie 2018, pentru care a fost achitată suma de 1680 lei.

În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus menținerea

sentinței prin care a fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de

la Radovschi D. a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 1680 lei,

motivându-și soluția prin faptul că, cheltuielile judiciare corect au fost dispuse spre

încasare din contul inculpatului, în situația în care s-a adeverit pe deplin fapta

infracțională comisă de către acesta, cu atît mai mult constatarea faptei infracționale

a necesitat aceste cheltuieli, în vederea stabilirii cu exactitate a tipului substanței

stupefiante depistate la inculpatul Radovschi D., dar și a cantității acesteia,

circumstanțe importante pentru încadrarea juridică a infracțiunii comise de către

inculpat.

În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că, raportul de constatare tehnico-

științifică nr. 34/12/l-R-1523 din 21 aprilie 2018, a fost ordonat și efectuat în cadrul

procesului penal, fiind achitat pentru întocmirea acestuia din sumele alocate de stat,

astfel, pînă la recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii

cheltuielile au fost avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi

recuperate de la condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că raportul de constatare

tehnico-științifică fiind efectuat în cadrul cauzei penale în care instanțele de fond au

constatat vinovăția lui Radovschi D. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal, aceste instanțe, just la solicitarea procurorului au dispus ca

inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că la caz instanțele și-au

motivat eficient soluția de admitere a solicitării procurorului de a încasa cheltuielile

judiciare din contul inculpatului.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare a

soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanțelor de

fond referitoare la admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

10

încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli

suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu este incident în speță cazul de

casare invocat de către avocatul Zadorojnîi A. în numele inculpatului, ce ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în

partea individualizării pedepsei și dispoziției referitoare la cheltuielile judiciare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Zadorojnîi

Andrei în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 februarie 2019, în cauza penală în privința lui Radovschi Denis

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

11