1ra-2115/19 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-2115/19 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2115/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

4 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, și de avocatul

Doroftei Roman în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

RADIOLA Denis XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.06.2018 – 18.10.2018;

Instanța de apel: 14.11.2018 – 11.12.2018;

Instanța de recurs: 25.09.2019 – 04.12.2019.

c o n s t a t ă:

Radiola Denis a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de gestionare a

substanțelor chimice și farmaceutice, pe un termen de 2 ani.

Totodată în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Radiola Denis, prin

prezenta sentință, a fost suspendată condiționat cu o perioadă de probă de 1 an și nu va

fi executată dacă condamnatul în termenul de probațiune nu va comite o nouă infracțiune

și prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată, totodată, obligându-1 pe

Radiola Denis să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului care exercită

controlul asupra comportării celui condamnat. Termenul de probațiune a fost calculat

de la data pronunțării sentinței.

A fost încasat de la Radiola Denis, în beneficiul statului, cheltuielile de judecată în

mărime de 1680 lei.

la 17.04.2018, aproximativ la ora 03:25, aflându-se în automobilul de model „Daihatsu

Cuore” de culoare sură, cu n/î XXXXX, pe XXXXX, fiind suspectat în consum de

1

droguri a fost verificat și în urma controlului a predat benevol 2 folii de staniol, în care

era o masă vegetală de culoare cafeniu-gălbuie, bine mărunțită, cu miros specific, care

conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1 -R-2039 din 18.05.2018,

reprezenta produs etnobotanic ce conținea cannabinoidul sintetic 5-fluoro ADB, care

constituia analog al substanței AKB 48, care este inclusă în Tabelul 1 al substanțelor

stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale, Lista nr. 2 -

Substanțele stupefiante, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.

1088 din 05 octombrie 2004, cu masa totală de 7,35 g, care conform listei substanțelor

narcotice aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, constituie proporții

deosebit de mari.

avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia în

partea individualizării și aplicării pedepsei, precum și a încasării cheltuielilor judiciare

cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să-i fie aplicată pedeapsa lui Radiola Denis prin prisma art. 79 Cod penal, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă în limitele art. 64 Cod penal.

În argumentarea apelului declarat, avocatul Doroftei Roman a invocat

următoarele:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei și încasării

cheltuielilor judiciare;

- consideră nefondată revindecarea procurorului în partea ce ține de încasarea

sumei de 1680 lei de la inculpat, în folosul statului, cheltuiți pentru efectuarea expertizei

chimice ordonate de către OUP, fiind de opinia, că costul expertizei urmează a fi încasat

din contul bugetului de stat;

- ca atare, în toate cauzele care au ca obiect de instrumentare infracțiunile legate

de traficul de substanțe narcotice pentru determinarea tipului de droguri, precursori,

etnobotanice și analogii acestora, a proporțiilor acestora, a denumirilor și proprietăților

lor, a originii, modului de preparare, prelucrare, precum și pentru stabilirea apartenenței

plantelor la cele care conțin droguri, precursori, etnobotanice și analogii acestora ce

constituie obiectul acțiunilor criminale, sunt necesare cunoștințe speciale, iar organele

de urmărire penală pentru justa soluționare a cauzei trebuie să dispună de concluziile

unei expertize, efectuate doar conform metodicii aprobate de Comitetul permanent de

control asupra drogurilor de pe lângă Ministerul Sănătății al R. Moldova, care se vor

aprecia în cumul cu alte probe, pentru a stabili adevărul și a putea conchide asupra

vinovăției sau nevinovăției persoanei deferite judecății;

- în situația când efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire

penală pentru acumularea probatoriului, plățile necesare pentru efectuarea acesteia

urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din contul

inculpatului. Or, atare acțiuni procesuale, adică cele ce țin de administrarea probatoriului

și formularea învinuirii, trebuie puse în sarcina părții acuzării și nu urmează a fi achitate

de inculpat, după cum pledează procurorul;

- având în vedere prevederile art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, art. 75

2

alin. (3) al Legii nr. 68 din 14.04.2016, din materialele dosarului, se constată că prin

ordonanța ofițerului de urmărire penală a fost dispusă efectuarea expertizei chimice, în

vederea stabilirii substanțelor chimice. La caz, reieșind din analiza textuală a sentinței

se constată că instanța a admis demersul procurorului de a încasa cheltuielile de judecată

în cuantum de 1680 lei de la inculpat, considerând că, în acest aspect, inculpatul a

solicitat numirea expertizei;

- instanța de fond neîntemeiat a respins poziția apărării, că aceste cheltuielie sunt

suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a administra

probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de

natura de a fi puse pe seama inculpatului Radiola Denis, or cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii

rezonabile privind săvârșirea infracțiunii;

- astfel, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de

resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în

vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare

suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu

efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei;

- sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, privind încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpatul Rodiola Denis;

- inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune gravă, nu s-a eschivat de la

prezentarea în ședințele de judecată în instanța de apel, a conlucrat cu organul de

urmărire penală și a ajutat la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer și a solicitat

examinarea cauzei în baza art. 3641 CPP;

- prima instanță incorect a conchis că în privința inculpatului Radiola Denis, nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 79 alin. (1) Cod penal;

- astfel, apelantul conchide, că împrejurările enunțate denotă în mod concludent că

instanța de fond a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de apărare, că

sentința contestată nu conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția în

latura cheltuielilor judiciare.

apelul avocatului Doroftei Roman în interesele inculpatului a fost admis parțial în partea

stabilirii termenului de probațiune și încasării cheltuielilor de judecată, cu casarea

sentinței în acea parte și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță .

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită lui Radiola

Denis, a fost suspendată condiționat cu stabilirea termenului de probațiune de l (unu)

an, cu dispunerea neexecutării pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor de

probațiune va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Solicitarea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime

de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei, a fost respinsă. În rest s-a dispus menținerea

sentinței atacate.

3

necesar de a admite apelul avocatului Doroftei Roman în interesele inculpatului prin

casarea parțială a sentinței în partea stabilirii termenului de probațiune și a încasării

cheltuielilor judiciare, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță în această parte.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului Radiola Denis care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Curtea de Apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei,

corect a aplicat prevederile legale și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a considerat ca fiind nejustificată solicitarea apelantului privind

stabilirea unei pedepse penale mai blânde, sub formă de amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității deoarece prima instanță a motivat în totalitate

concluzia sa și necesitatea aplicării inculpatului a pedepsei cu închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei.

De asemenea, instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apelantului potrivit

căruia, prima instanță incorect a conchis că în privința inculpatului Radiola Denis, nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 79 alin. (1) Cod penal, fără a constata prezența în cauză

a circumstanțelor excepționale, și anume că: inculpatul și-a recunoscut vinovăția în

comiterea infracțiunii imputate, a înlăturat consecințele infracțiunii, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, are o vârstă fragedă,.

Curtea de Apel a considerat că, circumstanțele invocate de către partea apărării, în

apelul depus, nu pot fi apreciate ca fiind circumstanțe excepționale ce ar justifica

aplicarea unei pedepsei mai blânde, de altă categorie.

Cu atât mai mult, că circumstanțele menționate supra au servit la micșorarea

pedepsei aplicate inculpatului, astfel prima instanță la emiterea sentinței a ținut cont și

de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de

aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și

din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze

instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 89 alin. (3) Cod penal, persoanelor liberate de

pedeapsa penală li se aplică probațiunea, iar militarilor - termenul de probă. Instanța de

apel a reținut că persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probațiunea și nu

termenul de probă așa cum a indicat prima instanță în sentință or, termenul de probă se

aplică militarilor.

În concluzie, instanța de apel a menționat că în conformitate cu prevederile art. 90

alin. (1) Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită lui Radiola Denis, se suspendă

condiționat cu stabilirea termenului de probațiune de 1 ani, cu dispunerea neexecutării

4

pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune pe care 1-a fixat, condamnatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că, prima instanță neîntemeiat a admis

cerința acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului a sumei de 1680 lei, pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științific

or, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Normele procedurale penale nu prevăd expres achitarea din contul condamnatului

a cheltuielilor judiciare, care s-au constituit din cheltuieli pentru efectuarea expertizei

judiciare. În acest context s-a reținut că, raportul de expertiză judiciară a fost ordonat de

către organul de urmărire penală în vederea constatării dacă substanțele ridicare se referă

la categoria substanțelor stupefiante, psihotrope sau precursor, în urma săvârșirii

infracțiunii de către inculpatul Radiola Denis, fiind acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării și

aceste cheltuieli sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama

inculpatului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are

un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea

și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat.

Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul

în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat oportun de a

respinge cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Radiola Denis

a cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei.

Roman au atacat-o cu recurs ordinar.

6.1 Procurorul a solicitat casarea deciziei în partea ce ține de neîncasarea

cheltuielilor judiciare, cu menținerea sentinței contestate fără modificări.

În recurs se menționează că instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea

procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 1680 lei din

contul inculpatului pentru efectuarea raportului de constatare tehnico- științific în

beneficiul statului.

6.2 Avocatul Doroftei Roman în numele inculpatului a atacat decizia instanței de

apel cu recurs ordinar, solicitând casarea totală a deciziei și rejudecarea cauzei deoarece

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și anume că potrivit

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. De asemenea înstanța de apel rejudecînd cauza în

baza apelului exercitat de partea apărării a creat o situație mai gravă pentru apelant,

deoarece a mărit termenul pedepsei de la 8 (opt) luni la termen de 1 (unu) an.

5

Decizia atacată prezintă deficiențe sub aspectul motivării, deoarece instanța

nepronunțîndu-se asupra motivelor invocate în apel, a făcut o motivare haotică, fără o

argumentare concretă.

Nu este clar poziția instanței de apel care a stabilit inculpatului o pedeapsă mai

gravă decît cea prevăzută de legea penală, astfel i s-a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Radiola

Denis nu au fost ținut cont pe deplin de toate circumstanțele cauzei.

Instanța de apel fără verificare minuțioasă a circumstanțelor cauzei, eronat a

refuzat aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, or, circumstanțele indicate sunt

împrejurări excepționale care nu predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și

pot fi considerate excepționale, mai mult ca atât că ele au fost probate pe deplin prin

materialele dosarului.

depus referință împotriva recursului, prin care solicit respingerea acestuia, ca fiind

nefondat și vădit neîntemeiat.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227

alin. (1) și (3), 141 Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare. Însă, pornind de la

relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare,

6

instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală.

Argumentul recurentului precum că alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală,

conform căruia, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1)

se face din contul mijloacelor bugetului de stat, este nerelevantă pentru situația dată,

deoarece lege nu prevede expres încasarea acestor cheltuieli de la inculpat în folosul

statului, nu se menționează că în cazul dat a fost efectuat raport de constatare tehnico-

științifică ce se prevelează la art. 139-141 Cod de procedură penală.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa referitor la cheltuielile de judecată pentru expertize, sunt juste iar criticile

recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate

de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit

legii decide inadmisibilitatea lui, ca fiind vădit neîntemeiat.

Autorul recursului a menționat despre agravarea situației pentru inculpat ce

contravine art. 425 Cod de procedură penală, neluînd în considerația că instanța de apel

a menținut sentința referitor la termenul închisorii de 8 luni, iar perioada de probațiune

a redus-o de la 2 ani la 1 an. Astfel, instanța de apel nu a înrăutățit ci a îmbunătățit

situația inculpatului. Colegiul penal consideră că acest temei al recursului urmează a fi

respins ca neîntemmeiat.

Referitor la neaplicarea prevederlor art 79 Cod penal, Colgiul penal consideră că

instanța de apel detaliat a argumentat concluzia sa și corect a respins apelul în această

parte, neconstatînd circumstanțe excepționale în privința inculpatului. Aceleași

circumstanțe atenuante nu pot fi puse în baza aplicării a mai multor insituții, cum ar fi

procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală precum și în

temeiul aplicării altor categorii de pedepse (art. 90 Cod penal), fără prezența a altor

circumstanțe excepționale. Respectiv și aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat

o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului, răspunde scopului

de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, iar argumentele invocate de recurenți urmând a fi declarate ca vădit

neîntemeiate.

7

Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursurilor

ordinare declarate și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit

neîntemeiate.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, și de avocatul Doroftei Roman în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 11

decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Radiola Denis XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 decembrie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8