1ra-1749-2019 — art.371, 217 alin.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.371, 217 alin.3 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1749-2019 — art.371, 217 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1749/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 octombrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 11 iunie 2019, în privința inculpatului
Stan Denis.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 04.12.2018 – 14.05.2019,
instanța de apel: 30.05.2019 – 11.06.2019,
instanța de recurs: 26.07.2019 – 09.10.2019.
Asupra recursului menționat, Colegiul penal,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 14 mai 2019, cauza fiind examinată
conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stan Denis a fost
condamnat în baza art. 371 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art. 217
alin. (3) lit. e) Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita
funcții legate de circulația substanțelor chimice, pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și
6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de circulația
substanțelor chimice, pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost suspendată
condiționat, pe o perioadă de probațiune de 2 ani.
S-a încasat de la Stan Denis în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de
1680 lei.
Instanța de fond a constatat că Stan Denis a fost încorporat la serviciul
militar în termen la data de 25 ianuarie 2018 de către Centrul militar al mun. Chișinău
și repartizat pentru satisfacerea serviciului militar în termen în Batalionul de gardă,
unde a deținut funcția de pușcaș grupă poliție militară, pluton poliție militară,
compania poliție militară și gradul militar de soldat. La data de 11 octombrie 2018, în
jurul orelor 06:30, militarul serviciului în termen al Batalionului de gardă, soldatul
Stan Denis, urmărind scopul eschivării de la serviciul militar, samavolnic a părăsit
teritoriul Batalionului de gardă, dislocat în mun. Chișinău, str. xx, lipsind nemotivat
1
din unitatea militară până la data de 16 noiembrie 2018, în jurul orelor 12:00, când a
fost depistat și reîntors în unitatea militară de către colaboratorii de poliție.
Tot el, la 11 octombrie 2018, aproximativ ora 06:30, în urma controlului
efectuat pe teritoriul Batalionului de gardă, dislocat în mun. Chișinău, str. xx, asupra
militarului serviciului în termen al Batalionului de gardă, soldatului Stan Denis a fost
depistată o bancnotă cu nominalul de 1 leu, împăturită, în interiorul căreia se afla o
masă vegetală de culoare cafenie-gălbuie, cu miros specific. Conform Raportului de
expertiză nr. 34/12/1-R-5523 din 06 decembrie 2018, masa vegetală uscată,
mărunțită, de culoare gălbui-cafenie din bancnota cu nominalul de 1 leu, reprezintă
produs etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201, iar potrivit
informației de la Instituția medico-sanitară publică Dispensarul Republican de
Narcologie, se atestă că substanța MDMB(N)-2201 constituie analog al substanței
PINACA-CHM. Conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care
conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006 și modificările
ulterioare, masa produsului etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-
2201 de 0,031 g constituie proporții mari.
Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina, solicitând examinarea cauzei
penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 371 alin. (1)
Cod penal, ca dezertarea, adică părăsirea unității militare, în scopul eschivării de la
serviciul militar, comisă de către un militar și în baza art. 217 alin. (3) lit. e) din
Codul penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora
fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea drogurilor în proporții mari, fără scop de
înstrăinare, săvârșită pe teritoriul unităților militare.
Totodată, conform art. 227 alin. (2) pct. 5 Cod de procedură penală, cheltuielile
judiciare cuprind sumele: cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în
cauza penală, efectuarea raportului de expertiză judiciară urmând a fi inclusă în
această categorie.
Deci, în conformitate cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală,
urmează a fi admisă solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului
a cheltuielilor judiciare în partea ce ține de efectuarea raportului de expertiză
judiciară, adică în sumă de 1680 lei.
Avocatul Victor Andrușciac, a declarat apel, solicitând casarea sentinței în
partea latura pedepsei și a cheltuielilor judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă minimă și respinsă cererea procurorului
privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei.
Apelantul a invocat că instanța nu a luat în considerare faptul, că Stan Denis a
recunoscut vina, se căiește sincer de cele săvârșite, a colaborat cu organul de
urmărirea penală și cu instanța de judecată pentru a stabili adevărul pe această cauză
penală, a dat declarații în cadrul procedurii simplificate și a fost atras la răspunderea
penală pentru prima dată.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie
2019, apelul a fost admis, casată sentința în partea încasării cheltuielilor judiciare, cu
pronunțarea unei noi hotărâri.
2
S-a respins cererea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Stan
Denis în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1680 lei.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită de prima instanță just a fost
individualizată în baza art. 7, 75 Cod penal.
Totodată, prima instanță neîntemeiat a admis cerința acuzatorului de stat
privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a sumei de 1680 lei,
pentru efectuarea raportului dc expertiză judiciară, ori, acestea sunt cheltuieli
efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar
pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,
cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.
Potrivit prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14.04.2016, cu privire
la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile
pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare
din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Codul de
procedură penală.
Art. 2 din Legea menționată supra, stipulează că ordonator al expertizei
judiciare este organul dc urmărire penală, instanța de judecată sau un alt participant al
unui proces derulat conform legislației de procedură civilă, penală sau
contravențională (denumită în continuare legislație de procedură), care are dreptul de
a dispune sau de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare.
La caz, raportul de expertiză judiciară a fost ordonat de către organul de
urmărire penală în vederea constatării dacă substanțele ridicare se referă la categoria
substanțelor stupefiante, psihotrope sau precursor, în urma săvârșirii infracțiunii de
către inculpat, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și
formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina acuzării.
Deci, cheltuielile pentru efectuarea expertizei judiciare sunt cheltuieli efectuate
în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt
trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or,
aceste acțiuni țin de activitatea organului (de urmărire penală, care are un rol activ în
procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică
făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în
procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului
penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o
situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.
Pe motivele reiterate, este oportun de a respinge cererea acuzatorului de stat cu
privire la încasarea din contul lui Stan Denis a cheltuielilor judiciare în mărime de
1680 lei, acestea cheltuieli judiciare fiind trecute în contul statului, potrivit
prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.
Procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, a
declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și menținerea
sentinței.
Recurentul a indicat că instanța de apel nu a luat în considerare faptul, că în
cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 1680 lei,
urmare a expertizei dispuse și petrecute în prezenta cauză penală, sumă ce urma a fi
3
încasată de la inculpat în beneficiul statului, conform prevederilor art.227-229 Cod de
procedură penală, iar instanța, contrar prevederilor art.385 alin. (1) pct.14), 397 pct.
5) Cod de procedură penală, nu a dispus acest fapt.
Legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,
obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.
Ori, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de
săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei
pentru aplicarea 1egii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt
imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind
vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu
s-ar fi efectuat.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe
baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
instanță, dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al
procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod
concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept
privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile
normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct.
14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prescriu
expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce
proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru
asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de
stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în
mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi
stabilit adevărul în cauză, deci, instanța de apel just, argumentat și în limitele
competenței legale a statuat că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei
judiciare urmează a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat.
Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse
în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța
de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.
Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a
Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să
recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,
4
total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu
propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în
baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și
în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere
probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau
reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât
cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei
instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.
427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar
este lipsită de orice temei legal.
Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost
puse la baza hotărârii, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru
reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea
contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul
ordinar este vădit neîntemeiat.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este
vădit neîntemeiat.
Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat
inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2019, în privința inculpatului Stan Denis, pe
motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
5
6