1ra-328/19 — art. 217 alin. 4 CP

1ra-328/19 — art. 217 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-328/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie

2018, în cauza penală în privința lui

Madan Gheorghe xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2018 - 19.07.2018;

Instanța de apel: 16.08.2018 - 04.10.2018;

Instanța de recurs: 13.12.2018 - 23.01.2019,

C O N S T A T Ă :

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Madan Gheorghe a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor sau analogilor acestora pe un termen

de 5 (cinci) ani.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 1 (unu) an.

A fost admisă cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul inculpatului

în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată pentru dispunerea expertizei judiciare în

sumă de 1680 lei.

Legii nr.382 - XIV din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice,

psihotrope și a precursorilor, în scop de consum personal, Madan Gheorghe ilegal a

păstrat analoage a drogurilor fără scop de înstrăinare în următoarele circumstanțe:

Madan Gheorghe, având scopul păstrării și consumării substanțelor psihotrope, a

dobândit în circumstanțele nestabilite de către organul de urmărire penală analog a

substanței stupefiante - 5-fluoro ADB (C20H28FN3O3), pe care a păstrat-o ilegal, după

care, la 3 decembrie 2017, aproximativ la ora 23.30, în preajma blocului locativ, situat în

mun. xxxx, a fost stopat de către colaboratorii de poliție care au ridicat de la acesta un

1

pachețel din hârtie în care se afla o masă vegetală uscată și mărunțită de culoare gălbuie.

Conform concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-489

din 13.02.2018, prin examinarea cu ajutorul cromatografiei gazoase, conform CPT 6.1-

10 examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, a masei vegetale uscate și mărunțite de

culoare gălbuie, predată benevol de Madan Gheorghe, care se afla în com. xxxx, s-a

depistat: 5- fluoro ADB (C20FI28FN3O3), care în Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, nu este

inclusă. Cantitatea masei vegetale uscate și mărunțite se conține cannabinoidul sintetic 5-

fluoro ADB (C20H28FN3O3), constituie 4,540g.

Totodată, conform scrisorii parvenite de la I.M.S.P Dispensarul Republican de

Narcologie, nr. 01-12/632 din 18.04.2017, înregistrate în cancelaria CTCEJ al IGP al

MAI la 20.04.2017 cu nr. 569, substanța 5- fluoro ADB (C20H28FN3O3) constituie

analog al substanței AKB 48, care e inclusă în „Tabelul I. Substanțele stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr. l Substanțele stupefiante,

aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 5 octombrie 2004”.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, “privind aprobarea Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate

în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, cu ultimele modificări aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 103 din 27.02.2017, AKB 48 în cantitățile depistate, constituie

substanțe stupefiante în proporții deosebit de mari.

care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea individualizării pedepsei, rejudecarea

cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care lui Madan Gheorghe, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4), lit. b) Cod penal, să-i fie numită pedeapsa de 2 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activitate legată de gestionarea substanțelor narcotice și a

medicamentelor pe un termen de 5 ani.

În motivarea cererii de apel a invocat că:

- pedeapsa stabilită este prea blândă, datorită pericolului social sporit al infracțiunii

săvârșite de către inculpat, însă instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei, care

primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane, iar aplicarea unei

pedepse cu suspendarea condiționată a executării ei, va duce la încurajarea pe viitor a

săvârșirii infracțiunilor similare și de către alte persoane;

- în cadrul examinării acestei cauze penale nu au fost stabilite careva motive care

ar concluziona că nu este rațional ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cu executare,

care este neîntemeiată și individualizată contrar prevederilor art. 61 Cod penal.

2018 a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

2

4.1. Verificând cerințele invocate în cererea de apel precum și cele invocate în

cadrul ședinței de judecată în raport cu circumstanțele stabilite pe caz, Colegiul a reținut

că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și

în conformitate cu art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Astfel, din materialele cauzei penale reiese că, inculpatul anterior nu a fost judecat,

a recunoscut vinovăția integral și sincer s-a căit de cele comise, comiterea pentru prima

dată a unei infracțiuni, înaintând o cerere în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

este tânăr și prin urmare, instanța legal și rațional a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea și acordarea posibilității acestuia, ca în termenul de

probațiune, prin comportare exemplară și muncă cinstită, să îndreptățească încrederea ce

i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție intereselor societății decât izolarea vinovatului

de societate.

În această ordine de idei, Colegiul penal a conchis ca fiind neîntemeiat argumentul

procurorului privind aplicarea pedepsei cu executarea închisorii, deoarece pedeapsa

penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au

săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

demnitatea persoanei condamnate.

invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitând

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a invocat că:

- în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărârii nu s-a luat în considerație

faptul în cauza penală au fost suportate cheltuieli în sumă de 1680 pentru efectuarea

expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul statului și astfel,

decizia instanței de apel contravine prevederilor art. 227 alin. (1-3), 229 Cod de

procedură penală;

- la stabilirea pedepsei instanța de judecată în mod eronat a numit o pedeapsă

mai blândă inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, contrar prevederilor

art. 61, 75 Cod penal.

5.1. Asupra recursului a depus referință avocatul Șevciuc Ana în numele

inculpatului, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat,

atunci când titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt

subsecvente circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent nu au un

fundament juridic.

Reieșind din criticele expuse de procuror, se constată că acesta contestă decizia

instanței de apel, de altfel și soluția primei instanțe din două considerente, și anume

pentru că, în opinia lui, instanțele eronat au numit în privința inculpatului o pedeapsă cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și nu au dispus încasarea cheltuielile judiciare de

la Madan Gheorghe în sumă de 1680 lei, pentru efectuarea expertizelor, întemeindu-și

argumentele în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

Colegiul penal reține ca fiind vădit nefondată revendicarea procurorului în partea

ce ține de pretinsa încălcare admisă de instanța de apel, prevăzută de pct. 6) Cod de

procedură penală, privitor la neîncasarea cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

pentru efectuarea expertizelor, dat fiind că, în dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de

procedură penală, este stipulat expres că expertiza se dispune și se efectuează în mod

obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat,

inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul. În situația când

efectuarea expertizei a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea

acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat, nu din

contul inculpatului.

Potrivit art. 75 alin. (3) din Legea nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu

excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală. Excepția

despre care ne relevă legiuitorul cuprinsă în art. 142 Cod de procedură penală, nu este

incidentă cauzei date.

Prin urmare, corect instanța de apel a statuat asupra faptului că, plata pentru

efectuarea expertizelor judiciare în sumă de 1680 lei, urmează a fi încasată din contul

bugetului de stat, dar nu a inculpatului, întrucât o acoperire legală nu există în acest sens,

adică pretențiile procurorului vizavi de acest subiect sunt vădit nefondate.

4

Referitor la criticele recurentului invocate sub aspectul prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, precum că instanțele de judecată nu au

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, Colegiul consideră că corect s-a

dispus, la caz, executarea pedepsei prin suspendare condiționată, pentru săvârșirea

infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

Or, cauza a fost soluționată de prima instanță în conformitate cu art. 3641 Cod de

procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică

inculpatul în temeiul acestei proceduri simplificate a beneficiat de redozarea cu o treime

a limitelor maxime și minime ale sancțiunii prevăzute de norma incriminată cuprinse

între limitele de la 1 la 6 ani închisoare, ce conform alin. (8) constituie între 4 ani și

respectiv, 8 luni, ceea ce în consecință i-a permis instanței să-i stabilească inculpatului

pedeapsa de 2 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penală, să dispună suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de probațiune de 1 an.

Colegiul reține că, la aprecierea cuantumului pedepsei penale și modului de

executare instanța de judecată a reținut că, inculpatul a recunoscut vina în comiterea

faptei imputate, fiind la prima abatere legală, s-a căit sincer de cele comise, precum și

vârsta tânără.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează că,

potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu

criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal,

instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare

a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținând soluția primei

instanțe privind aplicarea pedepsei principale sub formă de închisoare cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, corect a stabilit că corectarea și reeducarea lui Madan

Gheorghe este posibilă fără privarea de libertate, punând la baza soluției prevederile art.

7, 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece în cadrul ședinței de

judecată în instanța de fond, inculpatul a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, recunoscându-și vina în cele comise, precum și gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat și circumstanțele cauzei care

5

atenuează ori agravează răspunderea.

Subsidiar, instanța menționează că, procurorul nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului, or, criticile formulate

de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel

și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui Madan

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6