1ra-801/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-801/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-801/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie

2018, în cauza penală în privința lui

Gheorghica Mihail Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar din Xxxxx, locuitor Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.10.2018 - 31.10.2018;

Instanța de apel: 22.11.2018 - 18.12.2018;

Instanța de recurs: 06.03.2019 - 10.04.2019;

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Gheorghica Mihail

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul punerii în circulație a medicamentelor pe termen de 5 (cinci) ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa dată a fost considerată

condiționată pe un termen de probă de 2 ani.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea sumei de 1 680 lei, cu titlul

de cheltuieli judiciare din contul lui Gheorghica Mihail, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

în circumstanțe nestabilite de către organul de urmărire penală a intrat în posesia unui

pachețel de polietilenă și două bancnote cu nominalul de un leu în care se află masă

vegetală, care potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1795

din 07.05.2018 este cannabinoidul sintetic MDMB(N)2201 care face parte din

categoria substanțelor stupefiante cu cantitatea de 0.674 grame (0.617+0.019+0.038)

și constituie analog al substanței 5F-AMB. Substanța stupefiantă a păstrat-o asupra sa

până la 08.03.2018, ora 04.00 min., când, fiind însoțit în incita Inspectoratului de

Poliție Ciocana, a predat-o poliției.

1

Astfel, Gheorghica Mihail, prin acțiunile sale intenționate a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică păstrarea analogilor drogurilor,

săvârșite în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

a acesteia, în partea individualizării pedepsei penale și respingerii cererii de încasare

a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea constatării tehnico-științifice, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gheorghica Mihail, recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, în

conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a

exercita activitatea legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe termen

de 5 (cinci) ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat pedeapsa

închisorii pe termen de probă de 4 ani.

De asemenea, procurorul a solicitat încasarea din contul lui Gheorghica Mihail

în beneficiul statului cheltuielile legate de efectuarea constatării tehnico-științifice în

sumă de 1 680 lei.

În motivarea apelului procurorul a indicat că cu toate că instanța de fond corect a

încadrat acțiunile inculpatului, totuși la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal și anume

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, care este o infracțiune din categoria celor grave, este prea

blândă și contrar prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui

cât și din partea altor persoane.

La fel, ca urmare a acțiunilor lui Gheorghica Mihail, a fost necesară implicarea

unui mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror, care au fost

nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a investiga faptele acestuia,

toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului, care în mod normal ar

urma de a fi recuperate, suma de 1 680 lei constituind doar o mică parte din acele

cheltuieli pe care Legea permite de a o restitui și în circumstanțele respective, nu este

clar cum instanța de fond a ajuns la concluzia că cererea procurorului în acest sens

urmează a fi respinsă.

2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

2

4.1. În motivarea soluției sale, Colegiul a menționat că la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au

fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, acțiunile lui Gheorghica Mihail

corect fiind calificate de către instanța de fond în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, după indicii păstrarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora,

săvârșite în proporții deosebit mari și fără scop de înstrăinare.

Totodată, Colegiul a reținut că la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă

inculpatului, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale

privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil al infracțiunii,

de personalitatea dânsului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lui, de persoana inculpatului - că este fără antecedente penale, de

comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după aceea.

Astfel, Colegiul a concluzionat că în cauză suntem în prezența multiplelor

circumstanțe atenuante și în lipsa oricăror circumstanțe agravante: recunoașterea

vinei și căința sinceră, acordul de a fi examinată cauza în baza probelor de la

urmărirea penală cu recunoașterea necondiționată a vinei, iar infracțiunea comisă de

către dânsul se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Prin urmare, instanța de fond corect a aplicat față de Gheorghica Mihail

pedeapsa închisorii, iar în temeiul art. 90 Cod penal a dispus suspendarea

condiționată executării pedepsei aplicate, stabilindu-i un termen de probă.

Privitor la solicitarea procurorului de încasare de la Gheorghica Mihail, în

beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științifică în mărime de 1 680 lei, Colegiul a menționat că alin. (3)

al art. 227 Cod de procedură penală, este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Alocarea de stat se efectuează doar în conformitate cu art. 75 alin. (3) din Legea

nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

care prevede că, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt

suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.

În speță, de către organul de urmărire penală nu a fost dispusă efectuarea unei

expertize, dar a unui raport de constatare tehnico-științifică, de aceea Colegiul a

considerat că instanța de fond justificat a respins solicitarea procurorului cu privire la

încasarea de la inculpat în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică în mărime de 1 680 lei.

3

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În susținerea recursului procurorul indică că soluția instanței de apel de a

respinge solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea de la Gheorghica Mihail

a cheltuielilor de judecată contravine normelor procesual penale în vigoare.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei

infracțiuni care impune desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu

s-ar fi efectuat.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, procurorul consideră că instanța de

apel în mod eronat a interpretat și aplicat la caz prevederile art. 75 Cod penal și

aplicând pedeapsa lui Gheorghica Mihail, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și

consecințele survenite. Numind pedeapsa spre minimul sancțiunii lui Gheorghica

Mihail, instanța nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante, care lipsesc

pe caz, și celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsa redusă până la

minimul prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă doar atunci când s-a constatat

un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art. 76 Cod penal.

Astfel, recurentul consideră că instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în

latura pedepsei penale în conformitate cu rigorile legale și a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că procurorul indică ca temeiuri de drept pentru casarea deciziei

recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt invocă

dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a

cheltuielilor de judecată în mărime de 1 680 lei, pentru întocmirea Raportului de

constatare tehnico-științifică.

Autorul recursului nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată,

încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de către inculpat, invocând doar dezacordul

4

cu soluția instanței de apel în partea ce ține de cheltuielile judiciare și în partea

pedepsei stabilită inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va

fi supusă verificării doar sub aceste aspecte.

Colegiul menționează că, la judecarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, care stipulează că

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului

și instanța poate elibera de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judicare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227

alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea

solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate

pentru întocmirea Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-1795 din

07.05.2018.

Mai mult ca atât, dispozițiiile alin. (3), art. 75 al Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu

privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, expres stabilește că „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute

la art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală”, la caz, ordonatorul expertizei

fiind organul de urmărire penală și nu partea apărării, prin urmare, instanțele de fond

corect au ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile

judiciare solicitate de acuzatorul de stat.

Referitor la critica deciziei instanței de apel și sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate lui Gheorghica Mihail, temei de recurs prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul analizând decizia atacată, conchide că temeiul

menționat nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele de judecată au ținut cont în măsură

deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante și agravante

stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, astfel

fiind respectate dispozițiile art. 61, 75-78 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, stabilindu-i-se o pedeapsă echitabilă pentru fapta comisă.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

5

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul, or conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei

recunoscută vinovată de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod.

Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au fost respectate,

iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator

al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care

au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele de fond, efectuând o

analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în

acest sens comportamentul său în viața socială, ținând cont de pericolul social al

faptei comise, luând în considerație circumstanțele atenuante: căința sinceră,

recunoașterea vinovăției, corect au conchis că scopul legii penale la caz poate fi atins

și fără izolarea acestuia de societate.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind fondată și întemeiată, iar în raport cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia

nu s-au stabilit.

Urmare celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, astfel

încât soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

declarat este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

6

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Gheorghica Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 08 mai 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

7