1ra-417/2019 — art.217-1 alin.3, 27,217-1 alin.4 lit.d CP, 186 alin.2 CP

1ra-417/2019 — art.217-1 alin.3, 27,217-1 alin.4 lit.d CP, 186 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-417/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 22 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 noiembrie 2017, declarat de avocatul Roman Medeleanu în numele

inculpatului

Oleinic Dmitri .

Termenul de examinare,

instanța de fond: 06.07.2010 - 22.04.2013,

instanța de apel: 30.01.2017 - 08.11.2017,

instanța de recurs: 14.01.2019 - 13.02.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Oleinic Dmitri a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani, în baza art. 27, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 10

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația

substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, și în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 12 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere.

Acțiunea civilă înaintată de Bumbu A. a fost admisă în principiu, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

1

Prin aceiași sentință au mai fost condamnați Pelin Veaceslav și Gaiduc

Nicolai, dar în privința lor hotărârile judecătorești nu se contestă.

aflându-se pe str. xx, mun. Chișinău, a păstrat, transportat și înstrăinat ilegal, contra

sumei de o 1100 lei, colaboratorului de poliție al Comisariatului General de Poliție

mun. Chișinău, aflat sub acoperire, Vicol G., 0,16 grame de substanță narcotică,

heroină, achiziționată de către Oleinic D. în aceiași zi de la Gaiduc N., care conform

raportului de constatare tehnico-științifică nr.146 din 17 martie 2010, se atribuie la

substanță narcotică neutilizată în scopuri medicale și inclusă în tabelul nr.1, lista nr.1

a substanțelor narcotice neutilizate în scopuri medicale aprobată prin hotărîrea

Guvernului nr.1088 din 05.10.2004.

Tot el, la 14 iulie 2011, aproximativ ora 14.35, păstrând la sine substanțe

narcotice și având scopul distribuirii substanțelor narcotice, s-a întîlnit cu Melnic V.,

pe str. xx 59, mun. Chișinău, pe teritoriul ASEM , în curtea blocului C, de la care a

primit suma de 400 dolari, iar el i-a transmis o cutie de țigări cu inscripția „Lucky

Strike”, în care se afla o substanță de culoare cafenie cu miros specific cu masa de 4

grame, însă din cauze independente de voința lui, tranzacția nu și-a produs efectul,

deoarece în momentul transmiterii pachetului cu substanțe narcotice lui Melnic V.,

observând poliția, a pus cutia de țigări cu inscripția „Lucky Strike”, în care se afla o

substanță de culoare cafenie, cu miros specific, cu masa de 4 grame, pe temelia

gardului din apropiere.

Conform raportului de constatare tehnico științific nr. 412 din 14 iulie 2011,

substanța sub formă de praf de culoare cafenie, reprezintă heroină - substanță

narcotică semisintetică neutilizată în scopuri medicale cu masa de 31 grame, care

conform listei substanțelor narcotice aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 79 din

23.01.2006, constituie cantități deosebit de mari.

Tot el, în intervalul de timp 28 noiembrie 2012, ora 19.00 - 29 noiembrie 2012,

ora 08.30, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deschiderea forțată

a ușii de la intrare, a pătruns în apartamentul nr. x din str. xx, mun. Chișinău, de

unde, pe ascuns, a sustras următoarele bunuri: două perforatoare „Makita” – 5000

lei, un perforator „Hilte” – 5000 lei, trei malaxoare „Fiolent” – 5600 lei, un malaxor

„Elhinbergstock” – 2200 lei, un polizor unghiular „Makita” – 1800 lei, un aparat de

tăiat fier „Bosch” – 3200 lei, un polizor unghiular „Fiolent” – 800 lei, trei genți cu

diverse instrumente pentru construcții – 9000 lei, cauzând părții vătămate Bumbu

Andrei un prejudiciu considerabil, în sumă totală de 33.500 lei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) și 27, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, declarând

că s-a oprit pe teritoriul ASEM, cerând de la un băiat foc pentru o țigară, dar a fost

oprit de polițiști. Nu a observat careva pachet de țigări „Lucky Strike”, iar băiatul de

l-a care a aprins țigara nu i-a transmis mijloace banești. De la inculpatul Gaiduc N.

nu a procurat substanțe narcotice, nu s-a întâlnit cu persoana pe nume Vicol G. și nu

i-a vândut substanțe narcotice. Totodată, recunoaște că a apătruns în apartamentul

părții vătămate Bumbu A., de unde a sustras diverse instrumente.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

2

Astfel, martorul Vicol Gheorghe, a declarat că a procurat de la inculpat

substanță narcotică, în procesul achiziției de control din 16.03.2010, banii fiind

marcați. Cunoaște că Oleinic D. a luat substanțele narcotice de la Gaiduc N.

Martorul Nichifor Oleg, a relatat că activează în calitate de inspector principal

al Serviciului Antidrog și, în urma informației operative că Oleinic D. urma să pună

în circulație heroină, a efectuat o achiziție de control de la persoana în cauză prin

intermediul polițistului Laza A. Ultimul a fost infiltrat printre cunoscuții lui Oleinic

D. Astfel, a fost stabilit că de la Oleinic D. poate fi procurat mai mult de un gram

de substanțe narcotice, și că acesta le procură de la Gaiduc N.

Martorul Laza Alexei, a comunicat că este angajat al CGP. Din informațiile

operative cunoștea că Gaiduc N. se ocupa cu vânzarea drogurilor, parvenite de la

Pelin V. Mijloacele bănești le-a transmis lui Gaiduc N. În cadrul achiziției din

16.03.2010, a fost procurată heroină de la Oleinic D., în cantitate de 0,5 gr, la prețul

de 800-900 lei. Aceasta a avut loc pe str. O. Goga, iar Oleinic D. procura substanțele

narcotice de la Gaiduc N.

Martorul Tverdohleb Alexandru, a explicat că au fost observate două persoane

în curtea ASEM, care se aflau în apropierea gardului ce înconjoară curtea. După

chemarea grupei operative, s-a stabilit că în pachetul de țigări se afla un praf ambalat

în ceva. Cazul a fost documentat și atunci Oleinic D. a comunicat că pachetul îi

aparține lui și acolo este heroină. Anume Oleinic D. a pus pachețelul de țigări la

temelia gardului și tot el a afirmat că substanțele narcotice urmau a fi transmise lui

Melnic.

Martorul Untilă Petru, a declarat că o persoană necunoscută a intrat pe poarta

ASEM, a mers o distanță de 100 metri, s-a apropiat de gardul academiei, a lăsat pe

temelia gardului un pachet de țigări și s-a îndreptat spre ieșire. În acel moment, s-a

apropiat și s-a prezentat, acesta era Oleinic D, cu el mai era Melnic V. A chemat

grupa operativă, care a depistat în pachetul de țigări o substanță de culoare cafenie,

asemănătoare cu heroina. Oleinic D. a recunoscut că heroina îi aparține și este pentru

consum personal. Pachețelul a fost sigilat, semnat și transportat la CPs, unde Oleinic

D. a dat explicații asupra cazului, apoi acesta a fost dus la dispensarul narcologic,

fiind depistat consumul de opium.

Martorul Vanica Veaceslav, a declarat că colaboratorii din grupa antidrog i-

au solicitat să meargă cu ei la o reținere. În curtea ASEM a mers cu Untilă P. și

Tverdohleb A., care i l-au descris pe Oleinic D. Stând o oră în curtea ASEM, a

observat cum Oleinic D. a intrat pe teritoriul ASEM și a lăsat un pachet de țigări pe

fundația gardului, iar apoi s-a întâlnit cu Melnic, după care ambii au fost reținuți. Pe

loc Oleinic D. a afirmat că urma să comercializeze substanțe narcotice, să transmită

lui Melnic substanța narcotică în schimbul sumei de 400 dolari.

Partea vătămată Bumbu Andrei, a relatat că Oleinic D. a pătruns în

apartamentul unde efectua lucrări de reparație ca angajat și a sustras bunuri

materiale, adică diverse instrumente de construcții, o parte le-a întors, iar altă parte

a promis că i le va restitui.

Potrivit raportului de constatare tehnico științifică nr.146 din 17 martie 2010

și planșa fotografică, substanța sub formă de praf, de culoare bej deschis, din

pachețelul de polietilenă, achiziționat la 16.03.2010 în cadrul achiziției de control

din 16.03.2010 de la Oleinic D., și de la o persoană nestabilită pe nume „Colea ”,

3

reprezintă heroină, substanță narcotică neutilizată în scopuri medicale, masa căruia

este de 0,16 grame.

Conform procesului-verbal din 22.02.2010, lui Laza A. i-au fost transmise

bancnote în sumă de 1000 lei, marcate cu inscripția „Heroin 2010”, care urmau a fi

transmise lui Oleinic D. sau alte persoane.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2011, în str.

Bănulescu Bodoni 59, în curte la Academiei de Studii Economice, s-a depistat un

pachet de țigări „Lucky Strike”, în care era un pachet de folie de culoare argintie cu

o consistență de culoare cafenie deschisă în formă de piatră.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.412 din 14.07.2012 și

planșa fotografică, substanța sub formă de praf de culoare cafenie, conținut în

pachețelul prezentat la cercetare, ridicat la 14.07.2011 în timpul cercetării la fața

locului în curtea blocului C al Academiei de Studii Economice de pe str. Bănulescu

Bodoni 59, mun. Chișinău, care a fost pusă pe temelia gardului de Oleinic D.,

reprezintă heroină-substanță narcotică semisintetică neutilizată în scopuri medicale,

cu masa de 3,31 grame.

Potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 30.04.2010, au fost

constatate înregistrările telefonice între Gaiduc N. și Oleinic D.

Conform procesului-verbal de examinare a obiectului din 13.12.2012, și

planșa fotografică, au fost examinate bunurile materiale - instrumentele pentru

construcții.

În baza probele administrate, analizate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, veridicității, utilității și coroborării lor, instanța a considerat ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 2171 alin. (3), lit.

f) Cod penal, ca păstrarea, transportarea și înstrăinarea ilegală a substanțelor

narcotice, în proporții mari, de către două sau mai multe persoane, art. 27, 2171 alin.

(4), lit. d) Cod penal, ca tentativă de păstrare și distribuire ilegală a substanțelor

narcotice, în proporții mari, și art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, ca sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzare de daune

în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit o

infracțiune gravă, o tentativă de comitere a unei infracțiuni deosebit de grave și o

infracțiune mai puțin gravă, de lipsa circumstanțelor agravante și prezența celor

atenuante ca recunoașterea parțială a vinei, căința sinceră, recuperarea parțială a

prejudiciului cauzat, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin

numirea unor pedepse cu închisoarea, pedeapsă ce va fi echitabilă, în raport cu

gravitatea infracțiunilor săvârșite, motivul acestora, persoana inculpatului și

influența pedepsei aplicate întru corectarea și reeducarea acestuia.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani

închisoare, art.2171 alin. (3) lit. f) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții legate cu circulația substanțelor narcotice pe un termen de

5 ani, și în baza art. 27, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate cu circulația substanțelor narcotice pe

un termen de 5 ani, iar în temeiul art. 84 Cod penal, definitiv la 15 ani închisoare, cu

4

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate cu circulația substanțelor narcotice pe

un termen de 5 ani.

Apelantul a indicat că pedeapsa numită inculpatului este prea blândă și nu va

atinge scopurile principale a pedepselor numite.

La numirea pedepsei, nu s-a ținut cont că inculpatul a săvârșit un concurs de

infracțiuni, de gravitatea acestora și de pericolul social reprezentat, deoarece cu

scopul unui profit a pus în pericol viața mai multor persoane și că substanțele

narcotice, prezintă un pericol pentru societate, duc la uciderea persoanei, în

rezultatul consumului.

Astfel, inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă mai aspră, întru a fi

atins scopul pedepsei și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni din partea lui.

3.1. A declarat apel și avocatul Ion Popescu, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art.

2171 alin. (3) lit. f) și 27, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, pe motiv că faptele nu au

fost săvârșite de el, fiind condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la

o pedeapsă neprivativă de libertate.

Apelantul a indicat că învinuirea înaintată în baza art. 27, 2171 alin. (4), lit. d)

Cod penal, nu corespunde circumstanțelor reale și probelor dobândite în cadrul

anchetei judiciare, deoarece pe episodul în cauză, colaboratori de poliție, care au și

făcut investigațiile, sunt direct cointeresați de a-și susține și menține investigațiile și

de a-și îndreptăți acțiunile ilegale întreprinse.

Declarațiile martorilor Laza A, Vicol G. și Nichifor O., urmau a fi apreciate

critic, deoarece sunt contradictorii, ei fiind implicați în organizarea acestui episod și

reținerile ulterioare.

Aceiași situație se reține și pe episodul din 14.07.2011, unde au fost cercetați

martorii Tverdohleb A, Untilă P. și Vanica V., care, la fel, sunt colaboratori de

poliție, fiind direct implicați în investigarea cauzei date, și nici unul din ei nu a putut

demonstra că pachețelul de țigări depistat pe gardul curții ASEM ar fi aparținut

inculpatului. Pe motivul dat, declarațiile martorilor nominalizați, urmau a fi

apreciate critic.

Nevinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorului Melnic

D., care a declarat că nu -l cunoaște pe Oleinic D., astfel că vinovăția inculpatului

nu a fost probată, iar acesta nu poate fi bazată pe contradicții și presupuneri.

Pe capătul de învinuire privind sustragerea bunurilor de la Bumbu A.,

inculpatul recunoaște vina, doar că nu este de acord cu sumele indicate de pătimit,

considerându-le mărite. Mai mult, inculpatul a restituit în majoritate paguba

pricinuită, propunând pătimitului ca diferența bunurilor nerecuperate să fie achitată

în lei.

Prin urmare, reieșind din faptul că inculpatul și-a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin grave, de prezența

circumstanțelor atenuante, ca căința sinceră, contribuirea la descoperirea

infracțiunii, restituirea parțială a prejudiciul material, acestuia urmează a-i fi aplicată

o pedeapsă în limitele acțiunilor săvârșite.

3.2. Avocatul Morari Ion, la fel, a declarat apel, solicitând casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat pe art.

2171 alin. (3) lit. f) și 27, 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal.

5

Apelantul a indicat că procesul verbal de cercetare la fata locului din

14.07.2011 si raportul de constatare tehnico științifică nr. 412 din 14.07.2011, nu pot

fi considerate probe și puse la baza sentinței de condamnare, deoarece au fost

efectuate cu încălcarea cerințelor art. 188 alin. (1) Cod de procedură penală, astfel

pachetul de țigări ridicat de la fața locului nu a fost sigilat conform procedurii.

Ordonanța de punere sub învinuire din 10.12.2011 este lovită de nulitate,

deoarece organul de urmărire penală a încălcat termenul de trei luni prevăzut de lege

pentru punerea sub învinuire, conform art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, care urma a fi calculat din data de 14.07.2011, odată cu emiterea ordonanței

de pornire a urmăririi penale, în care organul de urmărire penală a expus fapta

pretinsă ca comisă de Oleinic D., și această faptă a fost inclusă ulterior cu completări

neînsemnate în ordonanța de punere sub învinuire, în rechizitoriu și sentință.

Vinovăția inculpatului este bazată pe declarațiile colaboratorilor de poliție

Vicol G. și Laza A., care sunt contradictorii, ori, din declarațiile lor nu rezultă clar

cine a achiziționat substanța nracotică de la persoana supsectă - Vicol G. sau Laza

A.

În fapta expusă în sentință este indicat, că Oleinic D. a înstrăinat substanța

narcotică colaboratorului de poliție sub acoperire Vicol G., însă ultimul în

declarațiile sale a indicat că nu a procurat de la inculpat substanță narcotică.

Instanța nu a respins declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vina, pe

când era obligată să motiveze de ce acestea urmează a fi respinse.

3.3. La 12.08.2013, a declarat apel și inculpatul Oleinic D., solicitând casarea

sentinței și dispunerea rejudecării cauzei de către prima instanță.

Apelantul a menționat că pe episodul de sustragere a bunurilor părții vătămate

Bumbu A., acesta în acțiunea civilă a inclus lucruri care nu au fost sustrase, o parte

din bunuri au fost restituite, iar prețurile pentru bunurile sustrase sunt ridicate, față

de costul real al acestora. Pe cazul dat nu a fost efectuată expertiza merceologică,

pentru a putea fi stabilit cu exactitate prețul bunurilor.

noiembrie 2017, apelurile avocaților Popescu I. și Morari I., și a inculpatului Oleinic

D., au fost respinse, iar apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Lui Oleinic Dmitri i-a fost stabilită executarea pedepsii închisorii, în

penitenciar de tip închis, de la reținere.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță incorect a stabilit tipul

penitenciarului în care inculpatul urma să-și execute pedeapsa.

Totodată, alegațiile avocaților și inculpatului, invocate în apel, nu au suport

faptic și juridic, urmând a fi respinse. Or, probele administrate demonstrează

vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor

narcotice în proporții mari și respectiv, tentativa de circulație a substanțelor narcotice

în proporții deosebit de mari.

Careva contradicții în declarațiile martorilor Laza A., Vicol G. și Nichifor O.,

în situația în care aceștia având rolurile de agent sub acoperire, ofițer de investigații,

au realizat acțiunile procesuale sub conducerea procurorului, fără careva abateri, nu

se întrevăd. Ei au fost audiați sub jurământ, fiind preîntâmpinați de răspunderea

penală pentru declarații false. Fiind audiați în ședința instanței de apel, au confirmat

6

integral declarațiile depuse anterior, fără a indica careva pretinse contradicții, așa

cum consideră apărarea. Mai mult, acțiunile procesule, nu au fost contestate de către

partea apărării, iar faptul că aceștia sunt colaboratori ai organelor de poliție, nu

denotă inadmisibilitatea audierii lor, dar și aprecierii acestor declarații ca fiind

mijloace probatorii pertinente.

Sunt lipsite de contradicții și declarațiile martorilor Tverdohleb A, Untilă P.

și Vanica V., or, în ședința de judecată s-a constatat și dovedit starea de fapt relatată

de către acești martori, care tot sunt colaboratori de poliție și au participat la

efectuarea acțiunilor procesuale, având un rol stabilit.

Lipsit de temei este și argumentul apărării că ordonanța de începere a urmăririi

penale din 25.07.2011, a fost emisă contrar cerințelor art. 52 alin. (10) Cod de

procedură penală, lipsind ordonanța procurorului de creare a grupului de ofițeri de

urmărire penală. Or, formarea grupului de ofițeri de urmărire penală, este decisă de

către procuror, după caz la cercetarea circumstanțelor și verificarea informației

parvenite, șefii de direcții, subdiviziuni ai organelor afacerilor interne, sunt

împuterniciți de a delega ofițerii de urmărire penală pentru efectuarea acțiunilor de

urmărire penală. În cazul de față nici nu era necesară ordonanța de formare a

grupului de ofițeri, deoarece au fost incluși colaboratori ai Comisariatului General

de Poliție, mun. Chișinău, în calitate de investigatori, care nemijlocit au efectuat

achiziții de control.

De asemenea, este nefondată și afirmația apărării, că procesul verbal de

cercetare la fata locului din 14.07.2011 și raportul de constatare tehnico științifică

nr. 412 din 14.07.2011, sunt ilegale fiindcă obiectul ridicat și anume pachetul de

țigări „Lucky Strike ”, în care se pretinde că era o substanță cafenie cu masa de 4 gr.

nu a fost sigilat, fiind încălcate prevederile art.118 alin. (1) Cod de procedură penală,

nu e clar când și în ce circumstanțe a fost împachetată cutia de țigări, nefiind sigilată

și cu ce conținut.

În sensul vizat, se reține că din raportul de constatare tehnico științifică nr.

412, din 14.07.2011, rezultă că „spre examinare a fost prezentat corpul delict

ambalat într-un pachet din hârtie albă cu dimensiunile de 215 x 160 mm., o latură a

căruia este lipită cu bandă adezivă. Pe suprafața pachetului cu colorant albastru este

înscris și un text privind conținutul acestuia, cât și semnăturile din numele

specialistului Derevelenco, Oleinic, Mardari, Untilă, Melnic, Tverdohleb și Vanica,

ambalajul fiind intact.

Tabelul fotografic, anexă la raportul de constatare tehnico științifică nr. 412,

din 14.07.2011, atestă clar că pachetul de hârtie cu inscripțiile vizate, este ștampilat,

sigilat, cu semnătura tuturor participanților.

În ce privește incertitudinea apărării că nu este clar cum a avut loc cercetarea

la fața locului, în privința bănuiților de atunci dacă ei au fost conduși imediat în

Inspectoratul de Poliție Rîșcani, mun. Chișinău, se reține că conform actului vizat,

se atestă clar că anume inculpatul Oleinic D. a participat la acțiunea dată. Pe lângă

acesta au mai participat și martorii Melnic V., Untilă P., Tverdohleb A. și Vanica

V., astfel că careva abateri ale normelor de drept nu se regăsesc.

Constatarea tehnico-științifică nr.412 din 14.07.2011, nu a fost efectuat cu

încălcarea prevederilor art.145 Cod de procedură penală, cum pretinde partea

apărării, considerând că la examinarea corpurilor delicte urma a fi invitat bănuitul

Oleinic D., prin ce i-a fost încălcat dreptul de a participa la efectuarea acesteia,

7

deoarece norma la care a făcut referire, indică clar că organul de urmărire penală sau

instanța de judecată, în cazul în care dispune efectuarea expertizei, citează părțile și

expertul desemnat pentru a li se aduce la cunoștință obiectul expertizei și întrebările

la care expertul trebuie să dea răspunsuri, pentru a li se explica dreptul de a face

observații cu privire la aceste întrebări și de a cere modificarea sau completarea lor.

Totodată, părților li se explică dreptul lor de a cere numirea a câte un expert

recomandat de fiecare dintre ele pentru a participa la efectuarea expertizei. În acest

caz, se întocmește un proces verbal, dar în cazul de față s-a efectuat un raport de

constatare tehnico științifică și nu un raport de expertiză.

Neîntemeiat este și argumentul apărării, că nenumirea expertizei în comisie

dactiloscopice narcologică a lipsit urmărirea penală de posibilitatea de a identifica

dacă Oleinic D. are contribuție la pachetul dat, cât și pe inculpat de dreptul de a se

apăra și a-și demonstra nevinovăția, or, martorii Untilă P., Tverdohleb A. și Vanica

V., au indicat clar că în cadrul acțiunilor procesuale, la data de 14.07.2011, o

persoană necunoscută intrând pe poarta ASEM dinspre sect. 8 din partea str. Colina

Pușkin, a mers o distanță de 100 metri, apoi s-a apropiat de gardul academiei, a lăsat

pe temelia gardului un pachet de țigări și s-a îndreptat spre trotuar înapoi, în acel

moment s-au apropiat și s-au prezentat, acesta era Oleinic D., cu el mai era o

persoană, Melnic V., apoi a fost chemată grupa operativă care a depistat în pachetul

de țigări o substanță de culoare cafenie asemănătoare heroinei, Oleinic D. a

recunoscut că heroina îi aparține lui și este pentru consum personal.

Este nefondat și argumentul apărării, că organul de urmărire penală a încălcat

termenul de 3 luni prevăzut de lege pentru punerea sub învinuire, fiindcă ordonanța

de punere sub învinuire a lui Oleinic D. a fost adoptată la 20.12.2011, după 5 luni si

6 zile, deoarece organul de urmărire penală a respectat termenul de trei luni de

menținere a lui Oleinic D în calitate de bănuit.

Or, conform ordonanței organul de urmărire penală din 30.04.2010, Oleinic

D. a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, iar prin ordonanța procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, Plugaru V., din 07.05.2010, Oleinic D. a fost pus sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal.

La fel, prin ordonanța organului de urmărire penală din 20.09.2011, Oleinic

D. a fost recunoscut în calitate de bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

27, 217 alin. (4) lit. d) Cod penal, iar prin ordonanța procurorului în Procuratura

Rîșcani, mun. Chișinău, Cecan L., din 20.12.2011, Oleinic D. a fost pus sub învinuire

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 217 alin. (4) lit. d) Cod penal.

De asemenea, urmează a fi respinsă alegația apărării, că vinovăția inculpatului

ce ține de episodul din 16.03.2010 este bazată pe declarațiile colaboratorilor de

poliție Vicol G., Laza A. și Nichifor O., expuse în sentință cu contradicții esențiale,

din care nu rezultă clar cine a achiziționat substanța narcotică de la persoana suspectă

Nichifor O., Vicol G. sau Laza A., deoarece în fapta expusă în sentință este indicat,

că Oleinic D. a înstrăinat substanța narcotică colaboratorului poliției sub acoperire

Vicol G. În declarațiile ultimului este indicat, că nu a procurat substanța narcotică

de la Olenic D. Apărătorul încearcă prin redarea eronată a declarațiilor martorului să

inducă instanța de apel în eroare, de vreme ce martorul Vicol G. a relatat clar că

anume Laza A. a procurat substanța narcotică de la Oleinic D. Totodată, martorul

Laza A. a confirmat că anume el a efectuat achiziția de control.

8

Respins urmează a fi și argumentul apărătorului, că lipsește ordonanța

Organului de Urmărire Penală de recunoaștere a corpurilor delicte, a pachetului de

țigări cu folie de hârtie, ceea ce contravine art. 158 alin. (2) Cod de procedură penală.

Or, conform ordonanței OSUP al SUP CGP, mun. Chișinău, Cortac N., din

30.04.2010, a fost recunoscută în calitate de corp delict și anexată la dosar substanță

solidă în formă de praf și bulgări de culoare galbenă, cu nuanță cafenie, din

pachețelul incolor din polimer de formă dreptunghiulară prezentată la expertiză

ridicată de sub automobilul ,,Toyota Prado ” la o distanță de 0,5 m. de la piciorul

stâng a lui Gaiduc N., cu masa totală de 4,9 grame, care a fost împachetată și sigilată

în plicul nr.6.

Ordonanța de punere sub învinuire, cât și rechizitoriul, corespund rigorilor

prevăzute în art. 281 și 296 Cod de procedură penală, deoarece prin ordonanța

procurorului Cecan L. a fost prelungit termenul urmăririi penale, iar în continuare

nu era necesară prelungirea acestuia, în situația în care la 24.10.2011 a fost întocmit

raportul cu propunerea de punere sub învinuire a lui Oleinic D., cauza penală fiind

expediată procurorului pentru punerea lui sub învinuire și întocmirea rechizitoriului,

din care motiv este neîntemeiat argumentul apărării că termenul urmăririi penale a

expirat la 25.10.2011.

Totalitatea probatoriului administrat referitor la învinuirea adusă lui Oleinic

D. în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, dovedește că fapta acestuia întrunește

elementele infracțiunii incriminate și este demonstrată incontestabil, prin însuși

declarațiile inculpatului, care și-a recunoscut vina, a părții vătămate Bumbu A., care

a susținut că inculpatul a sustras bunurile materiale, restituindu-i personal 2

malaxoare, o mașină de tăiat lemne, o mașină de înșurubat, o lopățică de la malaxor.

Cele mai scumpe instrumente au fost vândute. Astfel are pretenții de ordin material

și moral față de inculpat. Prejudiciul material estimându-l la 4000 lei. Astfel, apelul

inculpatului, la acest capitol, nu are suport faptic și juridic.

Este neîntemeiată și alegația inculpatului că dosarul penal a fost intentat în

baza art. 186 alin. (2) Cod penal, care prevede împăcarea părților, iar după ce a

restituit lucrurile furate, partea vătămată a inclus în acțiunea civilă lucruri care în

realitate nu au fost. Mai apoi, în procuratură, valoarea acțiunii din nou a crescut până

la 50.000 lei, fiind conexată cu cauza părții vătămate, Cebănaș N., după care a fost

făcută recalificarea pe art. 186 alin. (4) Cod penal.

În contextul expus, se reține că la prezenta cauză penală, a fost conexată cauza

penală de învinuire a lui Oleinic D. de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe faptul sustragerii bunurilor părții vătămate Bumbu

A., cărui i-a fost cauzată o daună materială considerabilă în sumă de 33.500 lei.

Așa dar, neavând nici o tangență cu o careva altă cauză penală, în care

figurează în calitate de parte vătămată Cebănaș N., or, în esență, inculpatul confundă

cauzele penale examinate în privința sa.

Este nefondat și argumentul inculpatului, că prețurile pentru bunuri, indicate

în acțiunea civilă a lui Cernețcaia O., sunt mult mai ridicate decât prețurile de piață

la aceste bunuri, și nu s-a luat în considerație că el de la început practic toate bunurile

le-a restituit, or, iarăși inculpatul face referință la o altă cauză penală și cu totul altă

parte vătămată, în situația în care în prezenta cauză penală nu figurează nici-o parte

vătămată pe numele indicat.

9

Neîntemeiat este și argumentul inculpatului, că dosarul a fost examinat în

limba română și nu înțelegea toți termenii în ce era învinuit, or, în cadrul judecării

cauzei în instanța de fond, au participat în calitate de interpreți mai multe persoane,

angajate ale judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, iar faptul că dânsul nu a înțeles unii

termeni juridici, nu servește temei de achitare, în situația în care însuși inculpatul a

recunoscut sustragerea bunurilor părții vătămate Bumbu A.

Lipsit de temei este și afirmația inculpatului, că s-a bazat în întregime pe

avocatul său, care i-a spus să recunoască tot ce spune el și v-a fi pedepsit condiționat,

însă a insistat să fie făcută expertiza mărfii, la ce avocatul Semenciuc V. a spus că

va face totul, principalul e ca dânsul să recunoască tot ce spune el, ce a și făcut,

neînțelegând cu ce este de acord. Până la sfârșit, a fost dus în eroare de către avocatul

său, care a încălcat etica profesională.

În contextul acestei afirmații, este evident că inculpatul confundă cauzele

penale și în esență contestă legalitatea procesului penal într-o altă cauză penală, și

nicidecum în prezenta cauză penală, în cadrul căreia el a recunoscut vina pe faptul

sustragerii bunurilor părții vătămate Bumbu A., relatând că a recuperat parțial

prejudiciul și este de acord să restituie restul, însă nu este de acord cu cuantumul

pagubei invocat de către pătimit.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, prima instanță, însă, eronat a

constatat în ca circumstanțe atenuante recunoașterea parțială a vinei, căința sinceră

și recuperarea parțială a prejudiciului, or, acestea din urmă nu se încadrează în

categoria circumstanțelor atenuante specificate de art. 76 alin. (1) Cod penal, și

inculpatul doar parțial a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise și nu a recuperat

integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal.

Prin urmare, reținând că inculpatul are studii medii, este supus militar,

celibatar, nu are persoane la întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, este fără

antecedentele penale, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința

inculpatului, poate fi atins doar prin aplicarea pedepsei penale privative de libertate.

Prima instanță, aplicând art. 84 alin. (1) Cod penal, metoda cumulării parțiale

a pedepselor aplicate, just, echitabil și proporțional a conchis asupra numirii

inculpatului a sancțiunii privative de libertate definitive, pe un termen de 12 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor narcotice pe

un termen de 5 ani.

Totodată, incorect a dispus ca pedeapsa stabilită să fie executată în penitenciar

de tip semiînchis, or, reieșind din prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal, urma să fie

dispusă spre executare în penitenciar de tip închis, deoarece una din infracțiunile

săvârșite de inculpat se califică ca deosebit de gravă.

casarea acestei deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că partea acuzării nu a prezentat probe ce ar proba

existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) și 27, 2171

alin. (4) Cod penal.

Pe această învinuire, instanțele și-au întemeiat soluția de condamnare doar pe

declarațiile martorilor Nichifor O., Vicol G. și Laza A., care sunt colaboratori de

poliție și care însuși au efectuat investigațiile pe episodul dat. Astfel, inculpatul a

10

fost lipsit de dreptul la apărarea, deoarece alte careva probe ce ar demonstra latura

obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate nu există.

Latura subiectivă a infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f) și 27,

2171 alin. (4) Cod penal, îl constituie scopul de înstrăinare, iar latura obiectivă

constituie păstrarea, prelucrarea, producerea, transportarea substanțelor narcotice,

însă partea acuzării nu a probat aceste semne obligatorii a acestor infracțiuni.

Nu au fost prezentate probe, că Oleinic D. ar fi întreprins acțiuni de înstrăinare

către Melnic V. a substanțelor narcotice, însă din cauze independente de voința lui

nu a fost dusă până la capăt. Nu a existat nici o achiziție de control, care prin

intervenirea colaboratorilor de poliție nu au fost duse până la capăt, aceste acțiuni

sau alte acțiuni care ar demonstra intenția lui Oleinic D.

Instanța nu a pus la baza hotărârii de condamnare probele ce au fost cercetate

în instanța de judecată, nerespectând prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură

penală, dar a dat prioritate probelor din cadrul urmăririi penale, care au fost obținute

cu grave încălcări procesuale.

De către organul de urmărire penală nu a fost documentat nici un caz de

achiziție de control de la Oleinic D., existând doar presupuneri.

Pe capătul de acuzare în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, instanța de apel

urma să înceteze procesul penal, deoarece conform art. 16, 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, la data pronunțării deciziei motivate, expirase 5 ani de la săvârșirea

infracțiunii.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) și 12) Cod de

procedură penală

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430

alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat în drept și pe temeiurile din

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, cum ar fi că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde (pct. 5 din decizie).

11

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, asupra

căror motive concrete din apelul declarat nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care

ar fi esența erorilor concrete de drept, și a circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța ar fi admis

o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, care ar fi afectat soluția instanței, că instanța a pronunțat o hotărâre de

condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blânde, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în

acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 11) și 12) Cod de

procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale,

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui infracționale în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile martorilor Nichifor O., Laza A., Tverdohleb

A., Untilă P., Vanica V. și Bumbu A.; procesul verbal privind efectuarea achiziției

de control din 16.03.2010, raportul de constatare tehnico-științifică nr.146 din

17.03.2010 și planșa fotografică, că substanța achiziționată la 16.03.2010 în cadrul

achiziției de control de la Oleinic D. și de la o persoană nestabilită pe nume „Colea”,

reprezintă 0,16 grame heroină; procesul verbal privind marcarea bancnotelor din

22.02.2010, conform cărui lui Laza A. i-au fost transmise bancnote în sumă de 1000

lei, marcate cu inscripția „Heroin 2010”, care urmau a fi transmise lui Oleinic D. sau

alte persoane; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 14.07.2011, că în

str. Bănulescu Bodoni 59, în curtea Academiei de Studii Economice s-a depistat un

pachet de țigări „Lucky Strike”, în care era un pachet de folie de culoare argintie cu

o consistență de culoare cafenie deschisă în formă de piatră; raportul de constatare

12

tehnico științifică nr.412 din 14.07.2012 și planșa fotografică, că substanța sub formă

de praf de culoare cafenie, conținut în pachețelul ridicat la 14.07.2011 în timpul

cercetării la fața locului în curtea blocului C al ASEM din str. Bănulescu Bodoni 59,

mun. Chișinău, care a fost pusă pe temelia gardului de Oleinic D., reprezintă 3,31

grame heroină; procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.04.2010, conform

cărui s-au constatat înregistrările telefonice între Gaiduc N. și Oleinic D., toate fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins

versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d), 2171 alin. (3) lit. f) și 27,2171

alin. (4) lit. d) Cod penal (pct. 2. - 4. din decizie).

Totodată, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele just și argumentat au

ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, conform căror persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia. Dacă, persoana este declarată vinovată de săvârșirea a

două sau mai multor infracțiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele,

instanța de judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte,

stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau

parțial, al pedepselor aplicate.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

(Hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

13

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune

avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de

orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat, inclusiv că nu a fost

demonstrat scopul de înstrăinare, cât și păstrarea, prelucrarea, producerea și

transportarea substanțelor narcotice, că lipsesc dovezi care ar proba latura subiectivă

si cea obiectivă a infracțiunilor imputate inculpatului, că nu a existat nici o achiziție

de control, că colaboratorii de poliție nu pot fi audiați ca martori, au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (Hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Este de reținut și că, conform art. 16 alin. (3), 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (2) Cod penal este una mai puțin gravă,

termenul de prescripție de tragere la răspundere penală fiind de 5 ani de la ziua

săvârșirea ei.

Totodată, potrivit art. 60 alin. (2) Cod penal, art. 466 alin. (3) Cod de

procedură penală, prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data

rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. Hotărârile instanței de apel

rămăn definitive la data pronunțării deciziei în apel.

Astfel, infracțiunea vizată a fost săvârșită de inculpat la 28.11.2012, iar

instanța de apel a pronunțat decizia pe 08.11.2017. Prin urmare, la data pronunțării

deciziei instanței de apel nu expirase termenul de prescripție de 5 ani.

Deci, argumentul recurentului în aspectul dat nu are niciun suport juridic (pct.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că nu există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, că

faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursul ordinar este

vădit neîntemeiat.

14

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul ordinar de pe rol

urmează a fi declarat inadmisibil.

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Medeleanu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie

2017, în privința inculpatului Oleinic Dmitri Anatoli, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 15 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

15