1ra-1248/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1248/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1248/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în

cauza penală în privința lui

Carare Constantin xxxxx, născut la

xxxxx, originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.05.2018 - 04.10.2018;

Instanța de apel: 25.10.2018 - 05.03.2019;

Instanța de recurs: 20.05.2019 - 03.12.2019.

A C O N S T A T A T:

04 octombrie 2018, Carare Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate de circulația

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor lor, pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Carare Constantin în beneficiul

statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare chimice în

sumă de 1680 (una mie șase sute optzeci) lei.

inculpatul Carare Constantin a săvârșit infracțiunea de circulație ilegală a

drogurilor, în scop de înstrăinare, în următoarele circumstanțe.

La 24 noiembrie 2017, ora 11:45 min, în rezultatul percheziției efectuate la

domiciliul lui Carare Constantin din xxxxx a fost depistat un fragment de sticlă pe

care se păstra o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă (care a fost

împachetat într-un pachet din hârtie), un pachet din polimer incolor în care se afla

1

o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă și un cântar electronic de

scară mică.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-254 din

26 ianuarie 2018 se constată că în substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare

albă din fragmentul de hârtie de formă pătrată și culoare albă, precum și în

substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare albă din interiorul fragmentului

de polimer incolor, ridicate în rezultatul percheziției descrise mai sus, s-a depistat

cocaină cu masa totală de 1,191 grame (0,034 g + 1,148 g), care se referă la

substanțele stupefiante (narcotice/droguri) incluse în hotărârea de Guvern

nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea Tabelelor și listelor

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului

precum și cantitățile acestora aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 79 din

25.01.2006, cu modificările aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 43 din

26 ianuarie 2009, în proporții mari.

Totodată pe fragmentul de sticlă și pe suprafața cântarului de scară mică

depistate și ridicate în aceleași circumstanțe au fost depistate urme de cocaină.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate de către prima instanță în baza

art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor în scop de

înstrăinare, adică procurarea, păstrarea și transportarea ilegală a drogurilor,

săvârșită în scop de înstrăinare, în proporții mari.

constatat că nu poate reține calificarea acțiunilor inculpatului conform agravantei

prevăzute la lit. b) alin. (4) art. 2171 Cod penal – „săvârșit de un grup criminal

organizat”, acest fapt nefiind stabilit prin careva probe, iar probele cercetate în

cauză nu indică la crearea grupului criminal și organizarea inculpatului sub

conducerea lui Cernețchi Victor, în prealabil, pentru a comite una sau mai multe

infracțiuni.

Totodată, reținând că „expedierea drogurilor” de la art. 2171 Cod penal, poate

fi incriminat doar persoanelor care au expediat droguri către destinatar, prima

instanță a exclus și acest calificativ din învinuire, considerând ca nefiind

prezentate probe privind expedierea de facto de către inculpat a drogurilor altor

destinatari, însă fiind probat faptul deținerii drogurilor în scop de înstrăinare.

Prima instanță a exclus din învinuire și calificativul privind săvârșirea

infracțiunii în calitate de „autor”, deoarece potrivit doctrinei penale, comiterea

infracțiunii de însăși autorul acesteia nu necesită indicarea suplimentară a art. 42

alin. (2) Cod penal, fiind obligatorie specificarea rolului persoanei la comiterea

infracțiunii potrivit art. 42 alin. (3)-(5) Cod penal.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care: Carare Constantin să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 11 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de producerea,

prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea drogurilor, etnobotanicelor sau

2

analogilor acestora pe un termen de 5 ani și încasarea de la inculpat în contul

statului, a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea acțiunilor de

urmărire penală în această cauză, în sumă totală de 4167 lei.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că din materialele cauzei penale

rezultă incontestabil faptul că, Carare Constantin a săvârșit infracțiunea prevăzută

la art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor

în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea

ilegală a drogurilor, săvârșită în scop de înstrăinare, de un grup criminal organizat,

în proporții mari, în calitate de autor.

Dat fiind faptul că în privința lui Cernețchi Victor au fost dispuse investigații

în vederea căutării, iar în privința celorlalte persoane, membre ale grupului

criminal organizat, altele decât Carare Constantin, în continuare urmau a fi

întreprinse acțiuni de urmărire penală în vederea definitivării rolului acestora în

cadrul grupului criminal organizat, în acest sens, la 24 aprilie 2018, a fost disjunsă

o cauză penală separată în privința lui Carare Constantin pe faptul săvârșirii de

către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal.

În raport cu ceilalți participanți (organizatori, instigatori sau complici),

autoratul se distinge prin caracterul său esențial și necesar, contribuția autorului

constând tocmai în săvârșirea acțiunii sau inacțiunii care constituie latura

obiectivă a infracțiunii.

Potrivit investigațiilor efectuate în prezenta cauză penală, obiect al

activității grupului criminal organizat din care fac parte Cernețchi Victor,

Carare Constantin și alte persoane, sunt operațiunile ilegale cu droguri, iar

declarațiile inculpatului Carare Constantin nu constituie altceva decât o versiune

artificială de apărare, care urmărește scopul evitării răspunderii penale sau

ușurării poziției sale.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, instanța de fond nu a clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei, nu a examinat toate probele în ansamblu conform art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală și, eronat, a calificat acțiunile inculpatului

potrivit art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, or, particularitățile împrejurărilor scoase

în evidență denotă, că în acțiunile inculpatului se regăsesc, în mod evident,

elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod

penal.

Totodată, prin sentință instanța a stabilit că termenul executării pedepsei

urmează a fi calculat din data pronunțării sentinței – 04 octombrie 2018, cu

includerea în termenul pedepsei a perioadei deținerii inculpatului

Carare Constantin în arest preventiv și arest la domiciliu, din 24 noiembrie 2017

până la 04 octombrie 2018. S-a dispus menținerea măsurii preventive aplicate

inculpatului - arestul la domiciliu - până la intrarea sentinței în vigoare.

În această parte, procurorul consideră sentința ilegală, deoarece în

conformitate cu art. 389 alin. (5) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței

de condamnare cu stabilirea pedepsei care urmează să fie executată, instanța

stabilește categoria pedepsei, mărimea ei și începutul calculării termenului

executării pedepsei.

3

Instanța de judecată la deliberare soluționează în mod obligatoriu, conform

pct. 15) din alin. (1) art. 385 Cod de procedură penală, chestiunea revocării,

înlocuirii sau aplicării măsurii preventive în privința inculpatului, în funcție de

pedeapsa penală stabilită, măsură care, reieșind din prevederile pct. 5) alin. (1)

art. 395, se va aplica inculpatului până când sentința va deveni definitivă.

Astfel, în cazul dat, procurorul consideră că pentru asigurarea executării

sentinței de condamnare la pedeapsa închisorii, instanța de judecată urma să

dispună aplicarea în privința inculpatului Carare Constantin a măsurii preventive

sub formă de arest preventiv până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauză, cu

luarea inculpatului sub strajă imediat din sala de judecată, sau cu calcularea

termenului ispășirii pedepsei din momentul reținerii acestuia (inculpatul lipsind

la momentul pronunțării sentinței).

Altă soluție putea fi aplicarea în privința inculpatului a unei măsuri

preventive non-privative de libertate, până la intrarea în vigoare a prezentei

sentințe, apoi măsura fiind revocată.

Instanța însă, în mod eronat, stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani 6 luni, a decis calcularea termenului executării

pedepsei din data pronunțării sentinței, cu menținerea măsurii preventive arestul

la domiciliu.

La fel prin sentință instanța de judecată în mod inexplicabil a dispus

nimicirea după intrarea sentinței în vigoare a corpului delict - cântarul de scară

mică, care a fost cercetat în ședința de judecată și se păstrează împreună cu dosarul

penal, deși în susținerile verbale procurorul a solicitat confiscarea specială a

acestuia.

Cu referire la prevederile art. 106 Cod penal, acuzatorul susține că inculpatul

Carare Constantin la săvârșirea infracțiunii incriminate a utilizat cântarul

electronic de scară mică care a fost depistat și ridicat la 24 noiembrie 2017 în

rezultatul percheziționării domiciliului acestuia, iar necesitatea confiscării lui

rezidă și din soluțiile oferite de practica judiciară.

Mai relevă acuzatorul de stat, că în baza aceleiași sentințe a fost respinsă ca

neîntemeiată solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate pentru efectuarea acțiunilor de

urmărire penală în această cauză în sumă de 4167 lei, contrar prevederilor art. 227

alin. (1), 229 Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, acuzarea consideră că cheltuielile de judecată

suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Carare Constantin să fie

încasate din contul acestuia.

apel prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile lui

Carare Constantin să fie recalificate potrivit art. 217 alin. (2) Cod penal.

În motivarea apelului, apărătorul a indicat că condamnarea inculpatului

Carare Constantin conform art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, de către prima

instanță este contrară prevederilor art. 389 Cod de procedură penală.

4

Susține că vinovăția persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită

numai în cazul când instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu

pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei

proceduri legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de

procedură penală.

Astfel, reieșind din cumulul de probe administrate în cadrul anchetei

judecătorești, apărarea consideră că de fapt nu și-a găsit confirmare învinuirea

adusă inculpatului în baza art. 2171 Cod penal, iar acțiunile inculpatului

Carare Constantin urmează a fi reîncadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal,

deoarece prin acțiunile sale el a comis - „Circulația ilegală a substanțelor narcotice,

fără scop de înstrăinare, adică păstrarea, expedierea, transportarea substanțelor

narcotice, săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare”.

Probele la care face referire prima instanță în sentința emisă nu dovedesc în

nici un mod scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice de către inculpat și nu

pot fi suficiente pentru a condamna o persoană în baza art. 2171 Cod penal.

Astfel, atât procesul-verbal de percheziție din 24 noiembrie 2017, cât și

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-254 din 26 ianuarie 2018, probează

doar păstrarea substanțelor narcotice (cocaina) de către Carare Constantin pentru

consum personal, fapt pe care de fapt ultimul l-a recunoscut în cadrul judecării

cauzei penale.

În cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, nu au fost audiate și nici

indicate careva persoane, cărora inculpatul le-ar fi înstrăinat substanțe narcotice

sau urma să le înstrăineze.

Inculpatul Carare Constantin a declarat că recunoaște faptul păstrării și

consumului substanței narcotice - cocaina, obținută de la cet. Locvicenco Veaceslav

pentru consum personal și a comunicat că niciodată nu a înstrăinat prin vânzare,

donare, schimb etc., careva substanțe narcotice altor persoane.

Astfel, în opinia apărării probele prezentate de către acuzare, cercetate în

cadrul judecării cauzei și anume procesul-verbal de percheziție, raportul de

expertiză și corpurile delicte ridicate în cadrul percheziției (fragmentul de sticlă,

tubul de hârtie improvizat) probează anume faptul că substanța narcotică -

cocaina era păstrată de inculpat pentru consum propriu, care a și redat în instanța

de judecată modalitatea în care consuma aceasta substanță narcotică.

Faptul că în momentul în care au descins oamenii legii la domiciliul

inculpatului acesta se pregătea să consume substanța narcotică - cocaina, este

dovedită și de modul și locul în care se afla substanța narcotică și anume pe

fragmentul de sticlă de pe care se consuma, alături de tubul de hârtie destinat

pentru consum.

Referitor la argumentul cuprins în sentința primei instanței, precum că

inculpatul înstrăina substanțe narcotice folosind pentru aceasta un cântar de scară

mică, apărarea subliniază că prezența cântarului de scară mică la inculpat nu poate

proba nicidecum scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice de către

Carare Constantin, deoarece cântarul electronic de scară mică era destinat pentru

cântărirea metalelor prețioase (aur și argint), iar inculpatul, care activa în cadrul

5

SRL „Goldmarin” îl folosea anume în scop de serviciu la cântărirea metalelor

prețioase, fapt confirmat inclusiv prin certificatul eliberat de către SRL

„Goldmarin”, potrivit căruia în perioada 01 noiembrie 2015 – 31 ianuarie 2018,

Carare Constantin a activat în cadrul acesteia în calitate de administrator.

Iar depistarea de către expert a urmelor de substanțe narcotice pe suprafața

exterioară a cântarului electronic de scară mică se explică prin faptul că în cadrul

desfășurării percheziției, cântarul de scară mică și alte obiecte au fost plasate

anume pe sticla pe care se găsea inclusiv substanța narcotică – cocaina, iar ulterior

sigilate în plic.

Mai mult, în cadrul judecării cauzei în prima instanță, apărarea a solicitat

instanței de judecată audierea atât a expertului Procopenco Natalia, cât și unor

persoane care nemijlocit au fost prezente în cadrul efectuării percheziției și

ridicării substanțelor narcotice și altor obiecte de la domiciliul inculpatului, care

urmau a elucida în ce mod a fost efectuată ridicare de obiecte și cum cântarul de

scară mică a intrat în contact cu cocaina ridicată, însă prima instanță a respins

neîntemeiat solicitările părții apărării.

5.1. Apărătorul Melinteanu Călin în numele inculpatului a înaintat cerere

de apel suplimentară, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care acțiunile lui

Carare Constantin să fie recalificate potrivit art. 217 alin. (2) Cod penal, cu

restituirea bunurilor ridicate în cadrul percheziției proprietarului

Carare Constantin și anume mijloace bănești în sumă de 15830 euro; telefon mobil

model Samsung cu IMEI xxxxx; telefon mobil model Nokia cu IMEI xxxxx; telefon

mobil model Nokia cu IMEI xxxxx; telefon mobil cu IMEI xxxxx.

În motivarea cererii de apel suplimentar, apărătorul a indicat că prima

instanță nu s-a expus în privința tuturor corpurilor delicte, precum și a bunurilor

ridicate în cadrul percheziției de către organul de urmărire penală la

24 noiembrie 2017, bunurile indicate nu au fost recunoscute de organul de

urmărire penală în calitate de corpuri delicte, iar aflarea lor la păstrare în

continuare este nejustificată.

Referitor la mijloacele financiare în sumă de 15830 euro, ridicată în cadrul

percheziției la domiciliu, comunică că aceasta provine din împrumutul bănesc în

sumă de 1700000 lei, acordat de către OM „Capital Credit Premium” SRL

inculpatului Carare Constantin, fapt confirmat prin copia contractului de

împrumut nr. 11/2017 din 23 iunie 2017 de la OM „Capital Credit Premium” SRL.

a fost respins ca nefondat apelul procurorului, admis parțial apelul apărătorului

Melinteanu Călin în numele inculpatului și apelul suplimentar al apărătorului

Melinteanu Călin în numele inculpatului Carare Constantin, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care:

Carare Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217

alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 1 (un) an, iar conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

condiționată a pedepsei aplicată inculpatului Carare Constantin pentru perioada

6

de probațiune de 5 (cinci) ani, cu obligarea inculpatului de a nu-și schimba

domiciliul și a participa la programe probaționale.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

6.1. Analizând și apreciind probele în strictă conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat în fapt, că la

24 noiembrie 2017, ora 11:45 min, în rezultatul percheziției efectuate la domiciliul

lui Carare Constantin din xxxxx a fost depistat un fragment de sticlă pe care se

păstra o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă (care a fost

împachetat într-un pachet din hârtie), un pachet din polimer incolor în care se afla

o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă și un cântar electronic de

scară mică.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-254 din

26 ianuarie 2018 se constată că în substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare

albă din fragmentul de hârtie de formă pătrată și culoare albă, precum și în

substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare albă din interiorul fragmentului

de polimer incolor, ridicate în rezultatul percheziției descrise mai sus, s-a depistat

cocaină cu masa totală de 1,191 g (0,034 g+1,148 g), care se referă la substanțele

stupefiante (narcotice/droguri) incluse în hotărârea de Guvern nr. 1088 din

05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea Tabelelor și Listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului precum și

cantitățile acestora, aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 79 din

25 ianuarie 2006, cu modificările aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 43 din

26 ianuarie 2009, în proporții mari.

Astfel, instanța de apel a reîncadrat acțiunile inculpatului Carare Constantin

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, circulația ilegală a substanțelor narcotice, fără

scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea, substanțelor narcotice, săvârșite

în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

6.2. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a statuat, că la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată incorect a stabilit circumstanțele de

fapt și de drept și neîntemeiat a conchis că Carare Constantin a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. e) Cod penal, or, din declarațiile inculpatului

care au fost apreciate ca fiind veridice, instanța de apel a reținut că acesta păstra

cocaina pentru consum propriu, fapt confirmat și prin probele analizate.

Instanța de apel a respins argumentele acuzatorului de stat privind

săvârșirea de către inculpatul Carare Constantin a infracțiunii prevăzute de

art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, precizând că din probele

analizate și apreciate nu poate reține calificarea acțiunilor inculpatului conform

agravantei – „săvârșit de un grup criminal organizat”.

Mai mult, ținând cont de motivele invocate în apelurile apărării, instanța de

apel a considerat că nu poate fi reținută ca plauzibilă și întemeiată constatarea

instanței de fond în partea în care s-a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi

recalificate de la art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, la art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod

penal, or din probele acumulate și administrate se atestă că Carare Constantin a

păstrat substanțele narcotice fără a avea scopul de înstrăinare, pentru consumul

propriu.

7

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentul instanței de fond

precum că inculpatul înstrăina substanțe narcotice folosind pentru aceasta un

cântar de scară mică, or prezența cântarului de scară mică la inculpat nu poate

proba nicidecum scopul de înstrăinare a substanțelor narcotice de către

Carare Constantin, or inculpatul a explicat că cântarul electronic de scară mică era

destinat pentru cântărirea metalelor prețioase (aur și argint), iar inculpatul, care

activa în cadrul SRL „Goldmarin” îl folosea anume în scop de serviciu la cântărirea

metalelor prețioase, fapt confirmat inclusiv prin certificatul eliberat de către SRL

„Goldmarin”, potrivit căruia în perioada 01 noiembrie 2015 – 31 ianuarie 2018,

Carare Constantin a activat în cadrul acesteia în calitate de administrator.

6.3. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel având în

susținere prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, a reținut că infracțiunea

incriminată inculpatului face parte din categoria infracțiunilor ușoare,

circumstanțe agravante și atenuante în privința inculpatului nu au fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a indicat că antecedentele penale ale inculpatului

sunt stinse (f.d.32 vol.I), inculpatul este fondatorul SRL „Natural-Plast” care se

ocupă cu comercializarea peștelui (f.d. 116, 127-129 vol.II), potrivit certificatelor

medicale prezentate starea sănătății este satisfăcătoare (f.d. 17-19 vol.II).

Având în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, ținând cont

de vârsta inculpatului - 51 de ani și de starea sănătății lui, de faptul că a predat

substanțele narcotice, a recunoscut faptul consumului acestor substanțe, dar și de

faptul că în ședința instanței de apel s-a stabilit că inculpatul a comis o infracțiune

ușoară, instanța de apel a concluzionat asupra aplicării în privința inculpatului a

unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că stabilirea unui

termen de probațiune de 5 ani, va constitui o pedeapsă echitabilă și va asigura

executarea scopului propus de legiuitor la art. 61 Cod penal, or la această concluzie

instanța de apel a ajuns ținând cont de gravitatea faptei comise de

Carare Constantin, dar și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

6.4. În continuare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate

solicitările procurorului în partea în care a cerut confiscarea cântarului electronic

de scară mică, menționând că din probele analizate și apreciate de către instanța

de apel pe de o parte nu s-a stabilit că cântarul respectiv a fost folosit la comiterea

infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, iar pe de altă parte, în alin. (2)

art. 106 Cod penal, au fost stipulate bunurile care sunt supuse confiscării speciale,

prevederi care nu se extind asupra obiectului indicat.

6.5. Cu referire la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la

inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 4167 lei, care constituie

salariul procurorului și consultantului pentru zilele lucrate pe această cauză,

costul bunurilor consumabile (hârtie, imprimări copiator) și costul expertizei

judiciare în sumă de 1680 lei (f.d. 158 vol.I, 123 vol.II), instanța de apel a

apreciat-o ca fiind una neîntemeiată, or doar cerința ce se referă la încasarea sumei

de 1680 lei pentru efectuarea expertizei cade sub incidența normelor invocate de

procuror.

8

Respectiv, în opinia instanței de apel, prima instanța întemeiat a admis

parțial această cerință, atâta timp cât cheltuielile ce se referă la salariului

procurorului și consultantului procurorului pentru zilele lucrate pe această cauză

și costul bunurilor consumabile (hârtie, imprimări copiator), nu se încadrează în

prevederile invocate de acuzatorul de stat, din motiv că Codul de procedură penală

(art. art. 227-229), nu reglementează aceste cheltuieli drept cheltuieli de judecată.

6.6. Consecvent, instanța de apel a respins și argumentele expuse în apelul

suplimentar al apărătorului Melinteanu Călin în numele inculpatului privind

restituirea bunurilor ridicate în cadrul percheziției proprietarului

Carare Constantin și anume mijloace bănești în sumă de 15830 euro; telefon mobil

model Samsung cu IME1: xxxxx; telefon mobil model Nokia cu IMEI: xxxxx; telefon

mobil model Nokia cu IMEI: xxxxx; telefon mobil cu IMEI: xxxxx.

În acest context instanța de apel a indicat că această solicitare a fost

soluționată prin ordonanța procurorului în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Dumbrăveanu Nicolae din

15 noiembrie 2018, care a respins cererea inculpatului, pe motiv că urmărirea

penală în cauza în care au fost ridicate obiectele enunțate continuă, circumstanțe

care au fost verificate de instanța de apel, și care la momentul adoptării deciziei

sunt în vigoare.

penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea

acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În argumentarea recursului procurorul invocă dezacordul cu decizia

instanței de apel prin care au fost reîncadrate acțiunile inculpatului

Carare Constantin în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, considerând-o neîntemeiată

și pasibilă casării, deoarece nu corespunde prevederilor art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală, greșit interpretându-se și aplicându-se prevederile legislației

procesual-penale, în vigoare.

Menționează acuzatorul de stat, că în motivarea soluției adoptate, instanța

de apel în mod eronat și nemotivat a admis recalificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 217 alin. (2) Cod penal, - circulația ilegală a substanțelor narcotice, fără

scop de înstrăinare, adică procurarea și păstrarea, substanțelor narcotice,

săvârșite în proporții mari și fără scop de înstrăinare.

Susține recurentul, că din materialele cauzei penale rezultă incontestabil

faptul că, Carare Constantin a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. art.

42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor în scop de

înstrăinare, adică procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea ilegală a

drogurilor, săvârșită în scop de înstrăinare, de un grup criminal organizat, în

proporții mari, în calitate de autor, în următoarele circumstanțe.

Astfel, în perioada anilor 2016-2017, Cernețchi Victor împreună cu

Carare Constantin și alte persoane, urmărind scopul obținerii mijloacelor

financiare din activitatea ilegală de punere în circulație a drogurilor, au format un

grup criminal organizat specializat în comercializarea drogurilor atât pe teritoriul

Republicii Moldova cât și peste hotarele acesteia. Membrii grupului au împărțit

9

rolurile, astfel că îndeplineau acțiuni comune cât și separate care nu întotdeauna

erau cunoscute celorlalți membri.

În cadrul grupului, Cernețchi Victor participa la comiterea infracțiunii în

calitate de organizator, fiind cel care finanța procurarea, depozitarea,

transportarea și respectiv distribuirea drogurilor în cantități deosebit de mari,

pentru aceasta racolând membrii grupului criminal pe care-i asigura cu mijloace

de transport, mijloace de comunicare, bani pentru drum și cărora le dădea indicații

referitor la modul de deplasare, locul de unde urmează a fi procurate drogurile și

unde urmează a fi vândute.

Tot în cadrul grupului criminal organizat - Carare Constantin era cel care

acționa pe post de autor, fiind cel care primea de la ceilalți membri ai grupului

criminal organizat drogurile și le vindea în cantități mici, pentru aceasta folosind

un cântar electronic de scară mică.

Astfel, la 24 noiembrie 2017 ora 11:45 min., în rezultatul percheziției

efectuate la domiciliul lui Carare Constantin din xxxxx a fost depistat un fragment

de sticlă pe care se păstra o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă

(care a fost împachetat într-un pachet din hârtie), un pachet din polimer incolor în

care se afla o substanță cu aspect de bulgări și praf de culoare albă și un cântar

electronic de scară mică.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-254 din

26 ianuarie 2018 se constată că în substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare

albă din fragmentul de hârtie de formă pătrată și culoare albă, precum și în

substanța cu aspect de bulgări și praf de culoare albă din interiorul fragmentului

de polimer incolor, ridicate în rezultatul percheziției descrise mai sus, s-a depistat

cocaină cu masa totală de 1,191 grame (0,034 g + 1,148 g), care se referă la

substanțele stupefiante (narcotice/droguri) incluse în hotărârea de Guvern

nr. 1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea Tabelelor și Listelor

substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora supuse controlului

precum și cantitățile acestora aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 79 din

25 ianuarie 2006, cu modificările aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 43 din

26 ianuarie 2009, în proporții mari. Totodată pe fragmentul de sticlă și pe

suprafața cântarului de scară mică depistate și ridicate în aceleași circumstanțe au

fost depistate urme de cocaină.

Dat fiind faptul că, în privința lui Cernețchi Victor au fost dispuse investigații

în vederea căutării, iar în privința celorlalte persoane, membre ale grupului

criminal organizat, altele decât Carare Constantin, în continuare urmau a fi

întreprinse acțiuni de urmărire penală în vederea definitivării rolului acestora în

cadrul grupului criminal organizat, în acest sens, la 24 aprilie 2018, a fost disjunsă

o cauză penală separată în privința lui Carare Constantin pe faptul săvârșirii de

către acesta a infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Prin prisma prevederilor Legii nr. 50 din 22 martie 2012 privind prevenirea

și combaterea criminalității organizate, criminalitatea organizată este un fenomen

social care cuprinde grupurile și organizațiile criminale, activitatea criminală a

acestora, faptele infracționale comise de membrii grupurilor și organizațiilor

criminale, actele preparatorii ale grupurilor și organizațiilor criminale și ale

10

membrilor acestora în vederea comiterii de infracțiuni, precum și alte infracțiuni

care, conform Codului penal, se consideră comise de un grup sau o organizație

criminală.

Astfel, grupul criminal organizat poate fi privit ca o solidaritate instinctivă,

brutală, interesată, care se reunește în dauna statului, a legii și a organismelor

legale pe toți acei indivizi care prefera să-și câștige existența și bunurile mai

degrabă prin căi ilegale decât prin muncă.

Susține că în cauza penală examinată, analizând toate datele existente și

probele administrate în acest sens, ne aflăm în prezența unui grup criminal

organizat cu multiple extensii naționale și chiar internaționale.

Potrivit investigațiilor efectuate în prezenta cauză penală, obiect al

activității grupului criminal organizat din care fac parte Cernețchi Victor,

Carare Constantin și alte persoane, sunt operațiunile ilegale cu droguri, iar

declarațiile inculpatului Carare Constantin nu constituie altceva decât o versiune

artificială de apărare, care urmărește scopul evitării răspunderii penale sau

ușurării poziției sale.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, atât instanța de fond, cât și instanța de

apel nu au clarificat obiectiv circumstanțele cauzei, nu au examinat toate probele

în ansamblu conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală și, eronat a calificat

acțiunile inculpatului potrivit art. 217 alin. (2) Cod penal, or, particularitățile

împrejurărilor scoase în evidență denotă, că în acțiunile inculpatului se regăsesc,

în mod evident, elementele infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2), 2171

alin. (4) lit. b) Cod penal.

Din conținutul învinuirii aduse inculpatului Carare Constantin, precum și din

probele cercetate în ședința de judecată, reiese că acesta a comis infracțiunea de

circulație ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea ilegală a drogurilor, săvârșită în scop de înstrăinare, de

un grup criminal organizat, în proporții mari, în calitate de autor, cu utilizarea

cântarului electronic de scară mică care a fost depistat și ridicat la

24 noiembrie 2017 în rezultatul percheziționării domiciliului lui

Carare Constantin din xxxxx.

Conform raportului de expertiză, pe suprafața cântarului au fost depistate

urme de cocaină, fapt ce denotă cântărirea pe acesta a drogurilor, circumstanță

care în coroborare cu proporțiile mari de cocaină depistate la domiciliul

inculpatului probează scopul de înstrăinare a drogurilor.

Cu referire la argumentele apărătorului precum că inculpatul deținea

cocaină în proporții mari pentru consum propriu, nu avea scop de înstrăinare, iar

cântarul electronic de scară mică depistat în cadrul percheziției îl folosea pentru a

cântări bijuterii, așa cum este administratorul SRL „GoldMarin” care activează în

domeniul confecționării bijuteriilor din metale prețioase și îl folosea pentru a

demonstra clientului gramajul bijuteriei confecționate, cântarul fiind unul

portativ, pe care deseori îl putea transporta chiar în portmoneu - urmează a fi

apreciate ca declarative, deoarece în instanță nu au fost prezentate careva probe

care ar confirma versiunea apărării - că inculpatul este administratorul SRL

11

„GoldMarin” și că această întreprindere activează în domeniul confecționării

bijuteriilor din metale prețioase.

La materialele cauzei este anexat extrasul de la Camera Înregistrării de Stat

privind faptul că inculpatul este fondatorul SRL „Natural-Plast” care se ocupă cu

comercializarea peștelui (f.d. 116, 127-129 vol.II).

Mai mult ca atât, pe lângă cântar colaboratorii de poliție au depistat nu

bijuterii, dar cocaină.

Mai consideră acuzarea că cântarului electronic de scară mică, care a fost

utilizat de inculpat la comiterea infracțiunii, urmează a fi supus confiscării

speciale, conform prevederilor art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu trecerea forțată

și gratuită în proprietatea statului.

În concluzie acuzatorul de stat remarcă, că instanța de apel a emis hotărârea

pe caz cu încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

fără cercetarea întemeiată, obiectivă și multiaspectuală a tuturor probelor sub

aspectul circumstanțelor cazului și probele prezentate de partea acuzării de stat și

fără a indica motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Nu în ultimul rând, cumulul de probe în ansamblu administrate de către

partea acuzării și cercetate în instanțele judecătorești au fost acumulate legal și

sunt admisibile.

În așa mod, instanța de apel nu a examinat sub toate aspectele probele

administrate în cadrul urmării penale și cercetate în instanțele judecătorești și

neîntemeiat a emis o decizie de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

Carare Constantin, partea descriptivă a căreia nu corespunde cu cea rezolutivă, și

deci asemenea erori generează casarea deciziei recurate, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, în raport cu motivele invocate în acest recurs.

recursul procurorului, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Consideră apărarea, că instanța de apel a judecat cauza corect, fără a comite

erori de fapt sau de drept, soluția adoptată fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce urmează a fi desfășurate în cele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat,

acesta se întemeiază pe temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

12

de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

precum și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile

aduse de către titularul cererii de recurs și-a găsit confirmare în speța dedusă

judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în apel, iar erorile

admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, întrucât decizia

contestată nu conține motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Așadar, după cum rezultă din materialele cauzei penale, Carare Constantin a

fost deferit justiției pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 42 alin. (2),

2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor în scop de înstrăinare,

adică procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea ilegală a drogurilor,

săvârșită în scop de înstrăinare, de un grup criminal organizat, în proporții mari, în

calitate de autor.

13

Potrivit sentinței primei instanțe, Carare Constantin a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal – circulația ilegală

a drogurilor în scop de înstrăinare, adică procurarea, păstrarea și transportarea

ilegală a drogurilor, săvârșită în scop de înstrăinare, în proporții mari.

La rândul său, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de procuror

și de apărare, instanța de apel a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

Carare Constantin urmează a fi reîncadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod penal

- circulația ilegală a substanțelor narcotice, fără scop de înstrăinare, adică

procurarea și păstrarea, substanțelor narcotice, săvârșite în proporții mari și fără

scop de înstrăinare.

În argumentarea concluziei cu privire la reîncadrarea acțiunilor incriminate

lui Carare Constantin, instanța de apel a menționat, că „…analizând și apreciind

declarațiile inculpatului prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le apreciază ca fiind

veridice în partea în care inculpatul a indicat că păstra cocaina pentru consum

propriu…”.

Totodată, instanța de apel a reținut că prin apelul depus, procurorul nu a

prezentat careva probe din care s-a stabili circumstanțele indicate în actul de

învinuire, și anume că Carare Constantin a comis infracțiunea prevăzută de

art. art. 42 alin. (2), 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel

urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să

motiveze admiterea unor probe sau respingerea altora.

Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă

în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei

de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a

enumera probele, dar și de a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât

14

și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării

lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu este

de acord cu aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia

reîncadrării acțiunilor incriminate inculpatului, atunci ea urma să dezvăluie

această concluzie și să își expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe

aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

formală de ordin general a circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă

apreciere probatoriul administrat pe cauză.

Astfel, deși instanța de apel a constatat că inculpatul deținea cocaină în

proporții mari pentru consum propriu, fără a avea scop de înstrăinare, iar cântarul

electronic de scară mică depistat în cadrul percheziției îl folosea pentru a cântări

bijuterii, deoarece a activat în calitate de administrator la SRL „GoldMarin”,

întreprindere specializată în domeniul confecționării bijuteriilor din metale

prețioase, instanța de apel a omis că de fapt, potrivit extrasului de la Camera

Înregistrării de Stat, inculpatul este fondatorul SRL „Natural-Plast” care se ocupă

cu comercializarea peștelui (f.d. 116, 127-129 vol.II). Mai mult, instanța de apel nu

a dat apreciere nici faptului, că potrivit raportului de expertiză judiciară

nr. 34/12/1-R-254 din 26 ianuarie 2018 în rezultatul percheziției s-a depistat

cocaină cu masa totală de 1,191 grame (0,034 g + 1,148 g), ceea ce constituie

proporții mari. Totodată pe fragmentul de sticlă și pe suprafața cântarului de scară

mică depistate și ridicate în aceleași circumstanțe au fost depistate urme de cocaină.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată și-au

găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1)

pct. 6), 12) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor

valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi

corectate de instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare

a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să verifice încadrarea juridică a faptelor

imputate inculpaților, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri

și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală,

15

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Carare Constantin xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

16