1ra-1420/2019 — art.287 alin.3 CP

1ra-1420/2019 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1420/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie

2019, în cauza penală în privința lui

Xxxxx xxxxx Ignat, născut la xxxxxx, originar

și locuitor al s. xxxxxxx, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.05.2017 - 28.12.2018;

Instanță de apel: 04.03.2019 - 10.04.2019;

Instanță de recurs: 05.06.2019 - 04.12.2019.

A C O N S T A T A T :

Xxxxx xxxxxe a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod

penal, la 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Arcan Ion a fost admisă, fiind

dispusă încasarea de la Xxxxx xxxxxe în beneficul lui Arcan Ion suma de 300 lei

cu titlu de prejudiciu material.

de 01 octombrie 2016, în jurul orei 17:15, aflându-se în satul Dubăsarii Vechi,

raionul Criuleni, la poarta gospodăriei lui Arcan Ion, unde erau și copii minori

Arcan Ion și Arcan Cristian, fiind în stare de ebrietate alcoolică și ținând în mână

un topor i-a amenințat pe ultimii cu moartea, după care a început a lovi cu toporul

pe care îl avea a supra sa în poarta gospodăriei lui Arcan Ion, tulburând liniștea

publică, iar ulterior fiind somat de Franțujan Tudor să înceteze acțiunile care

încalcă liniștea și ordinea publică, care presupune o totalitate de relații sociale ce

asigură o ambianță liniștită de conviețuire socială și de inviolabilitate a persoanei, a

opus rezistență violentă aplicându-i ultimului o lovitură cu palma în regiunea feței,

după care dând dovadă de o obrăznicie deosebită 1-a urmărit ținând în mână

toporul, amenințându-1 cu aplicarea violenței.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

1

care în privința lui Xxxxx xxxxxe să fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

în limita minimă a sancțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, la numirea pedepsei în privința lui

Xxxxx xxxxxe instanța de judecată nu a ținut cont de principiile prevăzute de

art.art.4, 5, 6, 7 Codul penal, precum și circumstanțele atenuante a răspunderii

acestuia și anume căința sinceră a inculpatului, vina în comiterea infracțiunii a

recunoscut-o pe deplin, precum și acțiunile ilegale ale victimelor care l-au provocat

pe inculpat să comită actul de huliganism. De fapt, acestea constituie circumstanțe

atenuante a răspunderii inculpatului prevăzute de art.76 Cod penal, care nu au fost

luate în considerație de instanța de judecată la stabilirea pedepsei penale.

A indicat că, instanța de judecată neîntemeiat a stabilit în privința

inculpatului existența stării de recidivă, căci la materialele cauzei penale lipsește

actul de executare a pedepsei penale stabilită prin Decizia Curții de Apel Chișinău

din 11.05.2009. Iar, în lipsa încheierii de eliberare a inculpatului din penitenciar,

instanța de judecată nu a avut posibilitatea să calculeze termenul de stingere a

antecedentelor penale.

De asemenea, a enunțat că circumstanțe ce agravează răspunderea penală a

inculpatului Xxxxx xxxxxe nu au fost stabilite și totodată de la momentul comiterii

infracțiunii până la pronunțarea sentinței trecând deja 2 ani și 2 luni, timp în care

nu a comis încălcări de lege și nu s-a eschivat de procesul penal, ceea ce rezultă

posibilitatea corectării inculpatului prin aplicarea unei pedepse penale în limita

minimă a sancțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Codul penal, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei penale pe un termen de probă.

Opinează ca fiind evident faptul, că pedeapsa în privința inculpatului Xxxxx

xxxxxe este prea aspră, fiind stabilită cu încălcarea legii, ne fiind echitabilă cu

faptele comise de el, respectiv fără a se lua în considerație toate circumstanțele

atenuante a răspunderii lui, cu stabilirea ilegală a stării de recidivă în privința

inculpatului, contrar prevederilor art.75 Codul penal.

2019, a fost admis apelul, casată parțial sentința, în partea individualizării

executării pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care pedeapsa stabilită lui Xxxxx xxxxxe se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 4 ani.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond

la pronunțarea sentinței, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a

concluzionat că, inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală,

fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel

constată cu certitudine că, Xxxxx xxxxxe a comis infracțiunea prevăzută de art.287

alin.(3) Cod penal.

Pe de altă parte, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Xxxxx xxxxxe, instanța de apel a ținut cont de prevederile

2

art.art.7, 61, 75, 76, 77 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia,

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

De asemenea, a subliniat că pedeapsa penală este echitabilă atunci când este

capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane or, practica judiciară demonstrează că, o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit. Legalitatea pedepsei impune instanței obligația de a stabili pedeapsa în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal. Individualizarea pedepsei constă în

obligația instanței de a stabili măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și

suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei penale. Astfel,

pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie capabilă să restabilească echitatea

socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în

limitele fixate în partea specială.

Mai mult, instanța de apel a notat că, un rol primordial în aprecierea stabilirii

și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de

legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate, atât pentru restabilirea

ordinii de drept, cât și pentru educarea inculpatului. Din materialele cauzei rezultă

că infracțiunea comisă de inculpat se califică, conform art.16 alin.(3) Cod penal, ca

infracțiune mai puțin gravă.

În consecință, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și

întemeiat i-a aplicat inculpatului, pedeapsa în mărime de 3 ani și 6 luni închisoare,

pedeapsa respectivă este proporțională faptei comise. Din aceste considerente și

ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului,

care la evidența medicului psihiatru nu se află, nu este angajat în câmpul muncii, a

fost anterior judecat, antecedentele penale fiind stinse, a comis repetat infracțiuni

contra patrimoniului, astfel nu se află pe calea corijării și dorinței de a se reintegra

în societate, fiind persoană predispusă spre comiterea de noi infracțiuni, nu a

conștientizat gravitatea celor comise, de lipsa circumstanțelor atenuate și

circumstanțelor agravante, instanța de judecată consideră că scopul pedepsei

penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii noii

infracțiuni, poate fi realizat cu izolarea inculpatului de societate, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoarea pe un termen de 3 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar semiînchis, apreciind pedeapsa aplicată ca una

echitabilă și proporțională faptei prejudiciabile comise de către inculpat. Pedeapsa

aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea

penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii. Pedeapsa este

echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

3

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Reiterând prevederile art.90 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a evidențiat

că, o condiție obligatorie (și unicul temei) pentru condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul

să execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul

cercetării cauzei și calităților individuale ale inculpatului s-a format convingerea

fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate,

dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei respective

într-o anumită perioadă de timp. Astfel, instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un drept acordat de lege

persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă. Pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța

de apel trebuie să examineze dacă prin suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi

posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art.61 Cod penal.

Suplimentar, instanța de apel a explicat că, modalitățile de atingere a

scopurilor pedepsei penale sunt în dependență directă și de personalitatea

inculpatului sau anumite caracteristici ale personalității inculpatului. O trăsătură

individuală a inculpatului rezidă în faptul că are la întreținere 5 copii minori.

Existența acestei circumstanțe indică la faptul că, în privința inculpatului pot fi

realizate scopurile pedepsei printr-un regim sancționator non privativ de libertate.

Luând în considerație ambianța specifică în care a fost comisă infracțiunea,

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii (recunoașterea

infracțiunii, căința sinceră și prezentarea de fiecare dată la ședințele de judecată),

numărul copiilor minori aflați la întreținere, instanța de apel reține că prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei va fi realizat un echilibru just dintre

măsura de pedeapsă și probabilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale.

La caz, instanța de apel a evidențiat faptul că, prin Legea nr.163 din

20.07.2017, legiuitorul a stabilit aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei și în cazul recidivei. În Nota informativă la proiectul de lege respectiv

sânt stabilite temeiurile și scopurile unei astfel de modificări a legislației. Este

menționat despre regula pedepsei cu închisoare ca o ultimă soluție.

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând casarea acesteia, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Criuleni din 28.12.2018.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, hotărârea instanței de apel este

atacată în partea stabilirii pedepsei prea blânde inculpatului Xxxxx xxxxxe, fiindu-i

aplicate neîntemeiat prevederile art.90 Cod penal.

Pretinde că, la caz instanța de apel nu s-a expus asupra prevederilor art.art.7,

61, 75, 76 Cod penal, adică nu a efectuat procedura de individualizare și stabilirea

duratei și cuantumului pedepsei, în cazul stabilirii pedepsei cu aplicarea art.90 Cod

penal. Astfel, ignorând prevederile art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, unde

este prevăzut că: ,,Sentința instanței de judecată trebuie sa fie legală, întemeiată și

4

motivată”, prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel.

Totodată a enunțat că, dispoziția art.90 Cod penal, obligă instanțele să indice

în hotărâri, motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel era obligată să indice care anume circumstanțe ale

cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art.90 Cod penal.

Opinează că, decizia adoptată în cauza lui Xxxxx xxxxxe, la motivarea

stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu suspendare

condiționată a executării ei.

De asemenea, consideră ca fiind greșite concluziile instanței de apel în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului Xxxxx xxxxxe și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării

judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care inculpatul nu a recunoscut

vina și încercând sub diferite metode de a duce în eroare atât organul de urmărire

penală cât și instanțele de judecată, având un singur scop, eschivarea de la

răspundere penală.

Mai mult, a subliniat că instanța de apel, la numirea pedepsei inculpatului nu

a ținut cont de faptul că inculpatul pe parcursul urmăririi penale și în instanța de

fond a pledat nevinovat, prin apelul declarat a solicitat emiterea unei decizii de

achitare, nu a luat în considerație unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi:

caracterul, gradul prejudiciabil și de pericol social al infracțiunii săvârșite de

inculpatul Xxxxx xxxxxe, că a fost săvârșită intenționat, iar conform prevederilor

art.16 Cod Penal se referă la infracțiuni grave, de personalitatea infractorului, care

anterior a mai comis o infracțiune, prevăzută de art.217 alin.(4) Cod penal.

A relevat că, ținând cont de prevederile art.75 Cod penal, de persoana

inculpatului și gravitatea infracțiunilor comise de către el, consideră că corectarea

lui e posibilă numai cu stabilirea pedepsei penale sub formă de închisoare reală. Iar,

aplicarea în privința inculpatului Xxxxx xxxxxe a unei pedepse sub formă de

închisoare, va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând gradul

influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.

A subliniat că, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu

numai legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară,

dar în același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul

proporționalității, care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de

gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului.

În concluzie, a evidențiat că concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Xxxxx xxxxxe sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării

judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării

răspunderii penale și pedepsei penale, deoarece infracțiunea prevăzută de art.287

alin.(3) Cod penal, face parte din categoria celor grave, pentru care legiuitorul a

prevăzut pedeapsa închisorii pe un termen de la 3 la 7 ani. Această infracțiune fiind

comisă, odată ce inculpatul a admis un șir de acțiuni intenționate, neglijând

5

cerințele legii. Toate aceste circumstanțe dovedesc incontestabil că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse cu

închisoarea.

interesele inculpatului Xxxxx xxxxx, care s-a pronunțat pentru inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, menționând că,

argumentele recurentului poartă un caracter formal și declarativ.

A menționat că, în decizia instanței de apel se regăsesc argumentele în baza

cărora se întemeiază aplicarea art.90 Cod penal față de inculpat. Iar, la

individualizarea pedepsei penale de către instanța de apel au fost reținute

prevederile art.art.6, 7, 61, 75, 77, 79 Cod penal.

Totodată, a atras atenția că instanța de apel a reținut la individualizarea

pedepse atât prevederile legale naționale cât și cele internaționale. Anume, pct.1 al

Recomandării nr.22 a Comitetului de miniștri din 30.09.1999, prin care se indică

că privarea de libertate trebuie considerată o sancțiune sau o măsură extremă și

trebuie impusă numai când din cauza gravității infracțiunii orice altă sancțiune sau

măsură ar fi evident neadecvată.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat de avocat, se reține că recurentul invocă

temeiurile pentru recurs stipulate la pct.6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că, instanța de apel a

stabilit o pedeapsă prea blândă inculpatului Xxxxx xxxxxe, fiindu-i aplicate

neîntemeiat prevederile art.90 Cod penal.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, în care nici nu sunt indicate concret erori de drept și clar definite, se atestă

că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța

de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, de

prevederile art.art. 61, 70, 75 și 90 alin.(1) Cod penal. Pedeapsa are drept scop

stabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

6

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte

două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța

și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității

infracționale săvârșite.

Instanța de recurs reține, că solicitarea recurentului privind excluderea

suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal în privința

inculpatului este neîntemeiată, or, doar faptul că ultimul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea blândă, nu poate

servi ca temei pentru excluderea în privința inculpatului a suspendării executării

pedepsei. Instanța de apel a argumentat detaliat soluția sa referitor la aplicarea

art.90 Cod penal, iar recurentul nu a prezentat careva argumente plauzibile ce ar

necesita modificarea deciziei contestate.

Colegiul penal apreciază drept neîntemeiate argumentele recurentului

precum că, decizia instanței de apel adoptată în cauza lui Xxxxx xxxxxe, la

motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct. 3) Cod de

procedură penală, deoarece ea nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu

suspendare condiționată a executării ei. Or, instanța de apel a subliniat că la

stabilirea pedepsei penale a fost luat în considerație ambianța specifică în care a

fost comisă infracțiunea, comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii,

recunoașterea infracțiunii, căința sinceră și prezentarea de fiecare dată la ședințele

de judecată, precum și numărul copiilor minori aflați la întreținere.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.5 din

prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat inculpatului

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este

7

unul vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Xxxxx

xxxxx Ignat, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 17 ianuarie 2020.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

8