1ra-1582/2020 — art. 251 CP

1ra-1582/2020 — art. 251 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1582/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Malai Vitalie Xxxxx, născut la xxxxx, originar din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat în r-l Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Malai Vitalie Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 251 Cod

penal, la amendă în mărime de la 1 500 unități convenționale ceea ce constituie 75

000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate în agricultură pe un termen de 1 an.

biroul executorului Nistor Valerian cu sediul în mun. Chișinău bd. Ștefan cel Mare

67 of. 401, a fost prezentat spre executare documentul executoriu nr. 2-308/17 din

27.11.2017, emis de Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, privind încasarea datoriei

de la debitorul Malai Vitalie. Prin încheierea nr. 027-193/18 din 30.01.2018, s-a

dispus aplicarea măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu. La

02.05.2018, a fost aplicat sechestrul asupra bunurilor mobile și anume unitatea de

transport Dacia Logan a.f. xxxxx, fiind lăsată la păstrare debitorului la domiciliul

acestuia din s. Xxxxx r-l Xxxxx. La data de 01.08.2018, executorul judecătoresc, a

efectuat deplasare la domiciliul debitorului, întru ridicarea unității de transport

Dacia Logan a.f. xxxxx, în scopul vinderii acesteia în condițiile legislației, în urma

căreia s-a constatat că unitatea de transport indicată nu se afla în curtea casei

debitorului unde a fost sechestrată și lăsată spre păstrare.

Totodată, debitorul cu scopul tăinuirii bunului sechestrat, contrar faptului că

și-a asumat obligațiunea de a păstra acest bun, nu a informat executorul

judecătoresc locul aflării unității de transport, ducîndu-l în eroare, amânând

1

prezentarea automobilului și achitarea datoriilor. În cadrul cercetării la fața locului

din 11.10.2018, în gospodăria cet. Malai Vitalie amplasată în s. Xxxxx r- nul Xxxxx

bunul sechestrat nu a fost stabilit.

inculpatului Malai Vitalie, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care a achita inculpatul de la comiterea infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului s-a indicat:

- inculpatul Malai V. în ședința de judecată a declarat că, nu-și recunoaște

vina în acuzarea adusă, el nu a ascuns nimic. La caz, l-au sunat doi executori, care

au ridicat automobilul și l-au vîndut. Cînd a fost pornit dosarul penal, mașina era

ridicată și vîndută de către executori;

- executorii au acționat incorect, nu a avut interdicții de a se deplasa cu

automobilul, interdicții au fost puse la înstrăinarea automobilului, adică vinderea

acestuia altei persoane, care nu a fost înstrăinat, nu a fost vîndut;

- instanța de judecată, dă o apreciere critică declarațiilor inculpatului Malai

Vitalie, considerîndu-le ca o metodă de apărare fiind combătute integral cu

materialele cauzei penale, cum ar fi, declarațiile martorului Nistor Valerian care

declară că a acționat în conformitate cu prevederile legale de aplicare a

sechestrului;

- din declarațiile martorului și din materialele dosarului nu se confirmă

încadrarea juridică a acțiunilor lui Malai Vitalie conform art. 251 Cod penal, și

anume tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate de o persoană căreia i-au fost

încredințate aceste bunuri sau care era obligată, conform legii, să asigure

integritatea lor;

- probele administrate în cadrul urmăririi penale și a cercetărilor

judecătorești incorect apreciate de instanța de fond. Probele la care face trimiterea

instanța de judecată se contrapun, nu confirmă latura obiectivă și cea subiectivă,

adică intenția directă a inculpatului și scopul acestuia de a tăinui bunul sechestrat;

- atît acțiunile organului de urmărire penală cît și a instanței de fond, care nu

au examinat obiectiv cazul dat, cît și demersurile înaintate de către apărare,

alcătuiesc o neglijare a garanțiilor stabilite prin Convenția pentru apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cum ar fi dreptul prezumției

nevinovăției și la un proces echitabil.

a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Malai V. a fost achitat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

cauzei și raportându-le la actul de învinuire, ținând cont de prevederile legale,

procesual penale, a constatat cu certitudine că în acțiunile inculpatului Malai

Vitalie lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 251 din

Codul penal. Aceste concluzii se confirmă prin întregul sistem de probe analizate

2

și apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 din Codul

de procedură penală.

Subsecvent, instanța de apel a constatat că, pe parcursul judecării cauzei n-au

fost aduse careva probe pertinente, concludente, utile și veridice, ce ar corobora

între ele și ar demonstra vinovăția lui Malai Vitalie că, a comis acțiunea de tăinuire

a bunului sechestrat.

Instanța de apel a reținut că, la baza învinuirii de către acuzare au fost puse,

iar de instanța de fond au fost preluate declarațiile martorului Nistor Valerian în

ședința de judecată.

Instanța de apel analizînd și apreciind declarațiile martorului prin prisma

prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind utile speței, însă aceste

depoziții nu indică la culpa inculpatului, ci relevă acțiunile efectuate de către

executorul judecătoresc în procedura de executare.

La fel, instanța de apel analizînd și apreciind aceste acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art.

101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind utile și veridice, însă aceste

documente nu indică că, în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunii prevăzute la art. 251 din Codul penal.

În speță, instanța de apel a reținut lipsa laturii obiective, dar și celei

subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 251 din Codul penal, or instanța de

apel a reținut că, careva acțiuni de amânare a prezentării automobilului, de

tăinuire a bunului sechestrat nu au fost identificate și nici probate.

La caz, instanța de apel a reținut și lipsa laturii obiective a infracțiunii

prevăzute de art. 251 din Codul penal, or se atestă lipsa probelor ce ar confirma că

inculpatul Malai Vitalie ar fi comis careva acțiuni de însușire (consumare) și

înstrăinare) sau din momentul tăinuirii sau utilizării în alte scopuri a bunurilor

gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate, în speță nu a fost probat faptul

că unitatea de transport Dacia Logan, fiind lăsată la păstrare debitorului la

domiciliul acestuia din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, ar fi fost tăinuită de inculpat.

La caz, instanța de apel a reținut că, în speță lipsește latura subiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 251 din Codul penal, atâta timp cît nu a fost probată

tăinuirea bunului aflat sub sechestru.

Prin urmare, conchizând, instanța de apel a menționat că, inculpatul Malai

Vitalie urmează a fi achitat, or în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 251 din Codul penal, motiv din care apelul

apărătorului urmează a fi admis, cu casarea sentinței contestate, or instanța de

fond, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, nefondat a concluzionat că

inculpatul urmează a fi declarat culpabil în comiterea infracțiunii incriminată lui.

care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În argumentarea cererii de recurs invocă următoarele:

3

- decizia instanței de apel prin care inculpatul Malai Vitalie a fost achitat,

este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, în cazul în care instanța de apel nu

este de acord cu mijlocul probatoriu, adus de către acuzare în sprijinul învinuirii

formulate inculpatului și a ajuns la concluzia adoptării unei soluții de achitare,

urma să motiveze această concluzie, expunîndu-și punctul său de vedere asupra

fiecărei probe în parte, fapt ce pe caz consider că n-a avut loc, fiind efectuată o

apreciere eronată și formală, de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale;

-achitându-l pe Malai Vitalie, instanța de apel, nu a luat în considerație toate

probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind ignorată utilitatea lor

(probelor acuzării) fără o motivare corespunzătoare sau bazată pe probe ale

apărării ce ar combate învinuirea incriminată inculpatului, astfel încălcând

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, conform căruia fiecare probă

urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu- din punct de vedere al coroborării

lor;

- pronunțând decizia, instanța de apel și-a întemeiat soluția într-un mod

determinat pe declarațiile inculpatului Malai Vitalie, declarații care în opnia

justificată a acuzării de stat au fost prezentate în detrimentul examinării obiective

și multilaterale ale cauzei;

- toate probele administrate de către organul de urmărire penală dar și de

către acuzatorii de stat în fața instanțelor de fond și apel dovedesc dincolo de orice

dubiu rezonabil că, inculpatul Malai Vitalie a săvârșit infracțiunea incriminată de

către procuror la etapa urmăririi penale;

- circumstanțele de fapt ale cazului, în opinia acuzării de stat au fost stabilite

greșit de către instanța de apel tocmai datorită aprecierii eronate a probelor iar

circumstanțele de drept ale aceleiași spețe au fost la rîndul lor constatate greșit;

-prin probele menționate consideră că, în acțiunile inculpatului Malai Vitalie

se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate;

- instanța de fond întemeiat a constatat că, inculpatul Malai V. a comis

infracțiunea imputată, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 251 Cod

penal;

- prin încheierea nr. 027-193/18 din 30.01.2018 s-a dispus aplicarea măsurilor

de asigurare a executării documentului executoriu. La 02.05.2018 a fost aplicat

sechestrul asupra bunurilor mobile și anume unitatea de transport DACIA

LOGAN a.f. xxxxx, fiind lăsată la păstrare debitorului la domiciliul acestuia din s.

Xxxxx r-nul Xxxxx;

- astfel, prin „tăinuire” se are în vedere ascunderea bunurilor sechestrate s-au

confiscate de cei abilitați să le vîndă silit sau să le treacă în proprietatea statului.

Chiar dacă Malai Vitalie nu recunoaște vina, probele cercetate în instanțele de

judecată cu certitudine dovedesc că acesta a tăinuit de executorul judecătoresc

bunul sechestrat, unitatea de transport DACIA LOGAN a.f. xxxxx, în scopul

vinderii acesteia contrar legislației;

4

- Malai Vitalie avea obligația să păstreze, fără să-l folosească, bunul sechestrat

și să-l prezinte la prima cerință executorului. Contrar acestei obligații, Malai Vitalie

a transmis unitatea de transport DACIA LOGAN a.f. xxxxx, unei alte persoane,

despre care fapt n-a adus la cunoștință executorului Nistor Valerian;

- în timpul cercetării la fața locului din 11.10.18, efectuate de către ofițerul de

urmărire penală Dragoi Sergiu, în gospodăria lui Malai Vitalie nu s-a depistat

automobilul care a fost pus sub sechestru și care acolo trebuia să se afle la păstrare

(f.d.43-45). Ulterior, automobilul dat, la 16.10.2018 în s.Doroțcaia, r-l Xxxxx, a fost

ridicat de către executorul Vînaga Comeliu în cadrul unei alte procedure de

executare (f.d. 146-147);

- urmează a fi respinsă versiunea apărării, potrivit căreia, nu poate exista

faptul infracțiunii atît timp cît datoria lui Malai Vitalie față de OM „Invest Credit”

SRL era mica decît costul automobiliului Hyundai H200 și în urma realizării lui

trebuia să se stingă datoria. Or, potrivit declarațiilor martorului Nistor Valerian,

suma debitorială constituia 19282,84 lei. Automobilul Hyundai a fost evaluat la

prețul de 33800 lei, dar în contul executorului a parvenit suma de 27040 lei în urma

vînzării, diferența fiind reținută de magazin ca comision. Erau mai multe datorii a

lui Malai Vitalie, deaceia s-a pus sechestru pe ambele automobile la moment

figurează datoria lui Malai Vitalie de aproximativ 14600 lei;

- în privința inculpatului Malai Vitalie erau intentate mai multe proceduri

executoriale, din cauza neachitării datoriilor. Deaceia, cei 27 040 lei, obținuți în

urma înstrăinării automobilului de model Hyundai H 200, au fost repartizați

proporțional creditorilor, în dependență de valoare creanței, și ca rezultat, n-au

fost suficienți pentru acoperirea datoriei’față de OM ”Invest Credit” SRL,

sechestrul asupra celui de al doilea automobile rămînînd în continuare valabil;

- instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea

inculpatului Malai Vitalie, iar prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate în

ședința judiciară, instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare de drept,

fără a acorda o valoare primară probelor care în opinia acuzării demonstrează

vinovăția inculpatului, astfel încît concluzia instanței de apel este inacceptabilă,

deoarece probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele

instanțe, făcându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar

în astfel de condiții, colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze aceste probe,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor;

- vinovăția inculpatului Malai Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 251 Cod penal dovedită pe deplin, iar instanța de apel, eronat și tendențios, s-a

statuat asupra oportunității achitării lui, fapt ce denotă că o asemenea decizie a

instanței de apel nu poate fi menținută și urmează a fi casată pe motivele și

temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

penală, a depus referință privind opinia asupra recursului declarat avocatul

Mihalache I., solicitând respingerea acestuia, deoarece de către acuzare nu au fost

aduse careva probe pertinente, concludente și utile, care să coroboreze între ele și să

5

demonstreze vinovăția lui Malai V. în comiterea infracțiunii de tăinuire a bunului

sustras.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială

sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a

fost greșit admis.

Procurorul în recursul declarat critică, aspectul de ilegalitate privind greșita

soluție de achitare a inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 251

Cod penal, în acest sens solicitând menținerea sentinței, prin care acesta a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii menționate, pe care Colegiul penal o

consideră ca întemeiată.

În acest context, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării,

instanța de recurs reține, că Malai V. de către prima instanță a fost recunoscut

vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod penal, tăinuirea

bunurilor gajate, sechestrate, săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste

bunuri, conform legii, să asigure integritatea lor.

Instanța de apel, fără a examina alte probe suplimentare, în baza probelor

examinate de prima instanță, a casat hotărârea acestei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Malai V., a fost

achitat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 251 Cod penal, deoarece fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, la adoptarea soluției, instanța de apel a menționat, că “La caz, Colegiul

reține lipsa laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 251 din Codul penal, or se atestă

lipsa probelor ce ar confirma că inculpatul Malai Vitalie ar fi comis careva acțiuni de

însușire (consumare) și înstrăinare) sau din momentul tăinuirii sau utilizării în alte

scopuri a bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate, în speță nu a fost

probat faptul că unitatea de transport Dacia Logan, fiind lăsată la păstrare debitorului la

domiciliul acestuia din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, ar fi fost tăinuită de inculpat.”, totodată

descriind latura obiectivă a infracțiunii în cauză, cu toate modalitățile normative cu

caracter alternativ a acțiunii, elemente ce nu au fost incriminate inculpatului prin

rechizitoriu.

Lecturând textul deciziei atacate, Colegiul penal lărgit constată că,

argumentarea instanței de apel nu este adaptabilă speței și se bazează pe constatări

teoretice, inclusiv dezvăluind elementele constitutive ale infracțiunii, în final

specificând că „lipsesc probe ce ar confirma că, inculpatul Malai V. ar fi comis careva

acțiuni de însușire (consumare și înstrăinare) sau din momentul tăinuirii sau utilizării în

alte scopuri a bunurilor gajate,..”, fără a lua în considerație faptul că, conform

rechizitoriului Malai V., se învinuiește în „tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate,

săvârșită de o persoană căreia i-au fost încredințate aceste bunuri, conform legii, să asigure

integritatea lor.”.

La fel, se reține că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 251 Cod

penal, constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiuni. Această acțiune-

6

săvârșită asupra bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate-

presupune următoarele modalități normative cu caracter alternativ: 1) însușire; 2)

înstrăinare în cazurile nepermise de lege; 3) tăinuire; 4) utilizarea în alte scopuri.

Astfel, pentru întrunirea laturii obiective a infracțiunii în cauză este de ajunsă

întrunirea unei singure modalități, în speță inculpatului fiindu-i incriminată anume

tăinuirea.

Însă, Colegiul penal lărgit atestă, că conform motivării menționate, instanța de

apel eronat se expune că, în speță nu sunt întrunite toate modalități normative cu

caracter alternativ, depășind limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

La fel, la adoptarea soluției, instanța de apel a menționat și faptul, că în speță

nu a fost probat faptul că, unitatea de transport Dacia Logan, fiind lăsată la păstrare

debitorului la domiciliul acestuia din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, ar fi fost tăinuită de

inculpat.

În acest sens, instanța de recurs reține, că prin „tăinuire” se are în vedere

ascunderea bunurilor gajate, luate în leasing, sechestrate sau confiscate de cei

abilitați să le preia, să le vândă, să le treacă în proprietatea statului, etc.

Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în

prezenta speță, Colegiul penal consideră, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că, prin

încheierea nr. 027-193/18 din 30.01.2018, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare

a executării documentului executoriu. La 02.05.2018 a fost aplicat sechestrul asupra

bunurilor mobile și anume unitatea de transport Dacia Logan a.f. xxxxx, fiind lăsată

la păstrare debitorului Malai V., la domiciliul acestuia din s. Xxxxx r-l Xxxxx. La

data de 01.08.2018, executorul judecătoresc, a efectuat deplasare la domiciliul

debitorului, întru ridicarea unității de transport Dacia Logan a.f. xxxxx, în scopul

vinderii acesteia în condițiile legislației, în urma căreia s-a constatat că, unitatea de

transport indicată nu se afla în curtea casei debitorului unde a fost sechestrată și

lăsată spre păstrare.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, prima instanță just a constatat că,

inculpatul Malai V. a tăinuit de executorul judecătoresc bunul sechestrat, unitatea

de transport Dacia Logan a.f. xxxxx, deoarece Malai V. avea obligația să păstreze,

fără să-l folosească bunul sechestrat și să-l prezinte la prima cerință executorului.

Contrar acestei obligații, Malai V. a transmis unitatea de transport Dacia Logan a.f.

xxxxx, unei alte persoane, despre care fapt nu a adus la cunoștință executorului

judecătoresc Nistor Valerian.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel

incorect a interpretat și faptul că, în speță lipsește și latura subiectivă a infracțiunii

prevăzute de art. 251 Cod penal, atâta timp cât nu a fost probată tăinuirea bunului

aflat sub sechestru. La acest capitol Colegiul penal lărgit, fiind în acord cu prima

instanță, evidențiază că, în timpul cercetării la fața locului din 11.10.2018, efectuate

de către ofițerul de urmărire penală Dragoi S., în gospodăria lui Malai V. nu s-a

depistat automobilul care a fost pus sub sechestru și care acolo trebuia să se afle la

păstrare (f.d.43-45). Ulterior, automobilul dat, la 16.10.2018, în s. Doroțcaia r-l

7

Xxxxx, a fost ridicat de către executorul Vînaga Corneliu, în cadrul unei alte

proceduri de executare (f.d.146-147).

Astfel, în viziunea instanței de recurs, sunt corecte concluziile primei instanțe

precum că, la caz, s-a constatat că Malai V. a tăinuit de executorul judecătoresc

bunul sechestrat, unitatea de transport Dacia Logan a.f. xxxxx, care i-a fost

încredințată spre păstrare la domiciliul acestuia din s. Xxxxx r-l Xxxxx.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs, consideră că prima instanță a

reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor

comise de către Malai V. și a dispus întemeiat condamnarea ultimului în baza art.

251 Cod penal, tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate, săvârșită de o persoană

căreia i-au fost încredințate aceste bunuri, conform legii, să asigure integritatea lor.

La fel, instanța de recurs consideră, că prima instanță a realizat o

individualizare corectă a pedepsei, în corespundere cu prevederile art. art. 7, 61, 75

Cod penal, fiind motivată și aplicată în limitele prevăzute de lege, hotărârea dată

fiind legală și întemeiată.

Rezumând cele expuse, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocate de recurent, și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, fiind stabilite erorile de drept invocate de către procuror.

În contextul celor statuate, Colegiul penal lărgit atestă că sentința este legală și

întemeiată, motiv pentru care se apreciază, că apelul declarat de avocatul Tripac V.

în numele inculpatului greșit a fost admis, din care considerente decizia instanței

de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței adoptate de prima instanță, în

privința lui Malai Vitalie.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2020, în cauza penală în privința lui Malai

Vitalie Xxxxx, cu menținerea sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari din 15

octombrie 2019.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Guzun Ion

8