1ra-1350/ 2019 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-1350/ 2019 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1350/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Marco Dumitru în numele părții

vătămate Marco Victor împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Gheorghița Vasile XXXXX, născut la 20 octombrie

1950, originar și domiciliat în sat. Larga, r-ul Briceni.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.03.2018 – 03.12.2018

instanța de apel: 11.01.2019 – 20.02.2019

instanța de recurs ordinar: 30.05.2019 – 03.12.2019

C O N S T A T Ă:

2018, Gheorghița Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

179 alin. (1) Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare, în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

principală s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința

Judecătoriei Briceni din 22.02.2007, modificată prin decizia Curții de Apel

Bălți din 16.05.2007 și fiindu-i stabilită lui Gheorghița Vasile, pedeapsa

definitivă de 2 (doi) ani 10 (zece) luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

3641 Cod de procedură penală, a constatat că, Gheorghița Vasile în perioada

anului XXXXX fără permisiunea lui Marco Victor, a intrat în locuința

acestuia, situată în sat. XXXXX, raionul Briceni, iar la cererea lui de a pleca

din gospodărie a refuzat, rămânând să locuiască până în prezent acolo.

1

interesele inculpatului Gheorghița Vasile la 17 decembrie 2018, prin care a

solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei penale, recunoașterea

lui Gheorghița Vasile vinovat conform art. 179 alin. (1) Cod penal și a-i

aplica o pedeapsă în limitele articolului dat sub formă de amendă, și în

conformitate cu prevederile art. 341 alin. (8) Cod penal să fie dispusă

executarea separată a pedepselor.

3.1. În motivarea apelului, avocatul a menționat că:

- după condamnarea lui Gheorghița Vasile, ultimul a fost obligat prin

decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți de a achita părții vătămate

suma de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral și material. Gheorghița

Vasile i-a transferat din custodie lui Marco Zinaida suma de 20000 lei cu

titlu de prejudiciu material pentru înmormântarea fiului ei. De către

executorul judecătoresc V. Pascari a fost sechestrată casa ce-i aparținea cu

drept de proprietate lui Gheorghița Vasile până la condamnare, amplasată

în s. Larga r-nul Briceni, ca mai târziu această casă să-i fie transmisă lui

Marco Zinaida în contul datoriei și casa a fost înregistrată după ultima;

- după decesul lui Marco Zinaida la 22 august 2013, casa

nominalizată a fost înregistrată după Marco Victor, care de fapt niciodată

nu a fost la casa dată, niciodată nu a locuit în ea, deținând alt imobil

locuibil în s. Cotiujeni r-nul Briceni;

- Gheorghița Vasile după eliberarea sa, la data de XXXXX, a revenit la

casa lui din s. Larga r-nul Briceni. Mergând la executorul judecătoresc V.

Pascari a aflat despre faptul că casa la moment este transmisă lui Marco

Victor în contul datoriei;

- Gheorghița Vasile știind despre faptul că i-a transmis mamei lui

Marco Victor suma de 20000 lei și totodată i-a transmis suma ce 20000 lei

avocatului lui Marco Victor pentru achitarea datoriei s-a instalat în casa

dată având scopul achitarea totală a datoriei față de Marco V. și

reînregistrarea casei după sine. Pe Marco Victor nu l-a văzut niciodată

până la ședințele de judecată și ultimul nu i-a comunicat vreo dată să

părăsească casa din. s. Larga;

- Gheorghița Vasile, s-a instalat în casă în luna iunie XXXXX, ceea ce

se prezumă că infracțiunea de violare de domiciliu a fost consumată din

momentul pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei.

Infracțiunea comisă de Gheorghița Vasile în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal, conform art. 16 alin. (2) Cod Penal este infracțiune ușoară și în

2

conformitate cu cerințele art. 60 Cod Penal, termenul de prescripție de

tragere la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor ușoare este de

2 ani. Consideră că în situația creată Gheorghița Vasile necesita să fie

eliberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

februarie 2019, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a

fost dispusă încetarea procesului penal în privința lui Gheorghița Vasile,

din motivul intervenirii termenului de prescripție.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

Măsura preventivă în privința lui Gheorghița Vasile a fost anulată.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că, prima

instanță corect a reținut că Gheorghița Vasile în perioada anului XXXXX,

fără permisiunea lui Marco Victor, a intrat în locuința acestuia, situată în

sat. XXXXX, raionul Briceni, iar la cererea lui de a pleca din gospodărie a

refuzat, rămânând să locuiască până în prezent acolo.

Prima instanță a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Gheorghița

Vasile și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor lui în baza art. 179

alin. (1) Cod penal.

Materialele cauzei penale denotă faptul, că inculpatul printr-un

înscris autentic a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate

prevăzute de art. 364/1 alin.(1) Cod de procedură penală, declarând că

recunoaște fapta de care este învinuit și este de acord ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Fapta infracțională săvârșită de inculpat a fost confirmată prin

probele administrate, cărora prima instanță le-a dat o apreciere obiectivă,

iar la baza sentinței just au fost puse și probele scrise administrate pe caz și

analizate de către prima instanță.

Probele administrate pe cauză corespund cerințelor stipulate de art.

101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile,

pentru a putea fi puse la baza sentinței de condamnare, ele fiind în

coroborare și demonstrând deplin vinovăția inculpatului în sensul

3

învinuirii aduse, în deplină măsură. Prima instanță a făcut analiza probelor

cercetate, iar concluziile făcute privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii reținute rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o

apreciere legală sub toate aspectele.

Instanța de apel a menționat că, potrivit art. 60 alin. (2) Cod penal,

prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii

definitive a hotărârii instanței de judecată. În conformitate cu prevederile

art. 275 pct. 4) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în

cazurile în care: 4) a intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Potrivit prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală,

raportat la art. 391 alin. (l) p.6 Cod de procedură penală, potrivit căruia în

cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constat vreunul din

temeiurile prevăzute în art. 275 pct. 5)-9), 285 alin. (l) pct. 1, 2, 4, 5, precum

și în cazurile prevăzute în art. 53-60 din Codul penal, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal în cauza respectivă.

Instanța de apel a reiterat că, conform art. 391 alin. (l) pct.6) Cod de

procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă: 6)

există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală. Prevederile art. 16 alin. (2) Cod

penal, stabilesc că infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea

penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani inclusiv.

Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art.179

alin. (1) Cod penal, comisă în perioada anului 2016, reținută în sarcina lui

Gheorghița Vasile și constatată în acțiunile inculpatului, se califică ca fiind

infracțiune ușoară.

Instanța de apel a remarcat că de la comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal, au trecut mai mult de 2 ani.

la data de 20 martie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar, la 19 aprilie 2019

de către avocatul Marco Dumitru în numele părții vătămate Marco Victor,

prin care invocând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), a solicitat casarea totală a deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1. În motivarea recursului ordina avocatul a menționat că:

- sunt prevăzute expres două criterii în baza cărora poate fi constatat

caracterul continuu al elementului material descris în norma de

4

incriminare, și anume: pe de o parte, caracterul nedeterminat de timp în

cadrul căruia are loc derularea acțiunii (inacțiunii), pe de altă parte,

caracterul neîntrerupt al acesteia;

- infracțiunea prevăzută la art. 179 Cod penal, săvârșită prin

rămânerea ilegală în domiciliul sau/și refuzul de al părăsi, este o

infracțiune continuă;

- cu toate că Colegiul penal al Curții de Apel Bălți pe de o parte

constată că Gheorghița Vasile locuiește până în prezent în gospodăria ce

nu-i aparține, pe de altă parte consideră că prescripția ar fi început să curgă

din 2016, adică din momentul pătrunderii;

- nu este decacord și consideră că latura obiectivă poate consta și în

rămânerea sau în refuzul de a părăsi domiciliul;

- partea vătămată s-a adresat cu promptitudine (în anul 2016) către

organele de drept în ceea ce privește o pretenție și legitimă în temeiul art. 8

din CEDO, considerând astfel, că admiterea apelului inculpatului pe

temeiul survenirii prescripției tragerii la răspundere penală, constituie o

violare a art. 13 CEDO (lipsa unui recurs efectiv). Tergiversarea din partea

organelor de drept și al inculpatului în ceea ce privește examinarea cauzei,

nu poate fi imputată părții vătămate.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis cu casarea totală a

deciziei instanței de apel, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2 lit. a) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța este în drept să-l admită, cu casarea

totală sau parțială a hotărârii atacate și cu menținerea hotărârii primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Colegiul penal lărgit regăsește incident speței, temeiul de casare

invocat de către recurent și stipulat la pct. 6), art.427 alin.(1), potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și apel, în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecând apelul, instanța de apel urmează să verifice legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

5

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate în ședința

instanței de apel.

Întrucât judecarea apelului constituie o continuare a examinării

fondului cauzei, prevederile art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală

instituie prerogativa instanței de apel de a da o nouă apreciere probelor

administrate în fața primei instanțe.

Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de apel prezintă

deficiențe în spațiul aprecierii multilaterale și obiective a circumstanțelor

cauzei în raport cu probele acumulate și administrate pe parcursul

examinării cauzei, demonstrându-se astfel neconformarea întocmai a

prevederilor legale nominalizate și, drept consecință, admiterea greșită a

apelului declarat de apărătorul inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, nejustificat a

încetat procesul penal în privința inculpatului Gheorghița Vasile, invocând

intervenirea termenului de prescripție, întrucât, din materialele cauzei a

fost stabilit că, ultimul inclusiv în perioada examinării cauzei în ordine de

apel nu a eliberat până în prezent locuința ce nu-i aparține, iar instanța de

apel eronat a considerat că prescripția ar fi început să curgă din 2016, adică

din momentul pătrunderii în locuință.

Vinovăția inculpatului Gheorghița Vasile a fost dovedită pe deplin și

acțiunile acestuia corect fiind încadrate de către prima instanță în baza art.

179 alin. (1) Cod penal, adică, pătrunderea sau rămânerea ilegală în

domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțământul acesteia ori

refuzul de ale părăsi la cererea ei.

Este de menționat că, Gheorghița Vasile prin sentința judecătoriei

Briceni din 22.02.2007 a fost condamnat în baza art.27-145 alin. (3) lit. a),

art. 100 alin. (l) și art. 360 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal,

la 22 ani închisoare. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16.05.2007,

sentința din 22.02.2007 a fost casată parțial, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Gheorghița Vasile a fost condamnat in baza art. 27-145

alin. (3) lit. a), art. 190 alin. (1) și art. 560 alin. (l) Cod penal, cu aplicarea art.

84 Cod penal la 20 ani închisoare. Conform încheierii judecătoriei Soroca

din 23.06.2016, Gheorghița Vasile a fost eliberat condiționat înainte de

termen cu 2 ani 6 luni 7 zile.

La fel, instanța de apel nu a reținut că, conform certificatului nr.466

din 22.02.2018 eliberat de Biroul de Probațiune Briceni, inculpatul

6

Gheorghița Vasile, se află la evidență din 22.10.2016. Începutul termenului

la 28.09.2016 cu expirarea termenului la 04.04.2019.

Instanța de recurs consideră corectă poziția primei instanțe privind

aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) din Codul penal, ținând cont de

personalitatea inculpatului Gheorghița Vasile, care anterior a fost

condamnat, or, potrivit art. 91 alin. (8) Cod penal, dacă condamnatul

săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, instanța de judecată îi stabilește

pedeapsa în condițiile art. 85 Cod penal.

În partea ce ține de personalitatea inculpatului Gheorghița Vasile,

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel urma a ține cont de

personalitatea inculpatului, să dea apreciere relațiilor acestuia cu partea

vătămată, existența sau lipsa pericolului pe care el îl reprezintă pentru

partea vătămată, prin prisma faptului că deși față de ultimul a fost aplicată

anterior pedeapsa penală sub formă de închisoare, dânsul a evitat să tragă

concluziile de rigoare și fără permisiunea părții vătămate a intrat în

locuința acesteia, refuzând eliberarea locuinței la cererea pări vătămate

până în prezent.

Asemenea circumstanțe evident demonstrează neconșientizarea de

către inculpat a acțiunilor sale, care constituie o nouă infracțiune.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit stabilește lipsa motivării concluziei

instanței de apel cu privire la emiterea unei noi hotărâri, apelul astfel fiind

greșit admis.

Colegiul penal lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indicat de recurent și-a găsit

confirmare la examinarea cauzei, deoarece din materialele cauzei rezultă

că instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de

procedură penală și nu a făcut o analiză suficientă a tuturor probelor și

circumstanțelor cauzei, cu expunerea și argumentarea justificată a

concluziilor sale.

La fel, instanța de recurs constată că, odată cu depunerea cererii de

apel, apărătorul inculpatului nu a prezentat instanței de judecată probe noi

sau circumstanțe de fapt, ce nu au fost cunoscute primei instanțe și care

puteau permite instanței de apel de a concluziona o altă stare de fapt și de

drept asupra modalității de executare a pedepsei inculpatului, fiind în

esență eronat expusă doar poziția cu privire la încetarea procesului penal

din motivul intervenirii termenului de prescripție.

7

Din considerentele menționate supra, întrucât apelul apărătorului

inculpatului greșit a fost admis, Colegiul penal lărgit conchide că eroarea

comisă de instanța de apel urmează a fi corectată prin casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Marco Dumitru în

numele părții vătămate Marco Victor, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, și menține sentința

Judecătoriei Edineț, sediul Briceni din 03 decembrie 2018, în cauza penală

în privința lui Gheorghița Vasile XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

8