ÜNLÜ v. TÜRKIYE and 10 other applications

Publicat la 13 februarie 2023 SECȚIUNE Cerere nr. 40848/19 Osman ÜNLÜ împotriva Türkiye și a altor 10 – a se vedea lista adăugată comunicată la 27 ianuarie 2023 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, care erau toți soldați în timpul materialului, se referă în principal la arestarea și deținerea prealabilă a reclamanților, cu suspiciune că au fost implicați în încercarea de stat de stat, care a avut loc la 15 Iulie 2016 și aderarea unei organizații descrise de autoritățile turce (FETÖ/PDY) ("Fetullahist Terror Organization / Parallel State Structure"). Reclamanții au fost printre acele persoane ale căror nume au fost indicate pe listele de personal militar care urmează să fie desemnate de instigatorii încercării de a servi în urma lovitului de stat (Sıkıyönetim Komutanlıkları Atama Listesi În baza articolului 5 din Convenție, reclamanții prezintă următoarele plângeri (a se vedea tabelul adăugat pentru informații detaliate privind plângerile specifice prezentate de fiecare solicitant): - Nu existau motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția lor inițială și/sau preventivă continuată; - durata deținerii lor anterioare a fost excesivă; - Examinarea detenției a avut loc fără audiere și nu au fost notificate de opinia procurorului public cu privire la aceste revizuiri; - accesul lor la dosarele de anchetă a fost restricționat;

- Deciziile de extindere a detenției anterioare nu au fost notificate lor, sau au fost notificate cu o întârziere, ceea ce le-a împiedicat să apeleze împotriva acestor decizii; - Ei nu au beneficiat de asistență juridică eficientă și de facilități pentru a contesta detenția lor, având în vedere în special faptul că comunicarea lor cu avocații lor a fost restricționată și monitorizată de autoritățile închisoare; - Timpul luat de Curtea Constituțională pentru a efectua examinarea cererilor lor individuale a fost excesiv; - Nu a fost disponibil niciun remediu pentru a obține compensații pentru presupusa încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolului 5. (a) Reclamanții au evacuat căile de recurs disponibile în dreptul intern în ceea ce privește plângerile lor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție?

În măsura în care reclamațiile reclamanților nu se referă numai la durata deținerii lor preliminare, ci, de asemenea, la presupusul eșec al instanțelor naționale de a furniza motive relevante și suficiente pentru a justifica detenția lor inițială și continuă, poate fi solicitată o compensație în temeiul articolului 141 § 1 (d) din Codul de Procedură Penală este considerat un remediu eficace în ceea ce privește aceste plângeri (a selahattin Demirtaș c. Turcia (n. 2) [GC], nr. 14305/17, § 213, 22 decembrie 2020)? (b) A fost compatibilă detenția anterioară a reclamanților cu cerințele articolului 5 § 3 din Convenție?

În special: (i) Judecătorii, care au ordonat detenția inițială anterioară a reclamanților și prelungirea deținerii lor, și care au examinat obiecțiile depuse împotriva acestor decizii, își îndeplinesc obligația de a furniza motive relevante și suficiente pentru privarea de libertate în cauză (a se vedea, în special, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, § 102, CEDH 2016 (extracte))? (ii) A fost lungimea detenției anterioare a reclamanților în încălcarea cerinței de „tempo rațional” în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție? 5 § 4 din Convenție?

În special, Guvernul este invitat să răspundă următoarelor plângeri formulate de solicitanți: (i) principiul egalității armelor nu a fost respectat, deoarece deciziile de a extinde detenția lor și obiecțiile lor față de aceste decizii au fost examinate fără audiere și avizele procurorilor nu au fost comunicate acestora (a se vedea, în special, Baș v. Turcia, nr. 66448/17, §§ 212-214, 3 martie 2020, și Kocamıș și Kurt v. Turcia, nr. 227/13, §§ 34- 35, 25 ianuarie 2022); (ii) nu au putut contesta în mod eficient detenția lor din cauza restricției impuse accesului lor la dosarul investigației (a se vedea, printre altele, Ceviz c. Turcia, nr. 8140/08, § 41, 17 iulie 2012); iii) deciziile de prelungire a detenției lor nu au fost notificate sau au fost notificate cu o întârziere, care le-a împiedicat să depună obiecții împotriva acestor decizii (de exemplu, Voskuil c. Țările de Jos, nr. 64752/01, § 83, 22 noiembrie 2007); (iv) nu aveau nici o asistență juridică eficientă sau unelte pentru a contesta detenția lor, având în vedere în special faptul că comunicarea lor cu avocații lor a fost restricționată și monitorizată (a se vedea, mutatis mutandis, Černák c. Slovacia, nr. 36997/08, § 78, 17 decembrie 2013); (v) timpul luat de Curtea Constituțională pentru examinarea cererilor lor individuale a fost prelungit (în comparație cu principiile Kavala c. Turcia, nr. 28749/18, §§ 181-184,

10 decembrie 2019). Remedia de compensare prevăzută în art. 141 din Codul de Procedură Penală constituie un remediu eficace, în sensul art. 5 § 4 din Convenție, în ceea ce privește plângerile privind (i) ilegalitatea arestării și a detenției preliminare; (ii) lipsa unei audieri orale în timpul revizuirii detenției; (iii) neîntrerupt notificarea sau notificarea tardivă a hotărârii de detenție; (iv) lipsa sau întârzierea examinării obiecției împotriva deținerii de către instanțele magistrate (de exemplu, Hebat Aslan și Firas Aslan c. Turcia, nr. 15048/09, §§§ 92-93, 28 octombrie 2014)? Reclamanții au, în conformitate cu art. 5 § 5 din Convenție, un drept eficace și executiv în instanță pentru obținerea unei compensații pentru detenția lor, pe care le consideră contrar articolului 5 §§ 1, 3 și 4 (Kocamıș și Kurt, citat mai sus, §§§ 36-40)?

Apendice nr. Cerere nr. Titlu de caz Data introducerii Plainte 40848/19 Ünlü v. Türkiye 23/07/2019 Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție Întârziere în examinarea de către Curtea Constituțională 49433/19 Demir v. Türkiye 18/09/2019 Restricționarea accesului la dosarul investigației Întârziere în examinarea de către Curtea Constituțională 1195/20 Bayır v. Türkiye 28/11/2019 Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție 5564/20 Erdemir v. Türkiye 06/01/2020 Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție Durata de detenție anterioară 7427/20 Yalçın v. Türkiye 31/01/2020 Lungimea de detenție anterioară Lipsa de motive relevante și suficiente de detenție Restricție a accesului la dosarul investigației Lipsa de audiere în timpul reexaminării detenție Nu există remediu eficace de compensare 23046/20 Barut v. Türkiye 21/05/2020 Lungimea de detenție anterioară Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție 29061/20 Hakbilien c. Türkiye 21/02/2020 Lungimea detenției pre judecătorești Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție 49166/20 Öztürk c. Türkiye 21/09/2020 Lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție Restricție a accesului la dosarul investigației Eșec/delegare în comunicarea deciziilor privind detenția Nici un remediu eficace pentru compensare 3577/21 Ölmez v. Türkiye 04/12/2020 Lungimea detenției preliminare Lipsa unor

motive relevante și suficiente de detenție Restricție de acces la dosarul investigației Lipsa/dificultăți ale asistenței juridice/alte facilități 10. 28282/21 Semiz v. Türkiye 26/05/2021 Lungimea de detenție anterioară Lipsa de motive relevante și suficiente de detenție Lipsa de audiere în cadrul revizuirii de detenție 11. 36939/21 Taș c. Türkiye 36939/21 Lungimea detenției preliminare Lipsa de motive relevante și suficiente de detenție

Published on 13 February 2023

SECOND SECTION

Application no. 40848/19 Osman ÜNLÜ against Türkiye and 10 others – see appended list communicated on 27 January 2023

STATEMENT OF FACTS

The applications mainly concern the arrest and pre-trial detention of the applicants, who were all soldiers at the material time, on suspicion of having been involved in the attempted coup d’état which took place on 15 July 2016 and membership of an organisation described by the Turkish authorities as FETÖ/PDY (“Fetullahist Terror Organisation / Parallel State Structure”).

The applicants were amongst those persons whose names were indicated on the lists of military personnel to be appointed by the instigators of the attempted coup to serve in the aftermath of the coup ( Sıkıyönetim Komutanlıkları Atama Listesi ). Relying on Article 5 of the Convention, the applicants raise the following complaints (see the appended table for detailed information as to the specific complaints raised by each applicant): - There were no relevant and sufficient reasons to justify their initial and/or continued pre-trial detention; - The length of their pre-trial detention was excessive; - The reviews of detention took place without a hearing and they were not notified of the opinion of the public prosecutor on those reviews; - Their access to the investigation files was restricted; - The decisions extending their pre-trial detention were not notified to them, or were notified with a delay, which prevented them from appealing against those decisions; - They did not benefit from effective legal assistance and facilities to challenge their detention, having particular regard to the fact that their communication with their lawyers was restricted and monitored by the prison authorities; - The time taken by the Constitutional Court to conduct its examination of their individual applications was excessive;

- There was no remedy available to them to obtain compensation for the alleged breach of their rights under Article 5.

QUESTIONS TO THE PARTIES

On the basis of the complaints communicated in accordance with the list in the Appendix Complaints under Article 5 of the Convention 1. (a)( Did the applicants exhaust the remedies available in domestic law in relation to their complaints under Article 5 § 3 of the Convention? To the extent that the applicants’ complaints did not relate solely to the length of their pre-trial detention but also concerned the alleged failure of the domestic courts to provide relevant and sufficient reasons to justify their initial and continued pre-trial detention, can a compensation claim under Article 141 § 1 (d) of the Code of Criminal Procedure be regarded as an effective remedy in respect of those complaints (see Selahattin Demirtaș v. Turkey (no. 2) [GC], no. 14305/17, § 213, 22 December 2020)? (b) Was the applicants’ pre-trial detention compatible with the requirements of Article 5 § 3 of the Convention?

In particular: (i) Did the judges, who ordered the applicants’ initial pre-trial detention and the prolongation of their detention, and who examined the objections lodged against those decisions, fulfil their obligation to provide relevant and sufficient grounds for the deprivation of liberty in question (see, in particular, Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, § 102, ECHR 2016 (extracts))? (ii) Was the length of the applicants’ pre-trial detention in breach of the “reasonable time” requirement under Article 5 § 3 of the Convention? 2. Did the applicants have at their disposal a remedy by which they could challenge the lawfulness of their deprivation of liberty, as required by Article 5 § 4 of the Convention?

In particular, the Government are invited to respond to the following complaints made by the applicants: (i) the principle of equality of arms had not been respected, as the decisions to extend their detention and their objections to those decisions had been examined without a hearing and the prosecutors’ opinions had not been communicated to them (see, in particular, Baș v. Turkey, no. 66448/17, §§ 212-214, 3 March 2020, and Kocamıș and Kurt v. Turkey, no. 227/13, §§ 34- 35, 25 January 2022); (ii)( they had been unable to challenge their detention in an effective manner because of the restriction imposed on their access to the investigation file (see, inter alia, Ceviz v. Turkey, no. 8140/08, § 41, 17 July 2012); iii) the decisions to extend their detention had not been notified to them or had been notified with a delay, which had prevented them from lodging objections against those decisions (compare, for example, Voskuil v. the Netherlands, no. 64752/01, § 83, 22 November 2007); (iv) they had had no effective legal assistance or facilities to challenge their detention, having particular regard to the fact that their communication with their lawyers had been restricted and monitored (see, mutatis mutandis, Černák v. Slovakia, no. 36997/08, § 78, 17 December 2013);

(v) the time taken by the Constitutional Court to examine their individual applications had been protracted (compare for the principles Kavala v. Turkey, no. 28749/18, §§ 181-184, 10 December 2019). 3. Did the compensation remedy provided under Article 141 of the Code of Criminal Procedure constitute an effective remedy, within the meaning of Article 5 § 4 of the Convention, in respect of complaints concerning (i) the unlawfulness of the arrest and pre-trial detention; (ii) the lack of an oral hearing during the review of detention; (iii) the non ‑ notification or belated notification of the detention decision; (iv) the lack of or delay in the examination of the objection against detention by the magistrates’ courts (compare, for example, Hebat Aslan and Firas Aslan v. Turkey, no. 15048/09, §§ 92-93, 28 October 2014)? 4. Did the applicants have, as required by Article 5 § 5 of the Convention, an effective and enforceable right in court to obtain compensation for their detention, which they consider to have been contrary to Article 5 §§ 1, 3 and 4 (Kocamıș and Kurt, cited above, §§ 36-40)?

APPENDIX No. Application no. Case title Date of introduction Complaints 1. 40848/19 Ünlü v. Türkiye 23/07/2019 Lack of relevant and sufficient reasons for detention Delay in examination by the Constitutional Court 2. 49433/19 Demir v. Türkiye 18/09/2019 Restriction of access to the investigation file Delay in examination by the Constitutional Court 3. 1195/20 Bayır v. Türkiye 28/11/2019 Lack of relevant and sufficient reasons for detention 4. 5564/20 Erdemir v. Türkiye 06/01/2020 Lack of relevant and sufficient reasons for detention Length of pre-trial detention 5. 7427/20 Yalçın v. Türkiye 31/01/2020 Length of pre-trial detention Lack of relevant and sufficient reasons for detention Restriction of access to the investigation file Lack of hearing during the detention review No effective remedy for compensation 6. 23046/20 Barut v. Türkiye 21/05/2020 Length of pre-trial detention Lack of relevant and sufficient reasons for detention 7. 29061/20 Hakbilen v. Türkiye 21/02/2020 Length of pre-trial detention Lack of relevant and sufficient reasons for detention 8. 49166/20 Öztürk v. Türkiye 21/09/2020 Lack of relevant and sufficient reasons for detention Restriction of access to the investigation file Failure/delay in communicating decisions relating to detention No effective remedy for compensation 9. 3577/21 Ölmez v. Türkiye 04/12/2020 Length of pre-trial detention Lack of

relevant and sufficient reasons for detention Restriction of access to the investigation file Lack/difficulties of legal assistance/other facilities 10. 28282/21 Semiz v. Türkiye 26/05/2021 Length of pre-trial detention Lack of relevant and sufficient reasons for detention Lack of hearing during the detention review 11. 36939/21 Taș v. Türkiye 36939/21 Length of pre-trial detention Lack of relevant and sufficient reasons for detention