1ra-1775/2019 — art. 171 alin. 2 CP, 171 alin. 3 lit, f C

1ra-1775/2019 — art. 171 alin. 2 CP, 171 alin. 3 lit, f C (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1775/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

către avocatul Lichii Iana în numele inculpatului Nazarov Akhlidin și de către

inculpat, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 10 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Nazarov Akhlidin Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx, regiunea xxxx, r-

xxxx, s. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor ordinare în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Akhlidin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Tot prin aceeași sentință, Nazarov Akhlidin a fost achitat de sub învinuirea

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal, din motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Nazarov

Akhlidin la începutul lunii decembrie 2017, data exactă de către organul de

urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, pe timp de noapte, aflându-se la

domiciliul concubinei sale Rogojină Ala, amplasat în satul xxxx, raionul xxxx,

intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă obișnuită,

profitând de starea de neputință a victimei xxxxxx, născută la xxxx, domiciliată în

aceeași localitate, de a se apăra și a conștientiza pe deplin cele întâmplate, generată

de vârsta fragedă, despre care cunoștea cu certitudine că este minoră, a aplicat

constrângerea fizică și psihică asupra acesteia, exprimată prin imobilizarea brațelor

și picioarelor, ca metodă de învingere a rezistenței opuse de aceasta, a dezbrăcat-o

1

de haine și în mod forțat a întreținut un raport sexual în formă obișnuită împotriva

voinței victimei, ca rezultat ultima, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 201820D0033 din 29 ianuarie 2018, a rămas însărcinată.

Prima instanță a indicat că deși organul de urmărire penală a calificat

acțiunile inculpatului în baza art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal, în ședința de

judecată nu s-a demonstrat calificativul „soldat cu urmări grave”, motiv pentru

care l-a exclus și a calificat acțiunile inculpatului Nazarov Akhlidin în baza art.

171 alin. (2) lit. b) Cod penal, conform indicilor calificativi – violul, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința, săvârșit cu bună-știință

asupra unui minor.

1.1.2. Prima instanță a mai reținut că Nazarov Akhlidin a fost învinuit de

faptul, că la finele lunii noiembrie 2017, data și ora exactă de către organul de

urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, pe timp de noapte, aflându-se la

domiciliul concubinei sale Rogojină Ala, amplasat în s. Xxxxx r-nul xxxxxx

intenționat, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă obișnuită,

profitând de starea de neputință a victimei xxxxx, a.n. xxxxxx, domiciliată în

aceeași localitate, de a se apăra și a conștientiza cele întâmplate, generată de vârsta

fragedă, despre care cunoștea cu certitudine că este minoră, a aplicat constrângere

fizică și psihică asupra acesteia, exprimată prin imobilizarea brațelor și picioarelor,

ca metodă de învingere a rezistenței opuse de aceasta, după care a dezbrăcat-o de

haine și în mod forțat a întreținut un contact sexual în formă obișnuită împotriva

voinței victimei, ca rezultat ultima conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 201820D0033 din 29.01.2018 a rămas însărcinată, ceea ce constituie urmări

grave.

Prima instanță a indicat că acțiunile inculpatului Nazarov Akhlidin au fost

calificate de organul de urmărire penală în baza art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal,

conform indicilor calificativi: violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea de a se

apăra ori de a își exprima voința, săvârșit cu bună știință asupra unui minor, soldat

cu urmări grave.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Nazarov Akhlidin să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza:

- art. 27, 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis;

- art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

2

Pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui

Nazarov Akhlidin să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 20 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis.

Totodată, procurorul a solicitat încasarea de la Nazarov Akhlidin a

cheltuielilor judiciare în sumă totală de 3260 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- prima instanță corect a ajuns la concluzia vinovăției lui Nazarov Akhlidin

pentru fapta de viol săvârșită la începutul lunii decembrie 2017, însă greșit a

calificat fapta în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, or calificarea corectă a

faptei infracționale a acestuia pentru episodul de viol săvârșit la începutul lunii

decembrie 2017 este în baza art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal și stabilirea pedepsei

urma a fi efectuată în baza acestuia;

- prima instanță greșit a constatat că în speță în urma săvârșirii infracțiunii

nu s-a soldat cu urmări grave, iar faptul că partea vătămată în rezultatul violului a

rămas însărcinată nu se încadrează în noțiunea de urmări grave, deoarece acest fapt

nu este specificat în Hotărârea explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

17 din 07.11.2005 „Despre practica în cauzele din categoria infracțiunilor privind

viața sexuală” și Manualul judecătorului pentru cauze penale, or conform pct. 17 al

Hotărârii menționate, în sensul prevederilor de la art. 171 alin. (3) lit. f) și art. 172

alin. (3) lit. e) Cod penal, prin „alte urmări grave” se înțelege: sinuciderea;

pierderea capacității de naștere normală (fără cezariană); graviditatea extrauterină;

pierderea capacității de a duce o viață sexuală normală; apariția gravidității în cazul

contraindicațiilor medicale pentru naștere sau întreruperea sarcinii etc., listă de

cazuri ce nu poartă un caracter exhaustiv;

- faptul că partea vătămată minoră xxxxxx avea o vârstă fragedă de doar 14

ani și nu era aptă atât din punct de vedere biologic cât și social, de a purta o sarcină

cât și de a concepe un copil, a rămas însărcinată în rezultatul violului, se

încadrează în noțiunea de alte urmări grave, cu atât mai mult că partea vătămată

ulterior a efectuat și întreruperea sarcinii la termenul de 9 săptămâni;

- traumatismul, atât psihologic cât și fizic suportat de partea vătămată minoră

xxxxxxx ca rezultat al rămânerii însărcinate în rezultatul violului, precum și

efectuarea ulterioară a întreruperii sarcinii reprezintă și se încadrează în noțiunea

de „alte urmări grave”;

- pe episodul din învinuire privind fapta de viol săvârșită la sfârșitul lunii

noiembrie 2017, nu a existat o careva agravare a învinuirii aduse lui Nazarov

Akhlidin, acțiunile căruia au fost calificate prin discursul procurorului în baza art.

27-171 alin. (2) lit. b) Cod penal, calificare care este una mai ușoară de cât cea

formulată în rechizitoriu, motiv din care nu era necesar formularea unei noi

învinuiri și că instanța urma să stabilească vinovăția lui Nazarov Akhlidin în

3

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. b) Cod penal și

aplicarea unei pedepse în baza acestei calificări.

2.2. Inculpatul Nazarov Akhlidin, care a solicitat rejudecarea cauzei și

pronunțarea în privința sa a unei hotărâri de achitare, motivând că prima instanță s-

a bazat doar pe declarațiile părții vătămate și pe expertiza nr. 201820D0033 din

29.01.2018, însă această expertiză nu demonstrează vinovăția aceastuia pe deplin și

a fost condamnat doar pe baza presupunerilor.

apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, iar apelul declarat de

procuror a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

Nazarov Akhlidin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 27, 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal, la 13 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Nazarov Akhlidin i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 15 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Nazarov Akhlidin

la finele lunii noiembrie 2017, data și ora exactă de către organul de urmărire

penală nu a fost posibil de stabilit, pe timp de noapte, aflându-se la domiciliul

concubinei sale, Rogojină Ala, amplasat în s. xxxxx r-nul xxxxxx, intenționat,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă obișnuită, profitând de starea

de neputință a victimei Xxxxxx Xxxx, a.n. 24.04.2003, de a se apăra și a

conștientiza cele întâmplate, generată de vârsta fragedă, despre care cunoștea cu

certitudine că este minoră, a aplicat o constrângere fizică și psihică asupra acesteia,

exprimată prin imobilizarea brațelor și picioarelor, ca metodă de învingere a

rezistenței opuse de aceasta, după care a dezbrăcat-o de haine și s-a urcat deasupra

acesteia, însă din motive independente de voința lui nu și-a realizat intenția până la

capăt, deoarece s-a trezit fratele victimei care dormea în aceiași cameră.

Aceste acțiuni ale inculpatului Nazarov Akhlidin, au fost încadrate de

instanța de apel în baza art. 27, 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, tentativă de viol,

adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința,

săvârșit cu bună știință asupra unui minor, care din cauze independente de voința

făptuitorului nu și-a produs efectul.

3.1.2. Totodată, instanța de apel a mai constatat că Nazarov Akhlidin la

începutul lunii decembrie 2017, data exactă de către organul de urmărire penală nu

a fost posibil de stabilit, pe timp de noapte, aflându-se la domiciliul concubinei sale

Rogojină Ala, amplasat în satul xxxxx, raionul xxxxxx, intenționat, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă obișnuită, profitând de starea de

neputință a victimei Xxxxxx Xxxx, născută la xxxxx, domiciliată în aceeași

4

localitate, de a se apăra și a conștientiza pe deplin cele întâmplate, generată de

vârsta fragedă, despre care cunoștea cu certitudine că este minoră, a aplicat

constrângerea fizică și psihică asupra acesteia, exprimată prin imobilizarea brațelor

și picioarelor, ca metodă de învingere a rezistenței opuse de aceasta, a dezbrăcat-o

de haine și în mod forțat a întreținut un raport sexual în formă obișnuită împotriva

voinței victimei, ca rezultat ultima, conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 201820D0033 din 29 ianuarie 2018, a rămas însărcinată.

Instanța de apel a încadrat aceste acțiuni ale inculpatului Nazarov Akhlidin

în baza art. 171 alin. (3) lit. f) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea de a se

apăra ori de a își exprima voința săvârșit cu bună știință asupra unui minor, soldat

cu urmări grave.

Instanța de apel a notat în urma examinării cauzei, că vinovăția lui Nazarov

Akhlidin este dovedită prin declarațiile părții vătămate Xxxxxx Xxxx,

reprezentantului legal al părții vătămate minore - Rogojină Ala și ale martorilor

Rogojină Nina, Rogojină Nicolai, Rogojină Andrian și Frasîneac Tatiana, audiați în

prima instanță, la fel și alte probe scrise cercetate în instanța de apel, cum ar fi:

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 29.01.2019

depus de xxxxxxx (f.d. 8 vol. I), care în totalitate coroborează cu declarațiile date

de partea vătămată în fața instanței de judecată, la fel coroborează cu declarațiile

învinuitului Nazarov Akhlidin date în fața organului de urmărire penală, prin care

acesta recunoaște tentativa comiterii unui raport sexual cu Xxxxxx Xxxx în luna

noiembrie 2017 și la fel recunoaște comiterea raportului sexual față de Xxxxxx

Xxxx în luna decembrie 2017. La fel, procesul-verbal de sesizare coroborează cu

planșa fotografică anexată la procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d.34-39,

vol. I).

- raportul de expertiză judiciară (f.d. 54, vol. I), întocmit la data de

29.01.2018 și trimitere-extras a medicului de familie (f.d. 55, vol. I), prin care se

confirmă lipsa leziunilor corporale la Xxxxxx Xxxx și la fel se confirmă

graviditatea la termen de 8 săptămâni, ce nu exclude perioada conceperii la timpul

indicat de început de luna decembrie 2017. Raportul dat, instanța de apel l-a

considerat necesar de a-1 admite în calitatea lui de probă în confirmarea vinovăției

lui Nazarov Akhlidin, menționând că acest raport coroborează cu declarațiile lui

Xxxxxx Xxxx, cu declarațiile lui Nazarov Akhlidin date în calitate de învinuit.

- raportul de expertiză judiciară din 02.03.2018 prin care se confirmă

capacitatea părții vătămate de a înțelege corect caracterul acțiunilor săvârșite cu ea,

capacitatea de a conștientiza și dirija cu acțiunile sale și la fel, confirmă lipsa

tulburărilor psihice (f.d. 71-73, vol. I).

- procesul-verbal de audiere a învinuitului Nazarov Akhlidin, prin care

acesta recunoaște acțiunile indicate în actul de învinuire și aceste declarații

5

coroborează cu declarațiile părții vătămate, declarațiile reprezentantului legal

precum și restul declarațiilor date de martorii audiați (f.d. 103-104, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului cu planșa fotografică și copia

convorbirilor telefonice (f.d. 34-39, vol. I).

Astfel, instanța de apel referitor la argumentele invocate în apel de către

inculpatul Nazarov Akhlidin privind lipsa unor probe veridice în confirmarea

vinovăției acestuia și condamnarea lui doar în baza declarațiilor date de partea

vătămată, instanța de apel a atestat că sunt declarative deoarece aceste argumente

vin în contradicție cu totalitatea de probe administrate în cadrul procesului penal și

verificate în instanța de apel.

În același context, instanța de apel a făcut referire la declarațiile lui Nazarov

Akhlidin date în calitate de învinuit, considerând că acestea coroborează în

totalitate cu declarațiile date de partea vătămată Xxxxxx Xxxx și la fel coroborează

cu copiile convorbirilor telefonice anexate la materialele cauzei penale.

De asemenea, instanța de apel nu a acceptat argumentul inculpatului, că

declarațiile date în calitate de învinuit, au fost din cauza că a fost reținut și nu a

conștientizat urmările acestor declarații, instanța de apel specificând că nu sunt

veridice și reprezintă drept o modalitate de a evita răspunderea penală, deoarece

aceste declarații au fost date nu la momentul reținerii, dar la patru zile după

reținere, acesta având posibilitate reală de a conștientiza urmările și circumstanțele

expuse în aceste declarații. La fel, instanța de apel a menționat și despre

declarațiile date în cadrul examinării cauzei în instanță, care sunt contradictorii și

diferite, acesta indicând inițial despre acțiunile comise de concubină fără a se

expune pe învinuirea adusă. Ulterior, fiind audiat suplimentar, deja indică despre

acțiuni ale părții vătămate, care însă nu se regăsesc în declarațiile date în calitate de

învinuit, după care în general indică despre existența unui bărbat, care la momentul

apariției sarcinei la Xxxxxx Xxxx era înrolat în rândurile armatei.

Subsidiar, instanța de apel a apreciat critic și argumentul inculpatului ce ține

de mesajul transmis prin telefon concubinei sale cu scop de a o reîntoarce pe

aceasta acasă, deoarece aceste mesaje au fost urmate de încercările inculpatului de

a părăsi teritoriul țării și nu de a păstra familia, după cum indică inculpatul.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță neîntemeiat a dispus

achitarea inculpatului de sub învinuirea adusă în baza art. 171 alin. (3) lit. f) Cod

penal, pentru episodul din luna noiembrie, deoarece în situația în care procurorul a

solicitat recalificarea acțiunilor pentru comiterea unei infracțiuni mai ușoare

instanța urma să se expună asupra existenței faptei expuse de procuror, dar nu să se

expună asupra învinuirii modificate de procuror în cadrul examinării cauzei penale,

nefiind încălcat astfel dreptul la apărare a inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a indicat că soluția primei instanțe de achitare a

inculpatului este contrară circumstanțelor, iar învinuirea adusă de procuror în

6

instanța de apel a fost confirmată prin probele cercetate de prima instanță, precum

și în instanța de apel.

Instanța de apel nu a menținut nici soluția primei instanțe de recalificare a

acțiunilor inculpatului Nazarov Akhlidin din luna decembrie 2017, din art. 171

alin. (3) lit. f) Cod penal la art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că nu a au

fost constatate urmările grave în speță.

În acest sens, instanța de apel a specificat că prima instanță la interpretarea

acestui aspect, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei și faptul, că această noțiune

în cazul dat este una concretă și esențială în cazul în care o minoră de 14 ani

rămâne însărcinată în urma raportului sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică, ulterior aceasta fiind supusă avortului.

Subsidiar, instanța de apel a notat că s-a apreciat greșit noțiunea expusă în

pct.17 a Hotărârii Plenului CSJ nr.17, în care este indicat atât despre graviditatea

extrauterină sau întreruperea sarcinii care la fel sunt soldate în final cu supunerea

avortului, aceste noțiuni însă sunt admise drept urmări grave a unor victime cu o

vârstă majoră, care sunt capabile de a suporta o sarcină în condiții normale, pe

când graviditatea unei minore de 14 ani soldată cu întreruperea acestei sarcini pe

motive de vârstă este aceiași urmare gravă în sensul art. 171 al. (3) lit. f) CP în

raport cu Hotărârea plenului CSJ analizată de prima instanță.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a indicat că ține cont de

circumstanțele comiterii faptelor, de personalitatea inculpatului, de lipsa

circumstanțelor agravante și de lipsa circumstanțelor atenuante, normele speciale

ale Codului penal, care stabilesc limitele de pedeapsă precum și de normele

generale ale Codului penal, art. 7, 61, 75, 78 Cod penal.

Cât privește solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată, instanța de apel a conchis că este neîntemeiată.

Astfel, instanța de apel a notat că art. 227 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, stabilește cercul de persoane care au dreptul la compensarea cheltuielilor

de judecată din care fac parte experții și specialiștii, însă din materialele cauzei,

instanța de apel nu a stabilit careva cheltuieli suportate de o astfel de categorie de

persoane cum ar fi expertul sau specialistul în cadrul acestei cauze penale. Instanța

de apel a considerat că nu este aplicabilă norma procesuală invocată în apel în

scopul încasării cheltuielilor suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

În acest sens, instanța de apel a atestat că prima instanță corect nu a încasat

de la Nazarov Akhlidin, în beneficiul statului a cheltuielilor pentru efectuarea

expertizei judiciare, deoarece aceste cheltuieli nu fac parte din categoria

cheltuielilor de judecată care pot fi încasate de la inculpat.

Instanța de apel a notat că această concluzie se întemeiază și pe dispozițiile

art.143 alin. (l) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora expertiza se

7

dispune și se efectuează, pentru constatarea unor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză. Dispoziție alin. (2) aceleiași norme stipulează, că

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, potrivit art. 100 alin. (2) Cod de procedură penală și art.6 par.2 a

Convenției, sarcina probațiunii e pusă în seama organului de urmărire penală,

persoana acuzată de un delict beneficiind de „prezumția nevinovăției”, stipulată la

art. 8 Cod de procedură penală.

Reieșind din faptul, că expertiza judiciară a fost ordonată de organul de

urmărire penală în vederea efectuării acțiunilor procesuale, ce la rândul său au

determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probelor și formularea învinuirii.

4.1. Avocatul Lichii Iana în numele inculpatului Nazarov Akhlidin, care

indică temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală și solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, de achitare a inculpatului de sub învinuirea imputată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- în ședința de judecată nu s-a constatat existența faptei prejudiciabile

prevăzute de art. 27, 171 alin. (2) lit. f) Cod penal și art. 171 alin. 3 lit. f) Cod

penal, ultimul nu a comis nici un act de viol sau raport sexual cu minora, Xxxxxx

Xxxx. Nu au fost acumulate probe în sensul comiterii de către acesta a infracțiunii

de viol;

- nici unul din martori nu declară cu certitudine despre săvârșirea de către

Nazarov Akhlidin a infracțiunii care i se impută acestuia. Acuzarea nu a prezentat

probe incontestabile, care pot combate poziția inculpatului, decât declarațiile părții

vătămate Xxxxxx Xxxx, care este singura persoană, care a comunicat, că

inculpatul a întreținut relații sexuale;

- martorii audiați în cadrul ședinței primei instanțe au declarat că partea

vătămată Xxxxxx Xxxx nu le-a vorbit despre faptul că inculpatul ar fi violat-o.

Astfel, declarațiile acestor martori nu pot fi puse la baza unei decizii de

condamnare;

- instanța de judecată a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul

8

dovedesc cu certitudine nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apelul inculpatului;

- partea vătămată la fiecare audiere a sa, depune declarații necorecte și

contradictorii, motiv din care aceste declarații nu pot servi ca probe pentru

pronunțarea unei sentințe, nu pot constitui temei al condamnării și să nu fie luate în

vedere la soluționarea cauzei;

- actul de învinuire se caracterizează prin imprecizii cu privire la detaliile

esențiale ale situației de fapt (data, ora, locul). În așa mod învinuirea adusă

inculpatului contravine dreptului garantat prin art. 6 paragraful 3 dinc. Nimeni nu

este obligat să dovedească nevinovăția sa;

- instanța urma să aprecieze și faptul că, până la constatarea sarcinii la partea

vătămată, careva plângeri că a fost violată nu au fost înaintate și nici leziuni

corporale nu au fost prezente. Unica probă care ar confirma sau infirma raportul

sexual între inculpat și partea vătămată ar fi expertiza genetică, prin care ar fi

posibil de stabilit dacă inculpatul are tangență la sarcina părții vătămate, însă

această solicitare a fost respinsă de către instanța de judecată;

- prima instanță neîntemeiat a ajuns la concluzia că, inculpatul a depus

declarații contradictorii, or, declarațiile de la (f.d. d 103-104 vol. I), urmau a fi

apreciate critic, deoarece au fost scrise de către procuror, fără a fi date citirii

inculpatului;

- la baza sentinței de condamnare a lui Nazarov Akhlidin au fost declarațiile

părții vătămate Xxxxxx Xxxx, procesul-verbal de sesizare, probe care au fost

obținute în cadrul urmăririi penale, însă acestea sunt nule;

- declarațiile părții vătămate minore cât și a martorului minor xxxxxxx, a

martorului minor xxxxxx au fost efectuate în lipsa pedagogului sau psihologului,

minorele fiind audiate numai în prezența mamei Rogojină Ala și ale ofițerului de

urmărire penală, nefiind respectate prevederile art. 94 alin. (1), 479 alin. (2), (3),

480, 481 Cod de procedură penală;

- audierea părții vătămate minore cât și a martorilor minori în lipsa

pedagogului sau psihologului, cât și prevederile art. 251 alin. (2) Cod de procedură

penală, duc la încălcarea prevederilor legale referitoare la participarea părților în

cazurile obligatorii, atrage nulitatea actului procedural și potrivit jurisprudenței

CtEDO acesta urmează a fi considerat fapt inadmisibil.

4.2. Inculpatul Nazarov Akhlidin, care fără a indica vreun temei de recurs

pervăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu achitarea sa de sub învinuirea imputată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- instanța de apel l-a condamnat, bazându-se doar pe declarațiile părții

vătămate, în lipsa altor probe;

9

- nu a săvârșit infracțiunea imputată, or în speță nu a fost efectuată o

expertiză ADN, iar organul de urmările penală a distrus probele ce demonstrează

nevinovăția sa;

- procurorul și avocatul din oficiu au creat presiune morală asupra sa și au

scris declarațiile lui, în locul său, fiind impus să semneze că și-ar fi recunoscut

vinovăția;

- nu a fost citat să participe în ședințele de judecată în instanța de apel, fiind

pronunțată hotărârea de condamnare în lipsa sa, iar în ședințele în care a participat

nu înțelegea ce-i traduce interpretul și nu a primit copia deciziei instanței de apel;

- nu au fost luate în considerare declarațiile sale și documentele prezentate în

calitate de probe.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care

pledează pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, și

menționează că instanța de apel, rejudecând cauza just a constatat circumstanțele

de drept și de fapt ale cauzei și corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Totodată, notează că recursurile sunt întemeiate în principal pe aprecierea

probelor ce nu constituie temei de recurs, iar instanța de apel în strictă conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a

apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

10

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Dispozițiile art. 1 alin. (3) Cod de procedură penală, prevăd că organele de

urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să

activeze în așa mod încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită

sau condamnată și ca nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără

necesitate măsurilor procesuale de constrângere ori să nu fie victima încălcării

altor drepturi fundamentale.

În urma verificării materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit relevă că în

speță, avocatul Lichii Iana în numele inculpatului critică decizia instanței de apel

pledând pentru faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și

că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, indicând incidența temeiurilor de

recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, iar

inculpatul Nazarov Akhlidin critică decizia instanței de apel invocând nevinovăția

sa, lipsa de probe în demonstrare învinuirii și prezența presiunilor morale și psihice

ale procurorului și avocatului de la faza urmăririi penale asupra sa, în vederea

recunoașterii vinovăției de către acesta.

Verificând legalitatea deciziei atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată în sensul că hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, menționând în acest context

următoarele.

11

Colegiul penal lărgit invocă că instanța de apel nu a examinat toate

chestiunile esențiale supuse atenției sale, or din materialele cauzei penale rezultă că

pe parcursul procesului penal, atât în prima instanță (f.d. 193 verso, 194, vol. I), cât

și în perioada judecării cauzei în instanța de apel (26-29, 89, 129, 133 vol. II),

inculpatul Nazarov Akhlidin a invocat și a înaintat solicitări/plângeri în legătură cu

presiunile morale și psihice la care a fost supus în cadrul urmăririi penale de către

organul de urmărire penală și de către avocatul său, în vederea recunoașterii

vinovății în comiterea infracțiunilor imputate și semnarea procesului-verbal de

audiere suplimentară a acestuia în calitate de învinuit din 02 februarie 2018 (f.d.

103-104, vol. I), prin care acesta în rezultatul presiunilor la care a fost expus a

recunoscut că a săvârșit raporturile sexuale cu partea vătămată.

Mai mult, se reține că o plângere în acest sens (f.d. 89, vol. II) a fost adresată

de inculpat și în adresa Procuraturii raionului Fălești, însă în materialele cauzei nu

este prezentă o ordonanță devenită definitivă, care ar confirma soluția finală

adoptată la examinarea plângerii depuse de inculpatul Nazarov Akhlidin, în care

acesta invocă că a fost supus presiunilor morale și psihice la faza urmăririi penale.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art.

10 alin. (31) Cod de procedură penală, „Sarcina probațiunii neaplicării torturii și a

altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității

în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția unui

organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul ori consimțămîntul său

tacit”, art. 52 alin. (1) pct. 27) Cod de procedură penală, „procurorul se pronunță

în actele procedurale dacă a avut loc sau nu încălcarea drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului în cazul în care părțile invocă încălcarea Convenției pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale”, la fel, conform art. 262 alin. (41)

Cod de procedură penală, „Orice declarație, plângere sau alte informații ce oferă

temei de a presupune că persoana a fost supusă acțiunilor de tortură, tratament

inuman sau degradant, prevăzute la art.1661 din Codul penal, urmează a fi

prezentate sau transmise imediat procurorului pentru a fi examinate în

conformitate cu art. 274 alin. (31) din prezentul cod”, iar potrivit art. 274 alin. (31)

Cod de procedură penală, „În cazul în care din cuprinsul actului de sesizare sau de

constatare rezultă bănuirea de săvârșire a unei infracțiuni prevăzute la art.1661

din Codul penal, procurorul urmează să decidă asupra acesteia corespunzător

alin.(1) din prezentul articol, într-un termen ce nu va depăși 15 zile”, astfel, alin.

(1) al aceluiași articol stabilește că „Organul de urmărire penală sau procurorul

sesizat în modul prevăzut în art. 262 și 273 dispune în termen de 30 de zile, prin

ordonanță, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de

sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost

săvârșită o infracțiune și nu există vreuna din circumstanțele care exclud

12

urmărirea penală, informând despre aceasta persoana care a înaintat sesizarea

sau organul respectiv.”

În aceste condiții, deși la caz inculpatul Nazarov Akhlidin a invocat despre

presiunile morale și psihice la care a fost expus în cadrul urmăririi penale, la

audierea sa în calitate de învinuit, atât prima instanță, cât și instanța de apel au lăsat

fără examinare acest aspect esențial, fără a clarifica veridicitatea acestor chestiuni,

prin ce s-au manifestat aceste acțiuni de constrângere morală și psihică invocate,

dacă ele au existat, au fost reale și dacă au fost suficient de intense pentru a

influența inculpatul la depunerea declarațiilor de proprie incriminare date în

calitate de învinuit, or ambele instanțe la adoptarea soluției de condamnare în

privința inculpatului Nazarov Akhlidin au luat în considerare și declarațiile

acestuia date în calitate de învinuit la 02 februarie 2018, în lipsa unei

soluții/ordonanțe de verificare a acestor circumstanțe, motiv din care soluția

instanțelor de judecată este afectată de un viciu fundamental.

În acest sens, e de reținut că CtEDO în hotărârea sa din cauza Gӓfgen

împotriva Germaniei din 01 iunie 2010, în pct. 115, a reamintit că, în primul rând,

autoritățile naționale sunt cele care trebuie să remedieze o pretinsă încălcare a

Convenției. În această privință, întrebarea dacă un reclamant se poate pretinde

victimă a încălcării pretinse se pune în toate etapele procedurii în ceea ce privește

Convenția.

Mai mult, în pct. 168 al aceleași hotărâri, CtEDO în ceea ce privește

utilizarea mijloacelor de probă adunate cu încălcarea dreptului de a păstra tăcerea

și a dreptului de a nu contribui la propria incriminare, a reamintit că acestea sunt

norme internaționale recunoscute în general, care sunt în centrul noțiunii de proces

echitabil astfel cum este garantat de art. 6. Aceste norme sunt inspirate în special

de grija de a proteja un acuzat de o constrângere abuzivă din partea autorităților,

pentru a evita unele erori judiciare și pentru a atinge scopurile art. 6. Dreptul de a

nu contribui la propria incriminare presupune în special că acuzarea caută să își

întemeieze argumentația fără să recurgă la elemente de probă obținute prin

constrângere sau presiuni, în pofida voinței acuzatului.

adoptat soluția din speță, printr-o motivare superficială, fără a clarifica chestiunea

esențială supusă atenției sale privind pretinsa presiune morală și psihică invocată

de inculpatului Nazarov Akhlidin la audierea sa în calitate de învinuit, și a lăsat

astfel fără vreo argumentare solicitările acestuia pe parcursul procesului penal, nu a

corectat omisiunea primei instanță, de a supune verificării aceste circumstanțe, prin

ce a fost afectată soluția adoptată și astfel recursurile declarate urmează a fi

admise, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

13

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursurile declarate,

nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și

să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, în strictă

conformitate cu cerințele legii, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa

elementelor infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale

în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența

CtEDO.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Lichii Iana în numele

inculpatului Nazarov Akhlidin, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 10 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Nazarov Akhlidin

Xxxxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 16 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

14