1ra-2029/2019 — art. 166 alin. 1 Cp

1ra-2029/2019 — art. 166 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2029/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

ianuarie 2019, declarat de avocatul Andrei Beruciașvili, în numele inculpatului

Nica Ghenadie XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.10.2016 – 29.12.2017,

instanța de apel: 26.10.2018 – 23.01.2019,

instanța de recurs: 05.09.2019 – 10.12.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

în privința lui Nica Ghenadie pe art. 166 alin. (1) Cod penal a fot încetat, pe motiv

că fapta constituie contravenție.

Nica Ghenadie a fost recunoscut vinovat în săvârșirea contravenției

prevăzute la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, cu încetarea procesului

contravențional, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la

răspundere contravențională.

1

ianuarie 2016, în jurul orei 09.00, aflându-se în incinta localului, din str. Columna

145, mun. Chișinău, aflat în chiria firmei SRL „Nica Color”, pe care de facto o

conduce, urmărind intenția privării ilegale de libertate a lui XXXXX XXXXX, a

înjosirii onoarei și demnității acesteia, în prezența altor persoane, suspectând-o în

relații de colaborare netransparentă cu firma SRL „Nica Color”, care ar fi dus la

pierderea unor potențiali clienți din sfera de publicitate, intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea

consecințelor ce au urmat, cu utilizarea unei coroane din timp confecționate,

având inscripția „SRL Paradis Grup He зaбyдeм тe6я Юля”, după ce, contrar

voinței lui XXXXX XXXXX, a încuiat ușa biroului de serviciu în care se aflau,

împiedicând-o efectiv pe aceasta de a se deplasa și a acționa în conformitate cu

voința sa, a lovit-o cu coroana peste față, a scuipat-o și a numit-o cu cuvinte

injurioase, și la toate solicitările victimei de a i se permite să părăsească biroul,

contrar dorinței și voinței acesteia, a continuat privarea ilegală de libertate a ei

și, timp îndelungat, pe parcursul unei ore și douăzeci de minute, a aplicat

presiuni psihice asupra victimei, ca urmare aducând-o în șoc emoțional, soldat

cu consecințe fiziologice (urinare).

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de organul de urmărire penală în

baza art. 166 alin. (1) Cod penal, ca privațiunea ilegală de libertate a unei persoane,

dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia.

Instanța a reținut că, acuzarea nu a prezentat probe că inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută la art. 166 alin. (1) Cod penal.

Totodată, contrar circumstanțelor cauzei, organul de urmărire penală a

reținut în acțiunile inculpatului persistența elementelor infracțiunii prevăzute la art.

166 alin. (1) Cod penal.

Astfel, nu s-au stabilit și nu s-au specificat în învinuire careva modalități ale

acțiunii sau inacțiunii adiacente care însoțesc acțiunea sau inacțiunea principală, în

cazul privațiunii ilegale de libertate, cum ar fi constrângerea fizică, constrângerea

psihică, înșelăciunea sau abuzul de încredere, profitarea de imposibilitatea victimei

de a se apăra sau de a-și exprima voința. Ori, privațiunea ilegală de libertate în

lipsa acțiunii adiacente, în oricare din modalitățile specificate, ar reprezenta o

formă fără conținut, deoarece faptei i-ar lipsi ilegalitatea care îi imprimă relevanță

penală.

În același timp, în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele contravenției

prevăzute la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, ca injuria adusă în public,

vorbele sau faptele care înjosesc onoarea și demnitatea persoanei, fiind constatat că

acesta la 18 ianuarie 2016 a numit-o pe XXXXX XXXXX, în prezența angajaților

SRL „Nica Color”, cu cuvinte necenzurate și i-a donat o coroană cu inscripția

„SRL Paradis Grup He зaбyдeм тe6я Юля”.

2.1. Prin încheierea interlocutorie a Judecătoriei Chișinău din 29 decembrie

2017, instanța de fond a dispus: „se aduce la cunoștința Procuraturii mun.

Chișinău, Oficiul Buiucani despre faptele de încălcare a legislației expuse în

conținutul încheierii interlocutorii și luării tuturor măsurilor de rigoare

corespunzătoare, inclusiv eliminarea unor circumstanțe similare pentru viitor”.

2

Instanța a indicat că: „în cadrul procedurii de examinare a cauzei, instanța a

declarat ca inadmisibilă în calitate de probă, concluziile raportului de expertiză

psihiatrico-legală ambulatorie nr. XXXXX XXXXX din 08.08.2016, deoarece

dispunerea expertizei a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor prezentului cod și

anume inculpatul nu a fost informat despre dispunerea expertizei, nu a beneficiat

de dreptul de a face observații cu privire la întrebările stabilite expertului și de a

cere modificarea sau completarea lor, precum și de a cere numirea unui expert

recomandat, ceea ce contravine prevederilor art. 145 alin. (1) Cod de procedură

penală.

La caz, organul de urmărire penală nu a dispus efectuarea cercetării la fața

locului.

Subsecvent, urmărirea penală a fost începută conform semnelor

componenței de infracțiune prevăzută la art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Cu toate că în cadrul cauzei penale au fost recunoscute în calitate de părți

vătămate XXXXX XXXXX și Mereuță C., inculpatul a fost pus sub acuzare în baza

art. 166 alin. (1) Cod penal, sesizând instanța de judecată prin rechizitoriu, pentru

comiterea acestei componențe de infracțiune”.

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 166 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare,

cu executare.

Apelantul a invocat că acțiunile inculpatului au fost încadrate corect în baza

art. 166 alin. (1) Cod penal, ca privațiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă

acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia, vinovăția lui fiind demonstrată prin

probele administrate, cercetate în ședința de judecată.

Ori, analiza probelor denotă că la 18 ianuarie 2016, în jurul orei 09.00, în

oficiul SRL „Nica Color” din str. Columna 145, mun. Chișinău, a avut loc o

interacțiune între partea vătămată XXXXX XXXXX și inculpatul Nica G.,

constând în limitarea acesteia de a se deplasa după propria voință, îngrădirea

acesteia de a părăsi localul SRL „Nica Color”, închiderea/încuierea ușii de la odaia

unde au derulat evenimentele, aplicarea unor presiuni psihice și fizice asupra lui

XXXXX XXXXX din partea lui Nica G., manifestate prin înjosirea cu cuvinte

indecente și scuipături a acesteia, lovirea cu o coroană din timp confecționată,

utilizarea unei căldări cu mase fecale, etc. urmate de consecințe fiziologice.

Faptul că XXXXX XXXXX a fost suspectată de către inculpat în relații de

colaborare netransparentă cu SRL „Nica Color”, care ar fi dus chiar și la pierderea

unor potențiali clienți în sfera de publicitate a firmei sale, nu este un temei de a

purcede la o astfel de faptă precum se incriminează acestuia.

Veridicitatea declarațiilor părții vătămate XXXXX XXXXX se confirmă cu

siguranță prin raportul de expertiză psihiatrico-legală și constrângere medicală nr.

XXXXX XXXXX, din 08.08.2016, pe care, instanța l-a declarat nul, referindu-se

la erori de procedură admise, și anume neaducerea la cunoștința învinuitului

numirea expertizei în cauză.

Însă, la etapa finalizării urmăririi penale, cât și prezentării materialelor

cauzei penale, oarecare obiecții din partea învinuitului și apărătorului asupra

3

expertizei respective nu au existat, ce denotă că ei au fost de acord cu întrebările

înaintate expertului și rezultatele expertizei.

Potrivit raportului de expertiză, XXXXX XXXXX, ca rezultat al faptei

săvârșite, a suportat suferințe psihice, a înțeles corect caracterul acțiunilor

îndreptate asupra ei, a perceput circumstanțele importante pentru cauza penală, le-a

memorizat și le-a reprodus adecvat.

Instanța de fond a dat o apreciere critică doar declarațiilor părții vătămate

XXXXX XXXXX și martorului Mereuță C.

Totodată, instanța a trecut cu vederea comportamentul inculpatului imediat

după inițierea investigațiilor de cercetare a cazului de către organele de drept, și

anume, refuzul acestuia de a prezenta înregistrările de pe camerele de luat vederi,

referindu-se la oarecare defecte de ordin tehnic, anume în ziua de 18.01.2016,

primirea de către el în persoană a unor explicații scrise în oficiul SRL „Nica Color”

de la Petrova I., Crotov S., Chitoroaga R., Caduc V. și solicitarea, prin cerere, a

anexării acestora la dosar, nimicirea unor documente în legătură cu activitatea lui

XXXXX XXXXX vizavi de SRL „Nica Color”, acțiuni ce denotă că acesta a

conștientizat fapta săvârșită și activ s-a implicat întru ascunderea și nimicirea

urmelor infracțiunii.

Deci, în circumstanțele stabilite, instanța de fond a pronunțat o sentință care

nu corespunde legislației în vigoare.

Totodată, în partea constatatoare a sentinței nu s-a regăsit expunerea faptei

săvârșite de inculpat, stabilită de instanța de fond.

3.1. A declarat apel și partea vătămată XXXXX XXXXX, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 166 alin. (1) Cod penal.

Apelanta a indicat că instanța de fond a declarat inadmisibil raportul de

expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. XXXXX XXXXX din 08.08.2016, cu

excluderea acestuia din probele prezentate de acuzare.

Concluzia instanței de fond este neîntemeiată ori, conform materialului

dosarului se atestă că la 18.05.2016 a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire

a lui Nica G., iar la 07.04.2016 a fost emisă ordonanța privind efectuarea expertizei

medico-legale complexe psihiatrico-psihologice, care nu putea fi adusă la

cunoștința învinuitului Nica G. din motiv că acesta era plecat peste hotarele țării și

nu se știa când se va întoarce. La 20.05.2016 a fost emisă ordonanța privind

restituirea cauzei penale pentru organizarea continuării urmăririi penale sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv conform cerințelor Codului de procedură

penală și obiecțiilor reflectate în partea descriptivă a prezentei ordonanțe.

Din declarațiilor martorilor Frițac V., Crotov S. și Petrova I. rezultă cu

certitudine motivul privării ilegale de libertate a părții vătămate XXXXX XXXXX,

și anume, relațiile netransparente de colaborare cu SRL „Nica Color”.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 166 alin. (1) Cod penal se

caracterizează prin vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele acesteia pot fi

răzbunare, gelozie, interese materiale și altele.

Mai mult, inculpatul avea și un interes cert în acțiunile sale ilegale - de a-și

confirma autoritatea sa față de toți colaboratorii întreprinderii, demonstrându-le ce

4

consecințe urmează a suporta și alții în asemenea circumstanțe, ca urmare toți

angajații întreprinderii au avut de însușit această lecție.

Infracțiunea specificată la art. 166 alin. (1) Cod penal se consideră

consumată din momentul în care lezarea libertății fizice a victimei (sub forma

suprimării sau restrângerii libertății) a devenit efectivă, punând în evidență

imposibilitatea victimei de a se deplasa ori de a acționa conform voinței și

intereselor sale.

În momentul în care partea vătămată nu a putut părăsi încăperea, conform

propriei sale voințe, fără permisiunea inculpatului, nu a avut posibilitate de a se

mișca liber, a fost nevoită să facă careva necesități fiziologice pe ea, acestea fiind

consecințele acțiunilor și inacțiunilor principale ale inculpatului, însoțite de acțiuni

adiacente – constrângerea fizică, constrângerea psihică, înșelăciune sau abuz de

încredere, profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima

voința.

Astfel, constrângerea fizică și constrângerea psihică se prezintă prin

achiziționarea din timp a coroanei de înmormântare destinată părții vătămate,

starea nervoasă a inculpatului, atitudinea colectivului la cele întâmplate, căldarea

cu murdărie, care împreună, au adus-o într-o stare de șoc, iar umilința la care a fost

supusă în prezența a mai multor persoane a lăsat urme în starea ei de sănătate

psihică, ce se confirmă prin investigațiile medicale.

Totodată, disponibilitatea părților vătămate de a se folosi liber de telefonul

mobil este pusă la îndoială, odată ce inculpatul i 1-a smuls din mâinile ei și l-a

aruncat jos, iar la Mereuță C. s-a izbit violent, în timp ce orice mișcare a lor era

supravegheată, iar cei doi judecați din toate părțile de colegi.

Ori, prima instanță a examinat și a susținut numai probele apărării, iar cele

ale acuzării le-a examinat superficial, calificându-le ca inadmisibile, încălcând

principiul egalității armelor, garantat de art. 6 al CEDO, prin limitarea dreptului la

apărare și la un proces echitabil.

Pe lângă aceasta, cererea privind interpelarea cazierului contravențional al

inculpatului a rămas fără examinare și răspuns or, dacă aceasta nu ține de

competența instanței de judecată, aceasta putea solicita prezentarea probei de către

procuror sau de către autoritatea competentă. I

Mai mult, a rămas fără examinare și acțiunea civilă înaintată, cu toate că la

materialele dosarului au fost anexate probe pertinente întru admiterea acesteia. Ori,

pin declarațiile martorilor Catrici E. și Vasilița T. se atestă relațiile de muncă dintre

XXXXX XXXXX și SRL „Nica Color”, iar în baza conturilor spre plată cu

semnătura lui XXXXX XXXXX au fost emise facturile fiscale seria Nr.

JV6434630 și JV643443, prin conversațiile electronice și pozele colectivului SRL

„Nica Color” în care figurează XXXXX XXXXX

Prin bonurile de plată anexate la materialele cauzei se confirmă și

prejudiciul material în sumă de 775 lei, iar mărimea prejudiciului moral, estimat la

suma de 1.000.000 lei se determină de gradul suferințelor psihice ale părții

vătămatei suportate în urma incidentului din data de 18.01.2016.

5

3.2. Avocatul Andrei Beruciașvili, la fel, a declarat apel, solicitând casarea

sentinței în partea recunoașterii inculpatului vinovat de comiterea contravenției

prevăzute la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, în rest urmând a fi menținută.

Apelantul a invocat că instanța de fond corect a constatat circumstanțele

cauzei în baza aprecierii obiective și echitabile a probelor prezentate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală și just a ajuns la concluzia privind lipsa în

acțiunile inculpatului a semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (1) Cod penal, însă incorect a aplicat prevederile art. 441, 462 Cod

contravențional.

Potrivit art. 462 alin. (5) Cod contravențional, dispozitivul hotărârii pe cauza

contravențională cuprinde: a) soluția privind încetarea procesului contravențional;

sau b) soluția cu privire la vinovăția persoanei de săvârșirea contravenției imputate

și, după caz, la stabilirea sancțiunii contravenționale, la aplicarea măsurii de

siguranță sau la înlăturarea executării sancțiunii.

Astfel, instanța de fond corect a constatat în acțiunile inculpatului

componența de contravenție administrativă prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod

contravențional, ca injuria adusă în public, vorbele sau faptele care înjosesc

onoarea și demnitatea persoanei, însă după ce a stabilit că la data pronunțării

sentinței au expirat termenele de tragere inculpatului la răspundere

contravențională, prin prisma prevederilor art. 30, art. 441 alin. (1) lit. b) Cod

contravențional, instanța urma să pronunțe soluția de încetare a procesului

contravențional în privința inculpatului, fără a se expune asupra vinovăției acestuia

în baza art. 69 alin. (1) Cod contravențional.

Ori, prevederile art. 462 alin. (5) Cod contravențional nu prevăd posibilitatea

pronunțării concomitente și a soluției de recunoaștere a vinovăției

contravenientului și a soluției de încetare a procesului contravențional. Deci,

mențiunea referitor la recunoașterea vinovăției inculpatului în săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod contravențional urmează a fi

exclusă din partea dispozitivă a sentinței.

ianuarie 2019, apelul avocatului Andrei Beruciașvili a fost respins ca nefondat.

Au fost admise apelurile procurorului și al părții vătămate XXXXX

XXXXX, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Procesul penal în baza art. 166 alin. (1) Cod penal în privința lui Nica

Ghenadie, a fost încetat, cu liberarea inculpatului de răspundere penală în

temeiul art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX XXXXX cu privire la

încasarea prejudiciului material și moral și cu privire la apărarea drepturilor de

muncă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să

se pronunțe instanța civilă.

Instanța de apel a statuat că prima instanță a apreciat eronat circumstanțele

cauzei și a acționat contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 1)-3) Cod de

procedură penală.

6

Astfel, este constatat că inculpatul Nica G., la 18 ianuarie 2016, în jurul orei

09.00, aflându-se în incinta localului, din str. Columna 145, mun. Chișinău, aflat în

chiria firmei SRL „Nica Color”, pe care de facto o conduce, urmărind intenția

privării ilegale de libertate a lui XXXXX XXXXX, a înjosirii onoarei și demnității

acesteia, în prezența altor persoane, suspectând-o în relații de colaborare

netransparentă cu firma SRL „Nica Color”, care ar fi dus la pierderea unor

potențiali clienți din sfera de publicitate, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea consecințelor ce au urmat, cu

utilizarea unei coroane din timp confecționate, având inscripția „SRL Paradis

Grup He зaбyдeм тe6я IOля”, după ce, contrar voinței lui XXXXX XXXXX,

împiedicând-o efectiv pe aceasta să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu

voința sa, a numit-o cu cuvinte injurioase, iar la solicitările victimei de a i se

permite să părăsească biroul, contrar dorinței și voinței acesteia, a continuat

privarea ilegală de libertate a ei și, timp îndelungat, pe parcursul unei ore și

douăzeci de minute, a aplicat presiuni psihice asupra victimei, ca urmare aducând-

o în șoc emoțional, soldat cu consecințe fiziologice (urinare).

Totodată, acuzarea nu a demonstrat că inculpatul a lovit partea vătămată cu

coroana peste față și a scuipat-o.

La fel, nu a fost demonstrat că ușa de la intrarea în incinta birourilor

deținute de SRL „Nica Color” ar fi fost încuiată, declarațiile lui Mereuță C. fiind

contradictorii, iar partea vătămată a declarat că inculpatul s-a apropiat de ușă

pentru a o încuia, iar peste un timp acesta a descuiat ușa cu cheia pe care o avea.

Mai mult, organul de urmărire penală nu a efectuat cercetarea

circumstanțelor respective ale cauzei și nu a verificat prezența lacătelor la ușile

birourilor SRL „Nica Color”.

Deci, în corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

din învinuirea înaintată inculpatului urmează a fi excluse sintagmele: „a înjosirii

onoarei și demnității acesteia”, „a încuiat ușa biroului de serviciu în care se

aflau”, „a lovit-o cu coroana peste față, a scuipat-o”.

Prin urmare, este dovedită vina inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal, ca privațiunea ilegală de libertate a unei

persoane, dacă acțiunea nu este legată cu răpirea acesteia.

Totodată, urmărirea penală a fost începută conform semnelor componenței

de infracțiune prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d) Cod penal pe faptul

privațiunii ilegale de libertate, dacă aceasta nu este legată cu răpirea acesteia,

săvârșită asupra a două sau mai multor persoane, Nica G. fiind recunoscut în

calitate de bănuit pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (2) lit. d)

Cod penal, iar raportul cu propunerea de terminare a urmăririi penale și expedierea

cauzei penale în instanța de judecată s-a întocmit în baza art. 166 alin.(2) lit. d)

Cod penal.

Deși în cadrul urmăririi penale au fost recunoscute în calitate de părți

vătămate două persoane - XXXXX XXXXX și Mereuță C., procurorul i-a

înaintat lui Nica G. învinuirea în baza art. 166 alin. (1) Cod penal, sesizând

instanța prin rechizitoriu pentru comiterea acestei componențe de infracțiune.

7

Astfel, instanța de apel, ca și prima instanță, consideră că Mereuță C. are

calitatea procesuală de parte vătămată în cadrul cauzei penale, în pofida faptului

că procurorul a comis omisiunea descrisă. Aceste circumstanțele au fost

menționate și în încheierea protocolară a primei instanțe din 29.12.2017, care

nici nu a fost contestată de acuzare.

Deci, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod

penal s-a materializat prin acțiunea de lipsire de libertate a lui XXXXX XXXXX

și a lui Mereuță C. (acesta fiind recunoscut în calitate de parte vătămată, dar după

cum s-a stabilit, printr-o eroare a acuzării, nu a fost indicat în rechizitoriu), de către

inculpat, prin ținerea acestora împotriva dorinței și voinței lor în birourile SRL

„Nica Color”, unde XXXXX XXXXX și Mereuță C. se găseau de bună voie.

Acțiunea principală a fost însoțită de o acțiune adiacentă - constrângerea

psihică și profitarea de imposibilitatea lui XXXXX XXXXX și Mereuță C. de a se

apăra și de a-și exprima voința.

În speță, imposibilitatea părților vătămate de a părăsi locul în care se

aflau a fost generată de prezența inculpatului și a subalternilor acestuia, care

erau aproximativ zece persoane, după cum s-au exprimat martorii audiați. Un rol

important în acest sens 1-a avut și coroana de înmormântare pe care inculpatul a

recunoscut că i-a dat-o părții vătămate XXXXX XXXXX, circumstanțe care,

împreună, demonstrează că părțile vătămate au fost constrânse psihic, fiindu-le

viciată voința și restrânsă libertatea de mișcare.

Totodată, raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. XXXXX

XXXXX din 08.08.2016 nu este admisibil în calitate de probă, deoarece

dispunerea expertizei a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor prezentului cod or,

inculpatul nu a fost informat despre dispunerea expertizei, nu a beneficiat de

dreptul de a face observații cu privire la întrebările stabilite expertului și de a cere

modificarea sau completarea lor, precum și de a cere numirea unui expert

recomandat, ceea ce contravine prevederilor art. 145 alin. (1) Cod de procedură

penală.

La stabilirea pedepsei penale care urmează a-i fi aplicată inculpatului

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal, se atestă

că la data comiterii - 18.01.2016, aceasta se pedepsea cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani.

Deci, este o infracțiune ușoară, iar conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Prin urmare, dat fiind că de la comiterea infracțiunii a trecut o perioadă de

aproximativ 3 ani, urmează a înceta procesul penal pornit în baza art. 166 alin.

(1) Cod penal în privința inculpatului cu liberarea de răspundere penală, conform

art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

În același timp, fiind stabilit că inculpatul este vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal, iar pretențiile părții vătămate

nu pot fi soluționate în cadrul cauzei penale din motivul complexității, urmează a fi

admisă în principiu acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material și

8

moral, precum și cu privire la apărarea drepturilor de muncă, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța civilă.

Pe lângă aceasta, apărarea a solicitat în apelul declarat casarea sentinței

primei instanțe în partea în care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) Cod contravențional, din motiv că

instanța urma să înceteze procesul contravențional, fără a se pronunța asupra

vinovăției acestuia ori, a expirat deja termenul de prescripție de tragere la

răspundere contravențională.

Deoarece a fost apreciată ca fiind eronată soluția primei instanțe de

reîncadrare juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 69 alin. (1) Cod

contravențional, acestea fiind încadrate de către instanța de apel în baza art. 166

alin. (1) Cod penal, vor fi lăsate fără examinare argumentele în cauză.

casarea totală a deciziei și a sentinței în partea recunoașterii inculpatului vinovat de

comiterea contravenției prevăzute la art. 69 alin. (1) Cod contravențional, cu

menținerea în rest a sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a

instanței de apel, procurorul, în cadrul rejudecării cauzei potrivit regulilor generale,

nu a solicitat cercetarea directă și nemijlocită a probelor scrise, decisive ale

acuzării, inclusiv declarațiile martorilor cercetate în cadrul judecării cauze în

instanța de fond. Or, consemnarea în procesul-verbal al ședinței de judecată a foilor

dosarului pe care sunt prezente probele nu echivalează cu cercetarea lor în ședința

de judecată, astfel că instanța de apel nu a cercetat nemijlocit probele respective.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Nica G., la 18 ianuarie 2016,

aproximativ la ora 09.00, aflându-se în incinta localului din str. Columna 145,

mun. Chișinău, aflat în chiria SRL „Nica Color”, pe care de facto o conduce,

urmărind intenția privării ilegale de libertate a lui XXXXX XXXXX, a înjosirii

onoarei și demnității acesteia, în prezența altor persoane, suspectând-o de relații de

colaborare netransparentă cu SRL „Nica Color”, care ar fi dus la pierderea unor

potențiali clienți din sfera de publicitate, intenționat, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea consecințelor ce au urmat, cu

utilizarea unei coroane din timp confecționate, având „SRL Paradis Grup He

зaбyдeм тe6я IOля”, după care, contrar voinței lui XXXXX XXXXX,

împiedicând-o efectiv pe aceasta să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu

voința sa și a numit-o cu cuvinte injurioase și, la toate solicitările victimei de a i se

permite să părăsească biroul, contrar dorinței și voinței acesteia, a continuat

privarea ilegală de libertate a ei și timp îndelungat, pe parcursul unei ore și

douăzeci de minute, a aplicat presiuni psihice asupra victimei, ca urmare aducând-

o la un șoc emoțional, soldat cu consecințe fiziologice (urinare).

Ulterior, instanța de apel în decizie menționează că în învinuirea înaintată,

procurorul nu a demonstrat că inculpatul a lovit-o pe XXXXX XXXXX cu coroana

peste față și a scuipat-o și că ușa de la intrarea în incinta birourilor deținute de

SRL „Nica Color” ar fi fost încuiată. Pe lângă aceasta, organul de urmărire penală

nu a efectuat cercetarea circumstanțelor respective ale cauzei și nu a verificat

prezența lacătelor la ușile birourilor SRL „Nica Color”. Astfel, prin prisma art. 385

9

alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de apel a scos din învinuirea

înaintată inculpatului următoarele sintagme - „a înjosirii onoarei și demnității

acesteia”; „a încuiat ușa biroului de serviciu în care se aflau”; „a lovit-o cu

coroana peste față, a scuipat-o”.

Deci, în cazul în care instanța de apel a exclus din învinuire sintagmele

menționate nu este clar prin ce acțiuni inculpatul a comis infracțiunea, adică prin

ce acțiuni s-a manifestat latura obiectivă a privațiunii ilegale de libertate a părții

vătămate.

Ori, sunt absurde concluziile instanței de apel precum că latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal s-a materializat prin acțiunea

de lipsire de libertate a lui XXXXX XXXXX și a lui Mereuța C. prin ținerea

acestora împotriva dorinței și voinței lor în birourile SRL „Nica Color”, unde

XXXXX XXXXX și Mereuța C. se găseau de bună voie (pct. 38. al deciziei Curții de

Apel Chișinău din 23.01.2019). Dacă părțile vătămate se găseau în birourile SRL „Nica

Color” de bună voie, după cum a constatat instanța, iar inculpatul nu a încuiat ușa,

nu a lovit și nu a înjosit pe nimeni, nefiind clar cum a putut să le țină în birou

împotriva dorinței și voinței lor. Mai mult, instanța de apel a constatat că ușa nu

era încuiată, părțile vătămate nu au solicitat ajutorul persoanelor din birou, au

primit apelurile de intrare și nici nu au încercat să iasă din oficiu, iar la solicitarea

inculpatului să iasă din oficiu XXXXX XXXXX nu a ieșit (pct. 35.-36. deciziei Curții

de Apel Chișinău din 23.01.2019)

Nu este clară nici expunerea instanței de apel asupra constrângerii psihice a

părților vătămate XXXXX XXXXX și Mereuța C. din partea inculpatului în

circumstanțele în care instanța de apel a constatat că nu au fost dovedite acțiunile

de violență psihică sau fizică din partea inculpatului.

În același timp, sunt absurde și concluziile instanței de apel în partea

admiterii acțiunii civile înaintate de partea vătămată XXXXX XXXXX

Nu este clar cum presupusa privațiune ilegală de libertate a influențat

drepturile părții vătămate XXXXX XXXXX în domeniul protecției muncii și

apărării drepturilor salariale.

Totodată, procesul penal împotriva inculpatului a fost inițiat de către partea

vătămată XXXXX XXXXX anume pentru a soluționă litigiul de muncă, or, toate

acțiunile de urmărire penală s-au început numai după ce Inspecția Muncii a

constatat lipsa cărorva abateri de la legislația în vigoare în acțiunile administrației

SRL „Nica Color”.

Astfel, decizia instanței de apel urmează a fi casată ca neîntemeiată în latura

penală și ilegală în latura civilă, iar sentința instanței de fond - în partea

recunoașterii inculpatului vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 69

alin. (1) Cod contravențional.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 247 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

10

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

pronunțate, acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează

numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 385

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), 2) Cod

de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se

locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe. În corespundere cu

art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța

de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) recunoscând inculpatul vinovat în săvârșirea contravenției prevăzute la

art. 69 alin. (1) Cod contravențional, nu a constatat și descris fapta considerată ca

fiind comisă și dovedită în aspectul vizat;

b) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu, inclusiv că inculpatul: „cu utilizarea unei coroane din timp

confecționate, având inscripția „SRL Paradis Grup He зaбyдeм тe6я IOля”,

după ce, contrar voinței lui XXXXX XXXXX, a încuiat ușa biroului de serviciu

în care se aflau, împiedicând-o efectiv pe aceasta de a se deplasa și a acționa în

conformitate cu voința sa, a lovit-o cu coroana peste față, a scuipat-o și a numit-

o cu cuvinte injurioase, și la toate solicitările victimei de a i se permite să

părăsească biroul, contrar dorinței și voinței acesteia, a continuat privarea

ilegală de libertate a ei și, timp îndelungat, pe parcursul unei ore și douăzeci de

11

minute, a aplicat presiuni psihice asupra victimei, ca urmare aducând-o în șoc

emoțional, soldat cu consecințe fiziologice (urinare)”;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a admis unele probe și a respins

altele.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală. Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod

penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare. Potrivit art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă cu

liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de prescripție. Conform art. 391

alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă

dacă… Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru

care instanța a respins alte probe. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3)

Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie

arătate constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Potrivit art. 400 alin. (3) Cod de procedură penală, apelul

declarat împotriva sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă

acestea au fost date după pronunțarea sentinței. În corespundere cu art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea sau la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit art. 225 alin. (2), 387 alin. (1) și

(3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței de acuzare instanța

soluționează și acțiunea civilă. Odată cu sentința de condamnare, instanța de

judecată, apreciind dacă sînt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de

partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri

excepționale cînd, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile,

12

ar trebui amînată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea

civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

Însă, instanța de apel, corect casând sentința și dispunând rejudecarea cauzei

conform regulilor generale, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie):

a) a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, constatând confuz și

divergent, în descriptivul deciziei că: „Mereuță C. are calitatea procesuală de

parte vătămată în cadrul cauzei penale, în pofida faptului că procurorul a comis

omisiunea descrisă. Aceste circumstanțele au fost menționate și în încheierea

protocolară a primei instanțe din 29.12.2017, care nici nu a fost contestată de

acuzare..., deci, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod

penal s-a materializat prin acțiunea de lipsire de libertate a lui XXXXX XXXXX și

a lui Mereuță C. de către inculpat, prin ținerea acestora împotriva dorinței și

voinței lor în birourile SRL „Nica Color”, unde XXXXX XXXXX și Mereuță C.

se găseau de bună voie..., acțiunea principală a fost însoțită de o acțiune

adiacentă - constrângerea psihică și profitarea de imposibilitatea lui XXXXX

XXXXX și Mereuță C. de a se apăra și de a-și exprima voința..., imposibilitatea

părților vătămate de a părăsi locul în care se aflau a fost generată de prezența

inculpatului și a subalternilor acestuia, care erau aproximativ zece persoane...,

circumstanțe care, împreună, demonstrează că părțile vătămate au fost constrânse

psihic”.

Ori, asemenea împrejurări nu se regăsesc în rechizitoriu;

b) constatările neclare și divergente că: „cu utilizarea unei coroane din

timp confecționate, având inscripția „SRL Paradis Grup He зaбyдeм тe6я

IOля”, după ce, contrar voinței lui XXXXX XXXXX, împiedicând-o efectiv pe

aceasta să se deplaseze și să acționeze Totodată, acuzarea nu a demonstrat că

inculpatul a lovit partea vătămată cu coroana peste față și a scuipat-o..., La fel,

nu a fost demonstrat că ușa de la intrarea în incinta birourilor deținute de SRL

„Nica Color” ar fi fost încuiată, declarațiile lui Mereuță C. fiind contradictorii,

iar partea vătămată a declarat că inculpatul s-a apropiat de ușă pentru a o încuia,

iar peste un timp acesta a descuiat ușa cu cheia pe care o avea”, nu corespund

exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și

aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale.

c) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere

penală a persoanei inculpate, enunțată supra, nefiind clar ce fel de sentință a fost

pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare sau

nereabilitare, sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate

13

fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența

lor se exclud reciproc, statuând, neclar și divergent, inclusiv că: „latura obiectivă a

infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1) Cod penal s-a materializat prin

acțiunea de lipsire de libertate a lui..., La stabilirea pedepsei penale care urmează

a-i fi aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166

alin. (1) Cod penal, se atestă că la data comiterii - 18.01.2016, aceasta se

pedepsea cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore

sau cu închisoare de până la 2 ani.., Prin urmare, dat fiind că de la comiterea

infracțiunii a trecut o perioadă de aproximativ 3 ani, urmează a înceta procesul

penal pornit în baza art. 166 alin. (1) Cod penal..., În același timp, fiind stabilit

că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 166 alin. (1)

Cod penal”.

Mai mult, nerespectarea procedurii de aplicare a prescripției tragerii la

răspundere penală a inculpatului, a afectat și soluția de admitere a acținii civile în

principiu. Ori, o asemenea soluțe este proprie doar unei sentințe de condamnare, în

virtutea prevederilor art. 225 alin. (2), 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală;

d) neargumentat și neclar a respins apelul avocatului, în care, la fel, este

criticată sentința, care a fost totuși casată integral, indicândus-se sumar și divergent

doar că: „apărarea a solicitat în apelul declarat casarea sentinței primei

instanțe..., Deoarece a fost apreciată ca fiind eronată soluția primei instanțe...,

vor fi lăsate fără examinare argumentele în cauză”;

e) concluziile instanței de apel contravin încheierii interlocutorii din 29

decembrie 2017, adoptate de prima instanță (pct. 2.1. din decizie), pe care nu a anulat-

o, aceasta continuând, astfel, să producă efecte juridice asupra procedurii de

apreciere a probelor administrate.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii pronunțate, acesta este expus neclar, și că recursul ordinar

este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

14

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Andrei Beruciașvili, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2019, în

privința inculpatului Nica Ghenadie XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 10 ianuarie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Maria Ghervas

15