1ra-2144/2019 — art. 190 alin. 5 Cp

Dosarul nr. 1ra-2144/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2019, în privința inculpatului

Creangă Denis XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Bălți din 17.12.2018, în

baza art. 190 alin. (1), 190 alin. (5), 84 Cod penal la

6 ani închisoare.

Termenul de examinare:

instanța de fond: 18.07.2018 - 07.02.2019,

instanța de apel: 19.03.2019 - 26.06.2019,

instanța de recurs: 02.10.2019 - 11.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu executare

în penitenciar de semiînchis, începând din 27.12.2018.

intenționat și având scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor

prejudiciabile și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, din interes

material, în perioada de la 11.04.2018 până la 08.05.2018, cu scop de a o induce

în eroare pe XXXXX XXXXX, prin prezentarea ultimei unei fapte mincinoase,

însoțită de comportament dolosiv și viclean, invocând faptul închirierii unui

apartament pentru trai în comun, ilegal a dobândit de la aceasta bani în sumă de

4500 lei, cauzându-i un prejudiciu material considerabil.

1

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut pe deplin vina și i-a încadrat

acțiunile în baza art. 190 alin. (1) Cod penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75-88 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul săvârșirii acesteia, de

personalitatea inculpatului, precum și de circumstanțele cauzei, care atenuează

ori agravează răspunderea.

Totodată, referitor la cererea de împăcare depusă de Volkova M. instanța a

statuat că prevederile art. 109 Cod penal la caz sunt inaplicabile, pe motiv că

procedura de împăcare prevăzută de art. 109 Cod penal în privința lui Creangă D.

deja a fost aplicată în procedura altui judecător.

noi hotărâri prin care procesul penal în privința sa să fie încetat în temeiul art. 109

Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

Apelantul a invocat că a recunoscut integral vinovăția, s-a căit sincer, a

restituit prejudiciul cauzat părții vătămate Volkova M., iar ultima a confirmat în

scris că l-a iertat și că s-au împăcat.

Prin urmare, instanța urma să înceteze procesul penal în temeiul art. 109

Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

2019, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care

în temeiul art. 109 Cod penal, 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 1) Cod procedură

penală procesul penal în privința lui Creangă D. pe art. 190 alin. (1) Cod penal a

fost încetat în legătură cu împăcarea părților.

Instanța de apel a reținut neobiectivitatea constatărilor judiciare în ce

privește inaplicabilitatea cazului din speță a procedurii de împăcare a părților

conform art. 109 Cod penal pe pretinsul temei, că în privința lui Creangă D.

anterior ar fi fost dispusă încetarea procesului penal pe același temei de împăcare,

pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani. Ori, potrivit

datelor din dosar, anterior în privința acestui prin sentința Judecătoriei Bălți din

11.01.2017 s-a dispus încetarea procesului penal pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, în temeiul art. 2 alin. (1) a Legii Nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia

în legătură cu aniversarea a 25 - a de la proclamarea Independenței R. Moldova,

în perioada lui imputată -11.04.2018 - 08.05.2018, el neavând antecedente penale

pentru infracțiuni similare, fiind executată pedeapsa amenzii lui stabilită prin

sentința Judecătoriei Bălți din 18.04.2002, fiind ulterior condamnat pe art. 190

alin. (1) și 190 alin. (5) Cod penal, prin sentința Judecătoriei Bălți din 17.12.2018,

la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de gestionarea

mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani.

Conform art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare a

răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, infracțiuni

prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute

de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni

similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea

procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii 5 ani.

2

În speță semnificativ este faptul, că procedura împăcării a fost propusă în

instanța de fond de către partea vătămată Volkova M., care prin cererea depusă a

solicitat încetarea procesului penal în privința lui Creangă D. în temeiul art. 109

Cod penal, pe motiv de împăcare și lipsa pretențiilor de ordin material, susținută

de ambii, inclusiv în instanța de apel.

Ținând cont de faptul, că Creangă D. a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (1) Cod penal, care prin prisma art. 16 alin. (3) Cod penal se califică

ca fiind una mai puțin gravă, neavând antecedente penale la data comiterii faptei

și nefiind liberat anterior de răspunderea penală pe temei de împăcare, urmează a

fi dispusă casarea sentinței cu încetarea procesului penal pe art. 190 alin. (1) Cod

penal în temeiul art. 109 Cod penal, 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 1) Cod

procedură penală, în legătură cu împăcarea părților.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea

sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că, în conformitate cu art. 190 alin. (1) Cod penal,

împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară

sau mai puțin gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II-VI din Partea specială,

precum și în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are

antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în

privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii 5 ani.

Alin. (2) al aceluiași articol, prevede, că împăcarea este personală și

produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și până la

retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Instanța de fond la emiterea sentinței de condamnare a luat în considerație

reglementările legale menționate supra, precum și faptul, că în privința

inculpatului, prin sentința Judecătoriei Bălți din 23.01.2019, a fost încetat

procesului penal pe art. 190 alin. (1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților.

Despre inaplicabilitatea prevederilor art. 109 Cod penal în privința lui

Creangă D., instanța de fond destul de argumentat s-a expus în sentința sa, însă,

din careva circumstanțe, în materialele cauzei penale, nu se regăsește sentința sus-

menționată, cu toate că actul respectiv a fost examinat în ședința instanței de fond.

În continuare, instanța de apel eronat, ignorând argumentele instanței de

fond, nu a verificat existența sentinței din 23.01.2019 și a adoptat o decizie

contrară normelor legale.

Reieșind din cele expuse, reiese că instanța dc apel nu a clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei examinate în ceea ce ține de personalitatea lui Creangă D.

în coraport cu aplicabilitatea prevederilor art. 109 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

3

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de

fapt. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

reprezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă

în mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind încetarea procesului penal în baza art. 109 Cod penal în

privința inculpatului, în legătură cu împăcarea părților, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și a prescripțiilor de drept material.

Ori, conform art. 109 alin. (1) Cod penal, împăcarea este actul de înlăturare

a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, infracțiuni

prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, dacă persoana: a) nu are

antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau b) dacă în

privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al

împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.

Astfel, norma vizată prescrie clar că cele două precondiții urmează să se

producă până la infracțiunea pentru care este solicitată încetarea procesului penal

pe motiv de împăcare a inculpatului cu partea vătămată.

Din materialele cauzei rezultă, însă, că inculpatul a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Bălți din 17.12.2018 pe art. 190 alin. (1), 190 alin. (5), 84

Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de

gestionarea mijloacelor bănești pe un termen de 3 ani, iar conform sentinței

Judecătoriei Bălți din 23.01.2019, procesului penal pe art. 190 alin. (1) Cod penal

a fost încetat, în legătură cu împăcarea părților.

Totodată, inculpatul a comis infracțiunea din speță în perioada 11 aprilie –

08 mai 2018, adică până la pronunțarea sentințelor nominalizate supra.

Prin urmare, dat fiind că până la data săvârșirii infracțiunii din speță

inculpatul: a) nu a avut antecedente penale și b) în privința sa nu a mai fost

dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni

similare comise cu intenție în ultimii cinci ani, adică a întrunit condițiile prescrise

în art. 109 Cod penal, instanța de apel legal și întemeiat a dispus încetarea

procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

Pe lângă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

4

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în procedura prevăzută

la art. 109 Cod penal, 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 1) Cod procedură penală.

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune acuzarea, este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod

de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la

fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în acest recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens

(pct. 4. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că , și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiul penal al

Curții de Apel Bălți din 26 iunie 2019, în privința inculpatului Creangă Denis

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5