2ra-3363-14 — repararea prejudiciului

Prima instanță:M.Muruianu dosarul nr. 2ra-3363/14

Instanța de apel: N.Vascan, E.Clim, Iu.Cotruță

Î N C H E I E R E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență

Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi

Judecătorii Ion Corolevschi

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

recurentul Vasile Lavric și a recursului declarat de către reprezentantul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, Eugeniu Ciubotaru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Lavric împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinarea în termen rezonabil a pricinii civile și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2014, prin care a fost

admis apelul declarat de către Vasile Lavric, a fost casată hotărârea judecătoriei

Buiucani municipiul Chișinău din 13 februarie 2014 și a fost pronunțată o nouă

hotărâre prin care s-a constatat încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil

a cauzei civile și s-a decis repararea prejudiciului moral

c o n s t a t ă

La 3 decembrie 2013, reclamantul, Vasile Lavric a depus cerere de chemare în

judecată împotriva MJ cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a pricinii civile și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 6 iulie 2009, în calitate de

pensionar și persoană cu vârstă înaintată, a depus o cerere în adresa Procurorului

raionului Edineț prin care a cerut să fie intentată o acțiune civilă în judecată în

apărarea intereselor sale privind recuperarea datoriei de 381 000,00 lei de la Marcel

Rață.

La data de 25 mai 2012 prin hotărârea judecătoriei Edineț, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2013 a fost respins apelul

declarat de către reclamant și menținută integral hotărârea judecătoriei Edineț din 25

mai 2012.

Indică reclamantul că la data de 12 aprilie 2013, a contestat la Curtea Supremă

de Justiție, decizia Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2013, însă la 4 iulie 2013,

printr-o încheiere irevocabilă, Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul

reclamantului ca fiind inadmisibil.

În urma acestor circumstanțe, consideră reclamantul că a beneficiat de o

hotărâre definitivă și irevocabilă tocmai peste patru ani, într-o acțiune privind

încasarea datoriei

Prin urmare, consideră reclamantul că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în

termen rezonabil a cauzei.

Menționează reclamantul că, cauza nu a fost una complexă și dificilă, ori, nu

era necesară petrecerea a careva expertize pentru stabilirea circumstanțelor importante

pentru soluționarea pricinii, să întreprindă alte activități care necesită timp, iar

reclamantul a fost prezent la toate ședințele la care a fost citat și nu a contribuit cu

nimic la tergiversarea procesului.

Astfel, consideră reclamantul că a avut loc tergiversarea examinării cauzei pe

parcursul a patru ani.

Cere reclamantul Vasile Lavric constatarea încălcării dreptului la examinarea în

termen rezonabil a pricinii civile și repararea prejudiciului moral în mărime de 1 000

euro.

Prin hotărârea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13 februarie 2014,

acțiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2014, a fost admis apelul

declarat de către Vasile Lavric, a fost casată hotărârea judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 13 februarie 2014, s-a constatat încălcarea dreptului lui Vasile Lavric la

examinarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea de chemare în judecată

depusă de către Procurorul raionului Edineț în interesele lui Vasile Lavric împotriva

lui Marcel Rață cu privire la restituirea sumei de 381 000,00 lei și s-a dispus încasarea

din Bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Vasile

Lavric suma de 10 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral.

La 26 septembrie 2014, Vasile Lavric, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost emise cu

interpretarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Mai mult ca atât, consideră recurentul că instanțele de judecată nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o.

La 4 noiembrie 2014, reprezentantul Ministerului Justiției Republicii Moldova,

Eugeniu Ciubotaru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând

admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe, pe care o consideră întemeiată și legală, or subsidiar, modificarea deciziei

instanței de apel cu diminuarea sumelor acordate.

În motivarea recursului reprezentantul recurentului a invocat dezacordul cu

decizia dată de către instanța de apel, considerând că aceasta ar fi încălcat, la

examinarea pricinii civile în cauză, normele de drept material și procedural, precum și

faptul că nu au fost constatate circumstanțele de fapt ale cauzei.

Examinând temeiurile recursurilor declarate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vasile Lavric și cel

declarat de către reprezentantul Ministerului Justiției Republicii Moldova, Eugeniu

Ciubotaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC, or recurenții nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea hotărârilor

judecătorești, dar au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanțele de judecată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432. alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii,

care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către recurentul Vasile Lavric și recursul declarat de către reprezentantul

Ministerului Justiției Republicii Moldova, Eugeniu Ciubotaru ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e

Recursul recurentului Vasile Lavric și recursul reprezentantului Ministerului

Justiției Republicii Moldova, Eugeniu Ciubotaru se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Mihai Poalelungi

judecătorul

Judecătorii Ion Corolevschi

Ion Druță