1ra-1409/2019 — art. 175 CP

1ra-1409/2019 — art. 175 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1409/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

martie 2019, în cauza penală în privința lui

Odobescu Vitalie XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 20.06.2018 – 06.12.2018

instanța de apel: 12.12.2018 – 13.03.2019

instanța de recurs ordinar: 06.06.2019 – 20.11.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

decembrie 2018, Odobescu Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea executării

pedepsei cu închisoare pe un termen de 4 ani.

Odobescu Vitalie în perioada de timp cuprinsă între prima jumătate a

anului XXXXX și luna iulie a anului XXXXX, aflându-se la domiciliul său,

situat pe adresa XXXXX, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările prejudiciabile și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, știind cu certitudine că minora XXXXX

XXXXX, a.n.XXXXX.2004, nu a atins vârsta de 16 ani, a întreprins sistematic

1

față de aceasta acțiuni în forme perverse exprimate prin încercări de a

atinge organul genital al acesteia cu mâna, precum și discuții cu caracter

cinic și obscen, în scopul determinării la raporturi sexuale a celei din urmă.

mun. Chișinău, Oficiul Buiucani, Solovei Dan prin care a solicitat casarea a

sentinței în partea individualizării pedepsei penale, rejudecarea cauzei

penale conform ordinii stabilite pentru prima instanța, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care lui Odobescu Vitalie, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 175 Cod penal, să-i fie stabilită o

pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința

inculpatului Odobescu Vitalie nu corespunde gravității infracțiunii

săvârșite, personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă.

Pedeapsa prea ușoară care a fost aplicată inculpatului, prin aplicarea art. 90

Cod penal, va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea statului a

comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție. Pedeapsa stabilită

inculpatului, este neîntemeiată și individualizată contrar prevederilor art.

61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea

altor persoane;

- instanța de judecată nu a apreciat ca fiind circumstanță agravantă

faptul comiterii infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică indicat în art. 77

alin. (1), lit. j) astfel, în mod nejustificat a dispus suspendarea executării

pedepsei conform art. 90 Cod penal.

martie 2019, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, sentința se

contestă în partea individualizării pedepsei, iar temei pentru a interveni în

sentință din oficiu cu privire la încadrarea acțiunilor inculpatului, conform

art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, lipsește.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a concluzionat

că la stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile

art. 75, art. 61 alin. (2) Cod penal, răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului pedepsei penale prevăzut în, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane,

2

fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia

Odobescu Vitalie a fost condamnat.

Acuzatorul de stat, în rechizitoriu nu a reținut în calitate de

circumstanță agravantă în privința inculpatului Odobescu Vitalie -

comiterea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică, or, deși instanța de

judecată nu a motivat în care baza cărui temei a ajuns la concluzie că

Odobescu Vitalie a comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, la baza

sentinței nu poate fi constatată circumstanța agravantă dată numai din

declarațiile părții vătămate minore sau a martorului, de vreme ce starea de

ebrietate urmează a fi confirmată doar prin raportul de expertiză sau

rezultatul alcooltestului.

Instanța de apel a susținut poziția primei instanțe cu privire la faptul

că în privința inculpatului poate fi atins scopul legii penale, aplicând

prevederile art. 90 Cod penal, învederând lipsa circumstanțelor atenuante,

personalitatea ultimului, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu a

împiedicat la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, considerând că în

privința inculpatului Odobescu Vitalie, pentru comiterea unei infracțiuni

grave, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată

pe un termen de probă de 4 ani. Pedeapsă neprivativă de libertate este

echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității

sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, or,

inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă cu intenție.

Instanța de apel a notat că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o

categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege

de a demonstra că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața

acestora.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului;

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a conchis că

împrejurările prezentei cauze penale, îndeosebi cele ce vizează

personalitatea inculpatului, sunt suficiente pentru a aplica prevederile art.

90 alin. (1) Cod penal, astfel că dânsul este de o vârstă tânără, fără

antecedente penale, infracțiunea comisă face partea din categoria

infracțiunilor grave, are la întreținere un copil minor.

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către

instanța de fond cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând

3

condiționat executarea pedepsei, este echitabilă, întrucât este capabilă de a

contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica

judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Popov Oleg, la 08 mai 2019, prin care invocând în

calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea totală a deciziei cu dispune rejudecării

cauzei de către instanța de apel din motiv că eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel, judecind în fapt și în drept cererea de apel a

procurorului Dan Solovei a admis erori de drept cu privire la

individualizarea pedepsei penale numite inculpatului Odobescu Vitalie și a

modalității ei de executare, dar și cu privire la forma și conținutul deciziei,

erori de drept prevăzute explicit de pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală;

- cuantumul pedepsei numite inculpatului Odobescu Vitalie dar și

modalitatea de executare a pedepsei închisorii aleasă de către instanța de

fond în privința respectivului nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta săvârșită dar și impactul social al

ei, dar și consecințele iremediabile suportate de către partea vătămată

minoră XXXXX XXXXX;

- nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea

inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis

instanțelor de fond și apel de a da dovadă de clemență în privința

respectivului;

- practica judiciară în cauzele penale privind inviolabilitatea vieții

psihice și sexuale a minorilor denotă ca regulă că o pedeapsă condiționată

nu poate asigura un echilibru cert între scopul de reeducare al inculpatului

recunoscut vinovat si așteptările societății fată de actul de justiție realizat,

sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate;

- acuzarea de stat consideră că Odobescu Vitalie nu a conștientizat

pericolul social pe care îl prezintă fapta sa, nu se căiește sincer de fapta

4

săvârșită și nu poate beneficia de un regim suspensiv al pedepsei penale

sub formă de închisoare;

- instanța de fond nu a indicat circumstanțele care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatului Odobescu Vitalie este posibilă fără

izolarea lui de societate pe termenul propus de către acuzatorul de stat,

limitându-se doar la enumerarea circumstanțelor constatate, fără a aprecia

la modul cuvenit pericolul social al infracțiunii comise, iar instanța de apel,

insuficient și-a motivat soluția în partea ce ține de respingerea

argumentelor din apelul procurorului în această parte și menținerea

pedepsei stabilite de către instanța de fond;

- pedeapsa stabilită inculpatului Odobescu Vitalie nu va duce la

atingerea deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea

acestuia în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de

drept și nici nu v-a constitui o avertizare publică pentru alte persoane

predispuse de a-și însuși comportamente similare celui manifestat de către

inculpat;

- instanța de apel nu s-a expus motivat asupra tuturor argumentelor

invocate de către procurorul apelant, a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 din

Codul de procedură penală.

Reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl

întemeiază în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

5

Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul

nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici

încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu soluția

instanței de apel în partea individualizării pedepsei în privința

inculpatului, pe motiv că pripit s-a ajuns la concluzia că scopul pedepsei

penale poate fi atins prin aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la temeiurile indicate de către recurent, prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile,

precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea individualizării pedepsei și cuantumul

prejudiciului material încasat, Colegiul penal consideră, că aceste temeiuri

de casare invocate nu și-au găsit confirmarea la judecarea recursului

declarat.

Deși, în prezenta speță procurorul invocă ca temei de casare, faptul că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

însă în argumentarea recursului acesta nu a indicat clar asupra căror

argumente esențiale nu s-a expus această instanță, din cele la care s-a referit

în apelul declarat. Opozant celor invocate de recurent Colegiul penal atestă

că, instanța de apel a motivat cu suficientă amplitudine în cuprinsul

deciziei atacate, soluția adoptată în prezenta speță.

Colegiul menționează că, instanța de apel, investită cu o situație de

fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în

partea individualizării pedepsei și modului de executare a acesteia, astfel

încât concluziile sale să conțină raționamente întemeiate asupra pedepsei

aplicate inculpatului Odobescu Vitalie.

Prin urmare, instanța de recurs remarcă din textul deciziei atacate, că

se constată faptul motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, respectiv decizia atacată cuprinde temeiurile de fapt și de drept

care au dus, la caz, la menținerea sentinței, expunându-se argumentat

asupra posibilității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui

Odobescu Vitalie.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a

găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat prin prisma pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece

instanțele de fond și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu a

admis careva erori, stabilind justificat, în privința acestuia, suspendarea

6

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod

penal.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost efectuată

o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului Odobescu

Vitalie, aplicându-i eronat dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs

relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75

Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel

tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea

scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care

o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei

cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

7

Sancțiunea art. 175 Cod penal, în baza căruia inculpatul Odobescu

Vitalie, a fost condamnat, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani.

Această infracțiune, clasificându-se ca una gravă, potrivit art. 16 alin. (4)

Cod penal.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,

aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică

în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit

de periculoase.

În prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul Odobescu Vitalie, a

fost condamnat în baza art. 175 Cod penal, la 4 ani închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată

poate dispune neexecutare pedepsei aplicate vinovatului. Astfel,

suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă

instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea cuantumului

pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis că, în

privința inculpatului, pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, menționată

mai sus, pe o perioadă de probațiune de 4 ani.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului,

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă

faptul incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o

pedeapsă cu închisoare pentru o infracțiune săvârșită din intenție ce nu

depășește 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave

8

sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva

periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, Colegiul penal menționează că, prima

instanță a reținut ca circumstanță agravantă starea de ebrietate a

inculpatului, însă care de fapt nu reprezintă una din circumstanțele

agravante prevăzute la art. 77 Cod penal.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă

că inculpatul, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

anterior nu a fost atras la răspundere penală.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este

aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, ținând cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la formarea unei astfel de

convingeri.

Reieșind din conținutul hotărârii contestate, Colegiul penal consideră

că, atât prima instanță, cât și instanța de apel întemeiat au concluzionat

despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal față de

inculpat, notând faptul că este la prima abatere de la legea penală, la locul

de trai se caracterizează pozitiv și are o vârstă tânără. Toate împrejurările

menționate au permis instanțelor de fond de a da dovadă de clemență față

de inculpat, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage

contactul cu mediul din penitenciar, stabilindu-i în cele din urmă o

perioadă de probațiune pe o perioadă mai mare de media prevăzută de

lege, astfel încât vinovatul să-și facă concluziile respective și să fie atins

scopul legii penale.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile

art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră că, nu este rațională

executarea pedepsei reale cu închisoarea de către inculpatul Odobescu

Vitalie, iar instanța de apel just a conchis de a menține aplicarea în privința

acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani, deoarece careva

interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la individualizarea pedepsei și

îndeosebi a modalității de executare a acesteia, instanțele de fond au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, constatând că

pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce corespunde

normelor legale și va atinge scopul de corectare și resocializare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare,

9

sunt nejustificate alegațiile recurentului privind efectuarea contrară

prevederilor legale de către instanța de apel a unei individualizări a

pedepsei în privința lui Odobescu Vitalie, or, recurentul nu a expus care

anume prevederi legale au fost eronat aplicate și în ce a constat concret

eroarea admisă de către instanțele de fond la individualizarea executării

pedepsei.

În aceste condiții, Colegiul penal consideră că, în prezenta speță nu s-

au reținut careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, instanța de recurs conchide că, la

judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, fiind corect

individualizată pedeapsa inculpatului conform prevederilor legale, în

consecință impunându-se dispunerea inadmisibilității recursului ordinar

declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2019, în cauza

penală în privința lui Odobescu Vitalie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10