1re- 50/2019 — art. 326 alin. 1 Cod penal

1re- 50/2019 — art. 326 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1re- 50/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Postolachi Nicolae în numele condamantului Scoarță Petru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19

februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Scoarță Petru xxxxx, născut la xxxxx, originar

din xxxxx, domiciliat în xxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.10.2017 – 16.11.2017;

Instanța de apel: 16.10.2018 – 19.02.2019;

Instanța de recurs: 10.04.2019 – 20.11.2019.

C O N S T A T Ă:

2017, în baza acordului de recunoaștere a vinovăției, Scoarță Petru a fost

declarat vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2000

unități convenționale sau 100000 lei.

Petru în perioada 19.07.2017 - 23.07.2017, susținând că are influență asupra

persoanelor cu demnitate publică din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, Procuraturii Chișinău, oficiul Buiucani, și Inspectoratului de Poliție

1

Buiucani, care conduceau și efectuau urmărirea penală în cauza penală nr.

2017031269, pornită conform art. 152 alin. (2) și 287 alin. (2) Cod penal, pe

faptul comiterii de către Lazari Alexandru a infracțiunilor indicate, a pretins, a

acceptat și a primit la 19.07.2017 de la Lazari Ionela, soția lui Lazari Alexandru,

și de la Lazari Petru, tatăl lui, suma de 3500 Euro în numerar, echivalentul a

73402,35 lei RJVI conform cursului valutar stabilit de Banca Națională a RM la

acel moment, pentru a obține aplicarea în privința lui Lazari Alexandru a măsurii

preventive arestul la domiciliu, cu eliberarea lui din starea de arest preventiv.

Continuând acțiunile sale Scoarță Petru în perioada 21.07.2017 - 03.08.2017

a pretins de la Lazari Ionela și Lazari Pentru mijloace financiare în sumă de

10000 Euro, echivalentul a 211276 lei RM conform cursului valutar stabilit de

Banca Națională a RM la acel moment, ce constituie proporții deosebit de mari,

pentru ca să influențeze persoanele publice din cadrul Inspectoratului de Poliție

Buiucani și persoanele cu demnitate publică din cadrul Procuraturii Chișinău,

oficiul Buiucani, să adopte o hotărâre favorabilă în privința lui Lazari Alexandru

în cadrul cauzei penale pornite în privința lui.

Scoarță Petru, solicitând admiterea recursului și casarea parțială a sentinței

Judecătoriei mun. Chișinău, sediul Buiucani din 16.11.2017, rejudecarea cauzei,

aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege inculpatului

Scoarță Petru pentru fapta comisă și anume amenda în mărime minimă potrivit

prevederilor art. art. 79, 63 alin. (3) Cod penal.

În argumentarea recursului depus, avocatul Căuș Miroslav a invocat

următoarele:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea aplicării pedepsei;

- în cadrul judecării cauzei apărarea a făcut aluzie la un șir de circumstanțe

atenuante care ar fi acordat posibilitatea inculpatului de a-i fi fost stabilită o

pedeapsă mai blândă decât cea aplicată, și anume Scoarță Petru și-a recunoscut

vinovăția în săvârșirea faptelor incriminate, s-a căit sincer, se caracterizează

pozitiv la locul de trai și de muncă, a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției,

are la întreținere un copil minor, colaborarea activă cu organul de urmărire

penală;

- toate cele precizate împreună cu alte circumstanțe pe care apărarea ține

neapărat să le menționeze sunt propice aplicării unei pedeapse mai blânde

învinuitului, dânsul fiind unicul întreținător al familiei, se caracterizează din

punct de vedere pozitiv, având un comportament profesional și aptitudini

practice, de asemenea se bucură de respect în societate, iar lipsirea de libertate a

acesteia nu doar că este irațională și neîntemeiată, dar ar provoca agravarea

situației mai multor persoane;

2

- acestea fiind spuse, consideră că instanța trebuia să ia neapărat în

considerație tot cumulul de circumstanțe indicate si să-i stabilească lui Scoarță

Petru o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege prin aplicarea

prevederilor art. 79, 63 alin. (3) Cod penal și anume amenda în mărime minimă

și anume în mărime de 500 u.c.

3.1. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs procurorul în

Procuratura Anticorupție, Galeru Vitalie, solicitând examinarea prezentului

recurs, admiterea lui, casarea sentinței din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, în partea ce ține de aplicarea pedepsei. A recunoaște

pe inculpatul Scoarță Petru vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute în art.

326 alin. (1) din Codul penal și a-i aplica o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 3 ani cu executarea acestei pedepse în penitenciar de tip

semiînchis. A trece gratuit în proprietatea statului de la Scoarță Petru,

contravaloarea mijloacelor financiare în sumă de 3 500 Euro echivalent a 73 402,

35 lei, care au constituit obiectul material de infracțiuni, primite de către acesta

de la Lazari Ionela si Lazari Petru. A dispune păstrarea corpurilor delicte.

În argumentarea recursului depus, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- pedeapsa aplicată este prea blândă;

- consideră că pedeapsa stabilită de instanță nu este în măsură să asigure

scopurile instituției pedepsei penale;

- în acest sens, acuzarea remarcă că deși inculpatul și-a recunoscut vina

comiterea infracțiunii incriminate și a solicitat examinarea procesului penal

conform procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției, acuzarea consideră

că în rezultat aplicării față de acesta a unei pedepse sub formă de amendă, nu

este în măsură de corecta și a reeduca condamnatul și nu poate fi realizată și

restabilită echitatea socială;

- pedeapsa aplicată, nu poate asigura scopul preventiv, reieșind din faptul că

este una prea blândă;

- acuzarea consideră că stabilirea pedepsei solicitate în discurs, este în

măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei penale atât din partea ce ține

de prevenirea fenomenului infracțional, cât și în partea ce ține de combaterea

acestuia.

2019, a fost respins recursul avocatului Căuș Miroslav în numele inculpatului

Scoarță Petru, admis recursul procurorului, casată parțial sentința în partea

individualizării pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care lui Scoarță Petru recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (1) Cod penal i s-a stabilit pedeapsa închisorii pe un termen de 2 ani

și 6 luni, în penitenciar de tip semiînchis.

3

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Totodată, privitor la stabilirea pedepsei penale, instanța de recurs a conchis

că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, incorect a aplicat

prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a

ținut cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al

faptei săvârșite reflectat de împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a

inculpatului în cadrul procesului penal, dar și personalitatea acestuia.

Instanța de recurs a reținut ca întemeiat argumentul acuzatorului de stat

potrivit căruia, aplicarea față de inculpat a unei pedepse sub formă de amendă,

nu este în măsură de a corecta și a reeduca condamnatul și nu poate fi realizată și

restabilită echitatea socială, pedeapsa aplicată, nu poate asigura scopul

preventiv, reieșind din faptul că este una prea blândă.

La stabilirea pedepsei s-a constatat că, lipsesc circumstanțe agravante în

temeiul art. 77 Cod penal, iar în calitate de circumstanțe atenuante în temeiul art.

76 Cod penal, instanța de recurs a reținut: comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave și căința sinceră.

Din aceste considerente si ținând cont de circumstanțele comiterii

infracțiunii, personalitatea inculpatului, care nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, anterior nu a fost judecat, de lipsa circumstanțelor

agravante și prezența circumstanțelor atenuante, de faptul că inculpatul este

pensionar MAI, a activat în domeniu, persoanele de la care a pretins și acceptat

suma de bani au avut încredere în acesta având în vedere că este un fost

colaborator al MAI, faptele sale afectând imaginea instituțiilor statale și

organelor de ocrotire o normelor de drept, instanța de recurs consideră că

scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii noii infracțiuni, poate fi realizat doar cu izolarea

inculpatului de societate, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe

un termen de 2 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Instanța de recurs a reținut că, sancțiunea pentru infracțiunea de la art. 326

alin. (1) Cod penal, prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la

2000 la 3000 unități convenționale sau cu închisoare de până la 5 ani, astfel,

ținând cont de prevederile art. 80 Cod penal, instanța de recurs consideră

4

necesar de a aplica pedeapsa penală sus menționată, stabilind cuantumul

prevăzut de sancțiunea normei penale incriminate, pedeapsă care se încadrează

în noile limite stabilite prin reducerea cu o treime din maximul prevăzut de

sancțiune.

Astfel, nu poate fi reținut ca întemeiat argumentul avocatului în interesele

inculpatului potrivit căruia, prima instanța trebuia să ia neapărat în considerație

tot cumulul de circumstanțe indicate si să-i stabilească lui Scoarță Petru o

pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege prin aplicarea prevederilor art.

79, 63 alin. (3) Cod penal și anume amenda în mărime minimă și anume în

mărime de 500 u.c.

Or, ținând cont de caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

motivul și scopul comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatului, condițiile de

viață ale familiei acestuia, influența pedepsei stabilite asupra corectării

vinovatului, instanța de recurs a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc doar cu stabilirea unei pedepsei sub formă de

închisoare.

Mai mult, pornind de la prevederile art. 79 alin. (1) Codului penal, ținând

cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele

faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul

și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial

gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a

participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de

legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul

persoanei care a săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu

au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională. (11) Poate fi considerată excepțională atât o

circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de

situațiile menționate la alin.(1).

Instanța de recurs a considerat că, circumstanțele menționate de către

apărare, nu pot fi apreciate ca fiind circumstanțe excepționale ce ar justifica

aplicarea sub limita minimă a pedepsei prevăzute de sancțiunea articolului

incriminat.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească, astfel de împrejurări care

5

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate — I, II (persoana cu dezabilități

severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de

importanță majoră).

Instanța de recurs a ținut să menționeze, că infracțiunile prevăzute la art.

326 Cod penal prezintă o amenințare tot mai gravă pentru preeminența

dreptului, democrație și drepturile omului, subminând principiile bunei

administrări, echității și justiției sociale, denaturând concurența, împiedicând

dezvoltarea economică și periclitând stabilitatea instituțiilor democratice și

temelia morală a societății.

avocatul Postolachi Nicolae în numele condamnatului Scoarță Petru, care solicită

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău și a sentinței, cu

remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- instanțele în mod incorect au examinat prezenta cauză în procedura

acordului de recunoaștere a vinovăției, deoarece din declarațiile condamnatului

rezultă că, de fapt, dânsul nu și-ar fi recunoscut vinovăția;

- banii pe care i-a primit Scoarță Petru nici nu au fost destinați și nici nu au

făcut obiectul unei intervenții sau colaborării ascunse dintre acesta cu

persoanele cu funcții de răspundere din cadrul IP Buiucani. Iar persoanele din

cadrul IP Buiucani nici nu sunt în cunoștință despre careva sume de bani

planificate a servi drept modalitate pentru a schimba măsura preventivă lui

Lazări Alexandru.

recursului în anulare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în

care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În dispoziția art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror

cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul

acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în

6

textul recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

În speța supusă judecării, din conținutul recursului declarat, se constată că

autorul acestuia solicită casarea deciziei instanței de recurs ordinar adoptată la

caz și dispunerea rejudecarii cauzei în instanța de apel, deoarece consideră, că

instanțele în mod incorect au examinat prezenta cauză în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției, deoarece din declarațiile condamnatului rezultă că, de

fapt, dânsul nu și-ar fi recunoscut vinovăția și în cele din urmă neinvocând nici

un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează, că prevederile alin. (1) art. 453 Cod de

procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a

recursului în anulare și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs

în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în

cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alineatul

(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se

întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

În același context, instanța de recurs în anulare specifică, că hotărârea

judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția

cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

În conformitate cu art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și

de alte legi naționale.

Raportând normele citate la textul recursului declarat, se constată că

recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru

dispunerea rejudecarii cauzei în instanța de apel sau un viciu fundamental, cu

indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi

esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor

respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse

7

ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire argumentarea

ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Deci, se constată că autorul recursului în anulare nu a respectat cerințele

legale și a neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală -

cea mai esențială cerință față de recurs, neinvocând concret unul din temeiurile

prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și

argumentarea din punct de vedere nu al stării de fapt, ci al problemei de drept, ce

este incidentă cauzei și dacă aceasta are importanță pentru jurisprudență.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că recursul în anulare declarat de către

apărătorul condamnatului, este motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea

de apreciere a vinovăției de către instanța de recurs ordinar, fapt ce nu constituie

temei pentru recurs în anulare, în sensul dispoziției stipulate la art. 453 Cod de

procedură penală. Astfel, recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut

prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs în anulare nu este

competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, ce le-ar justifica sub acest aspect, întrucât,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal remarcă acel fapt, că competența de rejudecare a

hotărârilor judecătorești irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile

de drept, și nu pentru o revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a

modului de administrare a probelor și reaprecierea acestora la etapa recursului

în anulare, după cum solicită recurentul, nu se încadrează în art. 453 Cod de

procedură penală.

În temeiul celor expuse și ținând cont de faptul că recurentul a formulat

recursul în anulare cu încălcarea prevederilor art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de

procedură penală, se va impune inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Postolachi

Nicolae în numele condamantului Scoarță Petru, împotriva deciziei Colegiului

8

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2019, deoarece nu îndeplinește

cerințele de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

9