1re-95/2019 — art. 264/1 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 27 februarie 2019, pronunțată în baza prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, Golubei Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 200 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani. S-a dispus încasarea de la Golubei Iurie în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 17.80 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat, că Golubei Iurie, la data 1 de 09.01.2018, în jurul orei 12.51, deținând permis de conducere de categoria „B” conducea automobilul de model „Nissan Primera” cu numărul de înmatriculare xxxx deplasându-se pe str. Independenței satul Abaclia r-nul Basarabeasca, unde a stopat de colaboratorii de poliție, care în momentul verificării actelor și discuției, le-au apărut suspecții că cet. Golubei Iurie este în stare de ebrietate alcoolică, după ce ultimul a fost testat la întrebuințarea băuturilor alcoolice cu aparatul ”Drager 6810”, conform rezultatelor efectuării procedurii de testare alcoolscopică, a fost stabilită la Golubei Iurie concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,46 mg/l. Potrivit pct.4 a Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009 și art.13412 Cod penal, concentrația de alcool constatată la conducătorul Golubei Iurie urmează a fi considerată – stare de ebrietate cu grad avansat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi: conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Nefiind de acord cu sentința primei instanțe, inculpatul a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, din motiv că fapta comisă nu întrunește elementele infracțiunii, indicând că, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă vinovăția lui în săvârșirea faptei imputate. Astfel, a invocat că, la materialele dosarului și în instanța de judecată, a prezentat certificate precum că este unicul întreținător al fratelui său și, care suferă de o boală incurabilă, fiindu-i atribuit gradul de invaliditate I, fără termen, iar aceasta presupune frecvent deplasări cu transportul la medici, farmacie, cumpărături. Datorita diagnozei, el nu poate rămâne de unul singur în casă, pentru că poate face acțiuni periculoase inclusiv pentru el. Deținerea permisului de conducere este o necesitate stringentă mai mult pentru el, care este bolnav de autism și asta nu ne permite să se deplaseze în transport public, din aceste considerente, a rugat instanța să ia în vederea faptul dat și a solicitat să fie aplicată în privința sa prevederile art.79 Cod penal și, să nu-i fie aplicată pedeapsa complimentară - privarea de a conduce mijloace de transport. Consideră că, instanța era obligată să motiveze, care sunt acele argumente că această prevedere nu poate fi aplicată. Mai mult, nejustificat a menționat că, în cazul său nu au fost stabilite circumstanțe atenuante excepționale, indicând și faptul că nu a recunoscut vina. Constatare total greșită atâta timp cât el, atât la fața locului, precum și în instanța de judecată a recunoscut faptul că cu o zi înainte a consumat 4 pahare de vin. La stabilirea pedepsei prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.79 Cod penal, aplicând o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile legii penale, ceea ce echivalează cu o eroare de drept.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 iunie 2019, recursul declarat a fost respins, cu menținerea sentinței fără modificări. 2

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a reținut că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției lui Iu. Golubei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal. Totodată, instanța de recurs a remarcat, că în cadrul instanței de fond, inculpatul Golubei Iurie prin înscris autentic, a solicitat examinarea cauzei în ordinea procedurii stabilite de art.3641 Cod procedură de penală, prin care a recunoscut vina în cele incriminate. În contextul evaluării activității instanței de fond cu privire la aprecierea probelor administrate în cauză, instanța de recurs a reliefat că, nu există temei pentru a da o nouă apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile cuprinse în sentința, fiind motivate temeinic și legal, sub aspectul că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal. Instanța de recurs a verificat legalitatea pedepsei aplicate inculpatului Golubei Iurie, și a conchis că, prima instanță, a acordat deplină eficientă prevederilor din art.art.7, 61, 64 și 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, legală și proporțională cu fapta comisă, care în opinia instanței de recurs va atinge scopul pedepsei penale. La fel instanța a stabilit că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.79 Cod penal, deoarece nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale iar faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, se căiește de cele comise, iar permisul de conducere este o necesitate pentru a efectua deplasări cu automobilul la medici, farmacie și cumpărături nu pot fi considerate ca fiind circumstanțe excepționale, după cum indică recurentul, acestea fiind niște circumstanțe atenuante obișnuite, și instanța de fond a ținut cont de ele la individualizarea pedepsei. În concluzie instanța de recurs a conchis că, pedeapsa stabilită lui Golubei Iurie este legală și întemeiată, proporțională atât faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond.

Împotriva hotărârilor judecătorești a declarat recurs în anulare condamnatul, care a solicitat casarea acestora și dispunerea rejudecării cauzei, invocând aceleași motive, care au fost expuse în cererea de recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul 3 recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.453 Cod de procedură penală. În speță, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că, recurentul solicită casarea hotărârilor de condamnare adoptate în privința sa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(1) Cod penal, deoarece sunt ilegale, însă nu a invocat nici un temei din cele prevăzute de art.453 Cod de procedură penală. Colegiul penal menționează că, dispoziția art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și anume. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin.(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art.6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Colegiul penal reține faptul că, criticile formulate de către recurent în recursul în anulare declarat, au format obiect de examinare la judecarea cauzei penale în instanța de fond, care, ulterior au fost verificate de către instanța de recurs, asupra cărora aceasta s-a expus printr-o hotărâre motivată și argumentată, inclusiv asupra tuturor capetelor de cerere invocate de recurent. Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul penal conchide că, recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința lui, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se integral argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens. Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul în anulare al recurentului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin.(1) art.453 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art.art.456, art.432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : 4 Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Golubei Iurie xxxx împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 iunie 2019, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 decembrie 2019. Președinte Vladimir Timofti Judecători Anatolie Țurcan Elena Cobzac 5