1ra-1252/2019 — art. 217 alin. 2, 217 alin. 4, lit. b, 290 alin. 1 CP

1ra-1252/2019 — art. 217 alin. 2, 217 alin. 4, lit. b, 290 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1252/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar a Curții de Apel Comrat din

12 februarie 2019, în cauza penală în privința lui

Zaharov Alexei xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.12.2017-30.11.2018;

Instanța de apel: 03.01.2019-12.02.2019;

Instanța de recurs: 20.05.2019-13.11.2019.

A C O N S T A T A T:

30 noiembrie 2018, pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Zaharov Alexei a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 217 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 90 (nouăzeci) ore;

- art. 290 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 140 (una sută patruzeci)

ore;

- art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la pedeapsa sub formă de închisoare

pe termen de 2 (doi) ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și

pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau a exercita o anumită activitate legate de administrarea,

eliberarea și realizarea preparatelor medicamentoase pe termen de 3 (trei)

ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată condiționat pentru o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

1

În baza art. 84 alin. (1) și art. 87 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost

aplicată pedeapsa definitivă de 2 (doi) ani și 55 (cincizeci și cinci) zile

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu

suspendarea condiționată pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani și cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate legată de administrarea, eliberarea, realizarea preparatelor

medicamentoase pe un termen de 3 (trei) ani.

Potrivit sentinței, cererea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a sumei de 8190 lei, a fost respinsă.

Zaharov Alexei, a păstrat la domiciliul său situat în xxxxx, mase vegetale

uscate și grosier mărunțite și masă vegetală uscată și mărunțită de culoare

verde-cafenie, în cantitate totală de 131,791 g care, la data de 01 septembrie

2017, în cadrul percheziției la domiciliu efectuate de către colaboratorii

Inspectoratului de Poliție Leova au fost depistate și ridicate.

Tot el, pe parcursul anului 2017, pe terenul agricol situat în apropierea

or. Iargara, ce aparține lui, a cultivat 302 plante de canabis (cânepă), care

conțin componentul stupefiant tetrahidrocannabinol, care se atribuie la

substanțele stupefiante, iar la 01 septembrie 2017, în cadrul percheziției

efectuate de către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Leova au fost

depistate și ridicate.

Tot el, a păstrat la domiciliul său o grenadă defensivă de model „F-1”,

care la 01 septembrie 2017, în cadrul percheziției la domiciliu efectuate de

către colaboratorii Inspectoratului de Poliție Leova a fost depistată și ridicată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin. (2), art. 217

alin. (4) lit. b) și art. 290 alin. (1) Cod penal.

partea ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să se

încaseze suma de 8190 lei, din contul inculpatului în beneficiul statului, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului, procurorul, bazându-se pe prevederile art. art.

227 alin. (1)-(4), art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală a menționat că

sentința este neîntemeiată în partea ce ține de respingerea cererii de a încasa

de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor.

La etapa urmăririi penale organul de urmărire penală, în conformitate

cu prevederile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, a dispus efectuarea

expertizelor judiciare în vederea administrării probatoriului pentru a stabili

adevărul și circumstanțele cazului, și anume: raportul de expertiză

nr. 34/12/3/2-R-297 din 11 septembrie 2017, în sumă de 1680 lei; raportul

de expertiză nr. 34/12/3-R-292 din 07 septembrie 2017, în sumă de 1680 lei;

raportul de expertiză nr. 34/12/3-R-293 din 07 septembrie 2017, în sumă de

2

1680 lei; raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-5571 din 07 noiembrie 2017, în

sumă de 3150 lei.

Consideră procurorul că anume expertizele au servit drept probe

concludente și pertinente pentru recunoașterea inculpatului vinovat de

comiterea infracțiunilor imputate, iar la materialele cauzei au fost anexate

actele respective, ce confirmă cheltuielile judiciare suportate de stat la

efectuarea expertizelor judiciare.

12 februarie 2019 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de apel și

menținută fără modificări sentința primei instanțe.

4.1. Respingând apelul, instanța de judecată a constatat că prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind respingerea cererii

procurorului.

Instanța de apel, bazându-se pe prevederile art. 75 alin. (3) și (7) din

Legea cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, art. art.

227 alin. (1)–(3), 229 alin. (1)–(3) Cod de procedură penală, a menționat că

instanța de fond întemeiat a argumentat refuzul privind încasarea

cheltuielilor judiciare de la inculpat, deoarece la momentul săvârșirii

infracțiunii și suportării cheltuielilor judiciare, legate cu efectuarea

expertizelor menționate, au fost în vigoare prevederile art. 143 alin. (2) Cod

de procedură penală, în conformitate cu care plata expertizelor judiciare

efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Instanța de apel a notat, că la soluționarea chestiunii privind

repartizarea cheltuielilor judiciare, instanța de judecată este în drept, dar nu

este obligată, reieșind din starea materială la emiterea sentinței de

condamnare, să-l oblige pe condamnat de a recupera cheltuielile judiciare

suportate.

Mai mult, instanța de apel a făcut referire la principiul umanismului,

referindu-se la starea materială a inculpatului, menționând că suma de 8190

lei nu poate fi încasată din contul inculpatului, fiind constatat că el nu este

angajat în câmpul muncii, nu are un venit permanent sau careva bunuri.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

acesteia și adoptarea unei noi hotărâri, prin care să se încaseze de la inculpat

în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 8190 lei.

În argumentarea recursului, invocând prevederile art. art. 227 alin. (1),

(3), art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, procurorul a menționat că

soluția instanței de apel privind respingerea solicitării de a încasa din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare contravine normelor procesual penale în

vigoare.

Consideră procurorul că legislația procesual penală nu stipulează careva

restricții de suportare a cheltuielilor judiciare de către inculpat legate de

starea materială a acestuia, motiv din care, urma să oblige inculpatul să

3

recupereze cheltuielile judiciare suportate din contul statului.

Astfel, procurorul invocă că instanța de apel nu a îndeplinit cerințele

legale stipulate în prevederile art. art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală,

nu a indicat temeiurile care au dus la respingerea apelului declarat de

acuzatorul de stat, iar acesta constituie temei de drept pentru declararea

recursului ordinar în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

deoarece hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să

fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur

considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins

apelul acuzatorului de stat prin care acesta a solicitat casarea sentinței în

partea prin care a fost respinsă cerința cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de

8190 lei.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide,

că instanța de apel judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând

corect la concluzia menținerii sentinței în partea prin care prima instanță a

dispus respingerea ca neîntemeiată a solicitării procurorului privind

4

încasarea în beneficiul statului din contul inculpatului a sumei de 8190 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că

cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru

păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite

pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul

de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură

cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de

legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate

următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată,

partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști,

reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost

deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea

organului de urmărire penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt

obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care

partea vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul,

traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la

citarea organului de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și

specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le

aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4)

Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul

unei însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că

instanța de apel corect a reținut, că rapoartele de expertiză efectuate pe cauză

au fost dispuse prin ordonanțele organului de urmărire penală, în vederea

stabilirii ce fel de substanțe reprezintă semințele și masa de culoare verde

depistată în urma perchezițiilor, dacă acestea conțin sau nu compuși narcotici

sau psihotropi și la ce categorie de substanțe se atribuie, precum și cantitatea

5

acestora. De asemenea s-a dispus și expertizarea cartușelor depistate în urma

perchezițiilor, în vederea stabilirii tipului și modelului care aparțin și pentru

ce arme sunt destinate.

Conform art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală, părțile, din inițiativă

proprie și pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de

urmărire penală, al procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze

instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o

cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea

circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea

intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau

instanța de judecată este obligată să remită instituției publice de expertiză

judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării

expertizei judiciare.

Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părților se prezintă

de către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanței de

judecată, se anexează la materialele cauzei penale și urmează a fi apreciat în

coroborare cu alte probe.

Raportând prevederile legale citate la circumstanțele speței, Colegiul

penal conchide că cheltuielile invocate în speță sunt puse pe seama statului

prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se

compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei

infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către

organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea

urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Urmează a fi menționat și faptul, că prin Legea nr. 316 din

22 decembrie 2017 (publicată în Monitorul Oficial nr. 40-108 din 09 februarie

2018), alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală a fost abrogat, prin ce se

atestă intenția legiuitorului de a pune cheltuielile judiciare în sarcina

inculpatului, însă în speță această prevedere legală nu este incidentă,

deoarece infracțiunile imputate inculpatului au fost săvârșite și expertizele au

fost înfăptuite până la introducerea acestor modificări.

Așadar, instanța de recurs atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut,

că cheltuielile invocate în speță urmează a fi suportate de către organul de

urmărire penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea

probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura

de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar

cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru stabilirea categoriei

substanțelor depistate în urma perchezițiilor, dacă acestea conțin sau nu

compuși narcotici sau psihotropi și la ce categorie de substanțe se atribuie,

precum și cantitatea acestora, sau în vederea stabilirii tipului și modelului

cartușelor și pentru ce arme sunt destinate, reprezintă cheltuieli evidente și

necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind

săvârșirea infracțiunii.

6

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de

către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art.

414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către

recurent prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a

fost constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este

legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei

Colegiului judiciar a Curții de Apel Comrat din 12 februarie 2019, în cauza

penală în privința lui xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7