1ra-2081/2019 — art. 145 alin. 2 lit. a CP

1ra-2081/2019 — art. 145 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2081/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Brînză Alexei în numele inculpatului și de către inculpatul Zaru

Alexei, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești sediul Ialoveni

din 06 martie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Zaru Alexei xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.10.2017 - 06.03.2018;

Instanță de apel: 21.05.2018 - 16.10.2018;

Instanță de recurs: 17.09.2019 - 13.11.2019.

Zaru Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(2) lit. a)

Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Samoil-Castraveț

Irina a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul lui Zaru Alexei în

beneficiul succesorului părții vătămate, Samoil-Castraveț Irina prejudiciul material

în sumă de 6 628 lei, prejudiciul moral în sumă de 300 000 lei și o despăgubire

lunară pentru întreținerea copiilor minori xxxxx și xxxxx, în sumă de 750 lei lunar

pentru fiecare copil, începând cu data decesului întreținătorului Castraveț Serghei –

12.08.2017 și până la atingerea majoratului de către fiecare copil. În rest acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

august 2017, în jurul orelor 22:00, Zaru Alexei, fiind stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în curtea gospodăriei cet. Castraveț Serghei din xxxxx, urmând cu

premeditare scopul lipsirii intenționate de viață a lui Castraveț Serghei, fiind în

relații dușmănoase cu ultimul, rezultat al unei cerți între cei doi, la urmat pe

Castraveț Serghei din curtea gospodăriei în bucătăria casei unde a inițiat un

conflict cu acesta care s-a transformat în bătaie și i-a aplicat multiple lovituri cu

pumnii în regiuni de importanță vitală, cap și în regiunea tâmplelor, cauzându-i

conform raportului de expertiză judiciară nr.113D/1556 din 28.09.2017, traumă

cranio-cerebrală închisă: hemoragii pericraniene de culoare roșii-închise temporal

pe stânga, hemoragii subarahoidiene la baza lobilor temporali și occipitali

1

bilateral, conținut hemoragic în ventriculii laterali, edem cerebral pronunțat,

hemoragii secundare în trunchiul cerebral, fracturi costale bilateral, cu hemoragii

unice, roș-închis în țesuturile moi adiacente, echimoze, excoriații, plăgi pe cap,

torace și membru superior stâng - leziunile corporale descrise mai sus au fost

produse prin acțiunea traumatică cu corp (uri) contondent(e) dur(e) sau la lovirea

de acesta(ea), posibil în timpul și circumstanțele indicate, au legătură cauzală

directă cu survenirea decesului, se califică ca vătămare corporală gravă.

Samoil-Castraveț Irina a contestat cu apel sentința solicitând casarea totală a

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Zaru Alexei să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, să fie

admisă acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Samoil-Castraveț

Irina cu încasarea din contul lui Zaru Alexei a prejudiciului material sub forma

datoriei existente în baza contractului de credit în mărime de 62 154,22 lei și a

mărimii despăgubirii lunare pentru întreținerea copiilor minori, xxxxx și xxxxx în

sumă de 3 000 lei lunar pentru ambii minori până la atingerea majoratului de către

fiecare copil.

În motivarea apelului a invocat că, prin acțiunile sale ilegale care au dus la

decesul lui Castraveț Serghei inculpatul Zaru Alexei a cauzat un prejudiciu

material enorm stării sănătății lui Samoil-Castraveț Irina, cât și copiilor săi minori,

astfel acutizând bolile sale, creându-i familiei Castraveț lipsuri enorme de minimul

necesar pentru existență.

În suma prejudiciului material urmează a fi incluse cheltuielile de

înmormântare care sigur au fost cu mult mai mari nefiind păstrate bonurile

respective, or, la acel moment Samoil-Castraveț Irina nu urmărea interesul

colectării bonurilor de plată. Conform bonurilor de plată pentru înmormântare s-a

cheltuit 6 628 lei. De asemenea, au fost suportate cheltuieli pentru mesele de

pomenire.

Deci, reieșind din faptul că după omorul soțului său Samoil-Castraveț Irina a

rămas unicul întreținător al copiilor săi fiind solicitată de la prima instanță

încasarea unei despăgubire lunară în mărime de 3 000 lei până la atingerea

majoratului de către copii minori care au rămas doar la întreținerea lui Samoil-

Castraveț Irina. Suma de numai 750 lei lunar pentru fiecare copil, este o sumă

mult prea mică care nu acoperă acel minim necesar pentru întreținerea copiilor.

La fel, avocatul a indicat că, în vederea soluționării problemelor financiare

soții Castraveț au contractat un credit de la bancă la data de 15.10.2015, termenul

final de rambursare fiind 12.10.2020, în mărime de 73 000 lei. Conform

reclamației parvenite la data de 06.11.2017, datoria debitorului constituie suma de

62 154,22 lei. Sursele de venit obținute de Castraveț Serghei erau îndreptate în

vederea achitării creditului bancar. Astfel, suma restantă de asemenea urmează a fi

pusă pe seama inculpatului Zaru Alexei, or, prin acțiunile sale ilegale a lipsit de

viață pe Castraveț Serghei, însă în această parte instanța de judecată a respins

pretenția fără a o motiva.

Cât privește prejudiciul moral, Samoil-Castraveț Irina a suportat și suportă o

stare de stres și frustrare enormă cauzată de acțiunile infracționale ale inculpatului.

Astfel, aceste ilegalități cu caracter sălbatic comise de inculpatul Zaru

2

Alexei denotă faptul că din simpla sa dorință fiind în stare de ebrietate, a lipsit

persona de viață, știind cu certitudine ca are la întreținere sa doi copii minori,

însăși recuperarea prejudiciului moral nu va acoperi aceea stare de frica și frustrare

și clipe îngrozitoare pe care le-a avut de suportat Samoil-Castraveț Irina prin

omorul soțului său de către inculpat. Atât Samoil-Castraveț Irina, cât și copii săi

minori sunt foarte indignați de faptul că după săvârșirea infracțiunii inculpatul nici

nu a încercat să își ceara scuze pentru fapta săvârșită și nu au încercat în nici un fel

să repare prejudiciul cauzat.

Prin urmare, se impune necesitatea admiterii integrale a acțiunii civile

înaintată de Samoil-Castraveț Irina.

3.1. Avocatul Lepădatu Tatiana în numele inculpatului a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza art.149 alin.(1) Cod penal și

micșorarea cuantumul prejudiciului moral.

3.2. Ulterior, avocatul Brînza Alexei în numele inculpatului a înaintat

cerere de apel suplimentară prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate

art.151 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse în temeiul art.79 Cod penal,

sub formă de închisoare la limita minimă prevăzută de această normă, cu

diminuarea cuantumului prejudiciului moral până la suma de 200 000 lei.

În motivarea apelului a invocat că, din declarațiile inculpatului, succesorului

părții vătămate Samoil-Castraveț Irina, martorilor Istrati Nadejda, Șevcenco

Svetlana, Zaru Oxana și Barac Gabriel, raportul de expertiză medico-legală

nr.113D/1556 din 28.09.201, rezultă că, încăierarea inculpatului cu victima a

constituit cearta de la câinele din ogradă, care a apărut spontan, unde inculpatul i-a

aplicat câteva lovituri doar cu pumnul în regiunea capului și alte părți ale corpului,

fiind astfel evident că aceste lovituri nu au pricinuit direct decesul lui Castraveț

Serghei, căci el s-a lovit cu capul fie de un corp contondent dur, cum ar fi în cazul

dat podeaua sau caloriferul, ori fereastra din bucătărie, de la care și s-a produs

trauma craniu-cerebrală închisă, care peste scurt timp a pricinuit decesul acestuia,

care de altfel conform tuturor probelor cercetate nu era conform voinței

inculpatului și nici acesta nu a prevăzut consecința respectivă.

Mai mult, odată ce inculpatul acorda primul ajutor medical victimei, este

evident că el nu dorea decesul acestuia, din care motiv acțiunile lui Zaru Alexei

necesită a fi calificate în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

În pct.4 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.11 din

24.12.2012, ,,Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracțiunile săvârșite prin omor”, se recomandă instanțelor de judecată ca astfel de

cazuri să fie recalificate în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

2018, au fost respinse ca nefondate apelurile, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, chiar dacă

inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii imputate, vinovăția

acestuia se dovedește integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile

succesorului părții vătămate Samoil-Castraveț Irina, martorilor Zaru Oxana,

3

Șevcenco Svetlana, Secrieru Ghenadie, Castraveț Ala, Barac Gabriel, Istrati

Nadejda și expertului Mihalaș Eduard.

Astfel, instanța de apel analizând declarațiile martorilor prin prisma

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenței și utilității lor le-a apreciat ca fiind utile, veridice, consecvente,

pertinente din care rezultă cu certitudine acțiunea cu premeditare a inculpatului în

comiterea omorului, acest fapt fiind confirmat în special, prin declarațiile

martorului Istrati Nadejda.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, culpa inculpatului

în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat mai este demonstrată și prin

sistemul de acte și documente acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale,

cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.08.2017 și planșele

fotografice (f.d.11-19); conținutul raportului de expertiză nr.113D/1556 din

28.09.2017 (f.d.46-47), care coroborează între ele, dar și cu declarațiile martorilor

și care atestă cu certitudine că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.145

alin.(2) lit. a) Cod penal, omorul intenționat comis cu premeditare.

În acest context, instanța de apel a respins argumentele apărătorului precum

că cauza încăierării inculpatului cu victima a constituit cearta de la câinele din

ogradă, care a apărut spontan și a generat o încăierare între ei, unde inculpatul i-a

aplicat câteva lovituri doar cu pumnul în regiunea capului și alte părți ale corpului,

fiind evident că aceste lovituri nu au pricinuit direct decesul lui Castraveț Serghei,

căci el s-a lovit cu capul fie de un corp contondent dur, cum ar fi în cazul dat

podeaua sau caloriferul, ori fereastra din bucătărie, de la care și s-a produs trauma

craniu-cerebrală închisă, care peste scurt timp a pricinuit decesul acestuia, care de

altfel, conform tuturor probelor cercetate, nu era conform voinței inculpatului,

acesta nici nu a prevăzut consecința respectivă și odată ce a acordat primul ajutor

medical victimei, este evident că el nu dorea decesul lui, din care motiv acțiunile

inculpatului necesită a fi calificate în baza art.151 alin.(4) Cod penal.

Instanța de apel a conchis că, culpa lui Zaru Alexei în comiterea infracțiunii

pentru care a fost condamnat, rezultă din declarațiile martorul Nadejda Istrati, care

fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești a declarat instanție că anume Zaru

Alexei a inițiat conflictul și i-a aplicat lui Castraveț Serghei mai multe lovituri cu

pumnul în față. Mai mult, inculpatul a continuat să-l lovească în regiunea capului

chiar și după ce victima a căzut la podea apăsându-l cu genunchiul în piept.

Castraveț Serghei nici măcar nu l-a lovit pe Zaru Alexei, ci doar l-a împins

încercând să se apere.

La fel, instanța de apel a reținut că, intenția săvârșirii omorului rezultă și din

caracterul și localizarea leziunilor corporale depistate la Castraveț Serghei în

rezultatul efectuării expertize medico-legale. Iar expertul fiind audiat în cadrul

cercetării judecătorești a confirmat că Castraveț Serghei a decedat în urma traumei

craniu-cerebrale închise. Provocarea leziunilor corporale de la o simplă cădere este

puțin probabilă având în vedere caracterul leziunilor corporale interne și externe

depistate la Castraveț Serghei precum și multitudinea lor în diferite regiuni. La fel,

martorii acuzării au declarat instanție că, Zaru Alexei și Castraveț Serghei de o

perioadă îndelungată de timp se aflau în relații ostile, iar succesorul victimei a

declarat că Zaru Alexei a mai avut anterior conflicte cu Castraveț Serghei în timpul

4

cărora inculpatul l-a amenințat că o să-l omoare.

În acest sens, instanța de apel a notat că, probele menționate supra și

apreciate de instanța de fond, dar și de instanța de apel, exclud poziția apărării

precum că inculpatul nu a dorit survenirea decesului, ci din contra indică la faptul

că inculpatul prin aplicarea loviturilor în regiunea capului, ulterior prin apăsarea cu

genunchi pe corpul victimei, însoțită de aplicarea loviturilor în regiunea tâmplelor

indică indubitabil că inculpatul a dorit survenirea decesului.

În același context, instanța de apel a indicat că, faptul că faptul acordării

ajutorului medical victimei, nu poate combate acceptării de către acesta a decesului

victimei, or, aceste acțiuni de după aplicarea loviturilor au rezultat din stare psihică

a inculpatului, după comiterea faptei.

Mai mult, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apărării bazat

în exclusivitate pe pct.4 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.11 din

24.12.2012, ,,Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracțiunile săvârșite prin omor”, deoarece apărătorul a invocat hotărârea

menționată individual, fără a face trimitere la careva prevederi legale, or, asemenea

„recomandări/explicații” în mod individual nu pot sta la baza unei hotărâri

judecătorești, care urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a indicat că,

prima instanță a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.art.7, 16, 61, 75, 76,

77 Cod penal, și anume de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, că infracțiunea comisă de inculpate face parte din categoria infracțiunilor

excepțional de grave, de persoana celui vinovat, de rolul lui la săvârșirea

infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și întemeiat a

considerat că reeducarea și corectarea lui Zaru Alexei este posibilă doar cu izolarea

de societate, cu ispășirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 15 ani, în

penitenciar de tip închis.

4.3. Referitor la apelul declarat de avocatul Răcilă Vladimir în interesele

succesorului părții vătămate, Samoil-Castraveț Irina, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art.art.61 alin.(1), 219 alin.(1), 225 Cod de procedură penală și

art.art.1398, 1419 alin. 4) Cod civil, a notat că, prima instanță întemeiat a admis

parțial acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Samoil-Castraveț

Irina și a dispus încasarea din contul lui Zaru Alexei în beneficiul succesorului

părții vătămate a unei despăgubiri lunare pentru întreținerea copiilor minori xxxxx

și xxxxx, în mărime de 750 lei lunar, pentru fiecare copil, începând cu data

decesului întreținătorului Castraveț Serghei – 12.08.2017 și până la atingerea

majoratului de către fiecare copil.

La fel instanța întemeiat a dispus, încasarea din contul lui Zaru Alexei în

beneficiul succesorului părții vătămate, Samoil-Castraveț Irina a compensației

pentru prejudiciu moral cauzat în sumă de 300 000 lei.

În continuare, instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea

apelantului în partea încasării din contul inculpatului în beneficiul succesorului

părții vătămate a datoriei pentru creditul existent în mărime de 62 154,22 lei, or,

datoria în baza unui contract de credit nu este prevăzută de legiuitor la art.219

alin.(1) Cod de procedură penală, mai mult, această cerință nu are nici o tangență

5

cu săvârșirea acțiunii interzise de legea penală, iar datoria respectivă nu se exprimă

în cheltuieli pentru înmormântarea părții vătămate; plata sumelor de asigurare,

indemnizațiilor și pensiilor; executarea contractului de depozit al bunurilor, datoria

respectivă a început să producă raporturi juridice din momentul încheierii

contractului de credit cu banca, până ca inculpatul să comită fapta prejudiciabilă,

achitarea datoriei pentru contractul de credit nu poate fi pusă în sarcina

inculpatului, atâta timp cât acesta nu este parte la contractul respectiv, nu are pus în

sarcina sa nici o obligație aferentă contractului de credit, mai mult, izvorul acestei

datorii nu are tangență cu acțiunile lui Zaru Alexei.

În concluzie, instanța de apel a constatat că, careva abateri sau încălcări de

ordin procedural, de către prima instanță, pe parcursul examinării cauzei nu au fost

stabilite.

solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunile sale să fie recalificate potrivit art.151 Cod penal, cu aplicarea în

privința sa a unei pedepse mai blânde și schimbarea tipului de penitenciar, fiindcă

astfel va avea posibilitatea să lucreze pentru a restitui prejudiciul cauzat

succesorului părții vătămate, precum și a întreține cei doi copii ai săi.

5.1. Avocatul Brînză Alexei în numele inculpatului, în temeiul pct.12)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, a depus recurs suplimentar la recursul

inculpatului, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei și sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate în

baza art.151 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse în temeiul art.79 Cod

penal, sub formă de închisoare la limita minimă, cu diminuarea cuantumului

prejudiciului moral până la suma de 200 000 lei.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, din declarațiile inculpatului,

succesorului părții vătămate Samoil-Castraveț Irina, martorilor Istrati Nadejda,

Șevcenco Svetlana, Zaru Oxana, Barac Gabriel și rapoartelor de expertiză medico-

legală nr.113D/1556 din 28.09.201 și nr.3467 din 14.08.2017, rezultă că,

încăierarea inculpatului cu victima a constituit cearta de la câinele din ogradă, care

a apărut spontan, unde inculpatul i-a aplicat câteva lovituri doar cu pumnul în

regiunea capului și alte părți ale corpului, fiind astfel evident că aceste lovituri nu

au pricinuit direct decesul lui Castraveț Serghei, căci el s-a lovit cu capul fie de un

corp contondent dur, cum ar fi în cazul dat podeaua, fapt confirmat de unicul

martor care a văzut incidentul - Istrati Nadejda. La fel, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr.113D/1556 din 28.09.2017, se confirmă posibilitatea

pricinuirii traumei craniu-cerebrale închise prin lovirea de către victimă de un corp

contondent, care ulterior a pricinuit decesul victimei.

Astfel, având în vedere trauma craniu-cerebrală închisă pricinuită victimei

Castraveț Serghei, din cauza căruia acesta a decedat și care nu putea fi văzută, la

momentul conflictului dintre victimă și Zaru Alexei, este evident că inculpatul în

momentul conflictului nici nu a conștientizat și nici nu putea să conștientizeze

existența acestei traume, deci, Zaru Alexei în cadrul incidentului descris în

învinuire a manifestat doar intenție de cauzare a vătămărilor corporale lui Castraveț

Serghei, care peste aproximativ 1 oră 30 minute de la aplicarea loviturilor, a

decedat. Este de remarcat că Zaru Alexei imediat după ce a contenit aplicarea

6

loviturilor lui Castraveț Serghei, văzând că acesta a rămas în stare de inconștiență,

a acordat ajutor medical acestuia după posibilitate, până la sosirea ambulanței.

Anume această comportare a lui Zaru Alexei, exclude cu certitudine intenția

de a-l omorî cu premeditare pe Castraveț Serghei.

Mai mult, conform declarațiilor succesorului părții vătămate Samoil-

Castraveț Irina (f.d.42-45 vol. II), după ce conflictul violent dintre Zaru Alexei și

Castraveț Serghei a încetat, la sosirea ulterioară a ambulanței, Castraveț Serghei

avea puls, adică era viu și în timp ce medicii acordau ajutor medical, aplicându-i și

injecții, soțul a decedat. Astfel, chiar din această probă rezultă că, conflictul fiind

încetat, iar Castraveț Serghei fiind în viață, este evident că Zaru Alexei în aceste

circumstanțe a avut toată posibilitatea să aplice în continuare lovituri, dar nu a

făcut-o, ci dimpotrivă a acordat ajutor medical acestuia, ceea ce exclude intenția de

a-l omorî pe Castraveț Serghei.

Faptul că între Zaru Alexei și victima Castraveț Serghei a avut loc doar un

conflict violent de natura provocării de leziuni corporale reciproce se confirmă prin

raportul de expertiză medico-legală nr.113D/1556 din 28.09.2017 și prin raportul

de expertiză medico-legală nr.3467 din 14.08.2017.

În consecință, probele administrate în cadrul procesului penal confirmă doar

intenția lui Zaru Alexei în pricinuirea de leziuni corporale lui Castraveț Serghei, iar

având în vedere gravitatea leziunilor corporale indicate în raportul de expertiză

medico-legală sus indicat, este evident că acțiunile lui Zaru Alexei necesită a fi

calificate doar în baza art.151 alin.(4) Cod penal. Însă nici prima instanță, nici

instanța de apel, nu a dat o apreciere obiectivă acestor probe, motiv din care au dat

o încadrare juridică greșită a acțiunilor lui Zaru Alexei în baza art.145 alin.(2) lit.

a) Cod penal.

În continuare, recurentul a făcut trimitere la pct.5.1 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.11 din 24.12.2012, ,,Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor” și a indicat că, în

cadrul întregului proces penal nu a fost confirmat prin probele cercetate, existența

celor trei condiții indicate în acest punct, din care motiv acțiunile lui Zaru Alexei

au fost calificate incorect în baza art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Susține avocatul că, argumentul instanței de apel, referitor la faptul că

prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.11 din 24.12.2012, ,,Cu

privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite

prin omor”, nu sunt aplicabile cazului dat, este neîntemeiat, deoarece contravine

art.7 alin.(7) Cod de procedură penală.

În consecință instanța de fond a pronunțat sentința de condamnare a lui Zaru

Alexei în baza art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal, cu încălcarea prevederilor art.389

alin.(1) Cod de procedură penală.

Deci, nefiind probată vinovăția lui Zaru Alexei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal, fiind dată o încadrare juridică greșită

a acțiunilor sale infracționale și stabilită o pedeapsă disproporțională în raport cu

fapta comisă, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la o justiție efectivă și

principiului prezumției nevinovăției, prevăzute de art.6 alin.(1) și (2) din CțEDO.

În continuare, cu referire la latura civilă, în partea admiterii acțiunii civile cu

privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei din contul lui Zaru

7

Alexei în beneficiul lui Samoil-Castraveț Irina, apărarea este de părere că, sentința

în aceasta partea este ilegală, deoarece nu este motivată în acest sens și totodată

suma prejudiciului respectiv nu a fost probată.

pronunțat pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de

temeiuri legale, deoarece instanțele de fond , în strictă conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, au verificat și s-au pronunțat asupra fiecărei

probe din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

La fel, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de

apelanți și motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile, din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursului declarat de avocat, Colegiul penal

constată că titularul acestuia invocă temeiul de casare stipulat la pct.12) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, criticele recurenților se axează pe ideea că instanțele de fond nu au

intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat dispunând condamnarea lui Zaru Alexei în baza art.145 alin.(2) lit. a) Cod

penal deoarece acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în baza art.151 alin.(4)

Cod penal.

Însă, verificând alegațiile recurenților, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, or, la adoptarea soluției de respingere

a apelurilor și menținere a sentinței instanța de apel a respectat prevederile legale,

adoptând o soluție corectă și întemeiată.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția inculpatului, în

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța

de apel pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a

respins versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând concludent

prezența în acțiunile lui Zaru Alexei a elementelor infracțiunii prevăzute la art.145

alin.(2) lit. a) Cod penal și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune

prevăzută de art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

8

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanțele de fond, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și

reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în 12 cauza Albert vs România

din 16 februarie 2010, statuează că art.6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale

Pe lângă aceasta, recursul declarat de avocat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct.5.1. din prezenta decizie, este întemeiat și pe critica modului în

care instanțele de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art.art.6 pct.111), 27, 414 alin.(1), (2) Cod de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită

de orice temei legal.

Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul avocatului că,

argumentul instanței de apel, referitor la faptul că prevederile Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.11 din 24.12.2012, ,,Cu privire la practica judiciară în

cauzele penale referitoare la infracțiunile săvârșite prin omor”, nu sunt aplicabile

cazului dat, este neîntemeiat, deoarece contravine art.7 alin.(7) Cod de procedură

penală, or, instanța de apel a indicat că, apărătorul a invocat hotărârea menționată

individual, fără a face trimitere la careva prevederi legale, or, asemenea

„recomandări/explicații” în mod individual nu pot sta la baza unei hotărâri

judecătorești, care urmează a fi întemeiată exclusiv pe prevederile legale. Mai

mult, potrivit art.7 alin.(7) Cod de procedură penală, hotărârile explicative ale

Plenului Curții Supreme de Justiție în chestiunile privind aplicarea prevederilor

legale în practica judiciară au caracter de recomandare pentru organele de urmărire

penală și instanțele judecătorești.

În continuare, Colegiul penal ține să menționeze că, instanțele de fond

stabilind că fapta incriminată lui Zaru Alexei corect a fost încadrată de către

organul de în baza art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal, au stabilit inculpatului

pedeapsă penală sub formă de 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis, ținând cont de prevederile art.art.61, 75 Cod penal.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

9

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată tine cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiate

argumentele invocate de inculpat în cererea de recurs, or, pedeapsa este echitabilă

când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

Totodată, Colegiul penal respinge și argumentul inculpatului referitor la

schimbarea tipului de penitenciar, or, potrivit art.72 alin.(4) Cod penal, în

penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare

pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, iar potrivit art.16 alin.

(5) Cod penal infracțiunea prevăzută de art.145 alin.(2) lit. a) Cod penal, se califică

ca fiind deosebit de gravă.

În continuare, instanța de recurs respinge ca fiind nefondat argumentul

avocatului Brînză Alexei că, sentința în partea admiterii acțiunii civile cu privire la

încasarea prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei din contul lui Zaru Alexei în

beneficiul lui Samoil-Castraveț Irina, este ilegală, deoarece nu este motivată în

acest sens și totodată suma prejudiciului respectiv nu a fost probată, or, atât prima

instanță, cât și instanța de apel și-au motivat soluțiile în această parte. Mai mult, se

reține că, despăgubirile pentru prejudiciile morale se disting de cele pentru

prejudiciile materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de

instanța de judecată prin evaluare.

Totodată, se reține că motivele invocate în recursurile de pe rol, au constituit

deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct.4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și că fapta incriminată

inculpatului a fost încadrată juridic corect.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

10

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

8.În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Brînză

Alexei în numele inculpatului și de către inculpatul Zaru Alexei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 octombrie 2018, în cauza penală

în privința lui Zaru Alexei xxxxx, deoarece sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 12 decembrie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

11