1ra-1361/ 2019 — art. 27, 248 alin. 4 CP

1ra-1361/ 2019 — art. 27, 248 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1361/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Jelamschi Eugenia în numele inculpatei Seu Liudmila, împotriva sentinței

Judecătoriei Ungheni, sediul central din 06 februarie 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza

penală în privința lui

Seu Liudmila XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul de judecare:

prima instanță: 07.03.2018 – 06.02.2019

instanța de apel: 03.03.2019 – 09.04.2019

instanța de recurs ordinar: 31.05.2019 – 06.11.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Liudmila a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 248 alin. (4) Cod penal, fiind-ui stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, pentru femei.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În privința inculpatei Seu Liudmila, a fost aplicată măsura preventivă

obligarea de a nu părăsi localitate până la devenirea sentinței definitive și

irevocabile.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

cu intenție directă, având scopul trecerii peste frontiera vamală a Republicii

Moldova a valorilor culturale, prin ascundere în locuri special pregătite în

1

acest scop, acționând întru realizarea intențiilor sale infracționale, în

perioadă de timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire

penală a pregătit un colet cu dulciuri în care, sub o cutie, a camuflat o carte

de culoare vișinie cu un ornament auriu, cu inscripția „XXXXX”, despre

care știa cu certitudine că reprezintă valoare culturală și istorică. În

continuitatea acțiunilor sale infracționale și realizării scopului dorit, a

organizat scoaterea ilegală a acesteia de pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, la data XXXXX, s-a prezentat la sediul companiei de transport

„XXXXX” amplasat pe adresa mun. Chișinău, XXXXX, unde a transmis

coletul dat în vederea expedierii acestuia cu autocarul pe ruta Chișinău-

Paris, în Franța, fără a comunica transportatorului despre prezența cărții

religioase în colet.

În așa mod, cet. XXXXX, necunoscând despre prezența cărții

religioase în colet, la data de XXXXX., s-a prezentat cu autocarul de model

„XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX, în calitate de însoțitor, la

volanul căruia se afla cet. XXXXX a. n. XXXXX, în zona de control vamal a

postului vamal XXXXX la pista de control „ieșire autocare” din Republica

Moldova, unde în cadrul controlului vamal efectuat de către colaboratorii

vamali, în coletul cu nr XXXXX, care era însoțit de XXXXX, sub o cutie din

carton cu dulciuri, a fost depistată și ridicată cartea de culoare vișinie cu un

ornament auriu, cu inscripția „XXXXX”, care nu a fost declarată organului

vamal și care conform actului de expertiză nr XXXXX al Muzeului

Național de Istorie a Moldovei s-a constatat că, reprezintă un Liturghier

destinat bisericii romano-catolice, care reprezintă valoare culturală și

istorică, prețul estimativ al cărții fiind de 30 000 de lei MD.

Eugenia în interesele inculpatei Seu Liudmila, prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Seu Liudmila să fie

achitată din motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Jeleamschi Eugenia a

menționat că:

- acuzarea nu a dovedit că cartea de culoare vișinie cu un ornament

auriu, cu inscripția „XXXXX ", reprezintă valoare culturală, ori, instanța

corect a reținut că proba acuzării - actul de expertiză nr. XXXXX din

XXXXX, emis de Muzeul Național de Istorie a Moldovei este lovit de

nulitate absolută, deoarece a fost dobândit în calitate de probă până la

pornirea prezentului proces penal. La materialele cauzei penale lipsesc cu

desăvârșire alte probe, care ar indica la faptul că cartea de culoare vișinie

2

cu un ornament auriu, cu inscripția „XXXXX", ar reprezenta valoare

culturală sau are o vechime de peste 100 ani, mai mult ca atât ea nu face

parte din categoria inscripțiilor, monedelor sau ștampilelor imprimate, așa

cum indică Hotărârea Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 5

din 24.12.2010;

- instanța la pagina 7 din sentință, unde descrie fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, a indicat că obiectul infracțiunii a fost

depistat sub o cutie din carton cu dulciuri, însă, nu stabilește dacă aceasta a

fost tăinuită și care este modalitatea de tăinuire, reieșind din prevederile

pct. 6.2 al Hotărârii Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 5

din 24.12.2010. Ori, o cutie din carton în care au fost plasate mai mult

bunuri, inclusiv cartea de culoare vișinie cu un ornament auriu, cu

inscripția „XXXXX", pentru transportare din Republica Moldova în Franța,

nicidecum nu poate fi considerat ca tăinuire de control vamal, deoarece

angajații Serviciului Vamal au avut acces nemijlocit la această cutie, ultima

fiind prezentată la control la prima solicitare a acestora. Cu atât mai mult,

martorul XXXXX Victor (angajat al Serviciului Vamal), în cadrul ședinței de

judecată, la întrebările avocatului a declarat că, cutia de carton în care a fost

depistată cartea de culoare vișinie cu un ornament auriu, cu inscripția

„XXXXX" era amplasată la vedere, împreună cu alte bagaje, nu era tăinuită,

nu avea fiind dublu și era acces liber la aceasta, însă, instanța de judecată a

selectat și a indicat în sentință doar acele declarații ale martorului XXXXX

Victor, care i-au convenit ca să adopte o sentință de condamnare,

manifestându-se în favoarea acuzării;

- în acțiunile inculpatei Seu Liudmila, lipsește latura subiectivă sub

forma intenției directe, deoarece după cum a declarat aceasta în cadrul

ședinței de judecată, nu cunoștea că cartea de culoare vișinie cu un

ornament auriu, cu inscripția „XXXXX", reprezintă valoare culturală.

aprilie 2019, apelul a fost respins cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că inculpata Seu Liudmila a săvârșit infracțiunea imputată ei.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

3

Instanța de apel a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpata Seu Liudmila, nu echivalează cu achitarea acesteia devreme ce în

ședința de judecată au fost prezentate probe care indică incontestabil că

inculpata a comis infracțiunea imputată, iar argumentul apelantei precum

că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de

art.27, 248 alin.(4) Cod penal, adică dânsa, n-a acționat cu intenție directă,

n-a avut scopul trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a

valorilor culturale, prin ascundere în locuri special pregătite în acest scop,

n-a acționat întru realizarea intențiilor sale infracționale, în perioadă de

timp și circumstanțe necunoscute organului de urmărire penală n-a

pregătit un colet cu dulciuri în care, sub o cutie și n-a camuflat o carte de

culoare vișinie cu un ornament auriu, cu inscripția „XXXXX”, despre care

știa cu certitudine că reprezintă valoare culturală și istorică, nu o

dezvinovățesc de comiterea faptei imputate fiind o metodă de apărare în

scopul eschivării de la răspunderea pentru faptele comise. Fapta inculpatei

Seu Liudmila a fost demonstrată atât sub aspectul elementului material al

laturii obiective, cât și al laturii subiective, care în speță îmbracă forma

intenției directe și încadrează faptele acesteia în infracțiunea prevăzută la

art. 27, 248 alin. (4) Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective al infracțiunii prevăzute de art.27, 248

alin. (4) Cod penal, instanța de apel a apreciat că inculpata a dat dovadă de

intenție directă, fapt confirmat în ședința de judecată, prin materialele

cauzei, inclusiv declarațiile martorilor XXXXX Vadim și XXXXX Victor,

ceea ce relatează circumstanțele comiterii faptei de tentativă la contrabandă

a valorilor culturale.

Suportul probator examinat de instanța de apel, i-a permis a

concluziona indubitabil prezența în acțiunile inculpatei Seu Liudmila a

elementelor infracțiunii incriminate și vinovăția acesteia, dincolo de orice

dubiu rezonabil.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei Seu Liudmila de către

prima instanță, instanța de apel a menționat că aceasta este una legală,

instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de condițiile de viață ale acesteia precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

4

Totodată instanța de apel a considerat că prima instanță corect a

aplicat prevederile art. 106 Cod penal și a dispus confiscarea corpului

delict: o carte de culoare vișinie cu un ornament auriu, cu inscripția

„XXXXX”, care reprezintă obiectul infracțiunii.

fost atacată cu recurs ordinar la 21 mai 2019 de către avocatul Jelamschi

Eugenia în numele inculpatei Seu Liudmila, prin care, invocând în calitate

de temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) 16) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și dispunerea achitării inculpatei Seu Liudmila de sub

învinuirea înaintată, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, temei prevăzut la art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură

penală.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Jelamschi Eugenia a

menționat că:

- decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată;

- în speță nu există componența infracțiunii incriminate inculpatei,

deoarece lipsește obiectul material, latura obiectivă și latura subiectivă;

- la examinarea cauzei ambele instanțe au comis erori de fapt și de

drept pronunțând soluția fără respectarea prevederilor legale,

jurisprudenței CtEDO și a practicii stabilite;

- partea acuzării nu a demonstrat că obiectul infracțiunii reprezintă

valoare culturală;

- obiectul infracțiunii nu a fost tăinuit, fapt confirmat prin declarațiile

martorului XXXXX Victor, prin urmare lipsește latura obiectivă;

- partea acuzării nu a demonstrat că obiectul infracțiunii reprezintă o

valoare culturală, prin urmare lipsește și latura subiectivă;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Avocatul Jelamschi Eugenia, nefiind de acord cu hotărârea

adoptată a contestat-o în ordine de apel, criticând în bună parte prin

prisma faptului că în speță lipsește obiectul material al infracțiunii

prevăzute la art. 27, 248 alin. (4) Cod penal, care i-a fost incriminată lui Seu

Liudmila, temei descris detaliat în pct. 3.1. din apel și 4.1. din prezentul

recurs, însă, instanța de apel nu a examinat cele invocate de apărare si nu s-

a expus nicicum asupra acestui aspect;

- instanța de apel a pus la baza deciziei în pct. 12, actul de expertiză

nr. XXXXX din XXXXX al Muzeului National de Istorie al Moldovei, prin

care s-a constatat că, „volumul supus expertizei reprezintă un Liturghier

5

destinat bisericii romano-catolice, întitulat XXXXX, Roma 1714, reprezintă

valoare culturală si istorică, prețul estimativ al cărții fiind de 30 000 de lei MD”,

act care de către instanța de fond a fost declarat ca fiind lovit de nulitate

absolută;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței în

coroborare cu temeiul norma de drept aplicată în hotărârea atacată

contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție;

- instanța de apel a re apreciat probele, însă în defavoarea lui Seu

Liudmila în propriul apel, și totodată a respins apelul declarat și a

menținut sentința instanței de fond, respectiv instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- Curtea Supremă de Justiție în cauza Novacilî Alexandr, dosar nr.

1ra- 202/11 din 12 aprilie 2011, a dispus achitarea persoanei, din motiv că

au fost admise grave încălcări de procedură penală și anume probele care

au fost puse la baza condamnării de instanțele ierarhic inferioare au fost

acumulate până la pornirea urmăririi penale. Astfel, în cazul lui Seu

Liudmila situația de fapt și de drept este aceeași, însă instanțele de judecată

au adoptat o soluție diametral opusă. Respectiv menționăm că, instanța de

fond și cea de apel nu au ținut cont nici de jurisprudența unificată a CSJ

indicată supra, prin care au fost rezolvate probleme similare de drept, însă

în cauza lui Seu Liudmila s-a adoptat o soluție diametral contradictorie,

astfel consideră că prin adoptarea hotărârilor de la caz la caz nicidecum nu

sunt respectate principiul securității raporturilor juridice, puterii lucrului

judecat, ca consecință asigurarea dreptului la un proces echitabil;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii, norma de drept aplicată

în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme

date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Ghervas Iu., prin care a optat pentru dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta

este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează.

6

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în

camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs

ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține din textul recursului că recurentul contestă decizia

instanței de apel, indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că: „hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, precum și încălcarea art.

6, CEDO. Totodată, se constată că recurentul critică decizia instanței de

apel și sub aspectele că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, și că

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție,

critici ce cad sub incidența temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 16) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că alegațiile specificate de recurent, nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei.

În privința temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, ce rezultă din textul cererii de recurs, sub aspectele

menționate supra, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în

urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe

care ar justifica incidența temeiului invocat, dat fiind faptul că, instanța de

apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art.

414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus

detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apel, fiind

redate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel, în baza

cumulului de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

7

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, soluția instanței nefiind

afectată de o eroare de fapt sau de drept.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4.1,

prin care acesta își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către

instanța de apel și în special cu aprecierea instanței de apel a actului de

expertiză nr. XXXXX din XXXXX emis de către Muzeul Național de Istorie

a Moldovei, care în opinia lui a fost apreciat eronat ca probă, Colegiul

penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că aceste alegații nu

constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia subiectivă a

recurentului care consideră că probele cercetate nu confirmă învinuirea

adusă inculpatei, or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept esențiale comise de instanțele de fond și de

apel.

Astfel, instanța de recurs ordinar nu este competentă de a da o nouă

apreciere probelor administrate, ce este de competența exclusivă a primei

instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs ca instanță ierarhic

superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței erorilor de drept

comise de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în speță nu

au fost identificate.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, rezultă că

recurentul face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de

apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind

circumstanțele cauzei, invocând că nu este demonstrată vinovăția

inculpatei Seu Liudmila în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 248

alin. (4) Cod penal, condamnarea nefiind bazată pe probe directe, doar pe

declarații confuze și presupuneri, și că fapta acesteia nu poate fi încadrată

prin prisma normelor de drept penal, în acțiunile inculpatei nefiind

întrunite elementele infracțiunii incriminate, obiectul, latura obiectivă și

subiectivă, iar instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă că nu poate

fi acceptată această versiune, or, aceasta totalmente contravine constatărilor

instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just pe cumulul de probe ce

au fost examinate de către instanțe, verificate și apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală.

Cu privire la argumentele precum că instanța de apel la motivarea

soluției sale, contrar prevederilor art. 6 CEDO a defavorizat partea apărării

în coraport cu partea acuzării, și că prima instanță și instanța de apel au

8

încălcat dreptul inculpatei la un proces echitabil, ce s-a manifestat prin

lăsarea fără examinare a argumentelor părții apărării, Colegiul penal atestă

că au fost invocate fără a fi întemeiate pe un suport factologic veridic, or nu

sunt susținute prin careva date și circumstanțe concrete, iar în urma

verificării materialelor cauzei se atestă că în privința inculpatei Seu

Liudmila, cauza penală a fost examinată cu respectarea tuturor rigorilor

garantate de art. 6 CEDO, aceasta fiind asistată de apărător pe tot parcursul

procesului penal, iar instanțele de judecată la judecarea cauzei, au respectat

toate cerințele unui proces echitabil prevăzute de legislația națională și

internațională, și au examinat chestiunile esențiale supuse atenției lor, fără

a se manifesta nici în favoarea apărării și nici în favoarea acuzării,

întemeindu-și soluția pe un cumul de probe suficient, prin care s-a

confirmat cu certitudine vinovăția inculpatei Seu Liudmila în tentativa de

comitere a contrabandei.

Astfel, instanța de recurs ordinar a constatat lipsa temeiurilor

justificative de a interveni în decizia instanței de apel prin prisma acestor

alegații a recurentului.

Ce ține de alegațiile recurentului precum că în speță nu a fost

constatată existența obiectului infracțiunii, Colegiul penal conchide că

aceste declarații nu au nici un suport de drept întrucât instanțele de fond

au examinat în cumul toate probele administrate în speță inclusiv și actul

de expertiză nr. XXXXX din XXXXX emis de către Muzeul Național de

Istorie a Moldovei, care a stabilit clar că Liturghierul reprezintă valoare

culturală și istorică, iar reieșind din poziția părții apărării, aceasta în cazul

în care nu era de acord cu respectivul act urma să-l atace în ordinea

procedurii procesual penale, să atace ordonanța prin care a fost respinsă

cererea de efectuare a expertizei, iar partea apărării a invocat doar nulitatea

respectivei probe însă nu a solicitat efectuarea unei expertize de genul

respectiv la faza judecării atât în primă instanță cât și în instanța de apel,

or, organul de urmărire penală a stabilit în cadrul urmăririi penale că

expertizarea bunurilor culturale mobile se efectuează de către experți

acreditați de Ministerul Culturii, fiind în competența Muzeului Național de

Istorie a Moldovei (f.d. 109-113 vol.1), regăsindu-se, în concluzie, deja la

materialele cauzei actul de expertiză nr. XXXXX din XXXXX emis de către

Muzeul Național de Istorie a Moldovei, care a stabilit clar că Liturghierul

reprezintă valoare culturală și istorică, care a fost efectuat în cadrul

procesului pornit de către Serviciul Vamal pentru stabilirea încadrării

faptei respective.

9

De asemenea Colegiul penal atestă că partea apărării nu a atacat actul

de constatare nici la etapa când a făcut cunoștință cu materialele cauzei și

nici nu a fost atacată ordonanța prin care a fost respinsă efectuarea unui

raport de expertiză.

Colegiul penal cercetând în cumul materialele cauzei susține poziția

instanțelor de fond precum că fapta inculpatei Seu Liudmila a fost

demonstrată atât sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât

și al laturii subiective, care în speță îmbracă forma intenției directe și

încadrează faptele acesteia în infracțiunea prevăzută la art. 27, 248 alin. (4)

Codul penal, or, în cauză a fost stabilit că inculpata nu a înștiințat nici o

persoană din cele care participau la transportarea coletului în Franța că

acesta conține o carte, argumentându-și poziția prin diferite motive

neverosimile, prin aceste acțiuni, ultima și-a manifestat atât realizarea

laturii obiective cât și a laturii subiective a infracțiunii incriminate, ultima

evident tăinuind conținutul complet al coletului ce urma a ajunge în

Franța, or, de altfel la materialele cauzei nu se regăsește nici o informație cu

privire la costul și modalitatea de achitarea pentru serviciul de transportare

a respectivului colet, de asemenea Colegiul penal nu a găsit o argumentare

legală a necesității transmiterii unui colet către un alt stat prin intermediul

altor căi decât celor oficiale.

În această ordine de idei, Colegiul penal respinge argumentele

recurentului, că în acțiunile inculpatei Seu Liudmila lipsesc elementele

infracțiunii incriminate și anume latura obiectivă și subiectivă, or având în

vedere motivarea instanțelor de fond, acestea în urma aprecierii cumulului

de probe administrat, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, și ținând cont de motivele invocate de partea apărării și partea

acuzării, în coraport cu circumstanțele de fapt elucidate din probele

cercetate și verificate, prin respectarea principiului contradictorialității, au

constatat vinovăția inculpatei cu stabilirea unei pedepse echitabile și

proporționale faptei săvârșite.

Reieșind din faptul că constatările și aprecierile instanțelor de fond au

o întemeiate de fapt și de drept, ce combat în sine argumentele recursului

ordinar declarat, Colegiul penal pentru a evita repetări inutile și în virtutea

corectitudinii motivării instanțelor ierarhic inferioare, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

10

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate, soluția adoptată

de instanța de apel fiind legală și întemeiată, prin urmare urmând a fi

dispusă inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Jelamschi Eugenia în numele inculpatei Seu Liudmila, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza

penală în privința lui Seu Liudmila XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

11