1ra-458/2019 — art. 352 alin. 3 lit. d, 258 CP

1ra-458/2019 — art. 352 alin. 3 lit. d, 258 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-458/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac și Victor Boico,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Calmîș Aurel xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, domiciliat în xxxxx

și

Calmîș Viorica xxxxx, născută la xxxxx, originară

din xxxxx, domiciliată în xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2014 - 02.05.2018;

Instanță de apel: 30.05.2018 - 11.10.2018;

Instanță de recurs: 22.01.2019 - 16.07.2019.

A C O N S T A T A T :

recunoscuți vinovați și condamnați:

Calmîș Aurel în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de

probațiune de 4 ani;

Calmîș Viorica în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, iar potrivit art.90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de

probațiune de 4 ani.

Calmîș Aurel și Calmîș Viorica au fost recunoscuți vinovați de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.258 Cod penal, cu liberarea de pedeapsa penală în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Calmîș Viorica, au exercitat un drept presupus în mod arbitrar prin încălcarea

ordinii stabilite, cauzând daune în proporții deosebit de mari intereselor publice și

1

încălcând regulile de exploatare într-un bloc de locuit, înrăutățindu-i-le condițiile

locative ale altor proprietari, în următoarele circumstanțe:

În luna mai a anului 2006, Calmîș Aurel, împreună cu soția sa, Calmîș

Viorica, acționând în baza procurii eliberate de Calmîș Ion și Calmîș Maria, având

Autorizația de desființare nr.52id/06 din 10 mai 2006, Certificatul de urbanism

nr.370i/06 din 10 mai 2006, Proiectul de execuție și Autorizația de construire

nr.431 din 26 iunie 2006, eliberate de către Primăria mun. Chișinău, potrivit căreia

s-a autorizat executarea lucrărilor de construire a unei noi locuințe pe verticală în

două nivele cu mansardă D+P+1E+M pe teritoriul eliberat în urma demolării

apartamentelor nr. 9 și nr. 10 și a șurelor nr.2 și nr.3, amplasate în curtea comună

de pe str. Bernardazzi, 68, mun. Chișinău, acționând de comun acord, urmărind

scopul edificării unei construcții majorate contrar proiectului de execuție, au

acaparat în mod samavolnic o porțiune de teren din contul curții comune de pe str.

Bernardazzi, 68, mun. Chișinău, ce constituie proprietate municipală, cu suprafața

de 69 m.p., în lipsa Deciziei Consiliului mun. Chișinău, prin ce a încălcat

prevederile art.14 alin.(2) lit. c) al Legii privind administrația publică locală,

potrivit cărora, consiliul local decide darea în administrare, concesionarea, darea în

arendă ori în locațiune a bunurilor domeniului public al satului (comunei), orașului

(municipiului), în condițiile legii; astfel, prin acțiunile lor, inculpații au cauzat

administrației publice locale un prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Ulterior, Calmîș Aurel, de comun acord cu soția sa, Calmîș Viorica,

urmărind scopul majorării pe verticală a construcției de pe str. Bernardazzi, 68,

mun. Chișinău, contrar proiectului de execuție elaborat și avizat de către organele

competente, au construit două etaje în mod samavolnic, edificând un imobil ce

dispune de un regim de înălțime pe verticală D+P+3E+M, fără a modifica proiectul

de execuție în modul stabilit prin Regulamentul privind certificatul de urbanism și

autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.360 din 18 aprilie 1997, în vigoare la momentul săvârșirii

faptelor.

Totodată, Calmîș Aurel și Calmîș Viorica, acționând de comun acord,

contrar proiectului de execuție elaborat și aprobat în modul stabilit de lege, în

rezultatul acțiunilor sale, au edificat în mod samavolnic blocul locativ de pe str.

Bernardazzi, 68, ce dispune de un regim de înălțime D+P+3E+M, încălcând

regulile de exploatare a acestuia, în rezultatul căreia, au înrăutățit condițiile

locative ale locatarilor din curtea comună, care sunt amplasate la sol, cu un singur

etaj, fapt confirmat prin Raportul de expertiză judiciară în domeniul construcției

nr.1150 din 30 mai 2011, potrivit căruia s-a constatat că lucrările efectuate la

construcția casei de locuit situate pe str. Bernardazzi, 68, mun. Chișinău de către

Calmîș Viorica și Calmîș Aurel influențează negativ asupra stării tehnice a

locuințelor locatarilor din aceiași curte, înrăutățindu-le condițiile locative.

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de achitare din motiv că

faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de art.art.352 alin.(3)

lit. d), 258 Cod penal.

În motivarea apelului au invocat că, din conținutul extrasului din registrul

bunurilor imobile se atestă inclusiv în prezent, dreptul de proprietate a

municipalității asupra terenului disputat. Astfel este irelevantă efectuarea a careva

2

calcule privind stabilirea unui prejudiciu deoarece dreptul de proprietate asupra

terenului a rămas la același proprietar (Primăria mun. Chișinău).

Calculul unor eventuale prejudicii aduse municipalității nu sunt aplicabile

cazului în speță, or, legiuitorul a prevăzut expres obligația autorității locale de a

transmite aceste categorii de terenuri în proprietatea persoanelor care dețin

construcții pe acesta.

Acțiunile inculpaților nu au condus la pierderea dreptului de proprietate a

municipalității, ceea ce atestă lipsa unui careva prejudiciu material adus autorității

locale, demolarea și edificarea construcțiilor de pe str. Bernardazzi, 68, mun.

Chișinău a fost efectuată cu acordul Primăriei mun. Chișinău care a și eliberat

autorizația de demolare/construire.

Prima instanță și-a bazata sentința de condamnare doar pe declarațiile

reprezentantului Primăriei, demersului Primarului General al mun. Chișinău,

declarațiile reprezentantului Inspecției de Stat în Construcții, scrisoarea întocmită

de Inspecția de Stat în Construcții, însă aceste declarații sunt total contradictorii.

În documentația de proiect a fost elaborat planul unei construcții noi,

suprafața căreia a fost coordonată și aprobată prin actele menționate mai sus, cu

extinderea acesteia din contul curții comune cu 72,21 m.p., în comparație cu

suprafața construcțiilor vechi, demolate anterior în baza autorizației de demolare.

Astfel, odată ce primăria a aprobat în documentația de proiect și a eliberat

autorizația de construcție, este lipsită de temei juridic învinuirea în majorarea

construcției în mod abuziv, din contul terenului ce aparține administrației publice

locale, iar probele prezentate de organul de anchetă nu pot fi admise.

În perioada anilor 2008 - 2009, a fost efectuată urmărirea penală de către

Procuratura Generală, în baza art.328 alin.(1) Cod penal, pe faptul depășirii de

către persoane cu funcție de răspundere din cadrul Primăriei mun. Chișinău, a

limitelor drepturilor și atribuțiilor de serviciu acordate prin lege, ce au cauzat

daune în proporții considerabile intereselor publice, prin atribuirea terenului

proprietate publică, unor persoane pentru construcția unei locuințe în lipsa deciziei

Consiliului Local.

Prin ordonanța de clasare a cauzei penale din 20.10.2009 (f.d.22 vol. I),

probă ignorată, atât de organul de urmărire penala, cât și de instanță de judecată, s-

a stabilit de către organele de urmărire penală că, autorizarea construcției noi cu

extinderea pe terenul proprietate publică, nu a cauzat daune intereselor publice,

prin urmare nu au întrunit elementele componenței de infracțiune. În aceiași

ordonanță, se stabilește faptul că, reprezentantul Primăriei, Scrinic Aurelia, audiată

în cadrul procesului penal, a declarat faptul că beneficiarului Calmîș Aurel i s-a

permis să extindă construcția pe un teritoriu, care anterior deja era utilizat pentru

construcție, iar în cazul dat era necesar doar acordurile vecinilor, interesele cărora

erau afectate în procesul construcției, fără a fi necesar titlul de proprietate. Această

ordonanță confirmă repetat că anume Primăria, benevol a coordonat și autorizat

extinderea construcției noi din contul curții comune. Acest fapt vine să contrazică

declarațiile actuale ale reprezentanților primăriei precum că terenul a fost ocupat

abuziv de către familia Calmîș.

Nu poate constitui argument plauzibil al acuzării privind acapararea

terenului, faptul că suprafața construcției edificate este mai mare decât suprafața

imobilelor demolate. Aceasta procedură a fost coordonată cu autoritatea publică

3

locala prin eliberarea autorizației de construire.

Mai mult, terenul pe care a fost amplasată noua construcție constituie terenul

aferent imobilelor mai vechi care urmează a fi privatizat cu titlu gratuit.

La dosar lipsesc careva probe care atestă depășirea acestor limite ceea ce

constituie un al temei de casare a sentinței atacate.

Cu referire la edificarea celor 2 nivele fără modificări la documentația de

proiect, se menționează că învinuiții au fost sancționați contravențional pentru

acest fapt. La 23.07.2008 inculpații au achitat amenda contravențională potrivit

procesului-verbal seria ISC nr.002077 din 23.07.2008 și Decizia nr.000278 din

23.07.2008. Totodată, prin prescripția din 23.07.2008 seria ISC nr.000383,

lucrările de construcție au fost sistate până la legalizarea abaterilor (f.d.112-115

vol. II).

Astfel, sancționarea pentru efectuarea unor construcții neautorizate este

reglementată de cadrul normativ respectiv, cum ar fi art.179 Cod contravențional,

ceea ce în consecință permite a concluziona că aplicarea prevederilor art.352

alin.(3) lit. d) Cod penal, nu este oportună la cazul din speță, or, aceasta a condus la

emiterea unui dispozitiv contrar motivării soluției.

Argumentul instanței precum că samavolnicia în cazul din speța se manifestă

prin ocuparea terenului proprietate municipală este eronat, deoarece aceasta

contravine prevederilor legale stabilite pentru folosința terenului de pe lângă

construcțiile - proprietate privată, care până la moment nu a fost privatizat.

Construcția edificată nu s-a extins în exteriorul curții de pe strada

Bernardazzi, 68, mun. Chișinău, fapt confirmat de toți actorii antrenați în acest

proces, astfel că noțiunea de ocupare a terenului public admisă de prima instanță

este una eronată.

La materialele dosarului sunt anexate suficiente probe care să ateste că,

construcția edificată este amplasată nemijlocit pe terenul aferent fostelor

construcții, ceea ce demonstrează ilegalitatea învinuirii aduse.

Prima instanță a omis să se pronunțe asupra legalității ordonanței

Procuraturii s. Centru, mun. Chișinău din 09.06.2009 și 01.07.2014, prin care a fost

anulată ordonanța Procuraturii s. Centru, mun. Chișinău din 03.12.2009, privind

scoaterea de sub urmărire penală a lui Calmîș Aurel și Calmîș Viorica, din motivul

lipsei în acțiunile acestora a elementelor infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(2)

lit. b) Cod penal și reluarea urmăririi penale în prezenta cauză în baza prevederilor

art.287 alin.(1) Cod de procedură penală. Astfel, în cazul în care se constată

existența unei hotărâri neanulate privind scoaterea de sub urmărire penală a

inculpatei, aceasta constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale

omului manifestate prin încălcarea principiului non bis in idem, care stabilește

inadmisibilitatea pedepsirii repetate pentru una și aceiași faptă.

În partea ce ține de învinuirea adusă în baza art.258 Cod penal, apelanții au

indicat că, nu a fost demonstrată în ședința de judecată nici intenția directă sau

indirectă a inculpaților în comiterea faptei imputate. În acțiunile inculpaților

lipsește latura obiectivă, fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

La fel, acuzația adusă în temeiul art.258 Cod penal nu corespunde acțiunilor

inculpaților, or, aceasta are referință la acțiunile de încălcare de către proprietari,

sau locatari a regulilor de exploatare, reparație și modificare a locuințelor dintr-un

bloc de locuit, precum și a comunicațiilor lor interne, ceea ce nu are relevanță

4

asupra acestei spețe.

La acest capitol au subliniat că, instanță nici nu a concretizat care regulă de

exploatare, reparație și modificare a locuințelor dintr-un bloc de locuit a fost

încălcată, ceea ce în opinia apelanților constituie temei de a considera că sentința

este nemotivată, fapt ce contravine dreptului la un proces echitabil.

Instanța de apel urmează să ia în considerație și concluziile Raportului de

expertiză tehnică nr.691 din 17.09.2012 (f.d.55-61 vol. IV). care la capitolul

concluzii, a stabilit că drept cauză principală de apariție a fisurilor la apartamentul

nr.3, este vârsta înaintată a acestora, influenta cutremurelor de pământ, starea

nesatisfăcătoare a construcțiilor, întreținerea lor necorespunzătoare, lipsa unor

reparații capitale și curente, amplasarea imobilelor în imediata apropiere a

drumului pe care se deplasează transportul auto ș.a. În concluzia finală a raportului

de expertiză se menționează că, așa cum cauzele deteriorării ap.3 au fost altele

decât construcția casei particulare, suma prejudiciului material nu necesită a fi

stabilită.

Este relevant cauzei și faptul că inculpații au acționat în calitate de

reprezentanți împuterniciți prin procura de către proprietari, la care prima instanță

nu a dat o apreciere corespunzătoare.

2018, a fost admis apelul, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Calmîș Aurel și Calmîș

Viorica au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.art.352 alin.(3) lit. d), 258 Cod penal, din motiv că faptele inculpaților nu

întrunesc elementele infracțiunilor.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanță de apel a indicat că, motivele

invocate justifică achitarea inculpaților, prin prisma următoarelor aspecte:

- există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane

pentru aceeași faptă de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, care se

exprimă prin faptul că reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub urmărirea

penală a persoanelor este afectată prin încălcarea principiului fundamental de a nu

fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori;

- există un proces-verbal contravențional, precum și o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, pe marginea unor fapte care se conțin în

actul de învinuire a inculpaților;

- probele prezentate în sprijinul învinuirii nu constituie o bază probatorie

pentru recunoașterea vinovăției inculpaților Calmîș Aurel și Calmîș Viorica în

săvârșirea faptelor incriminate prin rechizitoriu.

4.2. Cu privire motivul de achitare a inculpaților în temeiul că, există o

hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași

faptă de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală, se relevă următoarele

considerente:

Conform ordonanței de începere a urmăririi penale din 14 august 2008 a fost

începută urmărirea penală conform semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.352 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe faptul samavolniciei, exprimate prin

exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite,

care a cauzat daune în proporții mari intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

juridice, săvârșită de două persoane (f.d.1-2 vol. I).

5

Potrivit ordonanțelor de scoatere de sub urmărire penală din 03 decembrie

2009 emise de procurorul în Procuratura s. Centru, mun. Chișinău, bănuiții Calmîș

Viorica și Calmîș Aurel au fost scoși de sub urmărire penală din motiv că nu au

fost administrate suficiente probe pentru a dovedi vinovăția bănuiților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(1) Cod penal, precum și datorită faptului că a

expirat termenul de trei luni de menținere în calitate de bănuiți a persoanelor

(f.d.246-247 vol. II).

Prin ordonanțele privind anularea ordonanței de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală din 01 iulie 2014 - emise de procurorul adjunct al procurorului s.

Centru, mun. Chișinău, s-a dispus anularea ordonanțelor privind scoaterea de sub

urmărire penală din 03 decembrie 2009 a lui Calmîș Aurel și Calmîș Viorica, cu

reluarea urmăririi penale în privința acestora, motivând prin faptul că, la 21

septembrie 2010 de către organul de urmărire penală a fost dispusă efectuarea

expertizei judiciare în domeniul construcției pusă în sarcina Centrului Național de

Expertize Judiciare a Ministerului Justiției și potrivit raportului de expertiză în

domeniul construcțiilor nr.1150 din 30 mai 2011, s-a stabilit că lucrările efectuate

la construcția casei de locuit amplasate în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 68, de

către familia Calmîș, influențează negativ asupra stării tehnice a locuințelor

locatarilor din aceeași curte (f.d.77, 87 vol. IV).

Ordonanțele adjunctului procurorului s. Centru, mun. Chișinău au fost

întocmite în conformitate cu prevederile art.art.52 alin.(1) pct.15), alin.(2) pct.2),

255, 287 alin.(1), (4) Cod de procedură penală.

Astfel, ordonanța procurorului în baza cărora s-a reluat urmărirea penală

după scoaterea lui Calmîș Aurel și Calmîș Viorica de sub urmărire penală, este

datată la 01 iulie 2014 (după patru ani și șapte luni de la data pronunțări

ordonanțelor din 03 decembrie 2009 privind scoaterea lui Calmîș Aurel și Calmîș

Viorica de sub urmărire penală).

Analizând situația juridică cu privire la anularea ordonanțelor de scoatere de

sub urmărire penală menționate și continuarea efectuării urmăririi penale în cauza

dată, instanță de apel a stabilit că:

- ordonanțele procurorului în procuratura s. Centru, mun. Chișinău din 03

decembrie 2009 (f.d.246-247 vol. II), prin care s-a dispus scoaterea de sub

urmărirea penală a lui Calmîș Aurel și Calmîș Viorica din motivul că, de către

organul de urmărire penală nu au fost administrate suficiente probe pentru a dovedi

vinovăția bănuiților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.352 alin.(1) Cod

penal precum și a expirat termenul de trei luni de menținere în calitate de bănuiți a

acestora, prin prisma prevederilor art.467 Cod de procedură penală, au caracter

obligatoriu, fiind documente executorii;

- ordonanțele procurorului adjunct al Procuraturii s. Centru, mun. Chișinău

privind anularea ordonanțelor de scoatere a persoanelor de sub urmărire penală din

01 iulie 2014 și, respectiv, reluarea urmăririi penale nu conține fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, ce ar fi

afectat hotărârea pronunțată.

- prezența raportului de expertiză nr.1150 din 30 mai 2011, nu prezintă o

circumstanță care ar constitui o faptă nouă, recent descoperită sau viciu

fundamental în sensul art.287 alin.(4) Cod de procedură penală, or, inexplicabil

este faptul că, organul de urmărire penală în anul 2009 nu a întreprins măsurile

6

necesare întru dispunerea efectuării unei expertize judiciare în domeniul

construcției.

În atare situație, reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub urmărire

penală a persoanelor este lovită de nulitate absolută, de vreme ce procedura

respectivă contravine prevederilor stipulate în art.50 din Carta Drepturilor

fundamentale a Uniunii Europene, în art.14 paragraful 7 din Pactul Internațional

ONU privind drepturile civile și politice, în art.4 Protocolul 7 din CEDO, în

ar.art.6 pct.44), 22 alin.(2), 287 alin.(4) Cod de procedură penală și în art.7 alin.(2)

Cod penal.

Or, după cum s-a procedat la urmărirea penală și în primă instanță, învinuiții

și, respectiv, inculpații au „beneficiat” de o repetare a urmăririi penale și, respectiv,

de judecare și pedepsire penală, fapt ce afectează grav drepturile și libertățile lor

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituție, de legea procesual

penală și legea penală.

Semnificative, în acest sens, sunt Hotărârile Curții Constituționale din

23.11.2010 și din 14.05.2015, prin care au fost declarate neconstituționale

prevederile art.63 alin.(6) și art.287 alin.(1) Cod de procedură penală.

În continuare, instanță de apel a reținut că, pornirea procesului penal în baza

art.258 Cod penal, nu a fost precedată de audierea persoanelor bănuite de

săvârșirea acestei infracțiuni.

Mai mult, reluarea urmăririi penale în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal,

la fel nu a fost precedată de audierea persoanelor învinuite în săvârșirea acestei

infracțiuni.

La dosar lipsesc procesele-verbale de audiere a acestor persoane, ce au

precedat emiterea ordonanței privind începerea urmăririi penale pe faptul

infracțiunii prevăzută la art.258 Cod penal din 19 mai 2014 (f.d.75 vol. IV);

ordonanței privind conexarea cauzei penale din 19 mai 2014 (f.d.76 vol. IV) și

ordonanței privind anularea ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală din 01 iulie 2014 (f.d.77, 87 vol. IV).

Din declarațiile inculpaților, rezultă că ei au aflat despre pornirea procesului

penal în baza art.258 Cod penal, precum și despre reluarea urmăririi penale în baza

art.352 alin.(3) lit. b) Cod penal la 03 iulie 2014, fapt confirmat prin ordonanțele

de punere sub învinuire din 01 iulie 2014 (f.d.80, 89 vol. IV).

4.3. Totodată, instanță de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal seria

ISC nr.002077 cu privire la contravenția administrativă, Calmîș Viorica a fost

sancționată în baza art.1492 Cod cu privire la contravențiile administrative, iar

conform deciziei seria ISC nr.000278 cu privire la aplicarea sancțiunii

administrative, contravenientului Calmîș Viorica i-a fost aplicată o sancțiune

administrativă în mărime de 25 unități convenționale, echivalentul a 500 lei (f.d.27,

29 vol. I), fiind constatat că, „ ... s-a executat modificarea construcției, imobilul,

casă, locuință fără documentația de proiect prin edificarea etajelor doi și trei, fără

respectarea documentelor normative privind rezistența și stabilitatea construcției.

Se încalcă Legea nr.721-XIII din 02.02.96 privind calitatea în construcții art.13

(1)...” (f.d.28 vol. I).

Analizând în plan comparat starea de fapt imputată prin rechizitoriu și

reținută prin sentință cu starea de fapt stabilită prin procesul-verbal nominalizat

7

supra, instanța de apel a observat că inculpata Calmîș Viorica a fost supusă

răspunderii contravenționale pentru construcția pe verticală a celor două etaje a

blocului de locuit amplasat în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 68, fără a modifica

proiectul de execuție în modul stabilit prin Regulamentul privind certificatul de

urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și amenajărilor,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.360 din 18 aprilie 1997, în vigoare la data

respectivă.

Astfel, în altă cauză contravențională, agentul constatator a considerat

dovedită vinovăția lui Calmîș Viorica în modificarea blocului prin edificarea

etajelor doi și trei fără respectarea documentelor normative privind rezistența și

stabilitatea construcției.

Procesul-verbal cu privire la contravenția administrativă în privința căruia nu

au fost exercitată calea de atac, este definitiv și irevocabil, iar prin prisma

jurisprudenței CtEDO, are caracter penal, dat fiind că doar contravenția, ca faptă

prejudiciabilă, aparține noțiunii autonome de „materie penală”.

Judecând cauza penală, s-a stabilit că unele fapte ale inculpatei Calmîș

Viorica ce vizează edificarea neautorizată a celor două etaje, incriminate inclusiv și

prin rechizitoriu și reținute prin sentință, după natura juridică, gradul prejudiciabil,

obiectul și rezultatul infracțional, sunt similare faptei contravenționale reținute în

sarcina ei în cadrul cauzei contravenționale finalizate prin întocmirea procesului-

verbal cu seria ISC nr.002077 și a deciziei cu seria ISC nr.000278 cu privire la

aplicarea sancțiunii administrative. Iar potrivit copiei de pe ordinul de încasare a

numerarului nr.145313107, rezultă că Calmîș Viorica a achitat amenda în mărime

de 25 unități convenționale (f.d.29 vol. II).

În atare situație, instanța de apel a reținut autoritatea de lucru judecat or,

hotărârea anterioară datată în cauza contravențională se referă la Calmîș Viorica,

adică la persoana inculpată în prezentul proces penal, precum și vizează unele

acțiuni ce formează parțial obiectul noii judecăți în cauza penală, dat fiind că

faptele au fost săvârșite cu aceeași ocazie și în aceleași împrejurări.

În consecință, în speța inculpata nu este pasibilă condamnării pe episodul

edificării ilegale a celor două etaje a construcției amplasate în mun. Chișinău, str.

Bernardazzi, 68, dat fiind că, pentru acțiunile respective Calmîș Viorica a fost

supusă răspunderii contravenționale soldate cu aplicarea sancțiunii

contravenționale, circumstanțe care se bucură de autoritatea lucrului judecat în fata

instanței penale.

Cu privire la capătul de învinuire în construcția samavolnică a două etaje pe

verticală, contrar proiectului de execuție elaborat și vizat de către organele

competente, fără a modifica proiectul de execuție în modul stabilit de legislație,

instanța de apel a notat că, potrivit hotărârii instanței de contencios administrativ a

Curții de Apel Chișinău din 29 noiembrie 2011 a fost admisă cererea de chemare în

judecată înaintată de Calmîș Ion și Calmîș Maria, fiind anulat, ca fiind ilegal actul

administrativ, dispoziția Primarului General interimar nr.386/D din 18 mai 2011 cu

privire la demolarea nivelelor construite neautorizat a imobilului amplasat în mun.

Chișinău, str. Bernardazzi, 68 (f.d.50-51 vol. IV) - hotărâre menținută prin decizia

Colegiului Civil, Comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 20 iunie 2012 (f.d.51-53 vol. IV).

La cuprinsul hotărârii menționate se invocă: „ ... conform probelor

8

prezentate, rezultă că Calmîș Ion și Calmîș Maria sunt proprietarii imobilului,

situat în adresa mun. Chișinău, str. A. Bernardazzi, 68 și potrivit expertizei

tehnico-științifice efectuată de către Centrul de Expertize Independente din 21

august 2008 modificările efectuate la construcție corespund normelor în

construcție.”

4.4. În continuare instanța de apel a reținut că, inculpații pe tot parcursul

procesului penal, inclusiv și în ședința de judecată, au respins total învinuirea în

comiterea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, motivând că nu se consideră

vinovați de săvârșirea acestor fapte, deoarece construcția blocului locativ amplasat

în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 68 a fost executată în conformitate cu legislația

în vigoare; totodată, au indicat că prin construcția blocului nominalizat nu a fost

înrăutățite condițiile locative ale locatarilor din curtea comună.

Versiunea inculpaților nu este combătută prin probele prezentate de partea

învinuirii.

Astfel, din probele administrate rezultă că, suprafața totală a construcției nu

a fost modificată, aceasta corespunde suprafeței inițiale indicată în documentația de

proiect.

Documentația de proiect nr.007, elaborată de „AȘP Goțonoagă”, care a fost

coordonată cu Direcția Generală Arhitectură și Urbanism din cadrul Primăriei

municipiului Chișinău și avizată conform cerințelor și normativelor în vigoare,

prevedea construcția unei case particulare cu suprafața la sol de 148,74 m2, cu

înălțimea D+P+E+M (demisol+ parter + etaj + mansarda).

Autorizația de construcție nr.431 din 26.06.2006 prin care s-a autorizat

efectuarea lucrărilor la obiectivul menționat, în temeiul documentației de proiect.

Actul de inspectare nr.68 din 08.07.2008, care a fost întocmit în scopul

legalizării construcției și aprecierea gradului de finalizare a bunului imobil, de

către Specialistul Oficiului Cadastral Chișinău, potrivit căruia este stabilit faptul că

suprafața construcției la sol este de 148,7 m.p.

Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile nr.0100204150 din 31.10.2012

confirmă că la data de 23.10.2009, construcția (număr cadastral xxxxx) a fost

înregistrată cu drept de proprietate la OCT Chișinău (cu modificările efectuate), ca

construcție nefinalizată în proporție de 68%, cu regimul de înălțime prezent și

astăzi, lucrări executate în baza autorizației de construcție nr.431 din 26.06.2006 și

avizului nr.05 din 16.07.2009, suprafața construcției fiind de 148,7 m.p.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile reprezentantului Primăriei (f.d.235

vol. II), demersul Primarului General al mun. Chișinău (f.d.230 vol. II), declarațiile

reprezentantului Inspecției de Stat în Construcții (f.d.178 vol. I, 193 vol. II) și

scrisoarea Inspecției de Stat în Construcții nr.657-C din 20.12.2006 (f.d.6 vol. II)

sunt contradictorii, astfel încât potrivit Primăriei municipiului Chișinău este indicat

că suprafața a fost majorată cu 66,86 m.p., Inspecția de stat în Construcții indică

faptul că această suprafață este de 72,7 m.p., iar reprezentantul Inspecției a declarat

că construcția a fost majorată cu 60 m.p. în comparație cu documentația de proiect.

La dosar este anexată Scrisoarea Inspecției de Stat în Construcții din

28.03.2008 nr.230C/I2, potrivit căreia Calmîș Viorica este informată că:

„documentația de proiect și planul general de amplasare a construcției noi cu

extinderea acesteia cu 72,7 m.p. din contul curții comune a fost coordonată,

terenul căreia se află în gestiunea Primăriei mun. Chișinău.” (f.d.125 vol. III).

9

Prin urmare, construcția, suprafața căreia a fost aprobată prin actele

menționate mai sus, s-a executat cu extinderea suprafeței de 72,21 m.p., în

comparație cu suprafața construcțiilor vechi, care fusese demolate anterior,

deoarece suprafața construcției noi cuprinde nu doar suprafața construcțiilor

demolate, dar și distanța dintre acestea.

Acest fapt este confirmat și prin Scrisoarea Inspecției nr.364/1-5 din

15.12.2009 adresată ofițerului de urmărire penală (f.d.195 vol. II).

Cu referire la edificarea celor două nivele fără documentația de proiect,

instanța de apel a stabilit că, acest caz este soluționat în procedură

contravențională, or, conform procesului-verbal cu privire la contravenție din

23.07.2008 Calmîș Viorica a fost sancționată în baza art.1791 alin.(2) Cod

contravențional, fiind achitată amenda în aceiași zi. Totodată, prin prescripția din

23.07.2008 seria ISC nr.000383 lucrările de construcție au fost sistate până la

legalizarea abaterilor (f.d.112-115 vol. II).

Centrul de Expertize Independente, prin expertiza tehnico-științifică nr.456

din 21.08.2008 (f.d.147-172 vol. III), a concluzionat, că starea tehnică a

elementelor constructive a casei de locuit din str. Bernardazzi, 68, în totalmente

corespunde cerințelor și normelor pe criteriul A „Rezistență și stabilitate”, iar

deciziile de replanificare corespund cerințelor ,asigurând condiții normale de

exploatare. Lucrările de reconstrucție și replanificare efectuate, se încadrează în

normele legale și pot fi legalizate. Casa de locuit din str. Bernardazzi, 68 nu

influențează negativ la izolarea imobilelor existente în vecinătate.

Această chestiune a fost examinată inclusiv în instanța de judecată prin

hotărârea Curții de Apel nr.3-3268/11 din 29.11.2011, menținută prin Decizia

Curții Supreme de Justiție nr.3r-1029/12 din 20.06.2012, care au constatat ca fiind

ilegală dispoziția Primăriei privind demolarea celor două nivele și a confirmat

repetat legalitatea lor (f.d.49 vol. IV).

Referitor la prejudiciul material cauzat administrației publice locale în sumă

de 316 916 lei, instanța de apel a indicat că această sumă nu este argumentată,

nefiind anexate careva probe privind modul de calculare a acestui prejudiciu.

Daunele în proporții mari au fost stabilite în temeiul unei copii a Devizului local de

calcul (f.d.11-12 vol. IV), ceia ce nu este convingător, sub aspectul juridic.

4.5. Cu privire la învinuirea înaintată în baza art.258 Cod penal, instanța de

apel a constatat că probele prezentate în susținerea acuzării nu dovedesc vinovăția

inculpaților în săvârșirea infracțiunii respective.

Învinuirea este bazată, în principal, pe raportul de expertiză nr.1150 din

30.05.2011 (f.d.70-71 vol. III), care constată că lucrările efectuate la construcția

casei de locuit din str. Bernardazzi, 68, de către familia Calmîș influențează

negativ asupra stării tehnice a locuințelor locatarilor din aceeași curte.

Totodată, potrivit raportului de expertiză nr.2738 din 16 decembrie 2011

(f.d.137-148 vol. III), efectuat în cauza civilă, în pct.8 este indicat: cauzele apariției

deteriorărilor acestei construcții pot fi - nerespectarea normelor de exploatare, în

rezultatul cutremurelor de pământ, vechimii construcției etc.

Prin urmare nu a fost constatată în ce măsură a influențat edificarea

construcției - casă particulară, din str. Bernardazzi, 68, care aparține familiei

Calmîș, care este cauza apariției fisurilor și deteriorărilor din construcția lit. A, și

care sunt costurile materiale de înlăturare a prejudiciului creat anume din cauza

10

efectuării construcției.

Conform raportului de expertiză tehnică nr.691 din 17.09.2012 (f.d.55-61

vol. IV) s-a stabilit că cauza principală de apariție a fisurilor la construcțiile

învecinate este vârsta înaintată a acestora, influenta cutremurelor de pământ, starea

nesatisfăcătoare a construcțiilor, întreținerea lor necorespunzătoare, lipsa

reparațiilor capitale și curente, amplasarea acesteia în imediata apropiere a

drumului pe care se deplasează transportul auto, ș.a.

Conform procesului-verbal de recepție finală nr.441 din 30.06.2015,

construcția în litigiu, ce servește ca obiect al infracțiunii în cauza dată, este dată în

exploatare (f.d.36 vol. V), fiind însoțit de avizele necesare, eliberate de organele de

resort, inclusiv de Inspecția de Stat în Construcții și Primăria municipiului

Chișinău.

Potrivit copiei de pe procesul-verbal de recepție finală nr.441 din 30 iunie

2015 rezultă că, comisia de recepție finală a recomandat recepționarea blocului

locativ compus din D+P+l suprafața ne locativă și 2+3+4 locativă, iar inspectorul

principal al Inspecției de Stat în Construcții concluzionează că: „ ... lucrarea bloc

locativ din str. A. Bernardazzi, 68 este acceptată de comisia de recepție, reieșind

din expertiza tehnico-științifică a expertului tehnic A. Achișin și avizele pozitive a

serviciilor de resort, recomandând recepția finală.” (f.d.36-39 vol. V).

Prin urmare, instanța de apel a indicat că, nu poate reține ca fiind ilegale, sub

aspect penal, faptele incriminate inculpaților Calmîș Aurel și Calmîș Viorica ce

vizează majorarea pe verticală a construcției de pe str. Bernardazzi, 68, mun.

Chișinău, cu construirea a două etaje în mod samavolnic, contrar proiectului de

execuție elaborat și avizat de către organele competente, odată ce, în cauză există

acte (hotărâri judecătorești, rapoarte de expertize tehnico-științifice, procesul-

verbal de recepție finală și alte avize pozitive ale organelor de resort) din care

rezultă cu certitudine legalitatea construcției blocului locativ nominalizat care

dispune de un regim pe verticală D+P+3E+M (demisol + parter + trei etaje +

mansardă).

Pe această linie de concluzii, a fost remarcat că, demolarea și edificarea

construcțiilor de pe str. Bernardazzi, 68, mun. Chișinău a fost efectuată cu acordul

Primăriei, care a eliberat autorizația de demolare/construire, iar ulterior a fost

eliberată autorizația de construcție nr.431 din 26.06.2006 prin care s-a autorizat

efectuarea lucrărilor de construcției, în temeiul documentației de proiect (f.d.12

vol. II).

Actul de inspectare nr.68 din 08.07.2008, întocmit de Oficiului Cadastral

Chișinău confirmă faptul că suprafața construcției la sol este de 148.7 m.p. (f.d.66

vol. II) așa cum prevedea documentația de proiect.

Acest fapt este confirmat și de alte acte emise de Inspecția de Stat în

construcții, anexate la dosarul cauzei: documentația de proiect nr.007, elaborată de

„AȘP Goțonoagă”, care a fost coordonată cu Direcția Generală Arhitectură și

Urbanism din cadrul primăriei mun. Chișinău, și avizată conform cerințelor și

normativelor în vigoare, prevedea construcția unei case particulare cu suprafața la

sol de 148,74 m2, cu înălțimea D+P+E+M (demisol+ parter + etaj + mansarda)

(f.d.15 vol. II). La fel, extrasul din Registrul Bunurilor Imobile nr.0100204150 din

31.10.2012 confirmă că, la data de 23.10.2009, construcția (număr cadastral

xxxxx) a fost înregistrată cu drept de proprietate la OCT Chișinău (cu modificările

11

efectuate), ca construcție nefinalizată in proporție de 68%, cu regimul de înălțime

prezent și astăzi, lucrări executate în baza autorizației de construcție nr.431 din

26.06.2006 și avizului nr. 05 din 16.07.2009, suprafața construcției fiind de

148,7m.p. (f.d.13-14 vol. IV).

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, faptele inculpaților nu întrunesc

elementele infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, de vreme ce probatoriul

administrat nu dovedește cu certitudine că în cauză există situație de fapt și de

drept cu privire la infracțiunile prevăzute la art.art.352 alin.(3) lit. d), 258 Cod

penal, reținute în sarcina inculpaților.

Or, probele prezentate în sprijinul învinuirii nu demonstrează că inculpații au

comis samavolnicia, sub aspect penal, adică că au exercitat un drept legitim sau

presupus în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, fiind cauzat daune în

proporții mari intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice.

La fel, probele prezentate în sprijinul învinuirii nu demonstrează că

inculpații au încălcat regulile de exploatare, reparație și modificare a locuințelor

dintr-un bloc de locuit, precum și a comunicațiilor lor interne, fiind cauzate daune

deosebit de mari integrității structurale a blocului de locuit sau a locuințelor altor

proprietari sau locatari, ori fiind înrăutățite condițiile locative ale acestora.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu menținerea

sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, în pofida faptului că inculpații nu

își recunosc vina, vinovăția lor de comiterea infracțiunilor imputate se dovedește

integral de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și

veridice și coroborează între ele, și care combat și argumentele apelului înaintat,

cum ar fi: depozițiile reprezentantului pârții vătămate, Primăria mun. Chișinău,

Ursachi Andrian, pârții vătămate Denisova Oxana, martorului Slobodeniuc

Evghenia, procura de reprezentare eliberată la 12 martie 2007, de către Calmîș

Maria și Calmîș Ion pe numele lui Calmîș Aurel, procura de reprezentare eliberată

la 04 aprilie 2008, de către Calmîș Maria pe numele lui Calmîș Viorica, procura de

reprezentare eliberată la 05 februarie 2007, de către Calmîș Ion pe numele lui

Calmîș Viorica, Autorizația de desființare nr.52id/06 din 10 mai 2006 eliberată de

Primăria mun. Chișinău, la cererea lui Calmîș Maria și Calmîș Ion prin care s-a

autorizat demolarea apartamentelor nr.9 și nr.10, proprietate privată conform

contractelor de vânzare-cumpărare și a surelor nr.2 și nr.3, aflate în gestiunea

Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare, certificatul de Urbanism

nr.370i/06 din 10 mai 2006, prin care s-a solicitat autorizarea elaborării

documentației de proiect pentru construirea unei locuințe noi pe terenul eliberat în

urma demolării apartamentelor nr.9, nr.10, șurelor nr.2 și nr.3, conform autorizației

de desființare, Autorizația de construire nr.431 din 26 iunie 2006, potrivit căreia, la

cererea lui Calmîș Maria și Calmîș Ion, a fost autorizată executarea lucrărilor de

construire a unei locuințe noi pe terenul eliberat în urma demolării apartamentelor

nr.9, nr.10, șurelor nr.2 și nr.3, situate pe terenul de pe str. Bernardazzii, 68, mun.

Chișinău, prescripția seria ISC nr. 000383 din 23 iulie 2018, întocmită în privința

lui Calmîș Viorica, unde în rezultatul controlului calității construcției imobilului

din str. Bernardazzi, 68, mun. Chișinău, s-a depistat că s-au edificat două nivele cu

12

încălcarea cerințelor proiectului care prevede edificarea etajului nr.1, prin ce au

fost executate modificările construcției fără respectarea documentației normative

privind rezistența și stabilitatea construcției, încălcându-se prevederile Legii nr.721

din 02 februarie 1996 privind calitatea în construcții. Astfel, prin prescripția dată,

lucrările de construcție-montaj la obiect au fost sistate din 23 iulie 2008, până la

legalizarea și perfectarea documentelor, procesul-verbal seria ISC nr.002077 cu

privire la contravenție din 23 iulie 2008, întocmit în privința lui Calmîș Viorica,

informația nr.346/2-118/01 din 14 august 2008 prezentată de Bursa Imobiliară

,,Lara”, potrivit căreia valoarea medie de piață a 1 ar de pământ destinat pentru

construcții, amplasat pe str. Bernardazzi, mun. Chișinău, la 14 august 2008,

constituie 430 000-510 000 lei, scrisoarea nr.657-C din 20 decembrie 2006

prezentată de către Inspecția de Stat în Construcții, potrivit căreia, pe str.

Bernardazzi, 68, în baza actelor autorizate, au fost demolate clădiri cu suprafața

totală de 79,7 m2 . Astfel, construcția locuinței noi se execută pe o suprafață de

152,4 m2, actul de inspectare nr.0100/08/6398 din 08 iulie 2008, întocmit de către

OCT Chișinău, potrivit căruia, s-a stabilit că casa de locuit lit. C-03, nefinalizată,

cu suprafața la sol de 148,7 m2 , cu gradul de finalizare de 68% în realitate este

fundamentul, pereții, planșeele și acoperișul, contractul de vânzare-cumpărare din

02 august 2005, potrivit căruia Calmîș Maria a cumpărat de la Udalova Elena

apartamentul nr.10, cu suprafața de 17,1 m2, contractul de vânzare-cumpărare din

02 august 2005, potrivit căruia Calmîș Ion a cumpărat de la Țurcan Alexandru

apartamentul nr.9, cu suprafața de 20,0 m2, demersul nr.02-116/536 din 09 iulie

2010 a Primarului General al mun. Chișinău prin care solicită pornirea urmăririi

penale în privința familiei Calmîș, care a acaparat samavolnic o porțiune de teren

din contul curții comune de pe str. Bernardazzi, 68, mun. Chișinău, cu suprafața de

66,86 m2, invocând un prejudiciu material în sumă de 316 916 lei, informația

nr.01/1-08-1359 din 16 iunie 2010, prezentată de Direcția generală arhitectură,

urbanism și relații funciare a Primăriei mun. Chișinău, potrivit căreia, conform

licitațiilor funciare organizate și desfășurate de către firma ,,Capital Imobil” la

30.03.2010, 24.04.2010 și 28.05.2010, prețul mediu de vânzare-cumpărare a unui

metru pătrat de pământ destinat amplasării caselor de locuit particulare a constituit:

minimal – 1 115 lei, maximal – 1 925 lei, informația nr.231/2-163/01 din

29.06.2010, prezentată de Bursa Imobiliară ,,Lara”, potrivit căreia valoarea medie

de piață a unui metru pătrat de teren destinat pentru construcții, situat în mun.

Chișinău, str. Bernardazzi, 68. cu suprafața de 66,86 m.p. a constituit la data de 14

septembrie 2008, suma de 4 740 – 6 090 lei; la data de 29 iunie 2010, suma

cuprinsă între 3 960 – 5 070 lei, raportul de expertiză în construcții nr.1150 din

30.06.2011, raportul de expertiză în construcții nr.2738 din 16.12.2011, Devizul

local de lucrări și cheltuieli pentru reconstrucția apartamentului nr.3 din str.

Bernardazzi, 68, care constituie suma de 284 622,03 lei.

În acest sens, analizând și coroborând probele descrise supra, instanța

constată că într-adevăr, inculpații au avut autorizație de construire, însă potrivit

acesteia, s-a autorizat executarea lucrărilor de construire a unei locuințe noi pe

terenul eliberat în urma demolării apartamentelor nr.9, nr.10 și șurelor nr.2 și nr. 3

(f.d.2 vol. II).

Cu toate acestea, totalitatea probelor cercetate, demonstrează fără echivoc că

inculpații, au construit locuința pe o suprafață mai mare decât cea preconizată după

13

demolarea construcțiilor existente.

Astfel, chiar dacă înscrisurile prezente la dosar variază la determinarea

suprafeței pe care inculpați au construit-o în plus, instanța constată că faptul

construirii neautorizate, în acțiunilor inculpaților, a fost atestat. Prin urmare,

efectuând un calcul matematic, se observă că inculpați au extins construcția cu încă

69 m.p. Or, potrivit extrasului cadastral, construcția înregistrată sub nr.xxxxx are o

suprafață de 148,7 m2 (f.d.13 vol. IV), iar construcțiile demolate se întindeau pe o

suprafață de 79,7 m2.

Sunt constatate și urmările prejudiciabile, și anume daune în proporții

deosebit de mari, ținând cont de prevederile art.126 alin.(11) Cod penal. În acest

sens, salariul mediu lunar pe economie pentru anul 2006 îl constituia 1 700 lei,

pentru anul 2007 – 2 015 lei, iar pentru anul 2008 – 2 630 lei.

Totodată, potrivit informației prezentată de Bursa Imobiliară ,,Lara”,

valoarea medie de piață a unui metru pătrat de teren destinat pentru construcții,

situate în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 68, cu suprafața de 66,86 m2 , a

constituit: la data de 14 septembrie 2008, 4 740 – 6 090 lei; la data de 29 iunie

2010, 3 960 – 5 070 lei.

În acest mod se atestă prejudiciul deosebit de mare cauzat autorității publice

prin ocuparea de către inculpați a 69 m2 din terenul proprietate municipală.

Cât privește invocarea principiului non bis in idem, într-adevăr, inculpata

Calmîș Viorica a fost sancționată contravențional în baza art.1492 alin.(2) Cod

contravențional prin aceea că a executat modificări asupra construcției fără

respectarea documentației de proiect și documentelor normative privind rezistența

și stabilitatea construcției.

Cu toate acestea, faptele inculpatei sunt diferite fată de latura obiectivă a

infracțiunii imputate. Or, prin infracțiunea prevăzută de art.352 Cod

contravențional, inculpata a săvârșit samavolnicia prin ocuparea ilegală a terenului

proprietate municipală.

De asemenea, inculpați au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.258 Cod

penal, manifestată prin încălcarea regulilor de exploatare dintr-un bloc de locuit,

înrăutățind condițiile locative ale proprietarilor vecini, prin faptul că indicii de

siguranță în exploatare a locuinței, de igienă și sănătate a oamenilor, de izolație

termică sau hidrofugă, de protecție împotriva zgomotului etc., nu corespund

normativelor admisibile.

Analizând probele anexate la dosar, se constată ca dovedită aserțiunea

precum că ridicarea celor două nivele suplimentare a influențat negativ construcția

vecină, și anume apartamentul nr.3, manifestată prin înrăutățirea condițiilor

locative.

Potrivit raportului de expertiză în construcții nr.1150 din 30.06.2011,

executat de CNJ a MJ, s-a constatat că lucrările care au fost efectuate la construcția

casei de locuit situate pe str. Bernardazzi, 68, de către familia Calmîș, influențează

negativ asupra stării tehnice a locuințelor locatarilor din aceiași curte. De

asemenea, prin raportul de expertiză în construcții nr.2738 din 16.12.2011,

executat de CNJ a MJ, s-a constatat că starea tehnică a apartamentului nr.3 din str.

Bernardazzi, 69 nu corespunde normelor în construcție. Lucrările care au fost

efectuate de proprietarul blocului locativ cu 6 nivele, influențează negativ asupra

stării tehnice a părții din casa data care aparține proprietarului apartamentului nr.3.

14

Construcția blocului locativ cu 6 nivele a fost efectuată cu încălcarea

proiectului de execuție și regimul de înălțime stabilit de certificatul de urbanism și

autorizația de construire. Cauza înrăutățirii stării apartamentului nr.3 este

încălcarea normelor de proiect în rezultatul efectuării lucrărilor la construirea

blocului locativ cu 6 nivele.

Cu referire la poziția instanței de apel vizând pretinsele încălcări de

procedură admise la reluarea urmăririi penale în cauza dată este necesar de

remarcat că la baza ordonanței privind anularea ordonanței de scoatere a persoanei

de sub urmărire penală din 01 iulie 2014 și ordonanța privind anularea ordonanței

de scoatere a persoanei de sub urmărire penală din 01 iulie 2014 - emise de

procurorul adjunct al procurorului s. Centru, mun. Chișinău, s-a dispus anularea

ordonanțelor privind scoaterea de sub urmărire penală din 03 decembrie 2009 a lui

Calmîș Aurel și Calmîș Viorica cu reluarea urmăririi penale în privința acestora.

În susținerea ordonanțelor, adjunctul procurorului s. Centru, mun. Chișinău a

invocat că, la 21 septembrie 2010 de către organul de urmărire penală a fost

dispusă efectuarea expertizei judiciare în domeniul construcției pusă în sarcina

Centrului Național de Expertize Judiciare a Ministerului Justiției al Republicii

Moldova și, potrivit raportului de expertiză în domeniul construcțiilor nr.1150 din

30 mai 2011 s-a stabilit că lucrările efectuate la construcția casei de locuit

amplasate în mun. Chișinău, str. Bernardazzi, 68 de către familia Calmîș,

influențează negativ asupra stării tehnice a locuințelor locatarilor din aceiași curte

(f.d.77, 87 vol. IV).

Prezența raportului de expertiză nr.1150 din 30 mai 2011, în viziunea

acuzării prezintă o circumstanță care ar constitui o faptă nouă, recent descoperită

sau viciu fundamental - în sensul art.287 alin.(4) Cod de procedură penală, iar în

atare situație, reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub urmărire penală a

persoanelor nu poate fi lovită de nulitate.

Calmîș Aurel și Calmîș Viorica, care s-au pronunțat pentru respingerea acestuia cu

menținerea deciziei contestate.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

15

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, în urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că

instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context

ține să menționeze următoarele.

În primul rând, potrivit dispozitivului deciziei, instanța de apel a dispus

admiterea apelului cu casarea totală a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Calmîș Aurel și Calmîș

Viorica au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art.art.352 alin.(3) lit. d), 258 Cod penal, din motiv că faptele inculpaților nu

întrunesc elementele infracțiunilor.

Însă, în partea descriptivă a deciziei a indicat că, motivele invocate justifică

achitarea inculpaților, prin prisma următoarelor aspecte:

- există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași

persoane pentru aceiași faptă de scoatere a persoanei de sub urmărirea penală,

care se exprimă prin faptul că reluarea urmăririi penale după scoaterea de sub

urmărirea penală a persoanelor este afectată prin încălcarea principiului

fundamental de a nu fi urmărit, judecat și pedepsit de mai multe ori;

- există un proces-verbal contravențional, precum și o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă pe marginea unor fapte care se conțin în

actul de învinuire a inculpaților;

- probele prezentate în sprijinul învinuirii nu constituie o bază probatorie

pentru recunoașterea vinovăției inculpaților Calmîș Aurel și Calmîș Viorica în

săvârșirea faptelor incriminate prin rechizitoriu, motivând-și decizia sub aspectul

acestor aspecte.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, temeiurile de

achitare sunt expres prevăzute de art.390 alin.(1) Cod de procedură penală, potrivit

căruia sentința de achitare se adoptă dacă:

1) nu s-a constatat existența faptei infracțiunii;

2) fapta nu a fost săvârșită de inculpat;

3) fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii;

4) fapta nu este prevăzută de legea penală;

5) există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Totodată, art.391 Cod de procedură penală, prevede temeiurile când se

adoptă sentința de încetare a procesului:

(1) Sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă:

1) lipsește plângerea părții vătămate, plângerea a fost retrasă sau pârțile s-au

împăcat;

16

2) a intervenit decesul inculpatului;

3) persoana nu a atins vârsta pentru tragere la răspundere penală;

4) există o hotărâre judecătorească definitivă asupra aceleiași persoane pentru

aceiași faptă;

5) există o hotărâre a organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane

pentru aceiași faptă de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală sau de clasare a procesului penal;

6) există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală; precum și

7) în cazurile prevăzute în art.54-56 din Codul penal.

(2) În cazul prevăzut în art.332 alin.(2), instanța încetează procesul penal, cu

aplicarea sancțiuni administrative prevăzute în Codul contravențional.

Astfel, se reține că, aspectele stabilite de instanța de apel întru dispunerea

achitării inculpaților se găsesc atât la temeiurile de achitare cât și a celor de

încetare a procesului penal, or, pronunțarea unei sentințe de achitare în baza

temeiurile prevăzute de art.390 alin.(1) Cod de procedură penală, echivalează cu

nevinovăția penală a inculpatului, însă sentința de încetare a procesului se adoptă

în situație în care se constată existența unui din cazurile invocate la alin.(1) art.391

Cod de procedură penală.

Deci, rezultă că, motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul

hotărârii, odată ce în motivarea soluției de achitare a inculpaților, instanța de apel a

invocat temeiuri și circumstanțe ce duc la încetarea procesului penal.

La fel, în urma lecturării deciziei, se reține că, instanța de apel dispunând

casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.352 alin.(3), lit. d), 258 Cod penal, din

motiv că faptele nu întrunesc elementele infracțiunilor, nu a indicat care anume din

elementele componenței de infracțiuni incriminate nu sunt întrunite în acțiunile

inculpaților Calmîș Aurel și Calmîș Viorica și absolut nu și-a motivat decizia sub

acest aspect.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, motivarea

hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucât, pe

de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția

ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante, o

garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor

de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în

cadrul procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată

în cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere

de apel sau recurs (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

17

asigurarea transparentei justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al doilea rând, în motivarea soluției de achitare a inculpaților de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.art.352 alin.(3), lit. d), 258

Cod penal, instanța de apel a indicat fraze de ordin general, fără însă a supune unei

verificări minuțioase și obiective fiecare probă separat - sub toate aspectele, prin

prisma pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel formulate în decizie, poartă un caracter

generic asupra operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum

examinarea probelor constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri

corecte și legale, lăsarea fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la

pronunțarea unei hotărâri incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de

incertitudine asupra calității efectuării actului de justiție.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că, în speța discutată și-a

găsit confirmare temeiul prevăzut în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod

de procedură penală, precum și să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate,

argumentând clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

expuse în pct.7 al prezentei decizii.

penală, Colegiul penal lărgit,

18

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui

Calmîș Aurel xxxxx și Calmîș Viorica xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțata la 15 august 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

19