NURAL c. TÜRKİYE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Affaire communiquée
NURAL c. TÜRKİYE (CtEDO, 2023)
Publicat la 20 februarie 2023
A DOUA SECȚIE
Cererea nr. 38929/19
İsmail Ferit NURAL
împotriva Türkiye
introdusă la 9 iulie 2019
comunicată la 31 ianuarie 2023
OBIECTUL CAUZEI
Cererea se referă la alegații de rele tratamente suferite de reclamant pe durata reținerii sale din 1 august 2015 la secția de poliție din Gazipașa (Antalya). Reclamantul a fost arestat împreună cu o altă persoană, ambii fiind în stare de ebrietate. Ei au fost reținuți. Reclamantul a fost transportat la spital din cauza unei fracturi a nasului. Raportul medical întocmit la 1 august 2015 de serviciul de urgență al spitalului a indicat că reclamantul avea o alcoolemie de 2,72 la litru de sânge. El avea pe nas zgârieturi superficiale, edeme și o hemoragie. Radiografia a permis să se constate că avea o fractură a nasului. Avea o umflătură pe obrazul drept, urme vinete care mergeau de la cotul stâng la umăr, sângerări subcutanate și vânătăi pe cotul drept.
La 11 martie 2016, procurorul Republicii a pronunțat o decizie de neîncepere a urmăririi penale împotriva forțelor de ordine care îl arestaseră și îl reținuseră pe reclamant. El a remarcat în special că reclamantul, aflat în stare de ebrietate, căzuse pe scări în timp ce se afla în incinta secției de poliție, provocându-și astfel o fractură a nasului.
La 19 martie 2019, o comisie a Curții Constituționale – compusă din doi judecători – a respins capătul de cerere al reclamantului întemeiat pe articolul 3 din Convenție ca vădit nefondat.
Reclamantul susține o încălcare a aspectelor materiale și procedurale ale articolului 3 din Convenție. El se plânge de faptul că funcționarii de poliție au utilizat o forță disproporționată împotriva sa, lovindu-l pe durata reținerii sale, în timp ce el era în stare de ebrietate. El susține că ancheta penală desfășurată în speță nu a permis să se determine modul în care i-a fost fracturat nasul.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
A fost reclamantul supus, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, unor tratamente inumane sau degradante (a se compara cu P.M. și F.F. c. Franței, nr. 60324/15 și 60335/15, §§ 86-88, 18 februarie 2021)?
În lumina raportului medical din 1 august 2015 eliberat de serviciul de urgență al spitalului din Gazipașa (Antalya), ancheta desfășurată de procurorul Republicii competent a oferit o explicație plauzibilă, și anume că tratamentul denunțat a fost făcut necesar de comportamentul reclamantului (Bouyid c. Belgiei [MC], nr. 23380/09, § 101, CEDO 2015, și Kop c. Turciei, nr. 12728/05, §§ 39-41, 20 octombrie 2009), în sensul articolului 3 din Convenție?
Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italiei [MC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV, și Bouyid, citat anterior, §§ 114-123), ancheta desfășurată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele articolului 3 din Convenție?