1ra-1959/19 — art. 360, alin.1 CP

1ra-1959/19 — art. 360, alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1959/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecători Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

Sudacov Efim xxxxx, împotriva deciziei din 15 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău,

în cauza penală cu privire la învinuirea lui:

Sudacov Efim xxxxx, născut la xxxxx, originar din or. Florești și

domiciliat în or. Chișinău, str. xxxxx, ap. xxxxx, studii superioare,

căsătorit, cetățean al Republicii Moldova, activează în funcția de șef -

energetician în cadrul Societății pe Acțiuni „Franzeluța”, fără

antecedente penale,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul penal.

Termenul de examinare a cauzei:

9 ianuarie 2017 – 11 mai 2017,

30 iulie 2018 – 17 octombrie 2018.

19 martie 2018 – 19 iunie 2018,

20 august 2019 – 20 noiembrie 2019.

c o n s t a t ă :

Sudacov Efim a fost condamnat în baza art. 360 alin. (1) din Codul penal, la un

an închisoare. În temeiul art. 90 din Codul penal, executarea pedepsei aplicate i-a

fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de un an.

activând în calitate de conducător al C.C.L. nr. 304, a refuzat să transmită noului

Pagină 1 din 13

administrator al cooperativei ștampila C.C.L. nr. 304, precum și actele privind

activitatea cooperativei, invocând că nu este de acord cu decizia din 10 iunie

2009 a Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție, ceea ce constituie motive josnice. Or, potrivit art. 16 alin.

(1) și (2) Cod de procedură civilă, decizia instanței de recurs este obligatorie

pentru autoritățile publice și persoanele fizice și se execută cu strictețe.

cu sediul în mun. Chișinău, str. Ion Creangă, 20/4, cod fiscal xxxxx, conform

fișei de înregistrare. Conducătorul acestei cooperative a fost desemnat Sudacov

Efim.

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, Camera

Înregistrării de Stat (C.Î.S.) a efectuat modificări în dosarul juridic al

cooperativei menționate, fiind numit un nou administrator al C.C.L. nr. 304,

Bețișor Al. Ulterior, la 13 ianuarie 2010, administrator al cooperativei vizate a

devenit Țîganenco A. Astfel, potrivit art. 31 din Regulamentul cu privire la

activitatea în domeniul confecționării ștampilelor, adoptat prin Hotărârea

Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998, responsabilitatea și controlul privind

respectarea regimului de păstrare a ștampilelor se atribuie conducătorului

organizației, iar la substituire, noului conducător, ștampila se transmite prin act,

persoanei recent desemnate. Totuși, începând cu 15 iunie 2009 și până în prezent,

inculpatul, acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind survenirea acestor urmări, a refuzat să

transmită noului administrator al cooperativei ștampila C.C.L. nr. 304, precum și

actele privind activitatea cooperativei. În susținerea poziției sale, el a invocat că

nu este de acord cu decizia din 10 iunie 2009 a Curții Supreme de Justiție, ceea

ce contravine art. 16 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.

pierdut ștampila. În acest sens, el a publicat informația precum că ștampila a fost

pierdută în ediția Monitorului Oficial din 26 iunie 2009. Avizul în Monitorul

Oficial cu privire la faptul că ștampila a fost pierdută, a fost depus de către

cooperativă, el l-a ținut în mână și acesta se păstrează în arhiva C.Î.S. Mai mult,

inculpatul a sugerat că la Camera Înregistrării de Stat se află copia procesului -

verbal autentificată cu ștampila C.C.L. nr. 304, din care reiese că C.C.L. nr. 304

nu activa fără ștampilă. Bețișor D., știind că ștampila a fost pierdută și este depus

aviz, a perfectat altă ștampilă. Din anul 2001, vechea ștampilă nu figurează în

niciun document și nici nu i s-a înaintat învinuirea că se folosea de ea. Ștampila o

purta permanent în geantă. De multe ori automobilul său era descuiat de persoane

străine și probabil aceasta a dispărut din automobil.

Codul penal, ca tăinuirea ștampilei, aparținând întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de organizare,

dacă această faptă a fost săvârșită din alte motive josnice. Totodată, instanța de

fond a reținut că probele administrate dovedesc existența dorinței inculpatului în

survenirea unor consecințe nefaste în activitatea C.C.L. nr. 304, precum și

Pagină 2 din 13

admiterea survenirii acestor consecințe în rezultatul tăinuirii ștampilei.

declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

componență de infracțiune, deoarece inculpatul a pierdut ștampila cooperativei

din anul 2009. La 15 iunie 2009, C.C.L. nr. 304 a înregistrat noul președinte, pe

Bețișor A., iar la sfârșitul lunii iunie 2009, cooperativa deținea o altă ștampilă.

Astfel, nu a fost provocată nici o daună C.C.L. nr. 304, din motivul lipsei

temporare a ștampilei. De altfel, pierderea ștampilei a fost confirmată în cadrul

ședinței de judecată de martorii Osoianu, Țîganenco, Bețișor și de inculpat

personal, acestea servind ca probe de nevinovăție a inculpatului.

că, la momentul intentării dosarului penal, la 30 iunie 2011, Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău a pronunțat o hotărâre pe dosarul civil la acțiunea

înaintată de către membrii cooperativei Suetnova, Slughina, Osoianu și Sudacov

către CCL - 304, privind recunoașterea ilegală a procesului verbal al adunării

cooperative din 3 noiembrie 2008 și 23 septembrie 2009 (privind invalidarea

alegerii președinților CCL - 304). În acest caz, acțiunea a fost admisă, iar

procesul-verbal și hotărârea cu privire la alegerea președinților C.C.L. nr. 304

Bețișor A. și Țîganenco A. au fost recunoscute nevalide. Astfel, membrii

cooperativei l-au obligat pe inculpat să nu transmită nimic conducerii C.C.L. nr.

304, până la emiterea unei hotărâri definitive pe caz. În mod corespunzător,

prezentul dosar nu putea fi intentat.

Chișinău, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Sudacov Efim, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul penal, a fost liberat de pedeapsă pe

motivul intervenirii termenului de prescripție.

fond a acceptat corect situația faptică a infracțiunii imputate inculpatului,

recunoscându-l culpabil de comiterea infracțiunii de tăinuire a ștampilei, dând și

o încadrare juridică corectă acțiunilor acestuia în baza art. 360 alin. (1) din Codul

penal. Totodată, cerința privind achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu a fost

comisă de el, este una neîntemeiată, vinovăția acestuia fiind dovedită cu

certitudine prin probele administrate și analizate în cadrul procesului penal și

cercetate în cadrul ședinței instanței de fond. Așadar, instanța de fond, în mod

just, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească

fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor procesual - penale privind

administrarea probelor și corect i-a aplicat pedeapsa. Însă, inculpatul urmează a

fi liberat de răspunderea penală în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) din Codul de

procedură penală, deoarece există alte circumstanțe care exclud tragerea la

răspunderea penală. În context, instanța de apel a constatat că termenul de

prescripție de tragere la răspundere penală a expirat.

Pagină 3 din 13

recurs ordinar, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) din

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

Sudacov Efim lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din

Codul penal. Or, acesta prevede că el trebuia să acționeze cu intenție directă la

ascunderea ștampilei, circumstanțe care nu au fost demonstrate în ședința de

judecată, astfel, lipsind latura subiectivă a infracțiunii. În speță, lipsește faptul

comiterii infracțiunii, deoarece însuși obiectul infracțiunii lipsea în urma

pierderii încă din anul 2009. Or, instanței de judecată i-au fost prezentate probe

în acest sens, inclusiv declarațiile martorilor Osoianu, Țîganenco, Bețișor și

Trofimov. În esență, la sfârșitul lunii iunie 2009, C.C.L. nr. 304 avea altă

ștampilă, nefiind adus nici un prejudiciu în urma lipsei temporare a ștampilei.

Justiție, recursul declarat a fost admis, decizia instanței de apel casată integral,

iar cauza penală a fost trimisă la rejudecare de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

prescripțiilor art. 325 alin. (1), 101 alin. (1), (4), 384 alin. (3), 394 alin. (1) pct. 1)

și 2), 397 din Codul de procedură penală, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond a constatat absolut divergent că abia la 2 martie 2011,

C.Î.S. a înregistrat C.C.L. nr. 304, fiind desemnat ca președinte Sudacov E., care,

însă, începând cu 15 iunie 2009, adică până a exista CCL nr. 304 și până a deveni

președintele acesteia, a refuzat să transmită noului administrator al cooperativei

ștampila. Așadar, instanța de judecată a depășit limitele învinuirii formulate

inculpatului constatând „intenția inculpatului și dorința în survenirea unor

consecințe nefaste în activitatea C.C.L. nr. 304, precum și admiterea survenirii

acestor consecințe în rezultatul tăinuirii ștampilei”. Or, asemenea acuzații nu i-au

fost imputate prin rechizitoriu.

nu au apreciat fiecare probă separat și în coroborare, inclusiv cu circumstanțele

concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, și nu au indicat de ce au

respins probele și versiunile apărării, inclusiv argumentul că invocarea

dezacordului cu decizia din 10 iunie 2009 a Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție nu constituie în sine un

motiv josnic.

prescrise de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția. Adițional, instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a

respectat prescripțiile art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 din Codul

de procedură penală, deoarece, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

a descriptivului și dispozitivului deciziei contestate, în descriptivul deciziei a

indicat inițial corect că urmează a casa sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, or, sentința este cu adevărat

neîntemeiată, însă ulterior nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru

Pagină 4 din 13

examinarea cauzelor în primă instanță. Mai mult, în dispozitiv a inserat o soluție

divergentă, deoarece mai întâi a casat total sentința, apoi a menținut o parte din

sentința deja inexistentă, menționând că „Sudacov E., recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal ”(...).

pronunțat - de condamnare sau de încetare a procesului penal. Or, în descriptiv,

instanța de apel a făcut trimitere la o normă ce reglementează încetarea

procesului penal - art. 391 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, că

există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală, iar în

dispozitiv a dispus liberarea de pedeapsă pe motivul intervenirii termenului de

prescripție, adică o soluție proprie hotărârii de condamnare, potrivit art. 389 alin.

(4) pct. 3) Cod de procedură penală. Prin urmare, instanța de apel a constatat în

descriptiv mai întâi că „(...) prima instanță corect a acceptat situația faptică a

infracțiunii imputate inculpatului, recunoscându-l culpabil de infracțiunea de

tăinuire a ștampilei, dând și o încadrare juridică corectă a acțiunilor acestuia în

baza art. 360 alin. (1) Cod penal", apoi s-a contrazis menționând că „achitarea lui

Sudacov Efim, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el, este neîntemeiată", ca în

final să concluzioneze că totuși urmează: „a casa sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță”.

inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, și

nu a indicat de ce a respins probele și versiunile apărării, inclusiv argumentul că

invocarea dezacordului cu decizia din 10 iunie 2009 a Curții Supreme de Justiție,

nu constituie în sine un motiv josnic.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Sudacov Efim a fost achitat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul penal, pe motiv că

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

apreciat eronat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 din Codul de

procedură penală și, în așa mod, a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște

vinovat pe Sudacov Efim de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1)

din Codul penal. Or, acțiunile inculpatului n-au fost îndreptate spre comiterea

tăinuirii ștampilei ce aparținea C.C.L. nr. 304, lipsind motivele josnice. Aceste

concluzii se confirmă prin întreaga sistemă de probe analizată și apreciată de

către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

probele analizate s-a stabilit cu certitudine că ștampila cooperativei a fost

pierdută de inculpat, încă în anul 2009. Despre acest fapt C.C.L. nr. 304 le-a

comunicat locatarilor și membrilor cooperativei la adunarea din anul 2009.

Anume din acest considerent, la 26 iunie 2009, noua conducere C.C.L. nr. 304 a

depus la C.Î.S. o cerere privind pierderea ștampilei C.C.L. nr. 304.

înregistrat în calitate de președinte al C.C.L. nr. 304 la C.Î.S., la 15 iunie 2009.

Pagină 5 din 13

La sfârșitul lunii iunie 2009, în cooperativă a fost perfecționată o altă ștampilă.

Așadar, instanța de apel a indicat că nu poate fi reținută ca fiind plauzibilă soluția

instanței de fond, or, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. În

același timp, instanța de apel a conchis că la materialele cauzei lipsesc probe

pertinente, concludente, utile și veridice ce ar corobora între ele și ar demonstra

că Sudacov Efim, prin vinovăție, acționând cu intenție directă, a tăinuit ștampila.

De asemenea, lipsesc probe ce ar indica la prezența scopului lui Sudacov Efim de

a-și satisface interesele materiale sau alte interese josnice. Or, nu a fost provocată

nici o daună C.C.L. nr. 304 din motivul lipsei temporare a ștampilei.

pronunțarea sentinței de condamnate în privința lui Sudacov Efim, instanța de

fond nu a adus probe suficiente și veridice care ar demonstra că acesta ar fi comis

infracțiunea prevăzută la art. 360 alin. (1) din Codul penal.

invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de

procedură penală, solicitând casarea totală a acesteia, cu menținerea sentinței fără

modificări.

urma să dezvăluie concluzia privind achitarea inculpatului, expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe, fapt care n-a avut loc, fiind înfăptuită o

apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei

penale. Totodată, achitându-l pe inculpat, instanța de apel nu a luat în considerare

toate probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinse

probele acuzării fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate

învinuirea incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală.

soluția într-un mod determinat pe declarațiile inculpatului, care au fost prezentate

în detrimentul examinării obiective ale cauzei. De fapt, acuzarea a considerat că

vina inculpatului de comiterea infracțiunii imputate s-a confirmat pe deplin și

acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 360 alin. (1) Cod penal. Pe

această cale, instanța de apel a admis o eroare de drept, fără a acorda o valoare

primară probelor care în opinia acuzării demonstrează vinovăția inculpatului.

decis admiterea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Tăut Dorina, casarea totală a deciziei din 11 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău și rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași

instanță, în alt complet de judecată.

apel a verificat o parte din probele cauzei prin citirea lor în ședința de judecată,

pe care doar le-a enumerat în decizie (vol. III, f. d. 154), fără însă a le face o

proprie analiză și fără a le da vreo apreciere. La acest capitol, Colegiul a

atenționat că nu este suficient ca instanța de judecată să enumere în hotărârea

judecătorească probele citite în ședința de judecată, aceasta urmează a le cerceta

complet, sub toate aspectele, cu o analiză desfășurată a concluziilor sale, prin

Pagină 6 din 13

prisma coroborării lor una cu alta, pentru a confirma sau infirma vinovăția

inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate, ceea ce în speță nu a fost făcut.

În realitate, instanța de apel s-a expus succint că „(...) prima instanță eronat a

apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art.101 Cod de procedură penală

(...), și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe

Sudacov Efim de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod

penal”, fără a da o apreciere detaliată probelor invocate întru stabilirea vinovăției

acestuia.

descriptive a deciziei atacate (vol. III, f. d. 149 - 154), rezultă că instanța de apel,

contrar prevederilor art. 101, 414 din Codul de procedură penală, a adoptat

soluția în cauză și s-a expus superficial asupra argumentelor acuzării în sensul

menținerii sentinței în cauză, nu a întreprins toate măsurile de a elucida toate

circumstanțele cauzei, fără a evalua și a exclude în totalitate divergențele din

probele administrate la faza de urmărire penală și cercetate în prima instanță,

verificate în ședința instanței de apel. În consecință, Colegiul penal lărgit atestă

că instanța de apel a adoptat o decizie de casare a sentinței de condamnare a lui

Sudacov Efim în baza art. 360 alin. (1) din Codul penal, printr-o motivare

superficială. Respectiv, având în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi

corectate de către instanța de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză

urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

2018, a decis admiterea apelului declarat de către avocatul Curmeli Vladimir în

interesele lui Sudacov Efim, casarea sentinței din 22 decembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.

(2) din Codul de procedură penală și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care a încetat procesul penal în privința lui

Sudacov Efim, intentat în temeiul prevederilor art. 360 alin. (1) din Codul penal,

în legătură cu expirarea prescripției tragerii la răspundere penală.

obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 360 alin.(l) CP RM îl

constituie relațiile sociale cu privire la circulația legală a documentelor,

imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor aparținând întreprinderilor, instituțiilor

sau organizațiilor, apărate împotriva luării, sustragerii, tăinuirii, degradării sau

distrugerii unor asemenea entități. Victimă a infracțiunii este întreprinderea,

instituția sau organizația - indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de

organizare - căreia îi aparține ștampila tăinuită, care în cazul dat este C.C.L. nr.

relațiile sociale cu privire la circulația legală a ștampilei, aparținând întreprinderii

C.C.L. nr. 304.

Curții de Apel Chișinău a observat că inculpatul Sudacov Efim, activând în

calitate de conducător al C.C.L. nr. 304, a refuzat să transmită noului

administrator al cooperativei ștampila C.C.L. nr. 304, precum și actele privind

activitatea cooperativei, invocând că nu este de acord cu decizia din 10 iunie

Pagină 7 din 13

2009 a Curții Supreme de Justiție, ceea ce constituie motive josnice. Or, potrivit

art. 16 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este

obligatorie pentru autoritățile publice și persoanele fizice, și se execută cu

strictețe. De altfel, instanța de apel a respins apărările inculpatului, deoarece

vinovăția acestuia a fost demonstrată prin declarațiile martorilor Bețișor

Alexandru, Trofimov Serghei și Țiganenco Anatolie. În esență, martorii au

confirmat că Sudacov Efim, fiind demis pentru că nu-și îndeplinea conștiincios

atribuțiile de serviciu, nu a prezentat ștampila C.C.L. nr. 304 la solicitare.

de faptul că, la momentul intentării dosarului penal, la 30 iunie 2011, Judecătoria

Buiucani, mun. Chișinău a pronunțat o hotărâre pe dosarul civil la acțiunea

intentată de către membrii cooperativei Suetnova, Slughina, Osoianu și Sudacov

către CCL - 304, privind recunoașterea ilegală a procesului verbal al adunării

cooperativei din 3 noiembrie 2008 și 23 septembrie 2009 (privind invalidarea

alegerii președinților CCL - 304). Or, potrivit procesului-verbal de cercetare a

documentelor din 11 ianuarie 2013, a fost examinată decizia din 10 iunie 2009 a

Curții Supreme de Justiție, prin care s-a decis admiterea recursurilor lui Bețișor

Alexandru, Țiganenco Anatolii și alții, admiterea cererilor acestora și obligarea

C.Î.S. de a înregistra și trece în Registrul de date, informația cu privire la

numirea lui Alexandru Bețișor în calitate de Președinte al C.C.L. nr. 304. Mai

mult, prin decizia C.Î.S. privind înregistrarea modificărilor din 15 iunie 2009, a

fost înregistrat în calitate de administrator al C.C.L. nr. 304 Bețișor Alexandru

(f.d 61). Ulterior, prin decizia C.Î.S. privind înregistrarea modificărilor din 13

ianuarie 2010, a fost înregistrat în calitate de administrator al C.C.L. nr. 304

Țiganenco Anatolie. În acest sens, Colegiul penal a constatat că obligația lui

Sudacov Efim de a transmite ștampila și documentele necesare a fost

demonstrată.

prin faptul că inculpatul Sudacov Efim își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit în

mod conștient survenirea acestora. Mai mult, argumentul inculpatului precum că

a pierdut ștampila se combate prin declarațiile martorului Becciev Pavel.

Conform acestuia, Sudacov Efim a refuzat să transmită ștampila și documentele

directorului nou. Personal a asistat la discuția unde ultimul nu a motivat refuzul

și din care considerente s-au adresat la Procuratură. A declarat că motivul

netransmiterii ștampilei este lipsa transparenței, deoarece a vrut să ascundă unele

momente ce țin de energia electrică. În mod corespunzător, instanța de apel a

respins afirmațiile apărătorului referitoare la faptul că în speță nu este prezentă

vinovăția.

just a reținut în sarcina inculpatului Sudacov Efim vinovăția în comiterea

infracțiunii incriminate, calificând corect acțiunile lui în baza art. 360 alin. (1)

din Codul penal.

pe parcursul examinării prezentei cauze penale, s-a stabilit că inculpatul Sudacov

Pagină 8 din 13

Efim a comis fapta prevăzută de art. 360 alin. (l) Cod penal în anul 2009. Astfel,

luând în calcul prevederile art.60 alin.(l) lit. a) din Codul penal, instanța de apel a

constatat că a expirat termenul pentru tragere la răspundere penală, ajungând la

concluzia liberării de răspundere penală a inculpatului Sudacov Efim.

din 15 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău în baza temeiului prevăzut la

art. 427 din Codul de procedură penală.

menționată în partea constatării vinovăției lui la săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 360 alin. (1) din Codul penal. El a sugerat că fapta incriminată lui nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1)

din Codul penal.

instanțele de judecată nu au constatat că fapta penală a fost săvîrșită din interes

material sau din alte motive josnice. Pe de altă parte, el a precizat că martorii

Bețișor Alexandru, Trofimov Serghei și Țiganenco Anatolie au recunoscut că el

i-a informat că a pierdut ștampila din anul 2009. Mai mult, faptul dat a fost

demonstrat prin extrasul din „Monitorul Oficial” nr. 106 (3439) din 26 iunie

2009 a Curții Supreme de Justiție a fost executată integral, atunci când a fost

înregistrat noul președintele al C.C.L. nr. 304 la Camera Înregistrării de Stat.

materialele cauzei penale atestă că ștampila nu a fost descoperită de organul de

urmărire penală la el acasă și el nu a tăinuit existența ei.

în Curtea Supremă de Justiție, Dumitru Graur a punctat că instanța de apel,

conform prevederilor art. 436 alin. (2) din Codul de procedură penală, a înlăturat

omisiunile reținute de instanța de recurs. Procurorul a opiniat asupra

inadmisibilității recursului ca vădit neîntemeiat.

participanților la proces, în camera de consiliu, în baza materialelor din dosar și

în acord cu procedura specificată la articolul 432 din Codul de procedură penală,

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs

dedusă judecății este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

complet format din 3 judecători, prin decizie, motivată, va decide în unanimitate

asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că: (4)

recursul este vădit neîntemeiat.

condițiile de admisibilitate a unei căi de atac pot fi aplicate dacă nu reduc

substanța dreptului de acces la un tribunal, și, în special, dacă ele urmăresc un

scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea Sultan vs

Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24; Graciova vs Republica Moldova, 24

ianuarie 2019, parag. 23 – 24).

Pagină 9 din 13

penală, completul de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat

cu recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită și

dacă aceasta a fost declarată în termen. Mai mult, completul de judecată a

analizat jurisprudența în problemele de drept aplicabile la soluționarea hotărârii

atacate, inclusiv dacă recursul îndeplinește cerințele de formă și de conținut

pentru depunerea lui și dacă temeiurile invocate se încadrează în prevederile

legii.

Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 420 alin. (1)

din Codul de procedură penală. Materialele cauzei dovedesc faptul că Sudacov

Efim a semnat personal cererea de recurs ordinar (vol. IV, f. d. 83). Astfel,

recursul este formulat de către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza

art. 401 și 421 alin. (1), pct. 2) din Codul de procedură penală.

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Această limită temporală

este esențială pentru a asigura buna administrare a justiției și, în special,

principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Tence

vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță

la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se

înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu

s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de

pe hotărârea motivată.

dispozitivul deciziei și a anunțat că decizia motivată va fi pronunțată public la 14

noiembrie 2018, ora 14:00 (vol. IV, f. d. 16). Cu toate acestea, instanța de apel a

amânat pronunțarea deciziei integral pentru 21 noiembrie 2018, ora 14:00 (vol.

IV, f. d. 17). Astfel, potrivit recipisei, se atestă că inculpatul Sudacov Efim nu a

fost prezent la pronunțarea deciziei respective (vol. IV, f. d. 36). La 29 noiembrie

2018, actul judecătoresc a fost expediat în adresa de domiciliu al acestuia (vol.

IV; f. d. 37). În orice caz, dosarul nu conține date concrete cu privire la

recepționarea deciziei din speță. Totuși, completul de judecată reține că recursul

a fost înregistrat la grefa Curții Supreme de Justiție la 14 decembrie 2018.

cadrul termenului prevăzut de legea procedurală.

cu privire la esența și temeiurile recursului, inclusiv dacă argumentele

recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei atacate întrunesc criteriile formale

din articolul 427 alin. (1) din Codul de procedură penală. Această procedură a

fost posibilă după ce completul a constatat că recurentul a îndeplinit cerințele de

formă și de conținut prevăzute în art. 429 și 430 din Codul de procedură penală.

Pagină 10 din 13

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor

invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul

trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art.

427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

să permită instanței de recurs să le subsumeze temeiurilor din alin. (1) al art. 427

din Codul de procedură penală (a se vedea similar Trevisanato vs Italia, 16

decembrie 2016, parag. 22 – 23, 36). Scopul acestui articol pre-citat este, atât de

a proteja interesul recurentului de a obține, după caz, casarea sau modificarea

deciziei atacate, cât și de a păstra rolul Curții Supreme de Justiție de a se ocupa

numai de probleme de o importanță semnificativă specificat în articolul 1 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 789-XIII din 26 martie 1996 (a se vedea Zubac, ibidem,

parag. 83, 105 – 106).

legitim, respectând, în același timp, cerințele securității juridice și bunei

administrări a justiției (a se vedea Beniamin Nersesyan vs Armenia, 19 ianuarie

2010, parag. 22; Marc Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67;

Sturm vs Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36; Zubac, ibidem, parag. 98).

Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea

Ronald Vermeulen vs Belgia, 17 iulie 2018, parag. 44).

Chișinău, în baza articolului 427 din Codul de procedură penală. Totuși, în

virtutea principiului jura novit curia, completul de admisibilitate are competența

de a decide asupra caracterului juridic al motivelor juridice inserate în cererea de

recurs, prin examinarea lor, în lumina temeiurilor articolului 427 alin. (1) din

Codul de procedură penală.

infracțiunii pentru fapta incriminată, pot fi rezumate la temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală.

articolului menționat mai sus, recurentul trebuie să demonstreze că fapta

imputată lui nu poate fi caracterizată prin elementele infracțiunii, în special,

obiectul, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Această încălcare

procedurală trebuie să fie evidentă și să afecteze grav echitatea procesului.

completul de judecată notează că întinderea obligației autorității judecătorești de

a motiva hotărârea poate varia în funcție de circumstanțele specifice, natura și

complexitatea cauzei (a se vedea Ruiz Torija vs Spania, 9 decembrie 1994,

parag. 29). În acest sens, instanța de recurs nu poate pune sub semnul întrebării

evaluarea instanțelor ierarhic inferioare, cu excepția cazului în care există dovezi

clare ale arbitrării, care nu există în cazul de față. Dimpotrivă, Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău a examinat foarte atent problema dacă fapta penală

Pagină 11 din 13

imputată inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

la art. 360 alin. (1) din Codul penal.

analizat cauza în fapt și în drept și a studiat în ansamblul ei problema vinovăției

recurentului Sudacov Efim în cadrul laturii penale. În baza probelor administrate

în prealabil în cadrul unei proceduri contradictorii și cu respectarea dreptului la

apărare, Curtea de Apel Chișinău a apreciat că recurentul a săvârșit infracțiunea

de care era acuzat, constatând prescripția răspunderii penale. De fapt, Colegiul

penal al Curții de Apel Chișinău a revizuit în totalitate declarațiile martorilor

audiați în prezența părților implicate în proces. La sfârșitul acestei proceduri,

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a pronunțat o decizie motivată, prin

care a decis să admită probele care au fost puse la baza condamnării inculpatului,

fiind analizate expres. Curtea de Apel Chișinău a efectuat o examinare precisă a

circumstanțelor în care inculpatul a acționat în raporturile cu partea vătămată,

mai ales că recurentul și-a accentuat poziția pe latura obiectivă și latura

subiectivă a infracțiunii imputate.

Chișinău a respins fără echivoc apărările inculpatului, care sunt similare cu cele

din recurs, deoarece vinovăția acestuia a fost demonstrată prin declarațiile

martorilor Bețișor Alexandru, Trofimov Serghei și Țiganenco Anatolie. În

esență, martorii au confirmat că Sudacov Efim nu-și îndeplinea conștiincios

atribuțiile de serviciu și nu a prezentat ștampila C.C.L. nr. 304 la solicitare. Mai

mult, prin decizia C.Î.S. privind înregistrarea modificărilor din 15 iunie 2009, a

fost înregistrat în calitate de administrator al C.C.L. nr. 304 Bețișor Alexandru.

În acest context, completul de judecată opinează că instanța de apel a ajuns

corect la concluzia de a nu lua în considerare faptul că Sudacov Efim a publicat

înștiințarea că a pierdut ștampila cooperativei în „Monitorul Oficial” nr. 106

(3439) din 26 iunie 2009.

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) din Codul

penal.

argumentele și/sau probele care nu au fost luate în considerare de Curtea de Apel

Chișinău (a se vedea Luncașu vs Moldova, 5 februarie 2019, parag. 33). Astfel,

în lumina împrejurărilor din speță, instanța de recurs învederează că nu există

niciun element care să indice că instanța de apel nu a examinat elementele

decisive ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele Victor

Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii Speranța vs

Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie 2018,

parag. 34 – 35).

formulat cererea de recurs după ce a beneficiat de o procedură contradictorie în

fața instanțelor ierarhic inferioare. De altfel, acesta nu a reușit să convingă că

instanțele de judecată i-au limitat într-o măsură specifică dreptul de a-și

argumenta și dovedi poziția în proces sau de a alege modalitățile și mijloacele

Pagină 12 din 13

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță.

suficiente argumente cu privire la încălcările comise de instanța de apel, pe care

le-ar fi considerat esențiale și ar putea obliga instanța de recurs să accepte cererea

acestuia spre examinarea în fond și, eventual, să caseze hotărârea judecătorească

contestată. Prin urmare, temeiurile invocate nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la articolul 427 alin. (1) punctul (8) din Codul de procedură penală, iar,

în consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi efectiv (a

se vedea, inter alia, Petrovic vs Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33,

Sturm, ibidem, parag. 32). Recurentul a omis totalmente specificarea unor erori

de drept concrete.

a reține existența temeiului prevăzut la articolul 432 alin. (2) punctul (4) din

Codul de procedură penală. Raportând obiecțiile formulate în recurs la caracterul

special al rolului Curții Supreme de Justiție, normele de drept procedural nu au

format un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la un

tribunal (a se vedea Samardžić vs Croatia, 20 iulie 2017, parag. 31).

mod unanim că recursul ordinar declarat de către Sudacov Efim este vădit

neîntemeiat și nu poate fi acceptat spre examinare în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Inadmisibilitatea recursului declarat de către Sudacov Efim xxxxx, împotriva

deciziei din 15 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui

Sudacov Efim xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată a fost pronunțată la 20 noiembrie 2019.

Președintele completului,

Judecătorul Dumitru Mardari

Judecători Victor Burduh

Maria Ghervas

Pagină 13 din 13