1ra-802/2018 — art. 360 alin.1 CP

1ra-802/2018 — art. 360 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-802/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Nadejda Toma,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Anatolie Țurcan,

Elena Cobzac,

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai

2017, în cauza penală în privința lui

Sudacov Efim XXXXX, născut la XXXXX în

or. XXXXX, locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX XXXXX, ap.XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 09.10.2013-22.12.2014;

instanța de apel: 26.05.2015-22.10.2015;

09.01.2017-11.05.2017;

instanța de recurs: 09.08.2016-22.11.2016;

19.03.2018-19.06.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

2014, Sudacov E. a fost condamnat în baza art. 360 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an.

calitate de conducător al CCL - 304, a refuzat să transmită noului administrator

al cooperativei ștampila CCL nr. 304, precum și actele privind activitatea

cooperativei, invocând că nu este de acord cu decizia Colegiului Civil și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 10.06. 2009, ceea ce

constituie motive josnice, or, potrivit art. 16 alin. (1) și (2) Cod de procedură

1

civilă, decizia Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție este obligatorie pentru autoritățile publice și persoanele fizice, și se

execută cu strictețe.

Astfel, la 02.03.2011, de către Camera înregistrării de Stat a fost

înregistrată CCL nr. 304 cu sediul în mun. Chișinău, str. Ion Creangă 20/4, cod

fiscal 30495018, conform fișei de înregistrare, conducătorul acestei cooperative

fiind desemnat Sudacov E.

La 15.06.2009, în baza deciziei Curții Supreme de Justiție din 10.06.2009,

Camera Înregistrării de Stat (CÎS) a efectuat modificări în dosarul juridic al

cooperativei menționate, fiind numit un nou administrator al CCL nr. 304,

Bețișor Al., iar la 13.01.2010, administrator al cooperativei vizate a devenit

Țîganenco A. și deși, potrivit art. 31 din Regulamentul cu privire la activitatea

în domeniul confecționării ștampilelor, adoptat prin HG nr. 294 din 17.03.1998,

responsabilitatea și controlul privind respectarea regimului de păstrare a

ștampilelor, se atribuie conducătorului organizației, iar la substituire, noului

conducător ștampila se transmite prin act, persoanei recent desemnate,

începând cu 15.06.2009 și până în prezent, inculpatul, acționând prin intenție

directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și dorind

survenirea acestor urmări, a refuzat să transmită noului administrator al

cooperativei ștampila CCL nr. 304, precum și actele privind activitatea

cooperativei, invocând că nu este de acord cu decizia Colegiului Civil și de

contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 10.06.2009, ceea ce

constituie motive josnice, or, potrivit art. 16 alin. (1) și (2) din Codul de

procedură civilă, decizia colegiului civil și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție este obligatorie pentru autoritățile publice și persoanele

fizice, și se execută cu strictețe.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, comunicând că a

pierdut ștampila, la ce a trimis ediției monitorului oficial din 26.06.2009,

informația precum că ștampila a fost pierdută. Avizul în MO, precum că

ștampila a fost pierdută, a fost depus de către cooperativă, el l-a ținut în mână,

și acesta se păstrează în arhiva CÎS.

La CÎS, a nimerit copia procesului - verbal autentificată cu ștampila CCL,

din ce reiese că CCL nu era fără ștampilă. Bețișor D., știind că ștampila a fost

pierdută și este depus aviz, a perfectat altă ștampilă. Din anul 2001, vechea

ștampilă nu figurează în nici un document și nici nu i s-a înaintat învinuirea că

se folosea de ea. Ștampila o purta permanent în geantă. De multe ori,

automobilul său era descuiat de persoane străine și probabil aceasta a dispărut

din mașină.

2

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 360 alin. (1) Cod

penal, ca tăinuirea ștampilei, aparținând întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, indiferent de tipul de proprietate sau forma juridică de

organizare, dacă această faptă a fost săvârșită din alte motive josnice.

Totodată, instanța de fond a reținut, că probele administrate dovedesc

existența dorinței inculpatului în survenirea unor consecințe nefaste în

activitatea CCL - 304, precum și admiterea survenirii acestor consecințe în

rezultatul tăinuirii ștampilei.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că la caz, nu

este componență de infracțiune, deoarece inculpatul a pierdut ștampila

cooperativei încă din anul 2009. La 15.06.2009, CÎS a înregistrat noul președinte

al CCL - 304, pe Bețișor A., iar la sfârșitul lunii iunie 2009, cooperativa deja avea

o altă ștampilă.

Astfel, nu a fost provocată nici o daună CCL - 304, din motivul lipsei

temporare a ștampilei.

Pierderea ștampilei a fost confirmată în cadrul ședinței de judecată de

martorii Osoianu, Țîganenco, Bețișor și de inculpat personal, acestea servind ca

probe de nevinovăție a inculpatului.

Instanța de fond, nu a luat în considerație că la momentul intentării

dosarului penal, de către Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău, la 30.06.2011,

deja fusese emisă hotărârea pe dosarul civil al membrilor cooperativei

Suetnova, Slughina, Osoianu și Sudacov către CCL - 304, privind recunoașterea

ilegală a procesului verbal al adunării cooperative din 03.11.2008 și 23.09.2009

(privind invalidarea alegerii președinților CCL - 304), acțiunea fiind admisă, iar

procesul verbal și hotărârea privind alegerea președinților CCL - 340 pe Bețișor

A. și Țîganenco A. au fost recunoscute nevalide. Astfel, membrii cooperativei l-

au obligat pe inculpat să nu transmită nimic conducerii CCL - 304, până la

emiterea unei hotărâri definitive pe caz, considerente din care, dosarul penal în

privința inculpatului nu putea fi intentat.

22 octombrie 2015, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care Sudacov E. recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsă

pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

3

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, și cu dispunerea liberării de la răspundere penală a

inculpatului pe motivul intervenirii termenului de prescripție.

Instanța de apel a reținut, că instanța de fond, corect a acceptat situația

faptică a infracțiunii imputate inculpatului, recunoscându-l culpabil de

infracțiunea de tăinuire a ștampilei, dând și o încadrare juridică corectă

acțiunilor acestuia în baza art. 360 alin. (1) Cod penal.

Totodată, achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost comisă de el,

este una neîntemeiată, vinovăția acestuia fiind dovedită cu certitudine prin

probele administrate și analizate în cadrul procesului penal și cercetate în

cadrul ședinței instanței de fond.

Instanța de fond, în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția

inculpatului, cercetarea judecătorească fiind efectuată cu respectarea

dispozițiilor procesual - penale privind administrarea probelor, și corect i-a

aplicat pedeapsa.

însă, inculpatul urmează a fi liberat de răspunderea penală în baza art.

391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece există alte circumstanțe

care exclud tragerea la răspunderea penală, deoarece a expirat termenul de

prescripție.

inculpatul, care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivare recursului declarat, autorul acestuia a menționat că, în

acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod

penal. Or, acesta prevede că el trebuia să acționeze cu intenție directă la

ascunderea ștampilei, circumstanțe care nu au fost demonstrate în ședința de

judecată, astfel, lipsind latura subiectivă a infracțiunii.

În speță, lipsește faptul comiterii infracțiunii, deoarece însuși obiectul

infracțiunii lipsea în urma pierderii încă din anul 2009, instanței de judecată

fiindu-i prezentate probe în acest sens, inclusiv declarațiile martorilor Osoianu,

Țîganenco, Bețișor și Trofimov.

La sfârșitul lunii iunie 2009, CCL - 340 avea altă ștampilă, nefiind adus

nici un prejudiciu CCL - 340 în urma lipsei temporare a ștampilei.

22 noiembrie 2016, recursul declarat a fost admis, casată total decizia instanței

4

de apel și dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

pofida prescripțiilor art. 325 alin. (1), 101 alin. (1), (4), 384 alin. (3), 394 alin. (1)

pct. 1) și 2), 397 Cod de procedură penală, potrivit descriptivului și

dispozitivului sentinței, instanța de fond a constatat absolut divergent că abia

la 02.03.2011, CÎS a înregistrat CCL nr. 304, fiind desemnat ca președinte

Sudacov E., care, însă, începând cu 15.06.2009, adică până a exista CCL nr. 304

și până a deveni președintele acesteia, a refuzat să transmită noului

administrator al cooperativei ștampila.

A depășit limitele învinuirii formulate inculpatului constatând „intenția

inculpatului și dorința în survenirea unor consecințe nefaste în activitatea CCL - 304,

precum și admiterea survenirii acestor consecințe în rezultatul tăinuirii ștampilei”. Or,

asemenea acuzații nu i-au fost imputate prin rechizitoriu.

Nu a apreciat fiecare probă separat și în coroborare, inclusiv cu

circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în rechizitoriu, și nu a

indicat de ce a respins probele și versiunile apărării, inclusiv argumentul că

invocarea dezacordului cu decizia Colegiului Civil și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 10.6.2009, nu constituie în sine

un motiv josnic.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prescrise de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția.

Adițional, instanța de recurs a conchis că instanța de apel nu a respectat

prescripțiile art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală, deoarece, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, a

descriptivului și dispozitivului deciziei contestate, în descriptivul deciziei a

indicat inițial corect că urmează a casa sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, or, sentința este cu adevărat

neîntemeiată, însă ulterior nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Mai mult, in dispozitiv a inserat o soluție divergentă, deoarece mai întâi a

casat total sentința, apoi a menținut o parte din sentința deja inexistentă

menționând că Sudacov E., recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal (...).

Pe lângă acesta, nu este clar ce fel de hotărâre a pronunțat - de

condamnare sau de încetare a procesului penal. Or, în descriptiv a făcut

5

trimitere la o normă ce reglementează încetarea procesului penal - art. 391 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, că există alte circumstanțe care exclud

tragerea la răspunderea penală, iar în dispozitiv a dispus liberarea de pedeapsă

pe motivul intervenirii termenului de prescripție, adică o soluție proprie

hotărârii de condamnare, potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură

penală.

Astfel, instanța de apel a constatat în descriptiv mai întâi că „(...) prima

instanță corect a acceptat situația faptică a infracțiunii imputate inculpatului,

recunoscându-l culpabil de infracțiunea de tăinuire a ștampilei, dând și o încadrare

juridică corectă a acțiunilor acestuia în baza art. 360 alin. (1) Cod penal”, apoi s-a

contrazis menționând că „achitarea lui Sudacov E., pe motiv că fapta nu a fost comisă

de el, este neîntemeiată”, ca în final să concluzioneze că totuși urmează: „a casa

sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță”.

La fel, ca și prima instanță, nu a apreciat fiecare probă separat și în

coroborare, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și de drept invocate în

rechizitoriu, și nu a indicat de ce a respins probele și versiunile apărării, inclusiv

argumentul că invocarea dezacordului cu decizia Colegiului Civil și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție din 10.06.2009, nu

constituie în sine un motiv josnic.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Sudacov E. a fost

achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal, pe

motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod

de procedură penală și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște

vinovat pe Sudacov E. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1)

Cod penal, or, acțiunile inculpatului n-au fost îndreptate spre comiterea

tăinuirii ștampilei ce aparținea CCL 304, lipsind careva motive josnice.

Aceste concluzii se confirmă prin întreaga sistemă de probe analizată și

apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Consecvent, instanța de apel a indicat că, din materialele cauzei, prin

probele sus analizate s-a stabilit cu certitudine că ștampila cooperativei a fost

pierdută de inculpat, încă în anul 2009. Despre acest fapt Sudacov E. le-a

comunicat locatarilor și membrilor cooperativei nr. 304 la adunarea din anul

6

26.06.2009, o cerere la Registru privind pierderea ștampilei CCL 304.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, noul președinte al

cooperativei, la 15.06.2009 a fost înregistrat în calitate de președinte CCL 304, la

CÎS, iar la sfârșitul lunii iunie 2009 în cooperativă era deja o altă ștampilă.

Astfel, instanța de apel a indicat că nu poate fi reținută ca fiind plauzibilă

soluția instanței de fond, or, fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a conchis că, la materialele cauzei lipsesc probe

pertinente, concludente, utile și veridice ce ar corobora între ele și ar demonstra

că Sudacov E. prin vinovăție intenționată, a acționat cu intenție directă și a

tăinuit ștampila.

De asemenea, lipsesc probe ce ar indica la prezența scopului lui Sudacov

E. de a a-și satisface interesele materiale sau alte interese josnice.

Or, nu a fost provocată nici o daună CCL 304 din motivul lipsei

temporare a ștampilei.

Generalizând cele menționate supra, instanța de apel a menționat că la

pronunțarea sentinței de condamnate în privința lui Sudacov E., instanța de

fond nu a adus probe suficiente și veridice care ar demonstra că acesta ar fi

comis infracțiunea prevăzută la art. 360 alin. (1) Cod penal.

care, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, solicită casarea totală a acesteia, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă următoarele

argumente:

- instanța de apel urma să dezvăluie concluzia privind achitarea

inculpatului, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce

pe caz în viziunea recurentului n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată

și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- achitându-l pe inculpat, instanța de apel, nu a luat în considerație toate

probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea de

acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea

incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală;

- pronunțând decizia, instanța de apel și-a întemeiat soluția într-un mod

determinat pe declarațiile inculpatului, care au fost prezentate în detrimentul

examinării obiective ale cauzei;

7

- analizând și apreciind probele administrate și cercetate de către

instanțele de fond și de apel, acuzare consideră că vina inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate s-a confirmat pe deplin și acțiunile lui corect au

fost încadrate în baza art. 360 alin. (1) Cod penal;

- instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea

inculpatului, iar prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate în ședința

judiciară, instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare de drept, fără

a acorda o valoare primară probelor care în opinia acuzării demonstrează

vinovăția inculpatului.

11.1. În cauză dată nu au fost depuse referințe.

invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Reieșind din prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să argumenteze decizia

adoptată invocând temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau

respingerea apelului.

Consecvent, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care

au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile enumerate supra, se

atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de aceste cerințe și a comis

următoarele erori de drept.

În acest context, în urma verificării materialelor cauzei, Colegiul penal

lărgit relevă că în speță, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul

casării sentinței de condamnare a lui Sudacov E. în baza art. 360 alin. (1) Cod

penal, pledând pentru faptul că instanța de apel nu s-a expus pe motivele invocate

în apelul declarat și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, indicând incidența temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, motive din care solicită menținerea în vigoare

a sentinței.

8

Instanța de recurs consideră că, aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost întru totul respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Cu referire la decizia recurată, Colegiul constată că în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel, la demersul procurorului s-a reluat cercetarea

judecătorească potrivit modului stabilit pentru prima instanță, dispunându-se

cercetarea, verificarea și prezentarea bazei probante scrise.

Colegiul penal constată că, instanța de apel a verificat o parte din probele

cauzei prin citirea lor în ședința de judecată, pe care doar le-a enumerat în

decizie (f.d. 154, vol. III), fără însă a le face o proprie analiză și fără a le da vreo

apreciere.

La acest capitol Colegiul atenționează că, nu este suficient ca instanța să

enumere în hotărârea judecătorească probele citite în ședința de judecată,

aceasta urmează a le analiza complet, sub toate aspectele, cu o argumentare

desfășurată a concluziilor sale, prin prisma coroborării lor una cu alta, pentru a

confirma sau infirma vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate,

ceea ce în speță nu a fost făcut.

Colegiul penal sesizează că, examinând apelul declarat de către avocat în

numele inculpatului, prin care s-a solicitat achitarea ultimului, în rezultat

dispunându-se admiterea apelului în sensul declarat, instanța de apel nu și-a

motivat decizia. Or, aceasta succint s-a expus că ”(…) prima instanță eronat a

apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art.101 Cod de procedură penală (...), și

în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l recunoaște vinovat pe Sudacov E. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 360 alin. (1) Cod penal”, fără a da o apreciere

detaliată probelor invocate întru stabilirea vinovăției acestuia.

În acest sens, Colegiul penal ține să precizeze că potrivit art. 413 alin. (1)

Cod de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale

pentru judecarea cauzelor în primă instanță, subsecvent, având în vedere

chestiunile pe care trebuie să le soluționeze la adoptarea hotărârii, prevăzute la

art. 385 Cod de procedură penală, pronunțându-se asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cu indicarea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției, așa

cum este statuat la art. 414 alin. (5) și 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține că din conținutul

părții descriptive a deciziei atacate (f.d. 149-154, vol.III), rezultă că instanța de

apel contrar prevederilor art. 101, 414 Cod de procedură penală, a adoptat

soluția în cauză și s-a expus superficial asupra argumentelor acuzării în sensul

9

menținerii sentinței în cauză, nu a întreprins toate măsurile de a elucida toate

circumstanțele cauzei, fără a evalua și a exclude în totalitate divergențele din

probele administrate la faza de urmărire penală și cercetate în prima instanță,

verificate în ședința instanței de apel.

Prin urmare, se constată că instanța de apel în motivarea soluției nu s-a

expus clar asupra argumentelor invocate de acuzatorul de stat cu referire la

acțiunile inculpatului îndreptate spre comiterea tăinuirii ștampilei ce aparținea CCL

304, din motive josnice, în condițiile în care la cauză au fost anexate probe care ar

clarifica acest aspect.

Astfel, potrivit învinuirii, Sudacov E. activând în calitate de conducător al

CCL-304, a refuzat să transmită noului administrator al cooperativei ștampila CCL nr.

304, precum și actele privind activitatea cooperativei, invocând că nu este de acord cu

decizia Colegiului Civil și de Contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

din 10.06.2009, ceea ce constituie motive josnice, or, potrivit prevederilor art. 16 alin.

(1) și (2) din Codul de procedură civilă, decizia colegiului civil și de contencios

administrativ al CSJ este obligatorie pentru autoritățile publice și persoanele fizice și se

execută cu strictețe. În viziunea recurentului, cele menționate au fost constatate

prin declarațiile martorilor audiați și înscrisurile cercetate în cadrul instanțelor

de fond.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de casarea a sentinței de condamnare a lui Sudacov E. în baza art. 360

alin. (1) Cod penal, printr-o motivare superficială, reținând în acest sens doar

declarațiile inculpatului, fără a le supune unei analize ample, fără a lua în

considerației toate probele acuzării și fără a clarifica circumstanțe esențiale ale

cauzei, lăsând astfel fără o argumentare cuvenită soluția adoptată și

argumentele acuzatorului de stat în sensul menținerii sentinței, prin ce a fost

afectată soluția adoptată și astfel recursul declarat urmează a fi admis, iar

decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

În context, Colegiul menționează că, conform jurisprudenței CtEDO,

„(...)art. 6 din Convenție, implică mai ales în sarcina „instanței” obligația de a proceda

la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților,

cel puțin pentru a le aprecia pertinența.” (Hotărârea Perez c. Franței (GC), Cererea

nr.47.287/99, §80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk c. Olandei, din

19.04.1994, seria A, nr. 288, p. 19, §59).

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea

10

casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel.

Având în vedere că erorile de drept menționate nu pot fi corectate de

către instanța de recurs, decizia instanței de apel în respectiva cauză urmează a

fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță.

Colegiul penal atenționează că, potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură

penală, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la

soluționarea recursului.

Tot aici, dar în alt context, Colegiul penal reține că, potrivit art. 60 alin.

(1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. Potrivit art. 8 alin. (1)

Cod de procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și

constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. În

corespundere cu art. 384 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța hotărăște

asupra învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de

condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal. Potrivit art. 389

alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă fără

stabilirea pedepsei cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale - asupra motivelor esențiale

indicate în cererea de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din

recursul declarat, nominalizate în prezenta decizie, să țină cont de toate

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță, în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor

infracțiunii imputate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă

și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența

CtEDO.

11

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2017, în cauza penală în privința lui Sudacov

Efim XXXXX și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceiași instanță,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 06 iulie

2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

12