1ra-1583/2018 — art.217 alin.4 lit.b CP

1ra-1583/2018 — art.217 alin.4 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1583/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală în

privința lui

Bușuev Vadim XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Bușuev Vadim a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 85 Cod penal la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință i s-a adăugat

parțial lui Bușuev Vadim pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 25.07.2017, pe un termen de 6 (șase) luni închisoare,

stabilindu-i definitiv lui Bușuev Vadim închisoare pe un termen de 1 (unu) an 6 (șase)

luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogii acestora pe un termen de 3 (trei) ani.

1

de timp de la ora 11:30 min., până la ora 11:50 min., în urma efectuării percheziției în

cadrul cauzei penale nr. 2017031592, la domiciliul lui Bușuev Vadim, în apartamentul

XXXXX, au fost depistate și ridicate: un aparat artizanal confecționat din două jumătăți

de butelie din masă plastică cu capac de staniol, cu o substanță cenușie și un pachet de

tip ziplock, cu o substanță vegetală roșietică cu miros specific, care ulterior au fost

sigilate într-un plic de culoare albă.

Conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-5633 din 26.10.2017 în masa

vegetală (0, 735 g) uscată și mărunțită de culoare roșietică, ridicată la 20.09.2017, în

cadrul percheziției la adresa XXXXX, este îmbibată cu MMB(N)-BZ-F, iar în depunerile

de culoare cafenie (0, 05 lg) de pe suprafața interioară a fragmentului de butelie din

polimer incolor cu inscripția „JOYS1,5 1 ...”,care reprezintă partea superioară, la gura

căruia se află un capac din folie de staniol găurit carbonizat, ridicat în cadrul aceleiași

percheziții, este îmbibată cu MMB(N)-BZ-F, care conform Hotărârii Guvernului

Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 privind aprobarea listei substanțelor

stupefiate, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic

ilicit precum și cantitățile acestora, se atribuie la substanțe psihotrope, iar cantitate de

0,786 constituie cantități deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal,

după indicii calificativi: păstrarea ilegală a drogurilor fără scop de înstrăinare, săvârșită

în proporții deosebit de mari.

3.1. Procurorul, a solicitat casarea acesteia, în partea ce ține de individualizarea

pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpatului Bușuev Vadim, recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, să i se

aplice pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea ce

ține de circulația drogurilor pe un termen de 5 (cinci) ani.

Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată inculpatului, prin cumul de

sentințe, a-i adăuga pedeapsa stabilită acestuia prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 25.07.2017 - 1 an închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de circulația substanțelor narcotice și medicamentoase pe termen de

2 ani, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de

circulația drogurilor, substanțelor narcotice și medicamentoase pe un termen de 5 ani.

În motivare a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului Bușuev Vadim nu va

asigura realizarea scopului procesului penal de protejare a societății și persoanei, astfel

ca orice persoană, care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale,

precum și nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului cât și a altor persoane, or, inculpatul Bușuev Vadim,

anterior a săvârșit infracțiuni similare și prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 25.07.2017, a fost condamnat în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal la

2

închisoare cu suspendarea condiționată executării pedepsei, însă inculpatul nu a făcut

concluziile cuvenite și a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune.

Acest fapt denotă atitudinea indiferentă a inculpatului față de normele de

comportament în societate și față de legea penală, dar și insistența inculpatului în

comiterea infracțiunilor, acesta are un sistem degradat de valori sociale, iar în

asemenea circumstanțe este evident că corectarea inculpatului fără izolarea de

societate nu este posibilă, iar pedeapsa aplicată față de acesta, nu va asigura

conștientizarea de către inculpat a pericolului social sporit a faptei infracționale

săvârșite si corectarea acestuia.

În opinia acuzării, pedeapsa stabilită inculpatului, este neîntemeiată și

individualizată contrar prevederilor art. 61 Cod penal, deoarece nu-și va atinge scopul

de corectare a condamnatului.

3.2. Inculpatul Bușuev Vadim a solicitat, casarea sentinței și recalificarea faptei

din art. 217 alin. (4) în art. 217 alin. (2) Cod penal cu stabilirea unei pedepse non

privative de libertate ca urmare a recalificării faptei.

În motivare a invocat că, prima instanță nu a luat în considerare circumstanțele

importante ale cauzei, precum și nu a dat o apreciere justă a circumstanțelor atenuante

la aplicarea pedepsei definitive, deoarece în raportul de expertiză nr. 31/12/1 -R-5633

din 26.10.2017 este indicat că masa vegetală (0,735 g) este îmbibată cu MMB(N)-BZ-F,

constituind cantități deosebit de mari, însă reieșind din lista substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din

23 ianuarie 2006, la poziția II. Substanțe psihotrope pct. 13-15 sunt indicate

substanțele MMDA, cu cantitatea în proporții mari, fiind până la 0,1g, contrar celor

inserate în raportul de expertiză nominalizat.

În astfel de circumstanțe, în opinia inculpatului, se impune necesitatea de a

recalifica fapta imputată din art. 217 alin. (4) în art. 217 alin. (2) Codul penal, și

respectiv modificându-i-se și pedeapsa corespunzător.

fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Bușuev Vadim, iar apelul declarat

de procuror a fost admis, casată sentința în partea aplicării pedepsei, și pronunțată în

această parte, o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin

care i s-a stabilit pedeapsa lui Bușuev Vadim pe art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe

un termen de 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități de păstrare,

transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un

termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 85 Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa definitivă lui Bușuev Vadim,

pentru cumul de sentințe prin adăugarea parțială, la pedeapsa aplicată, a părții

neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

22 ianuarie 2018, sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu

privarea de dreptul de a exercita activități de păstrare, transportare, vânzare a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 4 (patru) ani.

3

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executarea

pedepsei închisorii aplicate Bușuev Vadim, pe un termen de probațiune de 5 (cinci) ani.

Bușuev Vadim a fost obligat să nu-și schimbe locul domiciliului fără permisiunea

organului competent și să participe la programe probaționale și să urmeze un

tratament antidrog.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Bușuev Vadim de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul, prin cerere a solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu (f. d. 89), astfel, instanța de fond a dispus examinarea cauzei în

procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de procedură penală.

Așadar, inculpatul a fost de acord cu învinuirea înaintată prin rechizitoriu, inclusiv

și cu substanța și cantitatea de droguri păstrată de către dânsul ilegal, fără scop de

înstrăinare, în proporții deosebit de mari, de aceea argumentele invocate de către

inculpat în apelul declarat, instanța de apel le-a considerat nefondate.

Totodată, verificând legalitatea pedepsei stabilite inculpatului, contestată de către

acuzatorul de stat, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima instanță a ținut cont

de unele circumstanțe reale și personale privind individualizarea pedepsei, și anume:

de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de persoana inculpatului, care anterior a mai

comis infracțiuni similare, fiind chiar și condamnat (f. d. 52-verso), de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, însă nu a reținut că, inculpatul a

săvârșit infracțiunea imputată în termenul de probațiune.

Astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond, în temeiul art. 85 Cod

Penal, urma să-I stabilească o pedeapsă principală mai mare de 1 an și 6 luni, precum și

pedeapsă complementară mai mare de 3 ani, fiind menționată sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 25.07.2017, potrivit căreia lui Bușuev Vadim i-a fost

stabilită și o pedeapsă complementară, sub formă de privarea de dreptul de a ocupa

funcții ce țin de circulația substanțelor narcotice și medicamentoase pe un termen de

2 (doi) ani (f.d. 66, 67).

Din considerentele sus-indicate, instanța de apel a conchis că, apelul procurorului

este întemeiat, și la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de faptul că, inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu

prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, precum și prezența multiplelor

circumstanțe atenuante și în lipsa circumstanțelor agravante.

Totodată, a ajuns la concluzia că, în speță, este posibil aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii cu fixarea unui

4

termen de probațiune pentru o durată de 5 (cinci) ani, fiind obligat să nu-și schimbe

locul domiciliului fără permisiunea organului competent și să participe la programe

probaționale și să urmeze un tratament antidrog or, potrivit informației Dispensarului

Republican de Narcologie din 12.09.2017 (f. d.53), Bușuev Vadim, din 18.03.2013, se

află la evidența medicului narcolog, ca consumator de substanțe narcotice (hașiș), ceea

ce în opinia instanței de apel, este perfect proporțional cu faptele comise și aceste

măsuri probaționale vor duce la corectarea și reeducarea lui fără plasarea în

penitenciare.

atacată, cu recurs ordinar de către procuror, la 02 iulie 2018, care, invocând temeiurile

de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanță apel în alt

complet de judecată.

În motivare invocă blândețea pedepsei, or, instanța de apel a ignorat prevederile

art. 384 alin. (3), 394 alin. (2) pct.3) Cod de procedură penală, deoarece aplicând art. 90

Cod penal nu și-a motivat soluția în acest sens.

Astfel, consideră că, pedeapsa aplicată inculpatului nu este echitabilă

circumstanțelor cauzei, în situația în care inculpatul anterior a fost condamnat pentru

infracțiune similară cu suspendarea executării pedepsei, a comis infracțiunea imputată,

care se califică ca infracțiune gravă, în termen de probă.

Totodată, menționând și faptul că, inculpatul și-a educat un sistem degradant de

valori sociale, nefiind angajat, fără studii finisate, astfel că activitatea criminală este

preferată de către acesta în defavoarea efortului fizic sau intelectual la un loc de muncă

remunerat pe baze legale.

că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează total hotărârea atacată, menține

hotărârea primei instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Colegiul lărgit reține că, prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală

stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Procurorul recurent își exprimă dezacordul său cu pedeapsa stabilită inculpatului

Bușuev Vadim de către instanța de apel, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

care în opina acestuia a fost individualizată contrar prevederilor legale, or, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din materialele cauzei, Colegiul lărgit constată că, judecarea cauzei penale vizate

în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

5

în conformitate cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, fiind recunoscut

vinovat Bușuev Vadim în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal și stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Ulterior, instanța de apel, judecând apelurile declarate de partea acuzării și de

inculpat, a verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor

art. 364/1 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei

instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată, însă

a considerat că prima instanță greșit a individualizat pedeapsa și eronat a ajuns la

concluzia privind executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare.

Astfel că, instanța de apel a casat sentința în partea aplicării pedepsei,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare cu majorarea termenului, totodată,

ajungând la concluzia de a suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii,

conform art. 90 Cod penal, fixând termen de probațiune și obligându-l pe inculpatul

Bușuev Vadim să nu-și schimbe locul domiciliului fără permisiunea organului

competent și să participe la programe probaționale și să urmeze un tratament antidrog.

Colegul lărgit, analizând decizia recurată, constată în partea descriptivă

divergențe esențiale în motivarea soluției adoptate, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, or, instanța de apel a considerat că, prima instanță nu a ținut cont de

faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată în termenul de probațiune,

aplicându-i o pedeapsă prea blândă de 1 an și 6 luni închisoare, însă, ulterior, ajunge la

concluzia că: “…fixarea unui termen de probațiune pentru o durată de 5 (cinci) ani, ….este

perfect proporțional cu faptele comise, or, inculpatul BUȘUEV Vadim se va afla 5 (cinci)

ani sub supravegherea strictă a colaboratorilor serviciului de probațiune”, indicând că în

cauza dată sunt în prezența multiplelor circumstanțe atenuante și în lipsa

circumstanțelor agravante: recunoașterea vinei și căința sinceră, acordul de a fi

examinată cauza în baza probelor de la urmărirea penală cu recunoașterea

necondiționată a vinei, iar infracțiunea comisă de către dânsul se atribuie la categoria

infracțiunilor grave.

În această ordine de idei, Colegiul lărgit consideră necesar de a menționa că,

prima instanță, la individualizarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75

Cod penal, și anume, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16

alin.(4) Cod penal, se califică ca o infracțiune gravă, de personalitatea inculpatului, care

se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza - consumator de droguri, însă refuză

tratamentul din motivul reacției medicamentului prescris, este căsătorit și are 2 copii

minori la întreținere, fiind unicul întreținător al familiei, comportamentul acestuia până

și după comiterea faptei, precum și influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Tot în acest sens, prima instanță a reținut și faptul că anterior inculpatul Bușuev

Vadim a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

25.07.2017 în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 ani închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, pe un termen de probă de 1 an.

6

Astfel, instanța a considerat că, izolarea inculpatului este absolut necesară, iar

termenul stabilit va asigura atingerea scopului pedepsei, care va duce la corectarea și

reeducarea acestuia.

În acest sens Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de

lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei

pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de

judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării

răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Pedeapsa penală este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, și atunci când este

capabilă să contribuie la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă

prea blândă generează dispreț față de ea și nu este eficientă nici pentru corectarea

infractorului, nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

La fel, pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie legală, or, legalitatea pedepsei

constituie un aspect al principiului legalității în dreptul penal și este asigurată prin

cerința art.75 alin. (1) Cod penal, care impune instanței obligațiunea de a stabili

pedeapsa în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a Codului penal.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod

penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Colegiul lărgit mai menționează, că potrivit practicii judiciare constante, după

efectuarea procedurii de individualizare și stabilire a duratei și cuantumului pedepsei,

în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare a acesteia, dar în

aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, urmează să fie executată

real sau reieșind din datele cu privire la personalitatea acestuia, poate fi făcută

concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei

stabilite vinovatului pe un termen de probațiune.

Prin urmare, instanța de apel, urma să țină cont de prevederile art. 90 Cod penal,

care stipulează că, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

7

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz,

termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei

aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a

fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Însă, din analiza deciziei atacate, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel

eronat a ajuns la concluzia de aplicare în privința inculpatului Bușuev Vadim a

instituției suspendării condiționate a pedepsei, or, potrivit sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 25.07.2017, inculpatul Bușuev Vadim a fost condamnat în

baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.9 0 Cod penal, fiind

suspendată executarea pedepsei pe un termen de probațiune, iar în termenul de

încercare acordat de instanță, inculpatul nu a conștientizat acțiunile sale infracționale

și a comis iarăși infracțiune (cauza dedusă judecării).

Mai mult ca atât, instanța de recurs reliefează și faptul că, sentința indicată supra,

a fost pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută

de art. 364/1 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse supra și având în vedere că, anterior instanța de judecată

i-a acordat inculpatului Bușuev Vadim posibilitatea reală să-și dovedească corectarea

prin comportament exemplar și muncă cinstită, însă inculpatul a săvârșit o nouă

infracțiune, de aceea Colegiul consideră că, sunt întemeiate argumentele recurentului

cu privire la faptul că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal a pronunțat o soluție nemotivată, stabilindu-i o

pedeapsă prea blândă în raport cu circumstanțele stabilite în cauză, ceea ce constituie o

eroare de drept prescrisă de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

instanța de apel incorect individualizând pedeapsa stabilită inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit conchide că, temeiul invocat de recurent, și-a găsit

confirmare la judecarea recursului, prin urmare, recursul urmează a fi admis, hotărârea

atacată casată total ca fiind neîntemeiată, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 05 iunie 2018, cu menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

22 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Bușuev Vadim XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

8

Pronunțată integral la 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

9