1ra-1463/2019 — art. 190 al. 5 CP

1ra-1463/2019 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1463/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

avocatul Pavlenco Tatiana în numele inculpatei și ultima, de părțile vătămate Spînu

Oleg, Andreev Viorica, Bologa Igor, prin care solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală, în privința lui

Cojocaru Lilia XXX, născută la XXX, originară din

XXX, domiciliată în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.08.2014 pînă la 08.11.2018;

Instanța de apel de la 03.12.2018 pînă la 09.04.2019;

Instanța de recurs de la 10.06.2019 pînă la 22.10.2019.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor ordinare în cauză

în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Cojocaru Lilia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea din contul Liliei Cojocaru prejudiciul material după cum

urmează: în folosul lui Viorica Andreev suma de 2 500 euro, în folosul lui Spânu Oleg

suma de 22 400 euro, în folosul lui Sajin Vera suma de 2 436 dolari SUA.

1.1. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 noiembrie

2018, a fost înlăturată omisiunea vădită din sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru pronunțată la 08 noiembrie 2018 în privința lui Cojocaru Lilia, fiind indicată

sintagma „cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de

gestionarea și circulația mijloacelor financiare pe un termen de până la 5 ani”. A fost

înlocuită sintagma „penitenciar pentru femei de tip semiînchis” cu sintagma

„penitenciar pentru femei de tip închis”, în rest sentința rămâne fără modificări.

Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub

pretextul unei tranzacții de împrumut pe un termen de două-trei luni, la data de

03.11.2004, în regiunea Î.S. „Tipografia Centrală” mun. Chișinău, str. Florilor 1, a

primit de la cet. Andreev Viorica, bani în sumă de 2 500 euro, care conform cursului

oficial al BNM constituia 39 643,25 lei, și fără a-și onora angajamentul de a-i restitui,

i-a însușit, în urma căreia i-a cauzat părții vătămate Andreev Viorica, un prejudiciu

material considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, pe parcursul anului 2005, în

1

incinta clădirii amplasată în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 73, prin intermediul

cet. Cojocaru Tudor, a primit de la cet. Bologa Igor, bani în sumă totală de 4 000 dolari

SUA, care conform cursului oficial al BNM constituia 50 400,90 lei, pe care i-a

însușit, fără să-și îndeplinească angajamentul de a restitui mijloacele bănești, prin ce a

cauzat părții vătămate Bologa Igor un prejudiciu material în proporții mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă privind deținerea în proprietate a

unui lot de pământ în regiunea IMSP Institutul Oncologic din RM și, transmiterea

acestuia în schimbul datoriei, la data de 26.06.2006, în ap. 81 de pe str. XXX, mun.

Chișinău, a primit pe un termen de două luni de la cet. Andreev Viorica, bani în sumă

de 2 500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 41 662 lei, pe care i-a

însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Andreev Viorica, un prejudiciu material

considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, profitând de relațiile de încredere din partea cet. Popa Ardelia, care era în

calitate de dădacă a copilului minor al cet. Cojocaru Lilia, sub pretextul necesității

procurării unor loturi de pământ, în luna ianuarie 2008, în ap. 3 de pe XXX mun.

Chișinău, a primit pe un termen de trei luni de la cet. Popa Ardelia, bani în sumă de 3

600 euro, care, conform cursului oficial al BNM constituia 59 744,88 lei, și fără să-și

îndeplinească angajamentul de a restitui mijloacele bănești, i-a însușit, prin ce i-a

cauzat părții vătămate Popa Ardelia, un prejudiciu material în proporții mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul asumării obligației de realizare a mărfii, la 10.12.2008, în

incinta CC „Sun City” din mun. Chișinău, str. XXX, a primit de la cet. Sajin Vera

marfa (genți) în valoare totală de 6 426,8 dolari SUA din care la 28.07.2009 i-a

restituit marfa în sumă de 3 990 dolari SUA, iar restul mărfii în sumă de 2 436 dolari

SUA, care conform cursului oficial al BNM constituia 25 308 lei, a însușit-o, prin ce i-

a cauzat părții vătămate Sajin Vera, un prejudiciu material considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, la 16.12.2008, în mun. Chișinău,

pe str. Alexandru cel Bun 59, în baza unei recipise întocmite, a primit pe un termen de

o lună de la cet. Grecu Corina, bani în sumă de 3 000 de euro, care conform cursului

oficial al BNM constituia 41 979,6 lei, și fară a-și onora angajamentul de ai restitui

conform înțelegerii, i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Grecu Corina, un

prejudiciu material considerabil.

Tot ea, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub

pretextul unei tranzacții de împrumut, în perioada lunilor aprilie - mai 2009, în mun.

Chișinău, pe str. Sarmizegetusa, lângă restaurantul „La Plăcinte”, a primit de la cet.

Soroceanu Alexandru, bani în sumă de 100 de euro care, conform cursului oficial al

BNM constituia 1 629,19 lei și 100 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM

constituia 1 039,75 lei, și fără să-și îndeplinească angajamentul de a restitui mijloacele

bănești, i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Soroceanu Alexandru, un

prejudiciu material considerabil în valoare totală de 2 668,94 lei.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândiri ilicite a bunurilor altei

persoane, profitând de relațiile de prietenie cu cet. Spînu Oleg, sub pretextul unei

tranzacții de împrumut, la data de 18.05.2009, în incinta CC „Sun City” din mun.

Chișinău, str. XXX, a primit de la cet. Spînu Oleg, bani în sumă de 36 900 euro

încredințându-i că îi va restitui banii către 01.06.2010, din care însă, în scopul

2

convingerii cet. Spînu Oleg de pretinsa bună credință, i-a restituit 2 000 de euro, iar

suma de 34 900 de euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 53 2183, 12

lei, fără a-și onora obligațiunile asumate, i-a însușit, prin ce a cauzat părții vătămate

Spînu Oleg, un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, la 09.07.2009, în mun. Chișinău,

pe str. XXX, a primit de la cet. Cernatinschi Arcadie, bani în sumă de 22 500 euro,

care conform cursului oficial al BNM constituia 351 317,25 lei, încredințându-i că la

09.12.2009 îi va restitui, însă fără a-și respecta promisiunea de a restitui mijloacele

bănești, i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Cernatinschi Arcadie, un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Prin acțiunile sale, Cojocaru Lilia, a însușit de la părțile vătămate, bunuri și

bani în sumă totală de 1 144 907,84 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de

mari, reieșind din prevederile art. 126 Cod penal.

cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi

hotărâri prin care Cojocaru Lilia să fie achitată, din lipsa elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, inculpata Cojocaru Lilia a invocat următoarele:

- sentința de condamnare este neîntemeiată și ilegală;

- hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

instanța de fond a admis erori grave de fapt și drept procedural care au afectat soluția

adoptată din care motive aceasta urmează a fi anulată;

- instanța de fond, urmare a examinării dosarului penal de învinuire a lui Cojocaru

Lilia a dat o apreciere greșită și unilaterală a probelor din dosar, pronunțând o hotărâre

de condamnare;

- instanța de fond în sentința adoptată doar a descris declarațiile părților vătămate

și martorilor fără a le da o apreciere în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală;

- de la pct. 1 - pct. 27 și pct. 39 - pct. 56 instanța a scanat și a redat cuvânt în

cuvânt probele descrise în rechizitoriu, necătînd la faptul că în ședința de judecată

declarațiile au fost altele;

- concomitent am stabilit că în sentință la pct. 24 sunt descrise declarațiile părții

vătămate Soroceanu Alexandru depuse în instanța de judecată deși acesta nu a fost

prezent nici la o ședință iar partea acuzării nu a întreprins nici o măsură pentru ca

acesta să fie prezent sau să justifice absența acestuia, astfel nu este clar de unde a luat

instanța de judecată declarațiile la partea vătămată care nu a fost prezent nici la o

ședință de judecată;

- deși atât la urmărirea penală cât și în cadrul ședinței instanței de fond a fost

interogat martorul Cojocaru Tudor declarațiile acestuia nu se regăsesc în sentința

contestată, astfel instanța lăsându-le fără de nici o apreciere;

- în cadrul ședinței de judecată din 29.10.2018 Cojocaru Lilia a depus declarații

însă conform sentinței contestate, instanța a redat declarațiile depuse de către aceasta la

urmărirea penală;

- mai mult ca atât, instanța la pct. 11 al sentinței invocă că Cojocaru Lilia a

declarat: Referitor la cet. Soroceanu A., că îl cunoaște din 2008, dar nu a primit de la el

bani, alte declarații folosindu-se de dreptul său procesual, a refuzat să facă. Însă deja la

pct. 17 al sentinței descrie cu lux de amănunte declarațiile pe cazul cu A. Soroceanu.

Lecturând sentința contestată a constatat ca declarațiile părților vătămate depuse la

3

urmărirea penală cât și instanța de judecată corespund cuvânt în cuvânt, fapt ce denotă

că au fost scanate și introduse în sentință declarațiile de la urmărirea penală;

- de către organul de urmărire penală lui Cojocaru Lilia i-a fost înaintată

învinuirea precum că a comis acte de escrocherie în privința a 8 presupuse părți

vătămate. Procurorul a modificat învinuirea adusă inculpatei L. Cojocaru, dar de fapt

învinuirea a rămas aceiași a fost modificată numai dispoziția articolului 190 alin. (5)

Cod penal;

- consideră că procurorul ilegal a modificat învinuirea și nu s-a expus referitor la

motivul și semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei;

- în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 190 din Codul penal, acțiunile Liliei Cojocaru, neîntrunind elementele infracțiunii

incriminate;

- contrar prevederilor art. art. 8, 26 alin. (3) Cod procedură penală, instanța de

fond a dat prioritate și a considerat veridice declarațiile părților vătămate, încadrând

acțiunile lui L. Cojocaru în baza legii penale, fără a le analiza în coroborare cu alte

probe prezentate și fără a exclude dubiile existente;

- în susținerea învinuirii formulate de către procuror nu a fost prezentată nici o

probă care să confirme direct sau indirect vina inculpatei în săvârșirea infracțiunii

imputate;

- un alt spectru al sentinței contestate îl constituie încălcările procesuale admise în

cadrul urmăririi penale. Conform doctrinei procesual penale ordonanța de punere sub

învinuire este actul de bază în procesul penal. Lecturând sentința contestată a statuat că

instanța de judecată de la pct. 63-pct. 76 al sentinței nominalizate cu lux de amănunte

descrie încălcările procesuale admise de către organul de urmărire penală. Mai mult ca

atât în pct. 76 din sentință instanța de fond a constatat că ordonanța de punere sub

învinuire a fost emisă cu încălcarea procedurii emiterii acesteia. Astfel instanța de

judecată urma să se expună ce încălcări anume concret afectează grav ordonanța de

punere sub învinuire, deoarece consideră, că dacă documentul de bază anume

ordonanța de punere sub învinuire este emisă cu încălcări nu mai poate fi emisă

sentință de condamnare în privința persoanei;

- însă deși instanța a stabilit cu certitudine că de către organul de urmărire penală

au fost admise flagrant încălcări procesuale în fine ca recompensă aplică față de L.

Cojocaru prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală;

- deși L. Cojocaru a fost recunoscută culpabilă, prevederile art. 385 alin. (4) Cod

de procedură penală erau acceptabile numai pentru încălcările comise și anume

termenul tergiversat de examinare a plângerii depuse în conformitate cu prevederile

art. 313 Cod de procedură penală și lezarea dreptului la apărare la finisarea urmăririi

penale fiind înlocuit apărătorul pe contract T. Suveica care a fost în imposibilitate de a

se prezenta cu un apărător din oficiu;

- în speță, în cazul de față instanța la pct. 76 al sentinței a stabilit că în cazul

inculpatei Lilia Cojocaru ordonanța de punere sub învinuire au fost emisă cu încălcarea

procedurii emiterii acestei ordonanțe fapt ce flagrant a încălcat prevederile art. 17, 22,

230 Cod de procedură penală, precum și art. 4 al Protocolului nr. 7 din Convenția

Europeană. Astfel, în cazul de față reieșind din prevederile art. 251 Cod de procedură

penală instanța de judecată urma să anuleze ordonanța de punere sub învinuire cu

adoptarea în continuare a unei hotărâri legale;

- conform dispozitivului sentinței contestate instanța s-a expus numai în privința a

trei părți vătămate și a încasat prejudiciul material și anume Andreev Viorica – 2 550

4

euro, Spînu Oleg – 22 400 euro și Sajin Vera – 2 436 euro. Reieșind din hotărârea

nominalizată nu este clar cum instanța a ajuns la concluzia de a încasa anume aceste

sume deși presupusele părți vătămate au invocat alte sume. Concomitent, reieșind din

conținutul sentinței nominalizate nu este clar care este soarta restului părților vătămate

și anume C. Grecu, A. Popa. Ig. Bologa, A. Cernatinschi și A. Soroceanu;

- instanța a neglijat și nu s-a expus asupra probelor prezentate de către partea

apărării și inculpată și anume recipisele de restituire a sumelor bănești, hotărârilor de

judecată cu Ig. Bologa, A. Cernatinschi, O. Spînu precum și alte probe care au fost

admise și anexate de către instanță. Or, în acest caz, instanța urma să se pronunțe clar

asupra fiecărui epizod din învinuire argumentat, însă asemenea motivare lipsește cu

desăvârșire în descriptivul sentinței;

- circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de fond nu a judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii

contestate;

- menționează faptul că, relațiile dintre L. Cojocaru și presupusele părți vătămate

sunt cu caracter civil, astfel este inadmisibil de a fi trasă la răspundere penală orice

persoana care și-a asumat obligații de natură civilă, deoarece legea penală nu este un

act de răzbunare;

- instanța de judecată la data de 18.10.2018 a reluat cercetarea judecătorească și

nu a anunțat în baza la ce s-a făcut această reluare. Tot în această ședință procurorul a

modificat învinuirea adusă inculpatei L. Cojocaru, dar de fapt învinuirea a rămas

aceiași a fost modificată numai dispoziția articolului 190 alin. (5) Cod penal.

Consideră că procurorul ilegal a modificat învinuirea și nu s-a expus referitor la

motivul și semnele calificative pentru încadrarea juridică a faptei;

- consideră, că în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 190 din Codul penal, acțiunile Lilei Cojocaru, neîntrunind elementele

infracțiunii incriminate;

- în dispozitivul sentinței instanța nu s-a expus asupra rezultatelor examinării

plângerii depuse în conformitate cu prevederile art. 313 Cod de procedură penală deși

în partea descriptivă sunt descrise încălcările stabilite;

- instanța de fond a preluat concluziile greșite ale părții acuzării de stat,

dându-le ilegal prin sentința contestată putere juridică, adică a adoptat o sentință

care nu corespunde atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397

Cod de procedură penală. Acest fapt denotă atitudinea vădit imparțială a

instanței la examinarea cauzei în fond și sentința emisă contrar prevederilor

legale.

3.1. Nefiind de acord cu sentința menționată părțile vătămate Bologa Igor,

Cernatinschi Arcadie, Sajin Vera și Andreev Viorica, au atacat cu apel, prin care au

solicitat casarea parțială a sentinței primei instanțe, în partea pedepsei stabilite și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatei Cojocaru Lilia să i se stabilească o

pedeapsă în limitele prevăzute la sancțiunea de la art. 190 alin. (5) Cod penal și anume

9 ani de închisoare.

În motivarea apelului comun declarat, părțile vătămate a invocat următoarele:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei penale;

- fiind audiate în instanța de judecată părțile vătămate, au declarat că inculpata

împreună cu soțul acesteia se eschivau de la onorarea obligațiilor pecuniare asumate și

anume deconectau telefoanele și se ascundeau de părțile vătămate pentru a nu le

5

restitui sumele împrumutate, iar ulterior s-a adeverit că inculpata continua a

împrumuta sume de bani de la alte persoane având la fel intenția de sustragere;

- prima instanță a ajuns la concluzia, că din probele administrate de către organul

de urmărire penală rezultă cu certitudine că la momentul primirii banilor de la părțile

vătămate, Cojocaru Lilia încă la momentul intrării în stăpânire asupra banilor, urmărea

scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat. Intenția

cet. Cojocaru Lilia de a comite infracțiunea incriminată de dobândire ilicită a bunurilor

altei persoane (escrocherie) în proporții deosebit de mari, pe lângă probele administrate

și indicate supra rezultă și este demonstrată și prin următoarele circumstanțe:

comportamentul acesteia în raport cu părțile vătămate după primirea banilor, se

ascundea de persoanele care i-au transmis banii, nu răspundea la apelurile telefonice,

de asemenea exista faptul negării de primire a banilor de la părțile vătămate, situația

financiară extrem de neprielnică a cet. Cojocarii Lilia, care și-a asumat angajamentele

corespunzătoare, la momentul încheierii tranzacțiilor respective cu părțile vătămate

indicate supra - circumstanță probată cu certitudine prin informațiile și actele ridicate

de la instituțiile financiare;

- de asemenea, instanța a reținut lipsa de fundamentare economică și caracterul

nerealizabil al angajamentului asumat: lipsa unei activități aducătoare de beneficii,

necesare onorării angajamentului, care a fost probată prin informația de la CNAS

privind lipsa achitării contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru nici o perioadă,

ceia ce indică la faptul că nu a beneficiat de plăți salariale, prin informația de la

Serviciul Vamal referitor la faptul că cet. Cojocaru Lilia, SRL: „XXX”, ÎI „Vaserstein

Lilia” nu a efectuat operațiuni în domeniul comerțului exterior, iar din actele de control

fiscal rezultă că SRL „XXX” a cărei fondator și administrator este Cojocaru Lilia, în

perioada comiterii acțiunilor prejudiciabile, desfășura activitate cu încălcări ale

legislației (vol. III, f.d. 27, 28); ducerea unui mod de viață de lux și care necesită

suportarea unor cheltuieli sporite, în lipsa unei activități profitabile care ar aduce venit

și justifica suportarea cheltuielilor și anume, întreținerea personalului pentru îngrijirea

copilului, pentru curățenia în casă etc;

- consideră că instanța de fond neîntemeiat a stabilit o pedeapsă cu închisoare pe

un termen mai mic decât cel prevăzut de legea penală, având în vedere faptul că

inculpata Cojocaru Lilia nu a recunoscut vina în cele incriminate, mai mult ca atât

inculpatul nu s-a căit de cele comise, ba din contra aceasta în cadrul audierilor în fata

instanței de judecată nici nu a recunoscut că ar fi împrumutat sumele de bani

confirmate prin recipise, contracte de împrumut și titluri executorii. La aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, instanța de fond nu și-a argumentat absolut de loc

poziția, or în sentința contestată nu se regăsește nici un argument plauzibil care ar

demonstra poziția instanței de fond;

- pe parcursul urmăririi penale și a examinării cauzei în instanța de judecată,

inculpata Cojocaru Lilia nu a întreprins nici o măsură pentru a demonstra faptul că

aceasta se căiește de cele comise sau intenționează de a repara prejudiciul cauzat prin

infracțiune părților vătămate Bologa Igor, Cernatinschi Arcadie, Andreev Viorica și

Sajin Vera, acestora din urmă fiind-le cauzate prejudicii considerabile în urma

acțiunilor criminale ale inculpatei.

3.2. Nefiind de acord cu sentința menționată, partea vătămată Spînu Oleg, a

atacat-o cu apel, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea parțială a sentinței

instanței de fond și anume în latura penală, în ceea ce privește pedeapsa aplicată, cu

6

stabilirea unei noi pedepse reieșind din prevederile și limitele stabilite de legiuitor la

art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea apelului declarat, partea vătămată a invocat următoarele:

- sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea stabilirii pedepsei penale;

- Cojocaru Lilia, atât la faza urmăririi penale cât și la judecarea cauzei nu și-a

recunoscut vina;

- condamnata Cojocaru Lilia Ion, până la momentul actual nu i-a restituit

prejudiciul integral cauzat prin infracțiune.

a fost respinge apelul inculpatei Cojocari Lilia, ca nefondat, a fost admis apelul părților

vătămate Bologa Igor, Cernatinschi Arcadie, Andreev Viorica, Sajin Vera, Spînu Oleg,

declarate împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 noiembrie

2018, casează sentința atacată integral, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Recunoaște culpabilă pe Cojocaru Lilia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, în baza căruia a-i stabili pedeapsa penală sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis pentru femei, cu privarea de dreptul de a gestiona mijloace financiare pe un

termen de 5 ani.

În temeiul art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, de redus cu 1 an, rămânând

pentru executare 7 ani și 6 luni.

Se încasează din contul Liliei Cojocaru prejudiciul material în beneficiul: Vioricăi

Andreev în sumă de 2 500 euro, lui Spînu Oleg în sumă de 22 400 euro și Verei Sajin

în sumă de 2 436 dolari SUA, calculați în lei moldovenești conform cursului oficial al

BNM la data executării deciziei.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, partea acuzării în

actul de învinuire a calificat fapta inculpatei Cojocaru Lilia în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal - dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai

multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calității substanțiale ale obiectului, actului juridic anulabil, dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv, săvârșite în proporții deosebit de

mari, însă, instanța de fond a reținut în seama inculpatei semnele calificative „prin

prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate”, „în privința actului juridic nul”, „ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean” „care a produs

daune considerabile”.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță greșit a reținut în seama

inculpatei semnele calificative nominalizate, de care inculpata nu a fost învinuită prin

ordonanța de modificare a învinuirii.

Reținând cele menționate, instanța de apel constată că sentința primei instanțe

este viciată în partea motivării concluziei privind încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, care nu corespunde cu încadrarea juridică din actul de învinuire.

Mai mult, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 noiembrie

2018, contrar prevederilor art. 249 alin. (1), (3), art. 250 Cod de procedură penală, s-a

dispus înlăturarea „omisiunii vădite” ce vizează pedeapsa complementară — „cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de gestionarea și

circulația mijloacelor financiare pe un termen de până la 5 ani”, aplicată inculpatei

7

Cojocaru Lilia, or, neexpunerea asupra pedepsei' complementare nu reprezintă o eroare

materială evidentă sau omisiune vădită în sensul legii procesual penale.

Instanța de apel a ținut să menționeze că, neaplicarea pedepsei complementare nu

reprezintă o eroare materială sau omisiune vădită și nu poate fi corectată printr-o

încheiere judecătorească. Or, erori materiale sunt simple greșeli scriptice asupra

numelui sau prenumelui, unor date calendaristice la care se referă actul, asupra

unor indicații numerice și altele, cu excepția erorilor de conținut. Iar omisiuni

vădite se consideră în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra sumelor

pretinse de martori, experți, interpreți, traducători, apărători, asupra restituirii

obiectelor, corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum și a altor

măsuri.

Analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și

apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a

constatat următoarele:

Este cert stabilit că, inculpata Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut pe un

termen de două-trei luni, la data de 03.11.2004, în regiunea I.S. „Tipografia.

Centrală” mun. Chișinău, str. XXX, a primit de la cet. Andreev Viorica, bani în

sumă de 2500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 39643,25 lei,

și fără a-și onora angajamentul de a-i restitui, i-a însușit, în urma căreia i-a cauzat

părții vătămate Andreev Viorica, un prejudiciu material considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, pe parcursul anului 2005, în

incinta clădirii amplasată în mun. Chișinău, bd. XXX, prin intermediul cet. Cojocaru

Tudor, a primit de la cet. Bologa Igor, bani în sumă totală de 4 000 dolari SUA, care

conform cursului valutar al BNM constituia 50 400, 80 lei, pe care i-a însușit, fără să-și

îndeplinească angajamentul de a restitui mijloacele bănești, prin ce a cauzat părții

vătămate Bologa Igor, un prejudiciu material în proporții mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă privind deținerea în proprietate a

unui lot de pământ în regiunea IMSP Institutul Oncologic din RM și, transmiterea

acestuia în schimbul datoriei, la data de 26.06.2006, în ap. 81 de pe str. XXX, mun.

Chișinău, a primit pe un termen de două luni de la cet. Andreev Viorica, bani în sumă

de 2500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 41662 lei, pe care i-a

însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Andreev Viorica, un prejudiciu material

considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, profitând de relațiile de încredere din partea cet. Popa Ardelia, care era în

calitate de dădacă a copilului minor al cet. Cojocaru Lilia, sub pretextul necesității

procurării unor loturi de pământ, în luna ianuarie 2008, în ap. 3 de pe XXX mun.

Chișinău, a primit pe un termen de trei luni de la cet. Popa Ardelia, bani în sumă de

3600 euro, care, conform cursului oficial al BNM constituia 59744,88 lei, și fără să-și

(

îndeplinească angajamentul de a restitui mijloacele bănești, i-a însușit, prin ce i-a

cauzat părții vătămate Popa Ardelia, un prejudiciu material în proporții mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul asumării obligației de realizare a mărfii, la 10.12.2008, în

8

incinta CC „Sun City” din mun. Chișinău, str. XXX, a primit de la cet. Sajin Vera

marfa (genți) în valoare totală de 6426,8 dolari SUA din care la 28.07.2009 i-I a

restituit marfa în sumă de 3990 dolari SUA, iar restul mărfii în sumă de 2436 dolari

SUA, care conform cursului oficial al BNM constituia 25308 lei, a însușit-o, prin ce i-a

cauzat părții vătămate Sajin Vera, un prejudiciu material considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, la 16.12.2008, în mun. Chișinău,

pe str. XXX, în baza unei recipise întocmite, a primit pe un termen de o lună de la cet.

Grecu Corina, bani în sumă de 3000 de euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia 41979,6 lei, și fără a-și onora angajamentul de ai restitui conform înțelegerii,

i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Grecu Corina, un prejudiciu material

considerabil.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, în perioada lunilor aprilie - ‘ mai

2009, în mun. Chișinău, pe str. Sarmizegetusa, lângă restaurantul „La j Plăcinte”, a

primit de la cet. Soroceanu Alexandru, bani în sumă de 100 de euro care, conform

cursului oficial al BNM constituia 1629,19 lei și 100 dolari SUA, care conform

cursului oficial al BNM constituia 1039,75 lei, și fără să-și îndeplinească angajamentul

de a restitui mijloacele bănești, i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Soroceanu

Alexandru, un prejudiciu material considerabil în valoare totală de 2668,94 lei.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândiri ilicite a bunurilor altei

persoane, profitând de relațiile de prietenie cu cet. Spînu Oleg, sub pretextul unei

tranzacții de împrumut, la data de 18.05.2009, în incinta CC „Sun City” din mun.

Chișinău, str. A. Pușkin 32, a primit de la cet. Spînu Oleg, bani în sumă de 36 900 euro

încredințându-i că îi va restitui banii către 01.06.2010, din care însă, în scopul

convingerii cet. Spînu Oleg de pretinsa bună credință, i-a restituit 2000 de euro, iar

suma de 34900 de euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 532 183, 12

lei , fără a-și onora obligațiunile asumate, i-a însușit, prin ce a cauzat părții vătămate

Spînu Oleg, un prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Tot ea, Cojocaru Lilia, acționând în scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, sub pretextul unei tranzacții de împrumut, la 09.07.2009, în mun. Chișinău,

pe str. XXX, a primit de la cet. Cernatinschi Arcadie, bani în sumă de 22500 euro, care

conform cursului oficial al BNM constituia 351317,25 lei, încredințându-i că la

09.12.2009 îi va restitui, însă fără a-și respecta promisiunea de a restitui mijloacele

bănești, i-a însușit, prin ce i-a cauzat părții vătămate Cernatinschi Arcadie, un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

Prin acțiunile sale, Cojocaru Lilia, a însușit de la părțile vătămate, bunuri și bani

în sumă totală de 1 144 907,84 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de , mari,

reieșind din prevederile art. 126 Cod penal.

Cât privește vinovăția, instanța de apel a menționat că, cu toate că inculpata

Cojocaru Lilia, nu și-a recunoscut vina, vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, se confirmă prin următoarea sistemă de probe

analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi: declarațiile părților vătămate Andreev Viorica, Bologa Igor, Popa

Ardelia, Sajin Vera, Grecu Corina, Cernatinschi Arcadie, Soroceanu Alexandru,

declarațiile martorilor Demineț Sabina, precum și: conținutul procesului-verbal de

confruntare dintre partea vătămată Andreev Viorica și învinuitul Cojocaru Lilia (f.d.

9

45, vol. III); conținutul procesului-verbal de confruntare dintre partea vătămată

Cernatinschi Arcadie și învinuitul Cojocaru Lilia (f.d. 47, vol. III); conținutul

procesului-verbal de confruntare dintre partea vătămată Spînu Oleg și învinuitul

Cojocaru Lilia (f.d. 60-61, vol. I); conținutul procesului-verbal de confruntare dintre

partea vătămată Bologa Igor și învinuitul Cojocaru Lilia (f.d. 62, vol. II); conținutul

copiei recipisei eliberate de cet. Cojocaru Lilia către Popa Ardelia prin care se

confirmă primirea banilor în sumă de 3600 de euro; conținutul informației de la OCT

mun. Chișinău, din care rezultă lipsa loturilor de pământ în proprietatea cet. Cojocaru

Lilia și din care rezultă că asupra imobilului din proprietatea acesteia, ap. 3 de pe bd.

Decebal 72/5, mun. Chișinău, a fost instituit gaj, sechestru în legătură cu pretențiile

materiale ale altor subiecți (f.d. 45-46,51, 136-140, vol. II); conținutul informației de la

Camera înregistrării de stat din care rezultă că cet. Cojocaru Lilia este administrator și

asociat cu cota de participare 100% al SRL „Lioxa Grup”, administrator și fondator al

ÎI „Vaserstem Lilia” (f.d. 49, vol. II); conținutul informației de la BCA

„UNIVERSALBANK”, din care rezultă că pe numele cet. Cojocaru Lilia la

28.05.2004 a fost deschis cont de credit în sumă de 100 000 lei, care până la data de

19.06.2006 a fost achitat, la 29.05.2006 a fost deschis cont de credit în sumă de 60 000

de lei, care către 12.07.2007 a fost achitat (f.d. 60, 193-211, vol. II); conținutul

informației de la BCA „BANCA SOCIALĂ”, din care rezultă că la data de 16.11.2006

cet. Cojocaru Lilia i-a fost acordat credit în sumă de 75 000 de lei, care a fost achitat

până la 20.11.2007 (f.d. 63, 127-137, vol. II); conținutul informației BCA

„MOBIASBANCA”, din care rezultă că cet. Cojocaru Lilia a deținut 2 credite: în

valoare de 15 000 de lei, acordat la 19.07.2006 scadența 18.08.2008; 65 000 de lei,

acordat la 22.11.2006, scadența 22.05.2008 (f.d. 66, 216-264, vol. II); conținutul

informației de la BCA „BANCA DE ECONOMII”, din care rezultă că Cojocaru Lilia a

beneficiat de credit de lombard în sumă de 9520 lei, conform contractului de credit nr.

1045 dm 16.10.2007, cu scadența la data de 16.11.2007 care a fost rambursat în termen

(f.d. 68, 110-122, vol. II); conținutul informației de la BCA „VICTORIABANK” din

31.05.2012, din care rezultă că la 11.04.2008 Cojocaru Lilia a beneficiat de credit în

sumă de 30 000 lei cu termen de rambursare către 11.04.2010, iar la 15.04.2008 cet.

Cojocaru Tudor (soțul cet. Cojocaru Lilia) a beneficiat de credit în sumă de 30 000 de

lei, cu termen de rambursare către 15.04.2010, din considerentul nerambursării

creditului, a fost înaintată cerere în judecată, fiind eliberate titluri de executare

respective, până la momentul formulării informației, datoriile nu au fost rambursate

(f.d. 72-74, 179-188, vol. II); conținutul copiilor documentelor ridicate de la BCA

„MOLDINCOMBANK”, din care rezultă că la 29.09.2006 în temeiul contractului

192718 cet. Cojocaru Tudor a beneficiat de credit de 20 000 de lei (f.d. 142-150, vol.

II); conținutul copiilor documentelor ridicate de la BCA „Moldova Agroindbank”, din

care rezultă că cet. Cojocaru Lilia în temeiul contractului de credit din 23.09.2008 a

primit credit în sumă de 30 000 de lei (f.d. 155-173, vol. II); conținutul copiilor

documentelor ridicate din dosarul de creditare a cet. Cojocaru Lilia de către IF „Prime

Capital”, din care rezultă că la 15.02.2008 Cojocaru Lilia a beneficiat de credit în sumă

de 98 000 dolari SUA, restituirea sumei creditului în cauză fiind asigurată prin gajarea

ap. 3 din str. Decebal 72/5 mun. Chișinău (f.d. 77-92, vol. II); conținutul informației

ridicate de la SA „AMIC”, din care rezultă prezența angajamentelor financiare față de

compania indicată din partea cet. Cojocaru L. în baza contractului investițional privind

construcția spațiului locativ din 24.12.2004 de 45 300 dolari SUA (f.d. 94-105, vol. II);

conținutul informației de la Serviciul Vamal referitor la faptul că cet. Cojocaru Lilia,

10

SRL „Lioxa Grup”, II „Vaserstein Lilia” nu a efectuat operațiuni în domeniul

comerțului exterior (f.d. 264, vol. I); conținutul informației de la CNAS a RM prin care

se confirmă că Cojocaru Lilia este înregistrată ca persoană asigurată, însă nu se conțin

date privind achitarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru nici o perioadă,

ceia ce indică la faptul că nu a beneficiat de plăți salariale (f.d. 13, vol. III); conținutul

procesului-verbal de consemnare a plângerii verbale a lui Grecu Corina din 24.11.2009

(f.d. 44, vol. I); conținutul recipisei din data de 16.12.2008, potrivit căreia Cojocaru

Lilia a luat cu împrumut de la Grecu Corina 3000 euro, pe un termen de 30 de zile, cu

dobânda de 5% (f.d. 45, vol. I); conținutul procesului-verbal de sesizare despre

săvârșirea infracțiunii din 11.02.2010 înaintat de către Sajin Vera (58, vol. I);

conținutul procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 11.02.2010

înaintat de către Andreev Viorica (f.d. 60, vol. I); conținutul recipisei potrivit căreia

Cojocaru Tudor a luat cu împrumut de la Bologa Igor suma de 4000 dolari SUA, cu

dobânda de 3% lunar (f.d. 63, vol. I); conținutul procesului-verbal de sesizare despre

săvârșirea infracțiunii din 17.02.2010 înaintat de către care Andreev Viorica (f.d. 64,

vol. I); conținutul procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

21.04.2010 înaintat de către care Cernatinschi Arcadie (f.d. 71-72, vol. I); conținutul

contractului de împrumut din data de 09.07.2009, potrivit căruia Cernatinschi Arcadie

dă cu împrumut lui Cojocaru Lilia o sumă de bani în valoare de 22500 euro (f.d. 74,

vol. I); conținutul procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din

24.06.2010 înaintat de către Soroceanu Alexandru (f.d. 89, vol. I); conținutul

procesului-verbal privind consemnarea plângerii verbale a lui Spînu Oleg din

16.02.2011 (f.d. 100, vol. I); conținutul recipisei din 18.08.2009, prin care Cojocaru

Lilia și Cojocaru Tudor au luat cu împrumut de la Spînu Oleg suma de 10000 euro,

care se obligă să îi întoarcă la data de 01.06.2009 (f.d. 101, vol. I); conținutul recipisei

din 18.05.2009, potrivit căreia, Cojocaru Lilia și Cojocaru Tudor a luat cu împrumut

suma de 26900 euro, care s-au obligat să o restituie până la data de 01.01.2010 (f.d.

107, vol. I); conținutul plângerii depuse de către Grecu Corina, din data de 18.01.2010,

potrivit căreia i-a dat lui Cojocaru Lilia suma de 300 euro, ultima refuzând să răspundă

la telefon și să restituie banii împrumutați (f.d. 127, vol. I); conținutul plângerii depuse

de către Sajin Vera din data de 18.01.2010, potrivit căreia i-a dat lui Cojocaru Lilia

marfa pentru a o realiza în sumă totală de 6426, 80 dolari SUA (f.d. 140-152, vol. I);

conținutul procesului-verbal despre sesizare despre săvârșirea infracțiunii înaintat de

către Popa Ardelia la data de 09.11.2012 (f.d. 1, vol. III); conținutul recipisei din data

de 25.01.2008, potrivit căreia Cojocaru Lilia a luat cu împrumut de la Popa Ardelia

3600 euro (f.d. 8, vol. III); conținutul ordonanței de recunoaștere în calitate de parte

civilă a lui Popa Ardelia din 28.01.2013 (f.d. 9, vol. III); conținutul ordonanței de

punere sub învinuire a lui Cojocaru Lilia din 18 aprilie 2013 (f.d. 31, vol. III);

conținutul hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 septembrie 2018 (f.d.

140, vol. IV); conținutul recipisei din 16.04.2016, potrivit căreia Popa Ardelia a primit

de la Cojocaru Lilia suma de 3600 euro din contul împrumutului acordat și 2000 lei

salariu pentru ultima lună de lucru, pretenții materiale și morale față de Cojocaru Lilia

nu are (f.d. 142, vol. IV).

Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor a constatat cu certitudine că, inculpata Cojocaru Lilia a comis

infracțiunea imputată ei, și că acțiunile inculpatei Cojocaru Lilia se încadrează în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative: escrocherie, adică dobândirea

11

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii, calității

substanțiale ale obiectului, actului juridic anulabil, dacă încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv, săvârșite î proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea inculpatei Cojocaru Lilia

privind achitarea, pe motivul lipsei componenței de infracțiune, deoarece s-a constatat

dovedită pe deplin vinovăția inculpatei Cojocaru Lilia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost

administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția lui

Cojocaru Lilia în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a apreciat critic afirmațiile inculpatei Cojocaru Lilia precum că,

nu a săvârșit infracțiunea de escrocherie, iar relațiile dintre dânsa și părțile vătămate

poartă un caracter civil, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către

inculpată în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală și sunt combătute de

celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, demonstrând astfel vinovăția acesteia în comiterea faptelor imputate.

Instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea vinovăției de către Cojocaru

Lilia, de comiterea faptelor imputate nu echivalează cu achitarea ei, deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către dânsa a faptelor încriminate și o califică ca o metodă de apărare, or

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit

sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false,

decât în cazurile expres prevăzută de legea procesual penală, nerecunoașterea

vinovăției de către Cojocaru Lilia se apreciază ca un drept a acesteia și ca o metodă de

apărare.

Instanța de apel a respins ca nefondată alegația inculpatei, potrivit căreia

procurorul ilegal a modificat învinuirea și nu s-a expus referitor la motivul și semnele

calificative pentru încadrarea juridică a faptei.

Astfel, prin Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative,

publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la articolul

190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul „înșelăciune sau abuz de încredere”

s-a substituit cu textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în

care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”; în dispoziția

alineatului (2), litera c) s-a exclus.

Conform art. 113 Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Calificarea oficială a

infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care

efectuează urmărirea penală și de către judecători.

De asemenea, conform art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de

judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatei și nu se lezează

12

dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatei se

admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că potrivit art. 3 alin. (1) Cod de procedură

penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Prin urmare, acțiunile inculpatei Cojocaru Lilia corect urmează a fi recalificate de

la art. 190 alin.(5) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV din 18.04.2002) la art. 190

alin. (5) Cod penal (în redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Instanța de apel a conchis că Cojocaru Lilia a recurs la utilizarea unor

metode dolosive, apte a induce și a menține în eroare persoanele vătămate la

încheierea și executarea acordului sus-indicat.

Instanța de apel a menționat că prezentarea frauduloasă, denaturată sau alterată a

realității trebuie sa fie aptă de a inspira încrederea victimei si de a o induce în eroare,

de a o amăgi sau de a o menține în eroarea produsa anterior. Acțiunea de inducere în

eroare ori menținerea în eroare se poate realiza prin orice mijloace. Nu are relevanta

dacă partea vătămată s-a lăsat mai ușor ori mai greu indus în eroare.

Instanța de apel a conchis că pentru a se putea retine înșelăciune cu prilejul

încheierii sau executării unui contract sunt necesare următoarele condiții: a) sa aibă loc

încheierea sau executarea unui contract (verbal sau în scris); b) cu prilejul încheierii

sau executării contractului, făptuitorul să inducă sau să mențină în eroare partea

vătămată; c) acțiunea de amăgire să determine pe cei induși sau menținuți în eroare să

încheie sau sa execute contractul în condițiile stipulate, adică în condițiile care altfel nu

ar fi fost acceptate si care au creat o situație păgubitoare pentru partea vătămată; d)

acțiunea sa fie săvârșită cu intenție. Prin mijloc fraudulos trebuie înțeles acel mijloc

care este veridic si în mod obișnuit inspira încredere, înlătură orice bănuială, dar care

în realitate este mincinos.

Astfel, pentru existenta escrocheriei, în modalitatea în care este incriminată

inculpatei conform actului de învinuire, și cum a fost constatată de către instanța de

apel prin cele sus indicate, s-a constatat trecerea unor mijloace bănești din proprietatea

sau posesia victimelor în proprietatea inculpatei Cojocaru Lilia, ce aparțineau părților

vătămate menționate.

Se mai reține și prezența diminuării reale a patrimoniului părților vătămate ca

element obligatoriu al sustragerii ceea ce în cazul escrocheriei urmează ca partea

vătămată să transmită bunurile în mod aparent benevol făptuitorului.

Totodată se reține că bunurile a căror sustragere este incriminată conform

ordonanțatei de modificare a învinuire au fost transmise de către părțile vătămate

benevol inculpatei Cojocaru Lilia prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase. Părțile vătămate fiind duse în eroare, iar inculpata inducând în eroare

părțile vătămate despre faptul că are nevoie de bani, pentru afacerea pe care o avea,

sau pentru alte motive, a convins părțile vătămate să scrie recipise, precum și să

încheie contracte de împrumut în baza cărora părțile vătămate îi transmiteau inculpatei

Cojocaru Lilia, sume de bani, care s-a obligat să le restituie într-un termen restrâns și

astfel dând o falsă legalitate acțiunilor sale, a dobândit ilicit, prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase bani de la părțile vătămate, iar banii menționați i-a

însușit și folosit în scopuri personale și nu a executat promisiunile declarate anterior.

Astfel, instanța de apel, analizând probele administrate atât în cadrul urmăririi

penale cât și în cadrul instanței de apel conchide că, la 03.11.2004, pe parcursul anului

2005, la 26.06.2006, în luna ianuarie, decembrie 2008, în perioada lunilor aprilie-mai,

13

iulie 2009, modalitatea săvârșirii acțiunilor criminale de escrocherie a fost constatată,

iar periodicitatea comiterii infracțiunii și utilizarea unor pretexte similare în scopul

însușirii banilor de către inculpata Cojocaru Lilia, demonstrează existența unei intenții

unice la dânsa de însușire a banilor în proporții deosebit de mari în mai multe etape.

În acest sens, este determinată intenția prelungită de comitere a infracțiunii

incriminate, or, în aceste cazuri, intenția acesteia este unică, caracterizată prin multe

acțiuni infracționale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o

infracțiune. Este necesar a determina că deși inculpata a restituit la o parte din victime,

suma de bani însușită, acest fapt s-a datorat acțiunilor insistente ale victimelor, ulterior

comiterii infracțiunii, după pornirea dosarului penal în privința inculpatei Cojocaru

Lilia, iar faptul restituirii de către Cojocaru Lilia a unor părți din sumele însușite

constituie recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Totodată, pentru a atribui un aspect legal acțiunilor acesteia, Cojocaru Lilia

emitea recipise, și întocmea contracte de împrumut, acțiuni ce denotă aceiași

modalitate de comitere a infracțiunilor, precum și aparența unor relații civile.

Totodată, s-a constat că pentru a însuși sumele de bani transmise de către părțile

vătămate, inculpata folosea diferite pretexte, iar intenția reală a acesteia fiind de a

însuși sumele de bani primite, neexecutând obligațiile asumate.

În acest sens instanța de apel ține să evidențieze că, în cazul escrocheriei,

elementul subiectiv al acestei infracțiuni constă în intenția directă. Autorul este

conștient că induce în eroare și că prin acest fapt produce o pagubă, în vederea

realizării unui folos material injust (intenție calificată prin scop). Totuși, escrocheria,

așa cum este reglementată în articolul 190 alin. (1), prezintă similitudini cu instituția

dolului civil, care presupune, de asemenea, o inducere în eroare. Diferența constă în

faptul că, în cazul escrocheriei, autorul urmărește obținerea unui profit în dauna

patrimoniului altei persoane, iar nu simpla viciere a consimțământului pentru a

determina o persoană să încheie un act juridic.

Textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean” conduce la ideea că consimțământul victimei — este viciat la momentul

încheierii actului juridic prin manopere frauduloase comise cu intenție de către autorul

infracțiunii. Autorul îi creează victimei o reprezentare falsă a realității.

Instanța de apel a conchis că pentru a se putea reține înșelăciune cu prilejul

încheierii sau executării unui contract sunt necesare următoarele condiții: a) sa aibă loc

încheierea sau executarea unui contract (verbal sau în scris); b) cu prilejul încheierii

sau executării contractului, făptuitorul să inducă sau să mențină în eroare partea

vătămată; c) acțiunea de amăgire să determine pe cei induși sau menținuți în eroare să

încheie sau sa execute contractul în condițiile stipulate, adică în condițiile care altfel nu

ar fi fost acceptate și care au creat o situație păgubitoare pentru partea vătămată; d)

acțiunea sa fie săvârșită cu intenție. Prin mijloc fraudulos trebuie înțeles acel mijloc

care este veridic și în mod obișnuit inspira încredere, înlătură orice bănuială, dar care

în realitate este mincinos.

Prin urmare, instanța de apel ajunge la concluzia că, probele administrate de către

organul de urmărire penală, cercetate și verificate în modul corespunzător în cadrul

ședinței instanței de apel, rezultă cu certitudine că la momentul primirii banilor de la

14

părțile vătămate, Cojocaru Lilia încă la momentul intrării în stăpânire asupra banilor,

urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Intenția lui Cojocaru Lilia de a comite infracțiunea incriminată de dobândire

ilicită a bunurilor altei persoane (escrocherie) în proporții deosebit de mari, pe lângă

probele administrate și indicate supra rezultă și este demonstrată și prin următoarele

circumstanțe: Comportamentul acesteia în raport cu părțile vătămate după primirea

banilor, se ascundea de persoanele care i-au transmis banii, nu răspundea la apelurile

telefonice, de asemenea exista faptul negării de primire a banilor de la părțile

vătămate, situația financiară extrem de neprielnică a cet. Cojocaru Lilia, care și-a

asumat angajamentele corespunzătoare, la momentul încheierii tranzacțiilor respective

cu părțile vătămate indicate supra - circumstanță probată cu certitudine prin

informațiile și actele ridicate de la instituțiile financiare.

De asemenea, instanța de apel reține lipsa de fundamentare economică și

caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de

beneficii, necesare onorării angajamentului, care a fost probată prin informația de la

CNAS privind lipsa achitării contribuiților de asigurări sociale de stat pentru nici o

perioadă, ceia ce indică la faptul că nu a beneficiat de plăti salariale, prin informația de

la Serviciul Vamal referitor la faptul că cet. Cojocaru Lilia, SRL „Lioxa Grup”, ÎI

„Vaserstein Lilia” nu a efectuat operațiuni în domeniul comerțului exterior, iar din

actele de control fiscal rezultă că SRL „Lioxa Grup” a cărei fondator și administrator

este Cojocaru Lilia, în perioada comiterii acțiunilor prejudiciabile, desfășura activitate

cu încălcări ale legislației (vol. III, f.d. 27, 28); ducerea unui mod de viață de lux și

care necesită suportarea unor cheltuieli sporite, în lipsa unei activități profitabile care

ar aduce venit și justifica suportarea cheltuielilor și anume, întreținerea personalului

pentru îngrijirea copilului, pentru curățenia în casă (a se vedea declarațiile părții

vătămate Popa Ardelia, martorului Cobîlaș Lidia).

Instanța de apel a remarcat că, limita între un acord civil și o escrocherie este

latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a

părților, iar în cazul escrocheriei, consimțământul victimei este viciat la momentul

încheierii actului juridic prin manopere frauduloase comise cu intenție de către autorul

infracțiunii. Autorul îi creează victimei o reprezentare falsă a realității. Totodată,

delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-se

în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea făptuitorului de

faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului de

a-și executa angajamentele. Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în

raporturi juridice civile nu presupune excluderea trecerii pe parcurs a raporturilor

civile în sfera penalului, cu toate că în speța data intenția inculpatei Cojocaru Lilia în

comiterea infracțiunii de escrocherie se prefigurează încă în momentul când inculpata

a însușit de la părțile vătămate sume de bani sub pretextul de a investi în afacerea pe

care o avea, sau pentru alte motive, a convins părțile vătămate să scrie recipise, precum

și să încheie contracte de împrumut în baza cărora părțile vătămate îi transmiteau

inculpatei Cojocaru Lilia, sume de bani, care s-a obligat să le restituie într-un termen

restrâns. După primirea sumelor bănești inculpata nu și-a onorat obligațiunile, însușind

mijloacele bănești pentru sine.

Ce ține de solicitarea avocatului inculpatei cu privire la încetarea procesului penal

de învinuire a lui Cojocaru Lilia de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(5) Cod penal, se apreciază ca fiind nefondată din următoarele considerente:

15

În cererea invocată de inculpata Lilia Cojocaru și apărătorul acesteia Victor

Mazniuc, argumente invocate inclusiv și în cererea de apel, Lilia Cojocaru a fost pusă

sub bănuire de comiterea presupuselor fapte prin ordonanțele din 29 iunie 2010 (vol.

II, f.d. 35), 20 august 2010 (vol. II, f.d. 13). Calitatea de bănuit a lui Lilia Cojocaru a

încetat de drept la expirarea termenului prevăzut la art. 63 alin. (2) și (3) Cod de

procedură penală, iar la 18 octombrie 2011, Lilia Cojocaru a fost scoasă de sub

urmărirea penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal (vol. I, f.d. 233).

La 26 martie 2013, ordonanța privind scoaterea de sub urmărire penală a bănuitei

Lilia Cojocaru a fost anulată pe motive formale cu depășirea termenului legal (vol. I,

f.d. 244, vol. II, f.d.265).

Prin ordonanța din 18 aprilie 2013, emisă cu încălcarea procedurii prevăzute de

art. 22, 63, 230 Cod de procedură penală, Lilia Cojocaru a fost pusă sub învinuire de

comiterea acelorași fapte (vol. III, f.d. 31).

Fiind invocat caracterul ilegal al învinuirii, prin plângerea din 25 aprilie 2013 în

termenul și ordinea prevederilor art. 2991 Cod de procedură penală, din motivul

absenței unor fapte noi ori recent descoperite și expirării termenului legal, stipulat prin

art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală în vigoare, ordonanța din 26 martie 2013

privind anularea scoaterii de sub urmărire a bănuitei Lilia Cojocaru a fost contestată de

partea apărării (vol. III, f.d. 71, 73, 74, 127, 130).

Plângerea părții apărării din 25 aprilie 2013 a fost remisă în Judecătoria Râșcani,

mun. Chișinău (vol. III, f.d.75).

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2014, au fost

corectate erorile materiale, fiind disjunsă plângerea părții apărării împotriva ordonanței

din 26 martie 2013, privind anularea scoaterii de sub urmărire a bănuitei Lilia

Cojocaru, cu remitere spre examinare procurorului ierarhic superior (vol. III, f.d. 139).

În ordinea controlului ierarhic intern, plângerea părții apărării împotriva

ordonanței din 26 martie 2013, privind anularea scoaterii de sub urmărire a bănuitei

Lilia Cojocaru a fost respinsă prin ordonanța din 20 mai 2014 (vol. II, f.d. 266).

Fiind invocat caracterul ilegal al învinuirii, la 27 mai 2014 partea apărării a

contestat ordonanțele nominalizate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală (vol.

III, f.d. 195).

Terminarea urmăririi penale a fost anunțată la 05 august 2014 (vol. III, f.d. 162).

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 11 august 2014 a fost declinată

competența după materie în favoarea examinării plângerii din 27 mai 2014 de către

judecătorului de drept comun (vol. III, f.d. 193). Care este în corespundere cu

prevederile art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit cărora, toate cererile,

plângerile și demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de

către instanța care judecă cauza.

Conform prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, organul de

urmărire penală nu este în drept să mențină în calitate de bănuit persoana în privința

căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate - mai mult de 3 luni,

iar cu acordul Procurorului General și al adjuncților săi - mai mult de 6 luni.

Potrivit prevederilor art. 230 Cod de procedură penală, (1) Termene în procesul

penal sânt intervale de timp în cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate

acțiuni procesuale conform prevederilor prezentului cod. (2) În cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

16

termen. (3) Dacă o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un termen prevăzut de

lege, expirarea acestuia impune încetarea efectului acestei măsuri.

În urma examinării circumstanțelor invocate de apărare instanța de apel a

constatat depășirea unor termene procedurale în cadrul acțiunilor de urmărire penală,

ceea ce a cauzat tergiversarea procesului penal în privința inculpatei Cojocaru Lilia,

cât și a adus atingere drepturilor părților vătămate.

Totodată, instanța de apel ține să menționeze că, încălcarea termenilor de

procedură la emiterea ordonanței de punere sub învinuire nu duce la nulitatea absolută

a acesteia și nu afectează în esență baza probatorie administrată în cadrul cercetării

judecătorești, ce confirmă vinovăția lui Cojocaru Lilia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate

cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, ține cont de gradul prejudiciabil și

pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Cojocaru Lilia se

atribuie la categoria infracțiunilor deosebit de grave.

Conform prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, dacă, în cursul

urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări care au afectat grav

drepturile inculpatului ce derivă din calitatea procesuală a inculpatului, instanța

examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept compensare pentru

aceste încălcări.

Aplicând prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de apel

reduce termenului pedepsei stabilite cu închisoarea cu 1 an, rămânând pentru executare

7 ani 6 luni.

În ceea ce privește solicitarea părților vătămate Andreev Viorica și Sajin Vera de

restituire a prejudiciului material, cauzat prin infracțiune, instanța de apel reține că,

potrivit art. 385 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța

de judecată soluționează chestiunea referitoare la paguba materială cauzată atunci când

nu a fost intentată acțiunea civilă.

Instanța de apel reține că părțile vătămate Andreev Viorica și Sajin Vera, nu au

depus o acțiune civilă, în pofida faptului că au fost recunoscute în calitate de parte

civilă, prin ordonanța din 21 iunie 2010 de recunoaștere în calitate de parte civilă a cet.

Sajin Vera care a suferit un prejudiciu în sumă de 2 500 dolari SUA (f.d. 219, vol. I) și

prin ordonanța din 14 iunie 2010 de recunoaștere în calitate de parte civilă a cet.

Andreev Viorica care a suferit un prejudiciu în sumă de 5 000 euro (f.d. 207, vol. I).

Luând în considerare că părțile vătămate Andreev Viorica și Sajin Vera la

urmărirea penală au depus o cerere privind recunoașterea în calitate de parte civilă, de

la acestea fiind însușite mijloace bănești, iar în instanța de fond au solicitat să le fie

recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, poziția menținută de partea

vătămată Sajin Vera în cererea de apel și în fața instanței de apel și ținând cont că

inculpata Cojocaru Lilia este recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal, în virtutea prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, instanța de apel admite apelul părților vătămate și dispune încasarea

din contul inculpatei Cojocaru Lilia în beneficiul părții vătămate Andreev Viorica,

prejudiciul material cauzat în mărime de 2 500 euro și în beneficiul părții vătămate

17

Sajin Vera, prejudiciul material cauzat în mărime de 2 436 dolari SUA, calculați în lei

moldovenești conform cursului oficial al BNM la data executării deciziei.

În prezenta cauză penală, partea vătămată Spînu Oleg a înaintat acțiune civilă (f.d.

202, vol. I) prin care solicită încasarea sumei de 35 000 euro cu titlu de prejudiciu

material cauzat în urma comiterii infracțiunii de către Cojocaru Lilia.

Conform prevederilor art. 219 alin. (1), 220 alin. (1), (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel, soluționând acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Spînu

Oleg, a considerat că acțiunea civilă privind repararea prejudiciului material, conform

art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală urmează a fi admisă integral. în acest sens

instanța a menționat că, luând în considerare că partea vătămată Spînu Oleg la

urmărirea penală a depus o cerere privind recunoașterea în calitate de parte civilă,

reieșind din faptul că prin infracțiunea săvârșită i-a fost cauzată o daună materială în

sumă de 35 000 euro în rezultatul acțiunilor ilegale ale lui Cojocaru Lilia, care prin

înșelăciune și abuz de încredere l-a deposedat de această sumă de bani, iar în instanța

de fond a solicitat să-i fie recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune,

indicând că din suma totală de 36 900 euro i-a fost restituit prejudiciul în sumă de 12

500 euro, poziția menținută de partea vătămată și în fața instanței de apel și ținând cont

că inculpata Cojocaru Lilia este recunoscut vinovată în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, în virtutea prevederilor art. 385 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, instanța de apel dispune încasarea din contul inculpatei

în beneficul părții vătămate Spînu Oleg prejudiciul material cauzat în mărime de 22

400 euro, calculați în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la data

executării deciziei.

- avocatul Pavlenco Tatiana în numele inculpatei și ultima, făcînd trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

cu, încetarea procesului penal pornit în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că

există circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere penală.

Recurenții invocă că, instanța de apel casînd sentința integral, nu a descris fapta

criminală pentru care a fost condamnată Cojocaru Lilia; nu s-a pronunțat la toate

temeiurile invocate în cererea de apel; au fost încălcate prevederile art. 63 Cod de

procedură penală; la 04.10.2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală din lipsa

probelor, iar reluarea a avut loc la 26.03.2013 cu anularea acestei ordonanțe; instanța

de apel incorect a făcut referire la declarațiile martorului Cobîlaș Lidia, ultima nefiind

audiată în nici în prima instanță nici în instanța de apel;

- părțile vătămate Spînu Oleg, Andreev Viorica, Bologa Igor, făcînd trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia

cu aplicarea unei pedepse mai aspre. Recurenții invocă aceleași argumente invocate în

cererea de apel.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, recursurile

declarate urmează a fi admise din următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 Cod de

18

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi, reprezintă motiv de

casare.

Colegiul penal lărgit indică că din textul recursurilor reiese că instanța de apel a

pronunțat o decizie nemotivată bazată doar pe presupuneri, temei prevăzut de pct. 6)

alin. (1) al articolului menționat mai sus, și anume cazurile când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel neîntemeiat a respins argumentul

părții apărării precum că între Lilia Cojocaru și Igor Bologa există relații civile fapt

demonstrat prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 septembrie 2018,

prin care s-a dispus încasarea sumei de 4 000 dolari SUA din contul lui Tudor

Cojocaru, care este soțul inculpatei, fără a indica probele care au stat la baza acestei

convingeri. Astfel, instanța de apel urma ca suma indicată mai sus să nu o includă,

sumă indicată în rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel ajungând la soluția

indicată mai sus, nu a verificat sub toate aspectele dacă suntem sau nu în prezența

principiului puterii lucrului judecat, or, acest fapt ar împiedica nu numai judecarea din

nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și fiind purtat între

aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea

constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre

judecătorească posterioara, dată în alt proces.

De asemenea, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel condamnând

inculpata de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, nu a

indicat clar probele care demonstrează vinovăția lui Lilia Cojocaru pentru fiecare

episod în parte, or, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel urma să verifice și

episodul în privința lui Arcadie Cernatinschi, deoarece inculpata a menționat în

declarațiile sale că, ,,la începutul anului 2010, Arcadie Cernatinschi s-a adresat în

instanța de judecată unde a avut câștig de cauză cu referire la suma împrumutată de

ea.”

19

Astfel, instanța de apel urma să verifice alegațiile inculpatei indicate mai sus, să

indice motivele pentru care le respinge sau le admite, nu doar să le menționeze fără a

le da apreciere.

Subsecvent, instanța de apel enumeră probele atât a acuzării cât și apărării, fără a

verifica veridicitate acestora și fără a menționa care dintre ele se resping și care se

admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, prin care

instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea

tuturor probelor administrate. Or, verificarea probelor este o activitate a instanței

privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe

care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor

strânse, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de Codul de procedură penală și se efectuează la toate fazele procesului

penal. Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului

penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de urmărire,

instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi

dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere trebuie să

se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele complet și obiectiv.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit cu referire la episodul în privința lui

Igor Bologa subliniază că, de vreme ce aceeași problema dedusă judecății într-un

litigiu, cu același obiect (suma de 4 000 dolari SUA) a fost soluționată irevocabil pe

cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de

instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de

lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.

Aceste susțineri sunt sprijinite și de Hotărârea din 06.12.2007 a Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României) prin care a fost constatată

încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Prin hotărârea menționată, Înalta Curte a statuat că, sistemul judiciar romanesc nu

asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea în cauze

identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.

În concluzie, Curtea Europeană a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină cont

de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a

situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6 din

Convenție.

În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au

pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele

reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce

au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate, fără a

verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale cât și coroborarea

acestora.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra deciziei Curții

Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 190 alin. (1) Cod penal, prin care a

indicat că, ,,Neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu poate

20

fi calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a stabilit că s-au folosit manopere

frauduloase față de creditorul obligației până la și pentru încheierea contractului”.

Mai mult, Curtea a reiterat că, ,,deși ține de competența instanțelor de judecată să

interpreteze și să clarifice normele legale penale, acestea nu sunt îndreptățite să

recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale. O asemenea abordare

este interzisă de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția

Europeană. În consecință, cerința interpretării stricte a normei penale urmărește

protecția persoanei împotriva arbitrarului.”

În urma celor menționate, Colegiul penal lărgit subliniază că, instanța de apel

urma să stabilească limitele între un raport civil și un raport penal, care în cadrul

relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei

este caracterizată prin rea-credință din partea inculpatului, adică prin înșelăciune față

de partea vătămată și să își motiveze decizia în acest sens. Or, la materialele cauzei

sunt prezente un șir de acte cu caracter civil cum ar fi, recipise semnate între părțile

vătămate și inculpata, acte autentificate notarial cât și o hotărâre a instanței civile.

Colegiul penal lărgit reamintește că, obligația de motivare a hotărârilor

judecătorești face parte din setul de garanții stabilit pentru existența unui proces

echitabil.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, o

hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal,

oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în cadrul căilor de atac și

oferă posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de apel sau recurs

(Suominen v. Finlandei § 37(2003), Kuznetsov și alții v. Rusiei § 85. (2007)).

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia

(Hirvisaari v. Finlanda, § 30 (2001)).

Obligația instanței de a motiva sentința, constă în necesitatea de stabilire a

adevărului, iar judecătorul să-și formeze convingerea asupra acestui adevăr și că

realitatea este conformă convingerilor sale. Totodată obligația motivării este o garanție

pentru părți în primul rând, precum și pentru alte persoane care pot cunoaște motivele

pentru care judecătorul a pronunțat sentința respectivă. Motivarea este importantă

pentru părți în cazul exercitării dreptului de atac a sentinței precum și pentru instanțele

superioare, care să o poată verifica din punctul de vedere al legalității și temeiniciei

acesteia.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit conchide că, nemotivarea clară și concisă a

soluției pronunțate de către instanța de apel reprezintă prin sine neexaminarea fondului

apelului de către instanța de apel, ce se consideră eroare de drept și este temei pentru

recurs.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 410 Cod de procedură

penală, (1) Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă

pentru persoana care a declarat apel. (2) În apelul declarat de procuror în favoarea

unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia.

Sub aspectul dat instanța de apel a aplicat față de inculpată a unei pedepse mai

aspre decât sancțiunea penală numită prin sentința instanței de fond, în condițiile

21

nulității probelor și a acțiunilor procesuale, dar și nemijlocit în situația în care a fost

depus doar apelul părților vătămate, de referință la pedeapsă.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar subliniază că, instanța de apel nu putea

crea o situație mai gravă inculpatei Cojocaru Lilia, în lipsa apelului declarat de

procuror și la acest capitol.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a

admite recursurile ordinare declarate de către părțile vătămate Oleg Spînu, Viorica

Andreev, Igor Bologa, apărătorul inculpatei Tatiana Pavlenco și ultima, de casat

decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei, în aceeași instanță de apel,

într-un alt complet de judecată.

Colegiul penal lărgit indică că, eroarea comisă de către instanța de apel nu poate

fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată

cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității hotărârii, substituind

instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai sus, să

verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,

să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul lor, să țină

seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa apreciere, sub toate aspectele,

complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în cererile de apel și recurs și, în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.

417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit,

d e c i d e:

admite recursurile ordinare, declarate de avocatul Pavlenco Tatiana în numele

inculpatei și ultima, de părțile vătămate Spînu Oleg, Andreev Viorica, Bologa Igor,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în

cauza penală, în privința lui Cojocaru Lilia XXX și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Pronunțată integral la 12 noiembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

22