1ra-1700/2019 — Art. 27, 172 al. 3 CP

Prima instanță: 12.07.2016- 21.04.2017;

Instanța de apel: 16.05.2017 - 26.09.2017;

Instanța de recurs: 19.07.2019 - 23.10.2019. Asupra recursului ordinar, în cauză în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 21 aprilie 2017, procesul penal privind învinuirea lui Pascal Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, a fost încetat pe motiv că fapta săvârșită de către inculpat constituie contravenție. Pascal Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 781 Cod Contravențional. Cazul contravențional în privința lui Pascal Ion a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de atragere la răpunere contravențională. Pascal Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 15 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Pentru a se pronunța instanța de fond a constatat că, Pascal Ion în perioada de timp de la data de 30.03.2016, în jurul orei 15:00, până la data de 31.03.2016 în jurul orei 01:00, în timp ce se afla la domiciliul amplasat pe xxxxx, numind-o cu cuvinte necenzurate a inițiat un conflict cu fosta soție Pascal Tatiana, lovind-o cu piciorul în regiunea piciorului stâng, cauzându-i dureri fizice. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1402 din 01.04.2016, în rezultatul examinării cet. Pascal Tatiana as-au stabilit: echimoză la nivelul gambei stângi, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, se califică ca vătămare neînsemnată. 1 Astfel de acțiuni aveau loc sistematic, mai intensiv începând din anul 2012, Pascal Ion manifesta un comportament agresiv atât fizic cât și psihic față de familie, fiind solicitată intervenția serviciului „902". Tot el, Pascal Ion, la data de 29.05.2016, aproximativ la orele 19.20, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale, manifestate prin săvârșirea de acțiuni perverse față de o persoană despre care cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 16 ani, care constau în exhibare, conștientizând acțiunile sale ilegale și imorale, a ademenit minora xxxxx, la un loc retras xxxxx unde în prezența minorei și-a dezgolit organul genital, propunându-i acesteia să se atingă de el, astfel cauzându-i suferințe psihice. 3. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Afanas Marin în interesele inculpatului Pascal Ion, solicitând admiterea apelului și casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 21 aprilie 2017, în partea privind condamnarea lui Pascal Ion în baza art. 27, 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Pascal Ion să fie achitat pe acest capăt de acuzare. În argumentarea apelului declarat, apărătorul a invocat următoarele: - sentința de condamnare este neîntemeiată; - acțiunile lui Pascal Ion au fost calificate de procuror inițial că ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 175 Cod penal, apoi în instanța de judecată - acuzatorul de stat la 21.02.2017 a modificat învinuirea în sensul agravării acesteia, incriminându-i deja comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 172 alin. (3), lit. a) Cod penal; - în instanța de judecată fiind audiat inculpatul Pascal Ion vina sa în comiterea infracțiunii incriminate pe art. 175 Cod penal, cât și pe art. 27, 172 alin. (3), lit. a) Cod penal, n-a recunoscut-o, explicând că faptele incriminate lui sunt mincinoase și nu corespund adevărului, inclusiv indicând că aceasta este o răzbunare cu aportul soției sale cu care este în divorț. Acest fapt din motivele sus enunțate, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului Pascal Ion, deoarece probe pertinente și concludente, precum că ar fi comis fapta imputată, n-au fost prezentate instanței, iar dubii persistă asupra faptelor imputate; - invocările acuzatorului de stat în ce privește acuzația adusă inculpatului, urmează a fi apreciate ca critice, fiindcă n-a prezentat probe concludente și pertinente instanței ce ar demonstra direct sau indirect săvârșirea infracțiunii imputate acestuia la acest capăt de acuzație, respectiv instanța de judecată neîntemeiat a concluzionat, precum că inculpatul Pascal Ion, a comis această faptă; - referitor la capătul de acuzație pe care este condamnat, considerăm că vina ultimului n-a fost dovedită de către acuzatorul de stat, atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată, de altfel spus n-au fost administrate probe concludente și pertinente care să coroboreze între ele, ce ar demonstra contrariul; - declarațiile inculpatului Pascal Ion, în cumul cu celelalte probe administrate pe cauza penală, urmează a fi apreciate pozitiv, adică în defavoarea acuzării/pârții vătămate, deoarece faptele care nu pot fi dovedite în procesul penal și care se bazează pe presupuneri se tratează în mod obligatoriu în favoarea inculpatului, respectiv nu pot fi puse la baza unei hotărâri de învinuire sau a unei sentințe de condamnare. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, a fost respins apelul avocatului Afanas Marin în interesele inculpatului Pascal Ion, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Pascal Ion, la data de 04 iulie 2019, declară recurs ordinar prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 21 aprilie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat, invocând că nu este vinovat.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, prin care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că, că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit prin prisma art.422 Cod de procedură penală nu a fost respectat de către inculpat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosar și a motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Sub acest aspect și cu referire la recursul declarat la 04 iulie 2019 de către inculpat (pct. 5. din decizie), se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat decizia la 26 septembrie 2017, în prezența inculpatului, acesta fiind cunoscut cu soluția adoptată. ( f. d. 234 Vol. II), iar recursul ordinar al inculpatului, potrivit ștampilei de pe plic, a fost depus la oficiul poștal la 28 iunie 2019 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 04 iulie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege, peste aproximativ 2 ani de zile (f. d. 12 vol. III). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în termenul prevăzut de legislația în vigoare, în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este 3 prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Concomitent și jurisprudența CEDO menționează despre dezavantajarea unei pârți fată de alta, în situația în care instanța extinde termenul legal de contestare a unei hotărâri judecătorești definitive, se face atingere principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 CEDO (a vedea Hotărârea Chirea versus Republica Moldova). Astfel, odată ce recursul ordinar, este declarat peste termen, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

Conform art. art. 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Pascal Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 23 octombrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 4