1ra-1276/2018 — art. 171 alin. 2, 27, 172 alin. 2 CP

1ra-1276/2018 — art. 171 alin. 2, 27, 172 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1276/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie

2018, în cauza penală, în privința lui

Fasula Ion XXX, născut la XXX, domiciliat în

XXX;

Și

Adilyan Jirair Shirak, născut la XXX, originar

din XXX și domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 16.10.2017 pînă la 27.10.2017;

Instanța de apel de la 29.11.2017 pînă la 26.02.2018;

Instanța de recurs de la 30.05.2018 pînă la 07.11.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Fasula Ion a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Fasula Ion s-a suspendat

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În baza art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, Fasula Ion a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Adilyan Jirair a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și, cu aplicarea art. 3641 Cod de procedură

penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Adilyan Jirair, s-a suspendat

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dacă nu va săvârși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În baza art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, Adilyan Jirair a fost obligat să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

A fost încasat în mod solidar de la Fasula Ion și Adilyan Jirair, în beneficiul

statului, cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi

penale în mărime de 8 400 lei.

Fasula Ion, aproximativ la ora 03.00-04.00, aflându-se în discoteca din satul XXX,

XXX, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Adilyan Jirair și

1

Batista Serghei, în scopul satisfacerii necesității sexuale, sub pretextul de a o duce la

domiciliu pe XXX, despre care cunoștea cu certitudine că este minoră datorită

aspectului exterior și discuțiilor anterioare purtate cu ea, a ademenit minora pe

bancheta a automobilului de model „Mercedes C 230” cu n/î XXx, ce-i aparține cu

drept de folosință, și care în acel moment era parcat în apropierea discotecii, partea de

la ieșirea din local, unde pentru atingerea scopului urmărit a aplicat față de minora

XXX constrângerea fizică și psihică, manifestată prin strângeri puternice de mâini,

care au avut ca obiectiv înfrângerea împotrivirii fizice și rezistenței psihice a acesteia

la raportul în același timp, profitând de superioritatea sa fizică și de imposibilitatea

victimei de a se datorită împrejurărilor în care se afla, forțat a dezbrăcat-o de

pantaloni și lenjeria intimă, contrar voinței victimei a întreținut un raport sexual cu

ea.

Adilyan Jirair, la 23 iulie 2017, aproximativ la ora 03.00-4.00 aflîndu-se în

discoteca din satul XXX, r-nul XXX, acționând de comun acord si prin înțelegere

prealabilă cu Fasula Ion și Batista Serghei, în scopul satisfacerii necesității sexuale,

în același timp, profitând de faptul că XXX, despre care cunoștea că este minoră

datorită aspectului exterior și discuțiilor anterioare purtate cu ea, era deja ademenită

de către Fasula Ion în automobilul de model „Mercedes C 230” cu n/î XXX, pentru

satisfacerea poftei sexuale, automobil care în acel moment era parcat în apropierea

discotecii, partea stângă de la ieșirea din local, urmare a raportului sexual forțat

întreținut de către Fasula Ion cu XXX, pentru atingerea scopului urmărit a aplicat în

continuare față de ea constrângerea fizică și psihică, manifestată prin strângeri

puternice de mâini și amenințarea cu răfuială fizică, care au avut ca obiectiv

înfrângerea împotrivirii fizice și rezistenței psihice acesteia la raportul sexual, în

același timp profitând de superioritatea sa fizică, de imposibilitatea victimei de a se

apăra datorită împrejurărilor în care se afla și de faptul că era deja dezbrăcată ca

urmare a acțiunilor lui Fasula Ion, contrar voinței victimei XXX, a întreținut un raport

sexual forțat.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate de către instanța de fond în baza art.

171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, după semnele calificative - violul, adică raportul

sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit cu bună-știință

asupra unui minor, de două sau mai multe persoane.

numele inculpatului Batista Serghei, prin care a solicitat, casarea sentinței atacate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit regulilor generale stabilite

pentru prima instanță.

În motivarea apelului declarat, avocatul a indicat că prin încheierea Judecătoriei

Orhei din 23 octombrie 2017 cauza penală de acuzare a lui Batista Serghei în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42, 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, a fost

disjunsă și se află în examinare la Judecătoria Orhei.

Instanța de fond, contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) din Codul de

procedură penală, în partea descriptivă a sentinței, necitând la faptul că cauza penală

în privința lui Batista Serghei este disjunsă și nu există o sentință de condamnare,

neîntemeiat și ilegal a constatat că, Adilyan Jirair, la 23 iulie 2017, aproximativ la ora

03.00-04.00, aflându-se în discoteca din satul Pelivan, r-nul Orhei, acționând de

comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Fasula Ion și Batista Serghei, în scopul

satisfacerii necesității sexuale, în același timp, profitând de faptul că, XXX,

2

a.n.06.07.2000, despre care cunoștea că este minoră datorită aspectului exterior și

discuțiilor anterioare purtate cu ea, era deja ademenită de către Fasula Ion în

automobilul de model „Mercedes C 230” cu n/î XX, pentru satisfacerea poftei

sexuale, automobil care în acel moment era parcat în apropierea discotecii, partea

stângă de la ieșirea din local, urmare a raportului sexual forțat întreținut de către

Fasula Ion cu XX, pentru atingerea scopului urmărit a aplicat în continuare față de ea

constrângerea fizică și psihică, manifestată prin strângeri puternice de mâini și

amenințarea cu răfuială fizică, care au avut ca obiectiv înfrângerea împotrivirii fizice

și rezistenței psihice a acesteia la raportul sexual, în același timp profitând de

superioritatea sa fizică, de imposibilitatea victimei de a se apăra datorită

împrejurărilor în care se afla și de faptul că era deja dezbrăcată ca urmare a acțiunilor

lui Fasula Ion, contrar voinței victimei XX a întreținut un raport sexual forțat.

Din cele expuse mai sus reiese că instanța de judecată nu a ținut cont de

prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova

privind sentința judecătorească, nr. 5 din 19.06.2006, care stipulează că:

- sentința nu trebuie să conțină formulări care demonstrează sau pun la îndoială

vinovăția altor persoane pentru săvârșirea infracțiunii;

- dacă cauza în privința mai multor învinuiți este disjunsă într-o procedură

separată, în sentință se indică despre săvârșirea infracțiunii de către inculpat împreună

cu alte persoane, fără precizarea numelui și prenumelui lor;

- sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, cînd toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în

modul corespunzător.

Eroarea admisă de instanța de fond contravine prevederilor art. 8 din Codul de

procedură penala că, persoana de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, într-un proces judiciar

public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale.

Astfel sentința Judecătoriei Orhei din 27 octombrie 2017 poate fi atacată cu apel

în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată.

Sentința Judecătoriei Orhei din 27 octombrie 2017 a afectat în mod esențial

drepturile fundamentale ale inculpatului Batista Serghei prevăzute de art. 6 § 2 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și art. 21 din Constituția Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, instanța de fond neîntemeiat și ilegal a dispus judecarea cauzei

în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 din Codul de procedură penală.

Conform art. 3641 alin. (1) din Codul de procedură penală, recunoașterea celor

săvârșite de inculpat vizează totalitatea faptelor reținute în rechizitoriu.

Recunoașterea parțială, constând fie în recunoașterea săvârșirii faptei în alte

împrejurări sau în altă calitate, fie în recunoașterea doar a unor fapte din cele descrise

în rechizitoriul, face inaplicabilă procedura simplificată.

Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3641 din Codul de procedură penală în

condițiile în care inculpatul nu recunoaște în totalitate situația de fapt descrisă în

rechizitoriu, inclusiv aspectul ce privește participarea unui coinculpat.

Din declarațiile inculpaților Adilyan Jirair și Fasula Ion rezultă în mod cert că,

dânșii nu recunosc coparticiparea anume a lui Batista Serghei la comiterea faptelor de

viol imputate.

3

Cauza trebuia să fie judecată în procedura generală și din considerentul că

instanța de fond nu era lămurită clar asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei, în

special asupra modului cum concret Batista Serghei a participat împreună cu Adilyan

Jirair și Fasula Ion la comiterea violului.

Astfel, apărarea a considerat că, opțiunea primei instanțe privind judecarea

cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că, în cadrul urmăririi

penale s-a constatat încălcări grave a normelor imperative din Codul de procedură

penală care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea atacată.

2018, a fost admis apelul declarat de avocatul Lazari Vitalie în numele

inculpatului Batista Serghei, casată integral sentința primei instanțe, inclusiv din

oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a pronunțat o nouă hotărâre,

după cum urmează:

Se recunoaște vinovat Fasula Ion XXX, în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 171 alin. (2), lit. b), c) Cod penal, în baza acestei Legi cu aplicarea art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i se stabilește pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, dacă în termenul de

probațiune fixat, Fasula Ion XXX nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În baza art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, a-l obliga pe Fasula Ion Ion să nu-

și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent.

Se recunoaște vinovat Adilyan Jirair XXX, în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2), lit. b), c) Cod penal, în baza acestei Legi cu

aplicarea art. 364/1 al. (8) Cod de procedură penală, i se stabilește pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate se suspendă

condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani, dacă în termenul de

probațiune fixat, Adilyan Jirair XXX nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În baza art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, a-1 obliga pe Adilyan Jirair Shirak

să nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent.

Se respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea în mod

solidar de la Fasula Ion și Adilyan Jirair în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi

penale în mărime de 8 400 lei, ca fiind neîntemeiată.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

admis erori de drept material și procesual, astfel încât se relevă necesitatea de a

casa sentința instanței de fond, necesitate ce derivă din nerespectarea de către

ultima a cerințelor de drept vizând limitele judecării cauzei, art. 325 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a reținut că, prin prisma prevederilor art. 325 Cod de

procedură penală, (1) Judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

O eroare gravă admisă de prima instanță prin prisma limitelor învinuirii se

4

referă la judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința

persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, constatând eronat faptele comise de inculpați indicată în sentința

contestată.

Instanța de apel a atestat că, procesul penal a fost intentat în privința a trei

persoane: Batista Serghei, Fasula Ion și Adilyan Jirair, cauza penală fiind remisă în

judecată în privința învinuirii tuturor acestor trei persoane (f.d. 118-126, vol. II).

Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 23.10.2017 (f.d. 45, vol.

III), cauza penală nominalizată a fost disjunsă într-o procedură separată în privința

inculpaților Fasula Ion și Adilyan Jirair și aparte în privința lui Batista Serghei, dat

fiind faptul că inculpații nominalizați au solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală (f.d. 34-36, vol. III). În

privința inculpatului Batista Serghei, care nu a recunoscut vinovăția în cele

incriminate, cauza a fost transmisă spre judecare în ordine generală unui alt

complet de judecată (f.d. 122, vol. II).

Instanța de apel a constatat că, prima instanță a încălcat prevederile art. 6

CEDO și art. 8, art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1), pct. 1)-4), 394 alin. (1), pct. 1),

2), 4), 5) Cod de procedură penală, conform cărora sentința instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Deși prima instanță a examinat cauza penală numai în privința inculpaților

Fasula Ion și Adilyan Jirair, recunoscându-i vinovați în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, și condamnându-i, în partea

descriptivă a sentințe constată comiterea faptei împreună cu Batista Serghei,

încălcând principiul prezumției nevinovăției.

Astfel, sentința se referă doar la vinovăția inculpaților Fasula Ion și Adilyan

Jirair, instanța de apel a constatat că, este admisibil apelul declarat de avocatul

Lazari Vitalie în interesele inculpatului Batista Serghei, or potrivit prevederilor

art. 401 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, poate declara apel orice

persoană ale cărei interese legitime au fost prejudiciate printr-o măsură sau printr-

un act al instanței, iar la caz, prin comiterea erorilor de drept comise de către

instanța de fond, s-au lezat interesele inculpatului Batista Serghei.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a examinat cauza penală numai în

privința învinuirii și constatării vinovăției și condamnării a lui Fasula Ion și

Adilyan Jirair, însă în sentința din 27.10.2017, a constatat fapta comiterii

infracțiunii de către Fasula Ion și Adilyan Jirair, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Batista Serghei, fără a ține cont că în privința inculpatului Batista

Serghei cauza a fost disjunsă într-o procedură separată care la moment se află în

proces de examinare în instanța de fond, inculpatul nu recunoaște vina în cele

incriminate, iar o sentință de condamnare în acest sens nu a fost emisă.

Astfel, prima instanță constatând fapta comiterii infracțiunilor de către Fasula

Ion și Adilyan Jirair, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Batista Serghei, a

constatat de fapt vinovăția lui Batista Serghei, încălcând principiul prezumției

nevinovăției, garantat de art. 6 CEDO și de prevederile art. 8 Cod de procedură

penală.

Având în vedere cele expuse, s-a constatat că, prima instanța a admis erori de

drept material și procesual penal, iar din considerentele expuse, instanța de apel se va

implica în sentința primei instanțe în vederea casării acesteia.

5

Totodată, se subliniază că prima instanță nu a constatat comiterea faptelor

potrivit învinuirii aduse în rechizitoriu, or în privința inculpatului Fasula Ion, instanța

de fond nu a indicat data comiterii faptei, ceea ce contravine normelor procesual-

penale, or, inculpații Fasula Ion și Adilyan Jirair au recunoscut în totalitate faptele

indicate în rechizitoriu, conform învinuirii formulate în rechizitoriu, cauza a fost

judecată în baza art. 364/1 Cod de procedură penală. Astfel, la caz fiind examinată

cauza în procedură simplificată, în baza art. 364/1 Cod de procedură penală nu se

atestă posibilitatea excluderii a careva circumstanțe din învinuirea invocată în

rechizitoriu. În aceeași ordine de idei, prin această omisiune prima instanță a ignorat

prevederile art. 394 alin. (1) pct. 1), potrivit cărora partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii.

În același context, se reține că prin prisma jurisprudenței naționale, la judecarea

cauzelor penale în procedura simplificată, sentințele se adoptă potrivit regulilor

generale prevăzute în art. 392-396 Cod de procedură penală, cu soluționarea

chestiunilor menționate în art. 397 și 398 Cod de procedură penală, iar partea

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: - descrierea faptei

prejudiciabile recunoscute de inculpat și considerate ca fiind dovedită, indicându-se

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

Astfel, în cazul în care prima instanță, pronunțând sentința în procedura

simplificată, reține o altă situație și/sau o altă încadrare juridică decât cea constatată

(stabilită) în rechizitoriu, instanța de apel, din oficiu, conducându-se de prevederile

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casează sentința primei instanțe și

pronunță o nouă hotărâre, prin care constată situația de fapt și încadrează această

faptă așa cum au fost formulate în rechizitoriu și stabilește o pedeapsa în conformitate

cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel cercetând și analizând probele din materialele

dosarului, a constatat că, Fasula Ion, la 23 iulie 2017, aproximativ la ora 03.00-

04.00, aflându-se în discoteca din satul XXX, acționând de comun acord și prin

înțelegere prealabilă cu Adilyan Jirair și încă o persoană în privința căruia cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată și în scopul satisfacerii necesității

sexuale, sub pretextul de a o duce la domiciliu pe XXX, despre care cunoștea cu

certitudine că este minoră datorită aspectului exterior și discuțiilor anterioare purtate

cu ea, a ademenit minora pe bancheta din spate a automobilului de model „Mercedes

C 230” cu n/î XXX, ce-i aparține cu drept de folosință, și care în acel moment era

parcat în apropierea discotecii, partea de la ieșirea din local, unde pentru atingerea

scopului urmărit a aplicat față de minora XXX constrângerea fizică și psihică,

manifestată prin strângeri puternice de mâini, care au avut ca obiectiv înfrângerea

împotrivirii fizice și rezistenței psihice a acesteia la raportul în același timp, profitând

de superioritatea sa fizică și de imposibilitatea victimei de a se datorită împrejurărilor

în care se afla, forțat a dezbrăcat-o de pantaloni și lenjeria intimă, care contrar voinței

victimei a întreținut un raport sexual cu ea.

Adilyan Jirair, la 23 iulie 2017, aproximativ la ora 03.00-4.00 se în discoteca

din s. XXX, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Fasula Ion și

încă o persoană în privința căruia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, în scopul satisfacerii necesității sexuale, în același timp, profitând de faptul

6

că, XXX, despre care cunoștea că este minoră datorită aspectului exterior și

discuțiilor anterioare purtate cu ea, era deja ademenită de către Fasula Ion în

automobilul de model „Mercedes C 230” cu n/î XXX pentru satisfacerea poftei

sexuale, automobil care în acel moment era parcat în apropierea discotecii, partea

stângă de la ieșirea din local, urmare a raportului sexual forțat întreținut de către

Fasula Ion cu XXX, pentru atingerea scopului urmărit a aplicat în continuare față de

ea constrângerea fizică și psihică, manifestată prin strângeri puternice de mâini și

amenințarea cu răfuială fizică, care au avut ca obiectiv înfrângerea împotrivirii fizice

și rezistenței psihice acesteia la raportul sexual, în același timp profitând de

superioritatea sa fizică, de imposibilitatea victimei de a se apăra datorită

împrejurărilor în care se afla și de faptul că era deja dezbrăcată ca urmare a acțiunilor

lui Fasula Ion, contrar voinței victimei XXX, a întreținut raport sexual forțat.

Astfel, prin acțiunile lor intenționate, Fasula Ion și Adilyan Jirair au comis

infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, după semnele

calificative - violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și

psihică a persoanei, săvârșit cu bună-știință asupra unui minor, de două sau mai

multe persoane.

În cadrul instanței de fond inculpații Fasula Ion și Adilyan Jirair, fiind asistați de

avocați, au înaintat cereri autentice și personale, prin care au solicitat ca cauza să fie

examinată în ordinea procedurii simplificate pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în baza art. 364/1 Cod de procedură penală (f.d. 34, 36, vol. III).

Necătând la faptul că inculpații Fasula Ion și Adilyan Jirair au recunoscut vina

în cele incriminate, culpa acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin.

(2), lit. b), c) Cod penal este dovedită și prin următoarele probe, administrate în cadrul

urmăririi penale, acceptate de inculpați și cercetate de către instanța de fond, și anume

prin: declarațiile inculpaților Fasula Ion, (f.d. 51, vol. III) și Adilyan Jirair (f.d. 50,

vol. III); procesul-verbal de audiere a părții vătămate minore XXX (f.d. 24-25, vol. I),

procesul-verbal de audiere a martorului Captari-Duca Tatiana (f.d. 135, vol. I),

procesul-verbal de audiere a martorului XXX (f.d. 132, vol. I), raportul de expertiză

medico-legală nr. 167/D din 17 august 2017 (f.d. 66-67, vol. I), informația „902” din

23.07.2017 ora 04.40 minute (f.d. 10, vol. I), procesul-verbal de examinare a

înregistrărilor video din 17.08.2017 (f.d. 92- 93, vol. I), procesul-verbal de examinare

a înregistrărilor video din 06.09.2017 (f.d. 82-88, vol. I), procesul-verbal de

examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 26.09.2017 (f.d. 153-163, vol.

I), procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.07.2017 (f.d. 12-13, vol. I),

corpuri delicte - un automobil de model „Mercedes C 230” cu n/î XX (f.d. 79, vol. I).

Astfel, instanța de apel, audiind participanții la proces, verificând prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală și

cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat

că, acțiunile inculpaților Fasula Ion și Adilyan Jirair, se încadrează în baza art. 171

alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpații Fasula Ion și Adilyan Jirair, a menționat că, a ținut cont de prevederile art.

6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal, art. 364/1 al. (8) Cod de procedură penală,

a ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor grave, prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de personalitatea

inculpaților, care anterior nu au fost judecați (f.d. 198, vol. I), (f.d. 9, vol. II), la locul

7

de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 196, vol. I), (f.d. 7, vol. II), de comportamentul

inculpaților în timpul și după comiterea infracțiunii, de faptul că, au recunoscut

vinovăția, s-au căit sincer, cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură

penală.

În baza art. 76 Cod penal, se stabilește în privința inculpaților circumstanța

atenuantă - căința sinceră.

În baza art. 77 Cod penal, în privința inculpaților circumstanțe agravante nu se

stabilesc.

La caz, analizând ansamblul de circumstanțe în care a fost comisă infracțiunea

de către inculpații Fasula Ion și Adilyan Jirair, ținând cont de vârsta tânără a acestora,

de faptul că se află la prima abatere de la legea penală, de caracteristica pozitivă la

locul de trai al acestora, de faptul că au recunoscut vinovăția în cele incriminate,

cauza a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, ținând cont de

gravitatea infracțiunii comise, instanța de apel a constatat că, inculpaților urmează să

li se acorde șansa de a-și corija comportamentul și de a demonstra că cele întâmplate

constituie un incident în biografia acestora.

Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, nu este rațional ca inculpații să

execute real termenul pedepsei stabilite deoarece analizând condițiile în care poate fi

acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta este o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Adică este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. Deși legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța

să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a executării pedepsei, indicând

precis acele motive pe care s-a întemeiat concluzia ei.

În virtutea celor expuse, instanța de apel a ajuns la ferma concluzie că la caz,

scopul pedepsei penale poate fi atins prin aplicarea instituției suspendării executării

pedepsei cu închisoarea or, pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune. Pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

8

prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de alte

persoane.

Analizând solicitarea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare pentru

instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi penale în mărime de 8 400 lei, din

contul inculpaților Fasula Ion și Adilyan Jirair, s-a constatat necesitatea respingerea

cererii ca fiind neîntemeiată, din următoarele considerente.

Instanța de apel a reținut că, procurorul a solicitat încasarea sumei de 8 400 lei,

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 167/D din 17

august 2017 (f.d. 66-67, vol. I), nr. 318 din 19 septembrie 2017 (f.d. 134-137, vol. I),

prin care a fost stabilit existența pe corpul părții vătămate a vătămărilor corporale

neînsemnate, ce sunt caracteristice unor rapoarte sexuale forțate.

Instanța de apel a accentuat că, prin prisma normelor de procedură penală art.

227-229 Cod de procedură penală, sumele solicitate de acuzatorul de stat nu

constituie cheltuieli judiciare care pot fi puse în sarcina inculpaților Fasula Ion și

Adilyan Jirair.

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu art. 142 Cod de procedură

penală, (1) Expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea,

clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru

cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei, tehnicii, artei,

meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoștințe specializate de

către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude

necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la

cererea părților, de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanța de

judecată, precum și din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.

Conform art. 143 Cod de procedură penală, (1) Expertiza judiciară se dispune

și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: 6) altor cazuri când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Totodată, potrivit art. 75 al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar nr. 68 din 14.04.2016, (1) Expertiza judiciară se efectuează cu

condiția că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. In cazul în care

solicitantul expertizei este o instituție publică, pentru efectuarea expertizei judiciare

este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanții privind plata ulterioară, acceptată

de către instituția de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care

acesta își desfășoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară. (3) în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la

art. 142 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Conform art. 2 al Legii cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului

judiciar nr. 68 din 14.04.2016, ordonator al expertizei judiciare — este organul de

urmărire penală, instanța de judecată sau un alt participant al unui proces derulat

conform legislației de procedură civilă, penală sau contravențională (denumită în

continuare legislație de procedură), care are dreptul de a dispune sau de a solicita în

mod independent efectuarea unei expertize judiciare.

Rapoartele de expertiză medico-legală nr. 167/D din 17 august 2017(f.d. 66-67,

vol. I), nr. 318 din 19 septembrie 2017 (f.d. 134-137, vol. I), prin care a fost stabilită

existența pe corpul părții vătămate a vătămărilor corporale neînsemnate, ce sunt

caracteristice unor rapoarte sexuale forțate, au fost efectuate în baza ordonanțelor

9

procurorului de numire a expertizei medico-legale, care au fost emise în vederea

determinării dacă sunt leziuni corporale pe corpul lui XXX și dacă da, sunt oare

acestea specifice acțiunii de viol.

Astfel, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de 8

400 lei, suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale, reprezintă cheltuieli ce

au fost trecute în contul statului, or, normele procesual penale nu prevăd încasarea din

contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză

obligatorie necesare organului de urmărire penală pentru acumularea probatoriului în

dosar, iar la caz, expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală pentru a

determina dacă sunt leziuni corporale pe corpul lui XXX și dacă da, sunt oare acestea

specifice acțiunii de viol. Astfel, cheltuielile invocate nu pot fi puse în sarcina

inculpaților, constituind cheltuieli inerente efectuării urmăririi penale ce urmează a fi

suportate de către stat, expertiza fiind ordonată de organul de urmărire penală.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicită casarea acesteia ce ține de soluția dispusă cu privire la cheltuielile

judiciare și menținerea sentinței primei instanțe în această parte. Recurentul invocă

că, în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 8 400

lei la realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpați în beneficiul

statului, conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța,

contrar prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod de procedură

penală , nu a dispus acest fapt. Legislatorul a exclus prevederile art. 143 alin. (2) Cod

penal, deci norma care instituia obligația statului a suporta cheltuielile pentru

efectuarea expertizelor în cauzele penale a fost exclusă.

5.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

avocatul Dariev Boris în numele inculpatului Adilyan Jirair, a prezentat referință

privind opinia asupra recursului declarat de procuror, prin care a menționat că, este de

poziția respingerii acestui recurs, deoarece decizia instanței de apel este justă și

corespunde prevederilor legale.

către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal

decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 8 400 lei,

exprimate în costul rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 167/D din 17 august

2017 (f.d. 66-67, vol. I), nr. 318 din 19 septembrie 2017 (f.d. 134-137, vol. I), care au

fost trecute în contul statului, însă Colegiul penal constată că, instanța de apel a

motivat cerințele procurorului ce ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în

decizie (f.d.133-157 vol. III).

10

Astfel, autorul invocând prevederile art. art.227 și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză, motivând că legea prevede ca inculpații să suporte

cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează că, aceste argumente ale recurentului

sunt neîntemeiate, deoarece dispozițiile art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevăd că, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Drept urmare celor nominalizate, se deduce că, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Referirea recurentului la Legea nr. 316 din 22.11.2017, prin care a fost exclus

alin. (2) din art. 143 Cod penal, nu poate fi reținută, deoarece respectiva Lege a intrat

în vigoare la 09.02.2018, pe când infracțiunea a fost comisă până la aceste modificări.

Mai mult, recurentul nu și-a argumentat suficient solicitarea sa, or, art. 229 Cod

de procedură penală, nu prevede nicidecum încasarea în mod obligatoriu și imperativ

a cheltuielilor judiciare de la inculpați.

Astfel, instanța de apel corect a stabilit că, cheltuielile judiciare solicitate de

acuzatorul de stat în mărime de 8 400 lei, pentru efectuarea rapoartelor de expertiză,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu

prevăd achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli, ori,

instanța de apel în cazul dat, just a respins încasarea cheltuielilor de judecată.

Din cele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414 - 417 Cod

de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare din

punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în decizia instanței de apel, fapt ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

11

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Fasula

Ion XXXși Adilyan Jirair XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 05 decembrie 2018.

Președinte: Elena Covalenco,

Judecători: Ion Guzun

Iurie Diaconu

12