1ra-1844/19 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Dosarul 1ra-1844/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cașu Iulian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2019, în cauza penală în

privința lui

Potoroc Valentin Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și domiciliat Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.11.2018 - 15.02.2019;

Instanța de apel: 06.03.2019 - 09.04.2019;

Instanța de recurs: 07.08.2019 - 02.10.2019.

C O N S T A T Ă:

cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Potoroc Valentin a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-

i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (un) an, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita orice activitate legată de producerea, prepararea,

experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor narcotice, psihotrope sau a

analoagelor lor, pe termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

stabilite lui Potoroc Valentin pe termen de probațiune de 2 (doi) ani, termen în care

ultimul s-a obligat să presteze 100 (una sută) ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

S-a încasat din contul lui Potoroc Valentin, în beneficiul statului suma de 1 680

(una mie șase sute optzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, suportate pentru

efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică.

1

comis infracțiunea de circulație ilegală a drogurilor în următoarele circumstanțe: la 03

august 2018, în jurul orelor 12:50 - 13:15, în urma cercetării la fața locului efectuate la

domiciliul lui Potoroc Valentin, pe adresa str. Xxxxx, din localitatea Xxxxx, mun.

Xxxxx, în curtea casei, în prezența acestuia, potrivit procesului-verbal din 03 august

2018, au fost depistate și ridicate 74 de plante de cânepă, care conform Raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-3606 din 21 august 2018 reprezintă plante

de cannabis în stare verde de vegetație, care conțin tetrahidrocannabinol, atribuindu-se

la substanțe stupefiante, plantele vizate fiind examinate și anexate în calitate de corpuri

delicte la prezenta cauză penală.

Conform Hotărârii de Guvern RM nr. 1088 din 05.10.2004 „Cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora, supuse controlului” plantele de cannabis reprezintă substanțe stupefiante

neutilizate în scopuri medicale.

Conform listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor, care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora aprobată prin

Hotărârea Guvernului RM nr.79 din 23.01.2006, cantitatea de 74 de plante de cannabis

se atribuie la cantități deosebit de mari.

Astfel, Potoroc Valentin, prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi - semănatul și

cultivarea ilegală a plantelor, care conțin droguri, săvârșite în proporții deosebit de

mari, fără scop de înstrăinare.

Dorin în numele inculpatului a declarat apel, prin care a solicitat casarea parțială a

sentinței, în partea ce ține de individualizarea pedepsei și termenului de probă, emiterea

unei decizii prin care pedeapsa cu închisoarea să fie redusă la 1 an, cât și respingerea

solicitării procurorului de încasare a cheltuielilor de judecată.

Apelantul a considerat pedeapsa aplicată inculpatului una prea dură în raport cu

circumstanțele cauzei cât și cu personalitatea acestuia, iar instanța de judecată a omis

să aplice criteriile speciale de individualizare a pedepsei, care stabilesc efectele

circumstanțelor atenuante asupra pedepsei aplicate.

a respins apelul declarat ca fiind nefondat.

4.1. Colegiul a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ce

corespunde probelor din dosar, just încadrând acțiunile lui Potoroc Valentin în baza

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi - semănatul și cultivarea

ilegală a plantelor, care conțin droguri, săvârșite în proporții deosebit de mari, fără

scop de înstrăinare.

Potrivit textului apelului înaintat, inculpatul și avocatul acestuia, sunt de acord cu

starea de fapt stabilită de instanța de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

2

inculpatului, dar nu sunt de acord cu pedeapsa aplicată.

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în apel, Colegiul a constatat

că acesta nu și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea

individualizării și stabilirii pedepsei inculpatului.

Astfel, instanța de apel, verificând legalitatea pedepsei stabilite lui Potoroc

Valentin, a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7,

61, 75, 76-78, 90 Cod penal, respectând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, și a stabilit acestuia o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvârșită,

deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care se clasifică ca infracțiune gravă, de

recunoașterea vinovăției în cele comise, precum și de faptul că inculpatul anterior nu a

fost condamnat, este la prima abatere de la Legea penală, nu se află la evidența

medicului narcolog și/sau psihiatru, are o vârstă tânără, fiind născut în anul 1986, este

apt de muncă, nefiind prezentate date despre dizabilitate și își câștigă sursele de

existență prin munca ocazională, în localitatea de domiciliu. Prin urmare, s-a

concluzionat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă prin aplicarea unei

pedepse sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, apreciind

pedeapsa aplicată drept una echitabilă și proporțională faptei comise de către inculpat.

În astfel de circumstanțe, Colegiul a reținut că instanța de fond motivat a stabilit

de rând cu vinovăția lui Potoroc Valentin, cât și categoria și măsura de pedeapsă,

relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului și, în așa

mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin numirea

pedepsei sub formă de închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

Referitor la solicitarea procurorului de a fi dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare suportate, instanța de fond a

considerat că aceasta este fondată, deoarece materialele dosarului confirmă faptul că în

speță au fost înregistrate cheltuieli judiciare în legătură cu efectuarea raportului de

constatare 34/12/1-R-3606 din 21.08.2018, întocmit de Centrul tehnico-criminalistic și

expertize judiciare al Inspectoratului General al Poliției, în sumă de 1 680 lei.

Generalizând aspectele invocate, Colegiul a ajuns la concluzia despre necesitatea

respingerii ca fiind nefondat apelul declarat de avocat în numele inculpatului și

menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond.

în numele inculpatului, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) și 15) Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii în partea ce

ține de individualizarea pedepsei și termenului de probă prin reducerea termenului de

probă până la 1 an.

A exclude obligația de prestarea muncii neremunerate în folosul comunității în

perioada termenului de probă.

A respinge solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată din

3

contul inculpatului.

În motivarea recursului se indică că hotărârea penală a instanței de judecată

trebuie să fie clară, astfel ca justițiabilul să înțeleagă de ce instanța a stabilit o anumită

pedeapsă, o asemenea hotărâre nu este scrisă pentru instanța ierarhic superioară, ci în

primul rând pentru justițiabil, care trebuie să înțeleagă raționamentele instanței cu

privire la stabilirea pedepsei pentru ca să-și poată realiza dreptul său la apărare, să-și

expună opinia cu privire la concluziile instanței și să poată formula contraargumente.

5.1. Pe marginea recursului declarat, procurorul depune referință prin care solicită

respingerea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnatului.

Colegiul constată că potrivit textului recursului declarat se invocă ca temeiuri de

casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8) și 15) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde și când instanța de judecată internațională,

prin hotărâre pe un alt caz a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și

libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, însă potrivit solicitărilor

din recurs, Colegiul deduce temeiul pentru recurs ce se încadrează în pct. 10) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs consideră că, prevederile

la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar servi ca temeiuri de implicare a instanței în sensul casării deciziei

instanței de apel.

Lecturând recursul declarat de către avocat, Colegiul remarcă că textul acestuia

conține o motivare haotică, nefiind formulată o careva argumentare ce ar ține de

eroarea invocată.

4

Se reține că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, dar critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră,

solicitând reducerea termenului de probă până la 1 an și excluderea obligației de

prestare a muncii neremunerate în folosul comunității în perioada termenului de probă.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul

consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform

sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanțele de fond au

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind reducerea termenului de

probă stabilit lui Potoroc Valentin până la 1 an și excluderea obligației de prestare a

muncii neremunerate în folosul comunității în perioada termenului de probă, solicitare

care de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul

că avocatul nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Potoroc

Valentin a unei pedepse mai blânde.

De asemenea, Colegiul consideră justă soluția instanțelor de fond și cu privire la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare.

5

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea

sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor preve-

derilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere

și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod

de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzute în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face

referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanțele de fond în conformitate

cu legea și în limitele acesteia, din care considerente se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cașu Iulian în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui Potoroc Valentin, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6