1ra-1268/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-1268/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1268/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de

avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatei și de partea vătămată și avocatul

său, Ropot Veaceslav, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza penală în privința lui

Serjan Zinaida xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.11.2015-29.06.2018;

instanța de apel: 17.09.2018-05.03.2019;

instanța de recurs: 21.05.2019-10.09.2019;

C O N S T A T Ă :

2018, Serjan Zinaida a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190

alin. 5) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

exercitare a activității legate de gestionarea bunurilor altor persoane pe o perioadă

de 5 (cinci) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și dispusă încasarea de la Serjan Zinaida

în beneficiul lui Jane Karen a prejudiciului material în sumă de 192 327,45 lei,

50000 cu titlu de prejudiciu moral și 988 dolari SUA 69 cenți, cu titlu de cheltuieli

de judecată, în rest acțiunea a fost respinsă.

Zinaida, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în vederea

îmbunătățirii situației materiale pe motiv că având o stare materială nefavorabilă și,

după un plan bine chibzuit al său și anume, fiind prietenă cu Tatiana Vasilevscaia,

precum și cunoscută cu fiica acesteia, Jane Karen, care locuia și lucra în Statele

Unite ale Americii, prin abuz de încredere avut față de aceasta și prin înșelăciune,

1

sub pretextul că v-a avea grijă de mama ultimei, precum și investirea banilor în

vederea construcției unei case de locuit în sat. Dumbrava, com. Trușeni, mun.

Chișinău, a convins-o pe Jane Karen de a-i transmite sume bănești.

Ca urmare, Serjan Zinaida continuând acțiunile sale infracționale și

asigurând-o pe Jane Karen, precum că construcția casei este începută, că este

necesară procurarea produselor alimentare, bunurilor, serviciilor și mobilierului

pentru mama ultimei, Tatiana Vasilevscaia, precum și ca împrumut pentru

necesitățile personale, premeditat cunoscând că nu v-a executa obligațiunile

asumate, în perioada anilor 2011-2013, sub pretextele enunțate, acționând prin

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin

intermediul transferurilor bănești „Western - Union", coletelor primite și altor

servicii prin rețeaua „market Online", a primit de la Jane Karen mai multe sume

bănești și bunuri, valoarea cărora fiind în sumă de 11850 dolari SUA, (care

conform cursului oficial al BNM constituia suma de 159 975 lei) și 32 352,45 lei,

după care deținând asupra sa ilegal și în vederea atingerii scopului infracțional

avut, intenționat le-a însușit și le-a folosit în interese personale.

În rezultatul acțiunilor ilegale comise de Serjan Zinaida, părții vătămate Jane

Karen i-a fost cauzată o daună materială considerabilă în sumă totală de 192327,45

lei.

inculpatei, a atacat-o cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, deoarece fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

În susținerea poziției sale, apelantul a invocat că:

- sentința de condamnare este neîntemeiată;

- declarațiile martorilor Botezatu P., Grajdean P., Grușina T., Munteanu L.

constituie probe indirecte, care nu pot sta la baza condamnării inculpatei, deoarece

martorii Grajdean P. și Grușina T. relatează despre expedierea unor sume bănești

de către Jane Karen Zinaidei Serjan doar din spusele părții vătămate în anul 2014,

pe când transferurile au avut loc în perioada 2011-2013, aceștia nu cunosc nimic

despre careva transferuri bănești, modalitatea de transmitere etc. Mai mult, martorii

Botezatu P. și Munteanu L. au relatat doar de faptul că partea vătămată nu o putea

găsi pe mama sa, iar despre expedierea unor sume de bani sau produse Zinaidei

Serjan nu au menționat absolut nimic;

- în ciuda dozei inerente de subiectivism, nu trebuie înlăturate

declarațiile fiicei pentru mamă doar pe considerentul relației de rudenie, câtă

vreme se coroborează cu alte probe administrate. Or, interesul evident al

martorului, care a fost reținut de către instanța de judecată, trebuie demonstrat. Mai

mult, declarațiile au fost oferite sub jurământ, martorul fiind prevenit despre

2

atragerea sa la răspundere penală pentru oferirea declarațiilor false;

- dacă subiectivismul a fost prezent la aprecierea declarațiilor Zinaidei

Serjan urma să fie aplicat și la aprecierea declarațiilor Tatianei Vasilevscaia, mama

inculpatei, care în perioada reținută în actul de învinuire, consuma periodic băuturi

alcoolice, despre care fapt cunoștea și fiica Jane Karen. Mai mult, în aceeași

perioadă, din analiza comunicărilor între inculpată și partea vătămată, ultima se

afla în conflict cu mama sa, Vasilevscaia Tatiana, având o atitudine negativă față

de aceasta, adresându-i chiar și cuvinte urâte;

- din analiza tuturor probelor, de către partea apărării au fost constatate

multe neconcordanțe, dubii care pe parcursul cercetării judecătorești nu au fost

înlăturate de acuzator, și anume: Jane Karen a efectuat, prin intermediul Western

Union 16 transferuri bănești pe numele Zinaidei Serjan. Suma totală a

transferurilor este de 1339,93 dolari USD;

- în privința transferurilor bancare, instanța de judecată urma să ia în

considerare sumele care au fost destinate efectuării unor rugăminți a părții

vătămate, cadouri pentru familia Serjan etc, inclusiv să atragă atenția că

fragmentele convorbirilor telefonice coincid cu perioada expedierii sumelor

bănești. Astfel, nu este clar de ce instanța de judecată, la emiterea sentinței de

condamnare nu a exclus aceste sume;

- în privința comenzilor de pe Market online, a pașaportului, mobilei și

concertului, Serjan Zinaida a primit de la Jane Karen trei comenzi de la Market

Online în sumă aproximativ 3000 de lei. Nimeni nu a convins-o pe Jane Karen să

efectueze aceste comenzi, ultima acționa din propria inițiativă. Jane Karen a

atribuit Zinaidei Serjan suma unei comenzi care nu a fost efectuată, la 03.06.2011

în mărime de 702,78 lei. În afară de cele trei comenzi care erau destinate pentru

Zinaida Serjan, celelalte erau livrate direct Tatianei Vasilevscaia de către curier pe

adresa Onisifor Ghibu 1, ap.89. Jane Karen nu a efectuat nici o comandă Market

Online în anul 2014; Jane Karen a declarat că produsele alimentare din anul 2011

ajungeau la Vasilevscaia Tatiana; Jane Karen nu a prezentat nici o probă care ar

dovedi că comenzile Market Online au fost livrate pe strada Alba Iulia 206, ap.59;

S-a invocat suma de 1000 de dolari SUA pentru perfectarea pașaportului, fără a fi

prezentate careva dovezi. Nu a fost prezentat vreun formular, care ar dovedi

existența coletului din iarna 2012. Nu a fost dovedit că coletul conținea 1000 de

dolari SUA. Nu a fost dovedit pe a cui nume trebuiau să fie perfectate actele, inițial

fiind invocat de avocat pentru Vasilevscaia Tatiana, după care Jane Karen a

menționat că i-a transmis pentru perfectarea pașaportului inculpatei;

- în privința sumei de 750 dolari SUA, Jane Karen a specificat inițial că

suma a fost transferată în luna noiembrie 2013, atrage atenția că în luna noiembrie

s-a transferat doar suma de 300 dolari SUA. Observând că în luna noiembrie,

conform tabelului Western Union, suma de 750 de dolari SUA nu poate fi

3

dovedită, ea își schimbă depozițiile și deja specifică nu luna noiembrie, dar

perioada vară-toamnă 2013. Deja această sumă nu figurează integral, ci în părți,

însă, conform datelor Western Union, care au fost anexate la dosar, suma totală a

transferurilor bănești din perioada vară-toamnă 2013 constituie 724,84 dolari SUA.

Jane Karen iarăși având declarații contradictorii și adăugând de la sine 25 dolari

SUA. Jane Karen nu a prezentat nici o probă care ar dovedi că ea a trimis bani

pentru procurarea biletelor la concertul lui Kirkorov;

- în privința coletelor Jane Karen, inițial, a declarat că suma de 10 100

dolari SUA a fost transmisă prin transferuri bancare - Western Union, ulterior

schimbându-și declarațiile a reținut că suma a fost transmisă prin intermediul a 7

colete poștale; Zinaida Serjan nu deține nici un teren în localitatea Dumbrava;

Procurorul nu a prezentat probe care ar demonstra că coletele poștale cu haine și

transferurile Western Union nu ajungeau până la Vasilevscaia Tatiana, bazându-se

exclusiv pe depozițiile părții vătămate Jane Karen; Partea acuzării nu a atras atenția

asupra faptului că un colet a fost returnat părții vătămate Jane Karen. Mai mult, ce

sumă de bani se afla în acel colet returnat ?; sumele au fost descrise la general,

2000 de dolari SUA, câteva ori câte 3000 de dolari SUA și încă careva sume

bănești, cu toate că anterior partea vătămată a declarat că deține extrase de cont a

sumelor respective; nu s-au prezentat probe prin care s-ar demonstra că Zinaida

Serjan a convins-o pe Jane Karen să investească bani în construcția unei case (de

exemplu audio, video, fotografii unde trebuia să fie construită casa, planul

arhitectural, estimarea prețului construcției etc);

- partea apărării a efectuat o interpelare la IRS (FISC SUA) pentru a afla

unde a lucrat și ce venit a avut Jane Karen în perioada 2008 - 2013, însă ei au

răspuns că informația conține date personale. La fel, a fost efectuată o interpelare

președintelui rețelei de magazine Variazioni, însă fiind recepționată a rămas fără

răspuns. Semnătura domnului Hedvat nu corespunde semnăturii pe certificatul de

venit prezentat de Jane Karen. Pe certificat lipsește ștampila oficială a magazinului

și data concretă a angajării;

- în ultima discuție telefonică, suma de 10 100 dolari SUA nu a fost

pronunțată de către Jane Karen, pe ce probe se bazează Jane Karen numind exact

această sumă? Această circumstanță pune la îndoială veridicitatea versiunii părții

vătămate, mai ales dacă luăm în considerare că inițial ultima a menționat că a

transferat banii, iar mai apoi i-a transmis prin colete poștale;

- instanța de judecată nu a acordat posibilitatea inculpatei de a se apăra, de a

demonstra anumite circumstanțe de la specialiști în domeniu, care nu au careva

interes pe cazul respectiv și care ar demonstra veridicitatea versiunilor invocate de

inculpată. Este de neconceput că pentru instanța de judecată a fost suficientă

simpla declarație a părții vătămate prin care a menționat că a introdus în cele 7

colete poștale suma de 10 100 dolari SUA, având în vedere motivațiile inculpatei,

4

presiunile acesteia, returnarea unui colet poștal, declararea inițială că 10 100 dolari

SUA au fost transmiși prin transferuri bancare Western Union, însă instanța de

judecată nu a avut nici un minim de interes în vederea verificării acestor

circumstanțe;

- partea apărării a descifrat fiecare convorbire telefonică, enumerând fiecare

neconcordanță din cele declarate de Jane Karen si menționate în actul de învinuire.

Aprecierea acestor neconcordanțe este inerentă la stabilirea intenției inculpatei,

existența laturii obiective a infracțiunii de escrocheriei, calificarea acesteia,

mărimea prejudiciului solicitat a fi încasat în baza acțiunii civile etc;

- instanța urma să ia în considerare aceste neclarități/dubii, în vederea

stabilirii adevărului și examinării în condiții de contradictorialitate a cauzei penale,

însă, din motive necunoscute instanța de judecată nu a combătut nici un

contraargument a părții apărării, care se bazau pe date concrete, materializate prin

înregistrările audio, interpelări anexate la prezenta cauză penală;

- instanța nu a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, nu a

indicat motivele admiterii unor probe și respingerii altor probe, nu s-a argumentat

detaliat de ce s-au respins probele ce au fost aduse în confirmarea nevinovăției

inculpatei, nu și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la

contraargumentele părții apărării. Mai mult, instanța nici măcar din pur interes nu a

clarificat situația cu înscenarea teatrului pentru tatăl părții vătămate în privința

transmiterii sumelor bănești pentru construcția casei. Oare instanței, din ascultarea

înregistrării audio în care s-a înscenat transmiterea sumelor bănești în care a

participat atât partea vătămată cât și inculpata, nu i-au trezit careva dubii sub acest

aspect? Care au fost acțiunile instanței de judecată în vederea clarificării acestei

versiuni?

2019, a fost admis apelul declarat, casată total sentința instanței de fond, rejudecată

cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Serjan Zinaida a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190

alin.(1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate în domeniul asistenței sociale pe un termen de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune de 5 (cinci) ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, cu încasarea de la Serjan Zinaida în

beneficiul lui Jane Karen prejudiciul material în mărime de 55704,5 (cincizeci și

cinci mii șapte sute patru lei, cinci bani), prejudiciul moral în mărime de 15000

(cincisprezece mii) lei, cheltuielile judiciare în mărime de 988,69 (nouă sute

optzeci și opt dolari SUA, șaizeci și nouă cenți), în rest, acțiunea civilă a fost

respinsă.

5

4.1. Colegiul penal a reținut că instanța de fond la adoptarea sentinței

contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și astfel, eronat a

încadrat acțiunile inculpatei Serjan Zinaida în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

dând faptei săvârșite încadrarea juridică necorespunzătoare materialului probator

administrat.

La momentul judecării cauzei în instanța de apel au intervenit modificări în

prevederile art. 190 Cod penal (Legea nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018), acestea fiind introduse în dispoziția articolului dat, conform cărora

art. 190 Cod penal are următorul cuprins: alin. (1) escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant

al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile,

alin. (2) Escrocheria săvârșită: b) de două sau mai multe persoane; d) cu

folosirea situației de serviciu; din dispoziția alin. (2) fiind exclusă lit. c);

alin. (21), dobândirea prin escrocherie a bunurilor de patrimoniu cultural

din siturile arheologice sau din zonele cu potențial arheologic;

alin. (3), escrocheria săvârșită de un grup criminal organizat sau de o

organizație criminală;

alin. (4), acțiunile prevăzute la alin. (l)-(3) săvârșite în proporții mari;

alin. (5), acțiunile prevăzute la alin.(l)-(3) săvârșite în proporții deosebit de

mari.

De asemenea, Colegiul penal a reținut că prin Legea nr. 207 din 29 iulie

2016, în vigoare din 07 noiembrie 2016, pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, au fost operate modificări la art. 126 Cod penal, și anume:

alin. (1), se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase,

dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,

comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o

persoană sau de un grup de persoane, care depășește 20 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei;

alin. (I1), se consideră proporții deosebit de mari valoarea bunurilor

sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,

comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o

persoană sau de un grup de persoane, care depășește 40 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei;

6

alin. (2), caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește

luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru

victimă, starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în

cazul prejudicierii drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de apel a constatat dovedită pe deplin fapta infracțională de către

Serjan Zinaida de dobândire ilicită prin escrocherie de la partea vătămată Jane

Karen a sumei de 55704,5 lei și ținând cont de Hotărârea Guvernului RM din

25.12.2012 privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie,

prognozat pentru anul 2014 și de art. 10 Cod penal, care prevede efectul retroactiv

al legii penale, reține că prejudiciul material cauzat de către inculpată, în sumă de

55704,5 lei nu constituie proporții deosebit de mari, deoarece nu depășește 40 de

salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, fapt pentru care acțiunile inculpatei Serjan

Zinaida urmează a fi reîncadrate de la alin. (5) în alin. (1) al art. 190 Cod penal.

Astfel, Colegiul a constatat că, Serjan Zinaida, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane în vederea îmbunătățirii situației materiale pe

motiv că având o stare materială nefavorabilă și, după un plan bine chibzuit al său

și anume, fiind prietenă cu Tatiana Vasilevscaia, precum și cunoscută cu fiica

acesteia, Jane Karen, care locuia și lucra în Statele Unite de Americii, prin

înșelăciune, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul că

v-a avea grijă de mama ultimei, a convins-o pe Jane Karen de a-i transmite sume

bănești.

Ca urmare, Serjan Zinaida continuând acțiunile sale infracționale și

asigurând-o pe Jane Karen, precum că sunt necesare procurarea produselor

alimentare, bunurilor, serviciilor și mobilierului pentru mama ultimei, Tatiana

Vasilevscaia, precum și ca împrumut pentru necesitățile personale, premeditat

cunoscând că nu v-a executa obligațiunile asumate, în perioada anilor 2011-2013,

sub pretextele enunțate, acționând prin intenție directă, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestora, prin intermediul transferurilor bănești „Western

- Union" și altor servicii prin rețeaua „market online", a primit de la Jane Karen

mai multe sume bănești și bunuri, valoarea cărora fiind în suma de 55704,5 lei,

după care deținând asupra sa ilegal și în vederea atingerii scopului infracțional

avut, intenționat le-a însușit și le-a folosit în interese personale.

În rezultatul acțiunilor ilegale comise de Serjan Zinaida, părții vătămate Jane

Karen i-a fost cauzată o daună materială considerabilă în sumă totală de 55704,5

lei.

7

Vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1)

Cod penal, se confirmă prin probele analizate și apreciate de instanța de apel prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi declarațiile părții

vătămate, a martorilor Tatiana Vasilevscaia, Pavel Botezatu, Parascovia Grajdean,

Tamara Grișina, precum și prin materialele administrate la cauza penală.

Astfel, Colegiul penal a constatat cu certitudine că, acțiunile inculpatei

Serjan Zinaida au fost eronat încadrate juridic de către acuzatorul de stat în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal, iar ulterior, greșit menținută acuzarea de către prima

instanță condamnând-o pe inculpată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, deoarece,

instanța de apel a considerat dovedită vinovăția inculpatei Serjan Zinaida în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte

mincinoase, în privința naturii actului juridic anulabil, încheierea căruia a fost

determinată de comportament dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Cu referire la motivele invocate de apelant, Colegiul a reținut că, au fost

întrunite toate elementele infracțiunii de escrocherie, deoarece aceasta se poate

manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informații a

căror anunțare era obligatorie, care se poate referi atât la personalitatea

infractorului sau a altor persoane, cât și la unele obiecte, fenomene, care puteau fi

înfăptuite pe cale verbală, în scris ori folosind ambele căi simultan.

Din probatoriul analizat de către instanța de apel, cu referire la acțiunile

Zinaidei Serjan legate de săvârșirea escrocheriei, s-a reținut că, inculpata prin

comportament dolosiv și viclean sub pretextul că v-a avea grijă de mama ultimei, a

convins-o pe Jane Karen de a-i transmite sume bănești. Ca urmare, Serjan Zinaida

continuând acțiunile sale infracționale, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea

acestora, prin intermediul transferurilor bănești „Western - Union" și altor servicii

prin rețeaua „market online", a primit de la Jane Karen mai multe sume bănești și

bunuri, valoarea cărora fiind în sumă de 55704,5 lei, după care deținând asupra sa

ilegal și în vederea atingerii scopului infracțional avut, intenționat le-a însușit și le-

a folosit în interese personale.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a interpretat greșit declarațiile

părții vătămate Jane Karen care nu au fost luate în coroborare cu alte probe,

conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta susține că prejudiciul

cauzat constituie 11 850 dolari și 32 352 lei,45 bani, sume care potrivit acesteia au

8

fost transferate prin intermediul transferurilor bănești „Western - Union", coletelor

primite și altor servicii prin rețeaua „market Online".

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate în partea ce ține

de transferarea sumelor de bani către Serjan Zinaida prin intermediul coletelor

primite, or, prin probele cercetate în cadrul cercetării judecătorești nu a fost

demonstrat transferarea sumelor sus numite, a prejudiciului pretins de către partea

vătămată.

Așa dar, de către acuzare nu au fost prezentate probe în confirmarea

învinuirii aduse lui Serjan Zinaida în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și a faptului

că inculpata a însușit ilegal de la partea vătămată sumele bănești pretinse de ultima,

or, simpla declarație a părții vătămare Jane Karen precum că a introdus în cele 7

colete poștale suma de 10100 dolari SUA, nu poate fi reținută ca plauzibilă de către

instanța de apel, nefiind confirmată prin alte probe.

În același timp, versiunea părții vătămate precum că sumele de bani

transmise părții vătămate urmau a fi investite în construcția unei case de locuit, se

combate prin conținutul stenogramei înregistrărilor sonore din 09.11.2013, potrivit

căreia în discuția din 09.11.2013, în cadrul căreia Jane Karen vorbește despre tatăl

ei, Zinada Serjan s-a interesat ce gândește el despre farsa cu casa, iar Jane Karen

afirmă că va continua să îl mintă, astfel confirmând că toată situația cu casa este o

farsă (f.d. 63, vol. II).

În privința declarațiilor martorilor Botezatu P., Grajdean P., Grușina T.,

Munteanu L., aceste declarații constituie probe indirecte, care nu pot sta la baza

condamnării inculpatei. Martorii au declarat în fața instanței chestiuni care le-au

fost relatate de partea vătămată și anume despre faptul că nu poate lua legătura cu

mama sa Vasilevscaia Tatiana, care în nici un caz nu demonstrează latura obiectivă

sau subiectivă a componenței de infracțiune imputate de procuror.

Martorii Grajdean P. și Grișina T. relatează despre expedierea unor sume

bănești de Jane Karen către Zinaida Serjan doar din spusele părții vătămate și

tocmai în anul 2014, pe când potrivit extrasului expediat de către Western Union

transferurile au avut loc în perioada 2011-2013, martorii nu cunosc nimic despre

careva transferuri bănești, modalitatea de transmitere.

Cert este faptul că, în opinia instanței de apel, inculpata Serjan Zinaida prin

înșelăciune, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, a primit de la

partea vătămată Jane Karen prin intermediul transferurilor bănești „Western-

Union" și prin rețeaua „market online" sume bănești și bunuri, valoarea cărora

fiind suma de 55704,5 lei sub pretextul că vă avea grijă de mama ultimei.

Potrivit înscrisurilor anexate la materialele cauzei și anume, răspunsului

parvenit din partea Western Union, Jane Karen a efectuat prin intermediul Western

Union 16 transferuri bănești pe numele Zinaidei Serjan (f.d. 27-30, vol. I).

9

Colegiul a constatat că, în speță este prezentă și intenția inculpatei, inclusiv

scopul de cupiditate, din startul derulării stării de fapt, or, aceasta a profitat de

încrederea părții vătămate primind prin intermediul transferurilor bănești

„Western-Union" sume de bani pe care urma să îi transmită mamei părții vătămate,

pe care însă i-a însușit în scopuri personale.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, Colegiul penal a ținut cont de gradul

prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatei Serjan

Zinaida, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului

Reieșind din circumstanțele cauzei, ținând cont de faptul că, pedeapsa penală

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane, luând în considerație că inculpata a comis pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, este la o vârstă înaintată, nu a conștientizat graviditatea faptelor

comise, nu a restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, circumstanțe agravante nu

s-au stabilit, fiind prezentă o circumstanță atenuantă, Colegiul penal a considerat,

că corectarea și reeducarea inculpatei este posibilă fără izolarea de societate, prin

stabilirea în privința acesteia a pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea art. 190

alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate în domeniul

asistenței sociale pe un termen de 2 ani, pedeapsă care urmează a fi suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

În prezenta cauză penală, partea vătămată Jane Karen prin intermediul

avocatului Ropot Veaceslav a depus acțiune civilă prin care a solicitat încasarea

prejudiciului material în mărime de 11 850 dolari SUA și 32353, 45 lei și a

prejudiciului moral în mărime de 200 000 lei, precum și a cheltuielilor suportate de

partea vătămată pentru biletele de avion la cursele cu direcția New York (S.U.A) -

Chișinău (Moldova) și direcția întors Chișinău (Moldova) - New York (S.U.A) în

mărime de 988, 69 dolari S.U.A. de la inculpata Serjan Zinaida (f.d. 70-72, vol. II),

însă instanța de apel a menționat că nu a fost demonstrat cauzarea prejudiciului

material pretins.

Totodată, Colegiul a reținut că, prin infracțiunea săvârșită inculpata prin

înșelăciune și abuz de încredere a deposedat-o pe partea vătămată de suma de

55704,5 lei, iar în instanța de fond Jane Karen a solicitat să-i fie recuperat

prejudiciul material cauzat prin infracțiune și ținând cont că Serjan Zinaida este

recunoscută vinovată în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, în virtutea prevederilor

art. 385 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, instanța de apel a dispus

încasarea din contul acesteia în beneficiul părții vătămate prejudiciul material în

mărime de 55704,5 lei.

10

Mărimea prejudiciului moral solicitat de către partea vătămată nu a fost

dovedit în cuantumul cerut în mărime de 20000 lei, însă s-a reținut că partea

vătămată a suferit moral în urma acțiunilor inculpatei, iar o recompensă echitabilă

și rezonabilă în mărime de 15000 lei în calitate de prejudiciu moral este

disproporțională, or, însăși sentința de condamnare reprezintă un remediu de

satisfacție morală.

În corespundere cu prevederile art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, în

modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi

compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea

vătămată, partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți,

specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile: 1) cheltuielile

făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală și în

instanță, astfel, Colegiul a stabilit că partea vătămată a suportat cheltuieli în sumă

de 988,69 dolari SUA pentru procurarea biletelor de avion.

procurorul, solicitând casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că:

- probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatei, însă au fost

apreciate critic de către instanța de apel, adoptând o concluzie greșită cu privire la

calificarea acțiunilor acesteia.

- la aprecierea declarațiilor părții vătămate, instanța de apel nu a expus care

sunt acele criterii sau limite care ar delimita circumstanțele veridice expuse în

declarațiile acesteia, de acele circumstanțe care după părerea instanței de apel nu

sunt veridice, or, din care considerațiuni instanța a constatat că sunt lipsite de

veridicitate declarațiile doar în partea „sumelor de bani către Serjan Zinaida prin

intermediul coletelor primite" și nu viceversa;

- instanța de fond corect a constatat că prin acțiunile inculpatei Serjan

Zinaida s-au periclitat în principal relațiile sociale cu privire la posesia asupra

bunurilor mobile, iar în plan secundar relațiile sociale cu privire la libertatea

manifestării de voință și minimul necesar de încredere;

- în ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine că Serjan Zinaida a intrat

în posesia banilor ce aparține părții vătămate și a dobândit prin înșelăciune

mijloace financiare în sumă de 11 850 dolari SUA și 32 352,45 lei, ceea ce

constituie proporții deosebit de mari, iar acest fapt a fost probat în ședința de

judecată prin declarațiile părții vătămate, care totodată sunt confirmate și de către

martorii Grișina Tamara și Grajdean Parascovia, or, aceste persoane au confirmat

că partea vătămată a indicat anume suma de 10 000 dolari sustrasă de inculpată.

5.1 Recurs ordinar a depus avocatul Ropot Veaceslav în numele părții

vătămate, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței, pe

motiv că apelul a fost greșit admis.

11

În susținerea cerințelor sale, avocatul a reținut că:

- instanța de apel în mod eronat a dat o încadrare juridică greșită acțiunilor

inculpatei, or, prin probele cauzei se constată că Serjan Zinaida a însușit banii

destinați pentru construcția casei de locuit transmiși de partea vătămată, în temeiul

cărora urma a fi ridicat imobilul pe un presupus lot de teren din localitatea

Dumbrava de lângă mun. Chișinău;

- instanța de apel a efectuat un calcul total greșit a „proporțiilor deosebit de

mari" (prevăzut de art. l26 alin. (11) Cod penal), pe marginea prejudiciului cauzat

de Serjan Zinaida părții vătămate Jane Karen. Or, se consideră proporții deosebit

de mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite, primite, fabricate, distruse,

utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală,

valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care

depășește 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin

hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei și împărțind suma

prejudiciului material total cauzat părții vătămate Jane Karen, în mărime de 192

327,45 lei la cuantumul de 4225 lei (salariu mediu pe anul 2013), obținem în final

numărul de salarii medii lunare pe economie care constituie 45,52 (mai mult de 40

de salarii medii pe economie), adică se întrunesc prevederile "escrocheriei comise

în proporțiile deosebit de mari " prevăzută de art.190 alin.(5) Cod penal.

5.2 Avocatul Mărgineanu Iurie în numele inculpatei la fel a depus recurs

ordinar, solicitând casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei, cu

pronunțarea unei noi decizii de achitare, deoarece fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

Ca motive la baza solicitărilor, avocatul a indicat că:

- instanța de apel nu a intrat deloc în esența litigiului, dar mai mult ca atât, a

depășit cadrul legal de învinuire a inculpatei din considerentul că a condamnat-o în

temeiul art. 190 alin. (1) Cod penal constatând că suma deposedată alcătuită din

55704,5 lei ca fiind constatată de instanță, depășind prin aceasta însăși învinuirea,

or, conform rechizitoriului inculpata a fost învinuită, ulterior acuzată precum că, în

perioada anilor 2011-2013 sub pretextele enunțate, acționând prin intenție

directă, dând-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin intermediul

transferurilor bănești Western Union, coletelor primite și altor servicii prin

rețeaua market online, a primit de la Jane Karen Iurie mai multe sume bănești și

bunuri de valoarea în sumă de 11850 dolari SUA, (care conform cursului oficial al

BNM constituia suma de 159975 lei) și 32352,45 lei, după care deținând asupra sa

ilegal și în vederea atingerii scopului infracțional avut, intenționat li-a însușit și li-

a folosit în interesele personale;

12

- suma de 55704,5 lei, în primul rând nu este clară, în al doilea rând nu este

descifrată, din care transferuri a sumelor bănești constituie această sumă chipurile

însușită de către inculpată;

- în instanța de judecată de prim grad apărarea a demonstrat prin

înregistrările sonore, înregistrate prin intermediul discuțiilor pe Skype (și cercetate

în ședința de judecată), că sumele trimise prin intermediul Western Union aveau o

destinație la rugămințile părții vătămate;

- organul de urmărire penală și instanța de fond calculând prejudiciul

material și învinuind-o pe Serjan Zinaida, a raportat suma de 1339,93 dolari SUA

la echivalentul cursului bancar BNM din anul 2013 (1 dolar USD = 13,5 lei MD),

adică 18089 lei MD, iar instanța de apel a raportat suma de 1339,93 dolari SUA la

echivalentul cursului bancar din 2019 (1 dolar USD = 17,43 lei MD), adică

23352,65 lei MD. Dacă instanța de apel raporta prejudiciul material la cursul

valutar al BNM la data transferurilor bănești către Serjan Zinaida din anii 2011,

2012, 2013, atunci ar constitui 16668 lei și nu 23352,65 lei, cum a fost stabilit de

instanța de apel;

- instanța de apel urma să ia în considerare sumele care au fost destinate

efectuării unor rugăminți a părții vătămate, cadouri pentru familia Serjan etc,

inclusiv să atragă atenția că fragmentele convorbirilor telefonice coincid cu

perioada expedierii sumelor bănești. Astfel, nu este clar de ce instanța de judecată,

la emiterea sentinței de condamnare nu a exclus aceste sume;

- instanța nu a făcut o analiză amplă a probelor acumulate pe cauză, nu a

indicat motivele admiterii unor probe și respingerii altor probe, nu a argumentat

detaliat de ce s-au respins probele ce au fost aduse în confirmarea nevinovăției

inculpatei și nu și-a motivat soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la

contraargumentele părții apărării;

- Colegiul penal al Curții de Apel recalificând fapta din art. 190 alin. (5)

Cod penal în art. 190 alin. (1) Cod penal, era obligat să atragă atenția termenului de

săvârșire al infracțiunii, deoarece conform actului de învinuire infracțiunea

chipurile a fost săvârșită în anii 2011-2013. Deci, corespunzător din 2013 până la

emiterea deciziei instanței de apel, din 5 martie 2019 s-au scurs 6 ani, respectiv din

2011, s-au scurs 8 ani de zile, iar conform art. 16 Cod penal, infracțiunea

constatată de art. 190 alin. (1) Cod penal în privința inculpatei, se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave și prin urmare, instanța urma să ia în

considerație prevederile art. 60 Cod penal.

avocatul Ropot Veaceslav în numele părții vătămate, pledând pentru admiterea

acestuia, din motivele invocate.

13

penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, cu casarea deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant,

dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost

apreciate, dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele

de drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe

larg în pct. 4.1. al prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale

enunțate supra, interpretându-le eronat.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs și astfel, instanța de recurs luând în considerație argumentele

invocate de recurent și constatând că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile legale la judecarea cauzei penale și la adoptarea soluției sale, urmează

a se expune asupra erorilor admise.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că, prin sentința primei

instanțe, Serjan Zinaida a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190

alin.(5) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

14

de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

exercitare a activității legate de gestionarea bunurilor altor persoane pe o perioadă

de 5 (cinci) ani, pentru comiterea escrocheriei, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în

proporții deosebit de mari.

Ulterior, instanța de apel a decis asupra admiterii apelului declarat de avocat

în numele inculpatei, casând total sentința și pronunțând o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Serjan Zinaida a fost recunoscută

vinovată și condamnată în baza art. 190 alin.(1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul asistenței sociale pe un

termen de 2 (doi) ani, iar în temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de probațiune de 5 (cinci)

ani.

Unul dintre motivele care a stat la baza soluției privind casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, este faptul că, la momentul judecării cauzei în

instanța de apel au intervenit modificări în prevederile art. 190 Cod penal (Legea

nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018), conform cărora art. 190 Cod

penal are următorul cuprins: alin. (1) escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant

al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile.

Prin urmare, Colegiul penal al Curții de Apel constatând comiterea

infracțiunii de escrocherie de către Serjan Zinaida, a considerat a fi corectă

recalificarea acțiunilor acesteia de la art.190 Cod penal (redacția Legii nr. 985-XV

din 18.04.2002) la art.190 Cod penal (redacția Legi nr. 179/26.07.2018).

Ajungând la concluzia dată, Colegiul a constatat că: „Serjan Zinaida,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane în vederea

îmbunătățirii situației materiale pe motiv că având o stare materială nefavorabilă

și, după un plan bine chibzuit al său și anume, fiind prietenă cu Tatiana

Vasilevscaia, precum și cunoscută cu fiica acesteia, Jane Karen, care locuia și

lucra în Statele Unite de Americii, prin înșelăciune, prin prezentarea ca adevărată

a unei fapte mincinoase, sub pretextul că v-a avea grijă de mama ultimei, a

convins-o pe Jane Karen de a-i transmite sume bănești...”

Respectiv, cele descrise denotă că, instanța de apel a atribuit în acțiunile

inculpatei fapte diferite celor incriminate prin actul de învinuire, substituind din

oficiu „prin abuz de încredere și prin înșelăciune” cu textul „prin prezentarea ca

15

adevărată a unei fapte mincinoase”, astfel depășind limitele învinuirii înaintate

prin rechizitoriu, contrar prevederilor art. 325 Cod de procedură penală și de fapt

agravând situația inculpatei.

Or, învinuirea se consideră mai gravă în cazul când se majorează volumul

învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a celor săvârșite, sau, o astfel de

modificare a învinuirii este posibilă numai când aceasta nu se deosebește în mare

măsură de circumstanțele reale ale cauzei de învinuirea înaintată definitiv,

susținută de procuror în cadrul judecării cauzei, iar modificarea învinuirii nu

înrăutățește situația inculpatului și nu afectează dreptul lui la apărare.

Prin urmare, Colegiul menționează că, abordarea instanței de apel este una

incorectă și contrară prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

deoarece partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

încadrarea juridică corectă a acțiunilor inculpatei și motivele pentru modificarea

învinuirii în cazul în care s-a efectuat așa ceva la judecată, or, o modificare în acest

sens nu a fost solicitată, iar acuzatorul de stat și-a susținut poziția prin învinuire pe

tot parcursul judecării cauzei.

Mai mult ca atât, instanța nu a pus în discuție părților modificarea învinuirii

și nu a informat inculpata în mod detaliat cu privire la natura și cauza acuzației

aduse împotriva sa, precum și dreptul de a dispune de timpul și facilitățile necesare

pregătirii apărării sale, încălcând, astfel, și prescripțiile art. 6 §1, §3 lit. a) și b)

CEDO - dreptului la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din 12.04.2011,

Adrian Constantin vs. România).

Subsidiar, se remarcă că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art.

8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, or, în cazul în care infracțiunea de escrocherie nu a

fost decriminalizată după modificările operate în art. 190 Cod penal prin Legea

nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din 17.08.2018, iar redacția nouă a normei în

cauză nu înlătură caracterul infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu

ameliorează în alt mod situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect

retroactiv, acțiunile făptuitorului urmează a fi încadrate conform legii penale în

vigoare la momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime

toate semnele faptei prejudiciabile săvârșite.

Situația descrisă mai sus servește drept temei pentru casarea hotărârii și nu

poate fi corectată în recurs, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.

Eroarea comisă nu oferă posibilitatea instanței de recurs de a trage concluzii

privitor la corectitudinea soluției adoptate de către instanța de apel.

Motivarea soluției instanței de apel, contrazice dispozitivul hotărârii și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală și se

soldează cu casarea deciziei recurate și remiterea cauzei la o nouă judecare în

ordine de apel.

16

La o nouă judecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile

adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța

trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să

soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit

cărora, instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată. Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către

instanța de apel.

Totodată, la o nouă rejudecare, instanța urmează să dea o apreciere cuvenită

actului de învinuire și să-l examineze în coraport cu încadrarea juridică oferită de

către organul de urmărire penală.

În al doilea rând, un alt temei care a stat la baza recalificării acțiunilor

inculpatei de la alin. (5) la alin. (1) art. 190 Cod penal este faptul că, instanța a

constatat că, prin acțiunile ilegale a Zinaidei Serjan părții vătămate i-a fost cauzată

o daună materială considerabilă în sumă de 55704,5 lei.

Prin învinuire inculpatei i se încriminează că a cauzat Janei Karen o daună

considerabilă în sumă de 192327,45 lei, însă, analizând decizia instanței de apel,

Colegiul reține că, în susținerea concluziei sale, privind modificarea daunei

considerabile cauzată părții vătămate, instanța de apel nu oferă o claritate și nu

motivează prin ce anume a fost cauzată dauna în sumă de 55704,5 lei.

Mai mult ca atât, întru confirmarea vinovăției inculpatei pentru comiterea

faptei prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal pune aceleași probe

care au stat la baza sentinței de condamnare în baza art. 190 alin. (5) Cod penal,

făcând trimitere la materialele cauzei, declarațiile martorilor, inclusiv și la

declarațiile părții vătămate Jane Karen, care a susținut că dânsei i s-a cauzat un

prejudiciu considerabil în sumă de 192327,45 lei, ca ulterior, declarațiile acesteia

în partea ce ține de transferarea sumelor de bani prin intermediul coletelor să fie

respinse, precum că nu au fost prezentate probe confirmative în susținerea acestora.

Prin urmare, în motivarea deciziei recurate apare o contradicție, deoarece pe

de o parte declarațiile integrale a părții vătămate au fost puse la baza condamnării,

iar pe de altă parte au fost apreciate critic.

De asemenea, instanța de recurs atrage atenția că, inculpatei i se atribuie

perioada anilor 2011-2013 de săvârșire a infracțiunii, însă reieșind din conținutul

probelor la care face trimitere instanța de apel, acestea datează cu anul 2014 și

anume, ne referim la stenogramele convorbirilor prin intermediul Skype din

perioada lunii aprilie 2014, dintre Serjan Zinaida și Jane Karen (f.d. 83-91, vol. II),

ceea ce presupune că în susținerea învinuirii stau probe obținute în afara perioadei

încriminate.

În al treilea rând, verificând și analizând per ansamblu decizia instanței de

apel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a analizat punctual

17

criticile invocate de avocat, ci s-a limitat doar la expunerea unor fraze generale,

menționând că: „... probele administrate în cauză demonstrează vinovăția lui

Serjan Zinaida în comiterea infracțiunii incriminate.”

Față de cele ce preced, Colegiul reiterează că, declanșând o continuare a

judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept,

întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă

un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-au

declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind investită

cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești,

în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea apelului,

precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor

invocate de avocat, analizând probele și indicând expres care sunt motivele

respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Astfel, simpla motivare a instanței de apel precum că, probele demonstrează

cu certitudine vina inculpatei, instanța de recurs o apreciază ca fiind insuficientă și

nejustificată, or, potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală,

probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal

se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1)

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile,

părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și

obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea

lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin

probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii

respective, iar în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către

partea acuzării și partea apărării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de

asemenea instanța de apel nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt

criticate de părți și astfel nu a soluționat fondul apelului declarat.

18

În contextul dat, se specifică că pentru corectitudinea judecării prezentei

cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate în dosar,

întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea adevărului și la

echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces, or, în decizia

instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor, iar simpla redare a

declarațiilor părților sau conținutul materialele anexate nu este o procedură

suficientă pentru a ajunge la concluzia privind condamnarea inculpatei.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394

alin.(1) pct. 2) Cod de procedură penală, unde este stipulat expres că, partea

descriptivă a hotărârii de condamnare trebuie să cuprindă probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe.

În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. În

particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile avocatului

invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de

chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept

prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În al patrulea rând, Colegiul ține să precizeze că, la adoptarea soluției sale

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, deoarece:

Odată ce s-a ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției lui Serjan

Zinaida pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, până

la aplicarea pedepsei urma a lua în considerație prevederile art. 60 alin. (1) lit. b)

Cod penal, or, infracțiunea incriminată inculpatei face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, pentru care persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani.

Reieșind din faptul că, acțiunile ilegale a inculpatei au avut loc în perioada

anilor 2011-2013, după opinia instanței de apel, termenul de prescripție de tragere

la răspundere penală a expirat la sfârșitul anului 2018 și astfel, soluția de

condamnare din 05.03.2019 devine una nulă.

Prin urmare, circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis erori

de drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, recursurile ordinare fiind

posibil admiterii.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi

casată cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată, iar în cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

19

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să înlăture erorile menționate, să țină cont de

împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în strictă

conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de judecată,

inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor apelului, iar în dependență de datele

obținute să pronunțe o hotărâre întemeiată, care să corespundă prevederilor

art.417-418 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, de avocatul Mărgineanu Iurie în numele

inculpatei și de partea vătămată și avocatul său, Ropot Veaceslav, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2019, în cauza

penală în privința lui Serjan Zinaida și dispune rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 08 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

20