1ra-1620/2019 — art. 201-1 al.1 lit. a, 201-1 al.1 lit. b Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 al.1 lit. a, 201-1 al.1 lit. b Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 Cpp
1ra-1620/2019 — art. 201-1 al.1 lit. a, 201-1 al.1 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1620/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 septembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Iurie Diaconu,
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,
a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătorie Bălți din
08 noiembrie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 13 martie
2019, declarat de avocatul Veaceslav Negru și inculpatul
Găleanu Arcadie XXXXXX,
născut la XXXXX, originar și locuitor al s.
XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova,
fără antecedente penale.
Termenul de examinare,
instanța de fond: 24.05.2018 - 08.11.2018,
instanța de apel: 11.01.2019 - 10.04.2019,
instanța de recurs: 05.07.2019 - 18.09.2019.
Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 08 noiembrie 2018, cauza fiind
examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Găleanu
Arcadie a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal la 1 an
închisoare și în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1
an și 6 luni închisoare.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată
condiționat, pe un termen de probă de 1 an.
Cheltuielile judiciare în sumă de 2502 lei, au fost trecute în contul statului.
1
Instanța de fond a constatat că inculpatul Găleanu A., având oficial
înregistrată căsătoria cu XXXXX XXXXX din 29.09.2008, în perioada de timp 2009
și până la 05.10.2017, urmărind scopul aplicării violenței față de un membru al
familiei, aflându-se la domiciliu comun din s. XXXXX XXXXX , r-nul XXXXX
XXXXX , în mod repetat a agresat-o fizic și verbal pe soția sa XXXXX XXXXX
provocându-i suferință fizică, psihică și prejudiciu moral. Continuându-și
acțiunile ilegale, pe data de 18.01.2016, în jurul orei 1800, cu același scop, la
domiciliu, înțelegând caracterul prejudiciabil ai acțiunilor sale, acționând cu
intenție directă, fără nici un motiv, a inițiat un scandal, a numit-o pe soția XXXXX
XXXXX cu cuvinte ofensatoare prin ce i-a jignit demnitatea și onoarea, după care
a aplicat violența fizică față de aceasta manifestată prin aplicarea unei lovituri cu
pumnul în față, cauzând-ui potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX
XXXXX din 05.03.2018, leziuni corporale ușoare sub formă de plagă contuză a
buzei inferioare, echimoze pe față.
Tot el, la 05.10.2017, în jurul orei 0130, la domiciliu, înțelegând caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, acționând cu intenție directă, în scopul impunerii
voinței sale în privința soției, fără nici un motiv a inițiat un scandal, a numit-o pe
soția XXXXX XXXXX cu cuvinte ofensatoare prin ce i-a jignit demnitatea și
onoarea, după care a aplicat violența fizică față de aceasta manifestată prin
aplicarea mai multor lovituri cu palmele peste față și corp, cauzându-i potrivit
raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX XXXXX din 05.03.2018, leziuni
corporale neînsemnate sub formă de echimoză în regiunea ochiului drept și
excoriație pe genunchiul drept.
Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX XXXXX din
11.05.2018, în rezultatul acțiunilor de maltratare, partea vătămată XXXXX XXXXX
a manifestat nivel înalt de anxietate, frică, hiperstezii, somn dereglat, dispoziție
depresivă, amintiri neplăcute recurente, ceea-ce înseamnă că ea a suportat traumă
psihologică.
În ședința de judecată, inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele
indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei penale în baza probelor
administrate la urmărirea penală, pe care le recunoaște și asupra cărora nu are
obiecții.
Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1)
lit. a) Cod penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată comisă de un
membru al familiei în privința altui membru al familiei, manifestată prin
maltratare, alte acțiuni violente, soldate cu vătămare ușoară a integrității
corporale sau a sănătății, și în baza art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, ca acțiunea
intenționată comisă de un membru al familiei în privința altui membru al familiei,
manifestată prin intimidare în scop de impunere a voinței asupra victimei.
La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul s-a căit
sincer, a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu are
antecedente penale, este caracterizat pozitiv la locul de trai, concluzionând că i se
poate acorda șansa corectării fără izolare de societate, prin suspendarea
2
condiționată a executării pedepsei în limita unui termen de probă, potrivit
prevederilor art. 90 Cod penal.
Totodată, instanța a conchis că solicitarea apărătorului privitor la aplicarea
față de inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal, este neîntemeiată, nefiind
prezentate în acest sens temeiuri pentru liberarea lui de răspundere penală și
atragerea la cea contravențională, ori, potrivit hotărârii CtEDO în cazul Eremia
ș.a. c. Moldovei din 28.05.2013, statelor în temeiul art. 3 CEDO le revine
obligația pozitivă pe de o parte de a adopta un cadru legal cu scopul de a preveni
și pedepsi maltratarea din partea persoanelor private și pe de altă parte, aplicarea
legilor în practică, atunci când se cunoaște despre un risc iminent de maltratare a
unei persoane particulare sau când maltratarea deja a avut loc, astfel acordându-i
o protecție victimelor și pedepsindu-i pe cei responsabili de rele tratamente.
Procurorul în Procuratura r-lui Sîngerei, Anatolie Bunduchi, a declarat
apel, solicitând casarea sentinței și condamnarea inculpatului în baza art. 2011
alin. (1) lit. a) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 2011 alin. (1) lit.
b) Cod penal la 1 an și 6 luni închisoare.
Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie
stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei să-i fie suspendată
condiționat pe termen de probațiune de 2 ani.
Încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor
judiciare în sumă de 2502 lei.
Apelantul a invocat că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,
instanța de judecată nu a ținut cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării
și reeducării vinovatului, restabilirea echității sociale, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.
Eliberarea totală a inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare este
contrară principiului legalității.
3.1. Avocatul Veaceslav Negru și inculpatul la fel ai declarat apel,
solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea
în privința inculpatului a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) Cod penal - liberarea
de răspundere penala și tragerea la cea contravențională.
Apelanții au indicat că, inculpatul este căsătorit, are la întreținere doi copii
minori, este la prima abatere de lege, neavând antecedente penale, si-a recunoscut
vina, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedura
simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a fost iertat de către
partea vătămata cu care s-au împăcat, ultima solicitând în instanță ca în privința
lui să fie aplicate prevederile art. 55 Cod penal, în cauză nu a fost înaintată careva
acțiune civilă.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 martie
2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a indicat că, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură
de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod
penal, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit art.
3
75 Cod penal, care prevăd scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale,
de corijare a celui condamnat, de prevenirea săvârșirii de el a noi infracțiuni,
stabilind inculpatului o pedeapsă echitabilă faptei infracționale comise, pedeapsă
care corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului.
Instanța de fond corect a luat în considerare faptul că inculpatul a solicitat
judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că la
locul de trai acesta e caracterizează pozitiv, se căiește de cele comise, dar potrivit
raportului de expertiză judiciară nr. 201837A0104 din 11.05.2018, în rezultatul
acțiunilor de maltratare, partea vătămată a manifestat nivel înalt de anxietate,
frică, hiperestezii, somn dereglat, dispoziție depresivă, amintiri neplăcute
recurente, ceea ce înseamnă că a suportat traumă psihologică, ultima a depus în
instanța de judecată o cerere de divorț, la moment locuiesc separat.
Astfel, nu poate fi și admisă solicitarea apărării privind aplicarea față de
inculpat a prevederilor art. 55 Cod penal, conform căror persoana care a săvârșit
pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, poante fi liberată de
răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în cazurile în care și-a
recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și s-a constatat că
corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
În speță, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni
prevăzute de art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 2011 alin. (1) lit. b) Cod penal, care
potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, se clasifică ca fiind mai puțin grave, astfel
în privința inculpatului nu sunt aplicabile prevederile art. 55 Cod penal, deoarece
nu întrunește condițiile prevăzute de norma articolului nominalizat.
Avocatul Veaceslav Negru și inculpatul au declarat recurs ordinar,
solicitând casarea parțială a hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea în privința inculpatului a prevederilor
art. 55 alin. (2) lit. a) Cod penal.
Apelanții au invocat că, pedeapsa este prea severă, deoarece inculpatul este
căsătorit, întreține doi copii minori, nu are antecedente penale, și-a recunoscut
vina, s-a căit sincer în cele comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură
simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, și-a făcut concluzii,
a fost iertat de către partea vătămata cu care s-au împăcat, ultima a solicitat în
instanța de fond ca în privința lui să fie aplicate prevederile art. 55 Cod penal, în
cauză nu a fost înaintată careva acțiune civilă.
În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de
procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
4
de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul
ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.
din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor
contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în
mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului,
în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și
prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont de prevederile art.
7, 61, 75, 90 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror
la aplicarea pedepsei penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea
categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a
solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei cu închisoare. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va
ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea
poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovatului.
Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată
inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).
Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și
reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în
care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în
latura pedepsei (pct. 5. din decizie).
Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de
procedură penală, art. 55 alin. (1) Cod penal, judecătorul apreciază probele în
conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate. Persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune mai puțin
5
gravă poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere
contravențională. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,
activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea
probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care
îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care
nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod
de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursurile ordinare,
la fel, este lipsită de orice temei legal.
Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect
de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate
în acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și
circumstanțelor pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare,
conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei
(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.Moldovei).
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și
de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că
hotărârile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat
inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul
ordinar este unul vădit neîntemeiat.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a
fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Veaceslav Negru
și inculpatul Găleanu Arcadie XXXXX, împotriva sentinței Judecătorie Bălți din
08 noiembrie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 13 martie
2019, pe motiv că este vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 octombrie 2019.
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
6