CASE OF MILSHTEYN v. RUSSIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIUNII DE MILSHTEYN c. RUSSIA (Declararea nr. 1377/14) HOTĂRÂREA Strasburg 31 ianuarie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Milshteyn c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă în: Georgios A. Serghides , Președintele Jolien Schukking, Darian Pavli , judecători și Olga Chernishova, Secretarul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 1377/14) împotriva Federației Ruse depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 9 decembrie 2013 de către un național rus, dl Valeriy Mikhaylovich Milshteyn, născut în 1952 și locuiește în Novosibirsk („reclamantul”), reprezentat de dl D.A. Shitov, avocat practicant la Novosibirsk; hotărârea de a anunța cererea guvernului rusesc („Guvernul”), reprezentată inițial de dl M. Galperin, fostul reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de succesorul său în acest birou, dl M. Vinogradov; observațiile părților; notificarea reclamantului la Curte privind modificarea numelui de familie de la Milshteyn la Matveev, prezentată la 23 noiembrie 2017, precum și decizia de a continua cu cazul în numele său inițial; decizia de a respinge obiecția Guvernului de a examina cererea de către un comitet; având deliberat în particular la 10 ianuarie 2023, Eliberați următoarea judecată, adoptată la acea dată: OBIECTUL CAUZEI Acest caz se referă la interzicerea publicațiilor și activităților Elle-Ayat, o mișcare a adoratorilor soarelui din Novosibirsk, care predică vindecarea prin credință și ritualuri bazate pe natura. Reclamantul a fost liderul grupului Elle-Ayat și directorul redactor al Zvezda Selennoy Revista (Selenite Star). Revista a publicat lauda metodelor de tratament de sine Elle-Ayat și a testimonialităților de la adepții care au fost vindecați în acest fel. În 2010, la cererea unui investigator, un expert a efectuat un examen lingvistic al Zvezda Selennoy publicațiile pentru prezența materialelor extremiste au constatat că publicațiile au proclamat superioritatea seguitorilor Elle-Ayat și au provocat o atitudine intolerantă față de nefolositori. Pe baza acestor concluzii, procurorul orașului Naberezhnye Chelny a cerut Tribunalului să emită o declarație că cele șapte ediții ale revistei constituiau materiale extremiste. La 14 februarie 2013, bazandu-se în esență pe concluziile lingvistului, Curtea Supremă a Tatarstanului a confirmat că cererea procurorului urma să fie acordată și că publicațiile în chestiuni sunt materiale extremiste. La 17 octombrie 2013, un judecător al aceleiași instanțe a refuzat să acorde permisiunea reclamantului de a face apel. Februarie 2013 Curtea Regională Novosibirsk a acordat procurorului Novosibirsk cererea de interzicere a grupului religios Elle-Ayat ca organizație extremistă care cauzează prejudiciu pentru sănătatea cetățenilor și le-a indus să refuze asistența medicală pe motive religioase. Curtea Regională a susținut că acuzația privind activitățile extremiste a fost stabilită de la practica religioasa a grupului a implicat citirea revistelor Selenite Star, inclusiv a celor declarate ca fiind materiale extremiste prin decizia Curții Supreme menționate mai sus. În acuzația de a provoca rău la sănătate și de a induce persoanele să refuze asistența medicală, Curtea a considerat mărturie de la martori ai căror membri ai familiei au fost diagnosticați cu cancer și au căutat ajutorul grupului Elle-Ayat. Grupul le-a spus să refuze tratamentul bazat pe știință și prefera vindecarea credinței. Experții medicali forense care au studiat dosarele lor medicale postum au concluzionat că respingerea tratamentului medical bazat pe dovezi a „accelerat progresia bolii”. Reclamantul a apelat împotriva deciziei Curții regionale, citand, în special, rezultatele examinărilor de experți care au declarat că convingerile grupului nu includ refuzul asistenței medicale și atitudinea individuală a adepților în acest sens nu reprezintă sistemul de convingeri al grupului. Iunie 2013 Curtea Supremă a Rusiei a anulat decizia Curții Regionale în partea referitoare la acuzarea extremismului, deoarece pur și simplua citire a materialelor extremiste nu a fost reproșabilă în temeiul dreptului intern. Cu toate acestea, el a considerat că intenția de a refuza asistența medicală din motive religioase a fost stabilită în mod convingător și că este suficientă pentru a menține interzicerea activității grupului. În procedurile ulterioare, la 28 octombrie 2013, Curtea de District a respins cererea procurorului de interzicere a celor cincizeci de ediții rămase ale revistei. Acesta a susținut în special că, chiar dacă experții în lingvistică au găsit indicații de extremism în douăzeci și trei ediții ale revistei, este de competența instanței să decidă dacă materialele sunt extremiste în natură. Deși anumite pasaje au criticat oamenii de știință, doctorii și preoții și au lăudat filozofia lui Elle-Ayat, nu au existat indicații de incitare la ură împotriva oricărui grup social sau religios și, prin urmare, nu au existat motive de declarare extremistă. La 17 decembrie 2013, Curtea Regională Novosibirsk a susținut această decizie în apel. În baza articolelor 9, 10 și 11 din Convenție, luate singure și coroborate cu art. 14, reclamantul se plânge de deciziile judiciare care au declarat mai multe aspecte ale materialelor extremiste ale revistei Selenite Star și a interzis activitățile Elle-Ayat. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile privind cererea de interzicere a activităților grupului nu au fost desfășurate într-un mod echitabil și adversar. EVALUAREA TRIBUNALULUI ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 9, 10 și 11 A CONVENȚIEI Ca lider al grupului Elle-Ayat și directorul redactorului revistei, reclamantul poate pretinde că este o victimă a încălcărilor reclamate (compară) Martorii lui Iehova din Moscova și alții c. Rusia , nr. 302/02, § 168, 10 iunie 2010, cu alte referințe . Curtea constată că plângerile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibile din alte motive . Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Interdicția de publicare și diseminare a materialelor Elle-Ayat constituie „interferenta de către o autoritate publică” cu dreptul la libertate de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție, care trebuie interpretată în lumina articolului 9 pentru a ține seama de natura religioasă a materialelor (a se vedea Ibragim Ibragimov și alții c. Rusia , nos. 1413/08 și 28621/11 , § 78, 28 August 2018). Având în vedere caracterul religios al grupului Elle-Ayat nu a fost contestat la nivel național, plângerea privind decizia de a interzice activitatea sa trebuie examinată din punctul de vedere al articolului 9 din Convenție, citită în lumina articolului 11 și a principiilor relevante rezumate în Biserica de Scientologie Moscova c. Rusia (nr. 18147/02, §§ 64 și 71-75, 5 aprilie 2007) și Martorii lui Iehova din Moscova și alții (citați mai sus, §§ 99 și suiv.). 10. Curtea va continua după presupunerea că interferența a fost legală în termeni interne și a urmărit obiectivele legitime ale protecției ordinului public și a sănătății. Trebuie verificat dacă este „necesar într-o societate democratică”, în special dacă instanțele interne au determinat motive relevante și suficiente pentru interzicerea publicațiilor și a activității grupului reclamantului. 11. În ceea ce privește publicațiile, este evident că principalele constatări juridice cu privire la caracterul lor presupus extremist au fost, de fapt, făcute de experți care au elaborat rapoartele care au fost atunci pur și simplu reproduse în deciziile judiciare (compară Ibragim Ibragimov și alții, citate mai sus, § 106). De asemenea, este evident că instanțele nu au încercat să își desfășoare propria analiză juridică a textelor în cauză, deoarece nu au specificat pasajele problematice ale materialelor sau citate și să evalueze orice expresie care „incită o atitudine intolerantă” și „proclamată superioritate” a adepților Elle-Ayat. Pe de altă parte, în procedura ulterioară în care instanța nu a susținut avizele de experți, dar a efectuat propria sa analiză juridică, nu au fost găsite indicații de extremism în publicațiile Elle-Ayat. 12. În al doilea rând, instanțele nu au evaluat necesitatea interzicerii publicațiilor în ceea ce privește contextul în care au fost publicate, natura și formularea acestora și posibilul lor efect dăunător (a se vedea Perinçek c. Elveția [GC], nr. 27510/08, §§§ 205-08, ECHR 2015 (extracte) . Instanțele nu au menționat nici măcar, și nu mai discutați în orice măsură, efectul interdicției asupra drepturilor reclamantului în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție (ibid. § 277), nerespectând astfel drepturile lor față de interesul public. Prin urmare, instanța internă nu a aplicat standardele care respectă principiile prevăzute în art. 10 din Convenție și, în consecință, s-a încălcat această dispoziție, citită în lumina articolului 9. 13. În ceea ce privește interzicerea activității grupului Elle-Ayat, Curtea reiterează că libertatea de a refuza un tratament medical specific sau de a selecta o formă alternativă de tratament este vitală pentru principiile de sine determinarea și autonomia personală. Pacienții trebuie să aibă dreptul de a face alegeri care corespund punctelor de vedere și valorilor proprii, indiferent de cât de irațional, nesăbuit sau incorect astfel de alegeri pot apărea la alții (vezi Martorii lui Iehova din Moscova și alții , citat mai sus § 136). În timp ce constată că grupul Elle-Ayat i-a indus pe adepții săi să refuze asistența medicală, tribunalele au avut în vedere declarațiile de către membrii familiei câțiva dintre ei și constatările experților în medicină, însă nu au considerat că refuzul tratamentului a fost formulat de către adulți adepții mișcării care au capacitatea de a lua decizii medicale pentru ei înșișiși. 14. Testul juridic esențial în astfel de cazuri este dacă refuzul a fost o exprimare a faptului autentic al persoanei sau dacă gradul de influență externă adus asupra persoanei a fost astfel încât să-l convingă să se îndepărteze de dorințele sale (ibid., § 138). În acest caz, Curtea nu constată nicio dovadă de coerciție sau de presiune nejustificată a oricărui membru al grupului. Respingerea tratamentului dovedit științific în favoarea vindecării credinței pare să fi fost o decizie greșită, dar nu există nimic care să indice că a fost făcută sub presiune sau forță. În lipsa oricărei dovezi de presiune necorespunzătoare pusă asupra membrilor comunității, Curtea constată că instanțele interne nu au stabilit în mod convingător o „necesitate socială de presă” pentru interzicerea grupului Elle-Ayat. În consecință, a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție, interpretată în lumina articolului 11 din Convenție. ALTE COMPLAINTE 15. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție că procedurile privind cererea de interzicere a activităților grupului reclamant nu au fost desfășurate într-un mod echitabil și adversar și că el a fost discriminat din cauza convingerilor sale religioase. Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea consideră că a examinat principalele întrebări juridice formulate în prezenta cerere și că nu este necesar să se pronunțe o hotărâre separată cu privire la plângerile de mai sus (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEDO 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIONIEI 16. Reclamantul a solicitat 393.960 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material care reprezintă pierderea veniturilor din vânzarea revistelor și 20.000 EUR pentru prejudiciu moral. El a solicitat, de asemenea, 868.770 ruble ruse (EUR) 20.357 conform calculelor reclamantului) în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții și în cadrul procedurii interne, solicitând o parte a acesteia să fie plătite la contul bancar al reprezentantului său. 17. Guvernul a considerat creanțele excesive și nefondate. 18. Curtea respinge cererea reclamantului pentru prejudiciu material, deoarece nu este susținută de documente. Ea acordă reclamantului 9,750 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și, având în vedere documentele în posesia sa și practica sa, 5000 EUR care acoperă costurile sub toate șefurile, plus orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitant. plângerile prevăzute la articolele 9, 10 și 11 din Convenție privind interzicerea publicării și difuzarei a șapte ediții ale revistei Zvezda Selennoy și interzicerea grupului Elle-Ayat admisibile; deține că a existat o încălcare a articolului 9 din Convenție, citită în lumina articolului 11, având în vedere interzicerea grupului Elle-Ayat; că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție, citită în lumina articolului 9, din cauza interdicției privind șapte ediții ale revistei Zvezda Selennoy; deține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor celorlalte plângeri; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 9,750 EUR (noi mii șapte sute cincizeci și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi imputerabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) EUR 5.000 (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 31 ianuarie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

CASE OF MILSHTEYN v. RUSSIA

(Application no. 1377/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

31 January 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Milshteyn v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Jolien Schukking,

Darian Pavli

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

1377/14) against the Russian Federation lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 9

December 2013 by a Russian national, Mr Valeriy Mikhaylovich Milshteyn, born in 1952 and living in Novosibirsk (“the applicant”) who was represented by Mr

D.A.

Shitov, a lawyer practising in Novosibirsk;

the decision to give notice of the application to the Russian Government (“the Government”), initially represented by Mr

M. Galperin, former Representative of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by his successor in that office, Mr

M. Vinogradov;

the parties’ observations;

the applicant’s notification to the Court concerning change of surname from Milshteyn to Matveev submitted on 23

November

2017 and the decision to proceed with the case under its initial name;

the decision to reject the Government’s objection to examination of the application by a Committee;

Having deliberated in private on 10 January 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The present case concerns the ban on the publications and activities of Elle-Ayat, a movement of sun worshippers in Novosibirsk which preaches healing through faith and nature-based rituals. The applicant was the leader of the Elle-Ayat group and editor-in-chief of the

Zvezda Selennoy

(Selenite Star) magazine. The magazine published praise of Elle-Ayat self

‑

treatment methods and testimonials from followers who had been cured in that way.

2.

In 2010, at the request of an investigator, an expert carried out a linguistic examination of

Zvezda Selennoy

publications for the presence of extremist material. The linguist found that the publications proclaimed the superiority of Elle-Ayat followers and provoked intolerant attitude towards non-followers. On the basis of these findings, the Naberezhnye Chelny town prosecutor asked the Town Court to issue a declaration that the seven issues of the magazine constituted extremist materials.

3.

On 14 February 2013, relying essentially on the linguist’s findings, the Supreme Court of Tatarstan confirmed that the prosecutor’s request was to be granted and the publications in questions were extremist materials. On 17

October 2013, a judge of the same court refused to grant the applicant leave to appeal.

4.

In parallel proceedings, on 25

February 2013 the Novosibirsk Regional Court granted the Novosibirsk prosecutor’s application to ban the Elle-Ayat religious group as an extremist organisation causing harm to citizens’ health and inducing them to refuse medical assistance on religious grounds. The Regional Court held that the charge of extremist activities was established since the religious practice of the group involved reading of the Selenite Star magazines, including those that had been declared to be extremist materials by the above-mentioned Supreme Court’s decision. On the charge of causing harm to health and inducing persons to refuse medical assistance, the court considered testimony from the witnesses whose family members had been diagnosed with cancer and had sought help from the Elle-Ayat group. The group had told them to refuse science-based treatment and prefer faith healing instead. Forensic medical experts who studied their medical records posthumously concluded that refusing evidence-based medical treatment had “accelerated the progression of the disease”.

5.

The applicant appealed against the decision of the Regional Court, citing, in particular, the results of expert examinations which stated that the group’s beliefs did not include refusal of medical assistance and the individual attitudes of the followers in this respect did not represent the group’s belief system. On 19

June 2013 the Supreme Court of Russia annulled the Regional Court’s decision in the part relating to the charge of extremism, as mere reading of extremist material was not reprehensible under domestic law. Nevertheless, it considered that the inducement to refuse medical assistance on religious grounds had been convincingly established and that it was sufficient to uphold the ban on the group’s activity.

6.

In subsequent proceedings, on 28 October 2013 the District Court dismissed the prosecutor’s application for the banning of the remaining fifty issues of the magazine. It held in particular that, even though experts in linguistics found indications of extremism in twenty-three issues of the magazine, it was up to the court to decide whether the materials were extremist in nature. Although certain passages criticised scientists, doctors and priests and praised the philosophy of Elle-Ayat, there were no indications of incitement to hatred against any social or religious group, and thus no grounds for declaring them extremist. On 17 December 2013 the Novosibirsk Regional Court upheld that decision on appeal.

7.

Relying on Articles 9, 10, and 11 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article

14, the applicant complains about the judicial decisions which declared several issues of the Selenite Star magazine extremist materials and banned the activities of Elle-Ayat. He also complains under Article

6 of the Convention that the proceedings on the application for the banning of the activities of the group were not conducted in a fair and adversarial manner.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLEs 9, 10 and 11 OF THE CONVENTION

8.

As the leader of the Elle-Ayat group and editor-in-chief of the magazine, the applicant may claim to be a victim of the violations complained of (compare

Jehovah’s Witnesses of Moscow and Others v. Russia

, no.

302/02, §

168, 10

June 2010, with further references). The Court notes that the complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 §

3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

9.

The ban on the publication and dissemination of Elle-Ayat materials amounts to “interference by a public authority” with the right to freedom of expression under Article

10 of the Convention, which must be interpreted in the light of Article

9 to take account of the religious nature of the materials (see

Ibragim Ibragimov and Others v.

Russia

, nos.

1413/08 and 28621/11, §

78, 28

August 2018). As the religious nature of the Elle-Ayat group was not disputed at the national level, the complaint about the decision to ban its activity must be examined from the standpoint of Article

9 of the Convention, read in the light of Article

11 and of the relevant principles summarised in

Church of Scientology Moscow v.

Russia

(no.

18147/02, §§

64 and 71-75, 5

April 2007) and

Jehovah’s Witnesses of Moscow and Others

(cited above, §§

99 et seq.).

10.

The Court will proceed on the assumption that the interference was lawful in domestic terms and pursued the legitimate aims of the protection of public order and health. It remains to be ascertained whether it was “necessary in a democratic society”, in particular, whether the domestic courts adduced relevant and sufficient reasons for banning the publications and activity of the applicant’s group.

11.

As regards the publications, it is apparent that the key legal findings as to their allegedly extremist nature were, in fact, made by the experts who drew up the reports which were then merely reproduced in the judicial decisions (compare

Ibragim Ibragimov and Others

, cited above, §

106). It is also apparent that the courts did not attempt to conduct their own legal analysis of the texts in question, as they did not specify the problematic passages of the materials or quote and assess any expressions that “incited an intolerant attitude” and “proclaimed superiority” of the Elle-Ayat followers. Conversely, in the subsequent proceedings in which the court did not endorse the expert opinions but conducted its own legal analysis, no indications of extremism had been found in the Elle-Ayat publications.

12.

Secondly, the courts failed to assess the necessity of the ban on publications with regard to the context in which they were published, their nature and wording, and their possible harmful effect (see

Perinçek v.

Switzerland

[GC], no.

27510/08, §§

205-08, ECHR 2015 (extracts)). The courts did not even mention, let alone discuss at any length, the effect of the ban on the applicant’s rights under Articles 9 and 10 of the Convention (ibid., §

277), thus failing to weigh their rights against the public interest.

Accordingly, the domestic courts did not apply the standards which conformed with the principles embodied in Article

10 of the Convention, and there has accordingly been a violation of that provision, read in the light of Article 9.

13.

As regards the banning of the activity of the Elle-Ayat group, the Court reiterates that the freedom to refuse specific medical treatment or to select an alternative form of treatment is vital to the principles of self

‑

determination and personal autonomy. Patients must have the right to make choices that accord with their own views and values, regardless of how irrational, unwise or imprudent such choices may appear to others (see

Jehovah’s Witnesses of Moscow and Others

, cited above, §

136). While finding that the Elle-Ayat group induced its followers to refuse medical assistance the courts had regard to the statements by family members of a few of them and to findings of experts in medicine. They did not however consider that the refusal of treatment had been formulated by adult followers of the movement having the capacity to make medical decisions for themselves.

14.

The crucial legal test in such cases is whether the refusal was an expression of the person’s authentic will or whether the degree of external influence brought to bear on the person had been such as to persuade him to depart from his own wishes (ibid., §

138). In the present case, the Court finds no evidence of coercion or undue pressure being put on any members of the group. Rejecting scientifically proven treatment in favour of faith healing appears to have been a misguided decision, but there is nothing to indicate that it has been made under pressure or duress. In the absence of any evidence of improper pressure put on the community’s members, the Court finds that the domestic courts did not convincingly establish a “pressing social need” for banning the Elle-Ayat group.

There has accordingly been a violation of Article 9 of the Convention, interpreted in the light of Article

11 of the Convention.

OTHER COMPLAINTS

15.

The applicant also complained under Articles

6 and 14 of the Convention that the proceedings on the application for banning of the activities of the applicant’s group were not conducted in a fair and adversarial manner and that he had been discriminated against on account of his religious beliefs. Having regard to the findings above, the Court considers that it has examined the main legal questions raised in the present application and that there is no need to give a separate ruling on the above complaints (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v.

Romania

[GC], no.

47848/08, §

156, ECHR 2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

16.

The applicant claimed 393,960 euros (EUR) in respect of pecuniary damage representing the loss of income from the sale of magazines, and EUR

20,000 for non-pecuniary damage. He also claimed 868,770 Russian roubles (EUR

20,357 according to the applicant’s calculations) in respect of costs and expenses incurred before the Court and in the domestic proceedings, requesting a part of it to be paid to the bank account of his representative.

17.

The Government considered the claims to be excessive and unsubstantiated.

18.

The Court rejects the applicant’s claim for pecuniary damages because it is not supported by documents. It awards the applicant EUR

9,750 in respect of non-pecuniary damage and, having regard to the documents in its possession and its practice, EUR

5,000 covering costs under all heads, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints under Articles 9, 10 and 11 of the Convention concerning the ban on publication and dissemination of seven issues of the

Zvezda Selennoy

magazine and the ban of the Elle-Ayat group admissible;

Holds

that there has been a violation of Article

9 of the Convention, read in the light of Article

11, on account of the banning of the Elle-Ayat group;

Holds

that there has been a violation of Article

10 of the Convention, read in the light of Article 9, on account of the ban on seven issues of the

Zvezda Selennoy

magazine;

Holds

that there is no need to examine the admissibility and merits of the remaining complaints;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR

9,750 (nine thousand seven hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR

5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 31 January 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President