1ra-1221/2019 — Art. 145 alin. 1, 362 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț din 21 aprilie 2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a avocatului Ciofu I. declarată în numele condamnatului Tihonov A., condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (1), 362 alin. (1) Cod penal.

Instanța de fond a reținut că, avocatul Ciofu I. a solicitat admiterea cererii de revizuire, rejudecarea cauzei, anularea sentinței Judecătoriei Edineț din 04.06.2009, prin care Tihonov A. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) și 362 alin. (1), 84, 85 Cod penal la 11 ani închisoare, cu executare în penitenciar 1 de tip închis, cu excluderea art. 85 Cod penal, ca fiind neîntemeiat aplicat în speță, reducerea pedepsei condamnatului cu 6 luni închisoare, aplicând în privința ultimului Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței RM. Însă, potrivit art. 459 alin. (1) Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărîri de achitare, de încetare a procesului penal, precum și revizuirea unei hotărîri de condamnare pentru motivul că pedeapsa este prea ușoară sau pentru că celui condamnat trebuie aplicată legea privitoare la o infracțiune mai gravă, se pot face numai înăuntrul termenelor de prescripție a incriminării, stabilite în art. 60 din Codul penal, și cel mai târziu până la un an de la descoperirea circumstanțelor prevăzute în art. 458 alin. (3). Astfel, sentința contestată a fost pronunțată la 04.06.2009. Copia de pe sentința redactată și tradusă a fost înmânată inculpatului pe 12.06.2009, devenind irevocabilă la 29.06.2009, nefiind declarat apel în termen de 15 zile. Deci, termenul de un an pentru depunerea cererii de revizuire a expirat la sfârșitul zilei de 29.06.2010. Totodată, cererea de revizuire a fost înregistrată la Judecătoria Edineț pe 22.02.2018, adică peste termenul prevăzut de lege. Ori, art. 459 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în termen a cererii de revizuire, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres, că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Deci, durata termenului de revizuire este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul, că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Astfel, urmează a declara inadmisibilitatea cererii de revizuire, ca fiind depusă peste termen.

La 21.05.2018, avocatul Ciofu Ion a declarat recurs solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de revizuire. Recurentul a invocat că, instanța de fond eronat a apreciat normele din art. 459 alin. (1) Cod procedură penală, ori, urmau a fi aplicate prevederile art. 459 alin. (2) Cod de procedură penală, care expres stipulează că revizuirea în favoarea condamnatului a unei hotărâri de condamnare, în caz de descoperire a circumstanțelor prevăzute în art. 458 alin. (4), nu este limitată de nici un termen.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 august 2018, pronunțată integral, recursul a fost respins ca fiind nefondat. Instanța de recurs a menționat că, sentința instanței de fond este legală, întemeiată și motivată atât sub aspect de drept, cât și sub aspect de fapt, fiind bazată pe probele legal administrate și pe prevederile legale. Instanța de fond corect a făcut referire la art. 230 alin. (2), 458, 459 alin. (1), 462, 466 Cod de procedură penală și a respins cererea ca inadmisibilă, deoarece a fost depusă peste termenul legal. 2 Ori, cererea a fost înaintată peste termenele prevăzut de lege. În cazul dat a expirat atât termenul de prescripție a incriminării stabilite în art. 60 Codul penal, cât și cel de 1 an de la descoperirea circumstanțelor prevăzute în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală.

La 01.02.2019, avocatul Ciofu I. a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie admisă cererea de revizuire. Recurentul a indicat că instanțele au adoptat hotărâri neîntemeiate și ilegale.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 mai 2019, s-a dispus scoaterea de pe rol a recursului în anulare și remiterea acestuia pentru reînregistrare ca recurs ordinar, cu repartizarea ulterioară Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, conform competenței. Colegiul a menționat că, conform art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală, statuează că instanța, în baza celor constatate, dispune, prin încheiere, admiterea cererii de revizuire sau, prin sentință, respingerea acesteia. Consecvent, potrivit art. 465 Cod de procedură penală, calea de atac a sentințelor instanței de revizuire, date în conformitate cu art.462 alin.(4) și art.464, este apelul. În cauza penală de față s-a constatat că, contrar normei pre-citate, prima instanță, deși a indicat că a pronunțat sentința de respingere a cererii de revizuire în baza art. 462 Cod de procedură penală, drept cale de atac a indicat recursul. O asemenea situație a indus în eroare partea apărării care a și declarat recurs ordinar. Curtea de Apel Chișinău, la rândul ei, a examinat recursul ordinar, fără să țină cont de procedura prevăzută de normele sus-indicate, pronunțând hotărârea respectivă. În consecința circumstanțelor expuse, avocatul Ion Ciofu în numele condamnatului a declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești menționate, acesta fiind înregistrat în modul respectiv. O asemenea situație face, însă, imposibilă examinarea prezentului recurs, fiind necesară scoaterea acestuia de pe rol și reînregistrarea documentului ca recurs ordinar, cu repartizarea repetată pentru a fi examinat ulterior în procedura prevăzută de Secțiunea a 2-a a Capitolului IV Cod de procedură penală.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel pronunță public hotărârea. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu 3 s-au prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată. Sub acest aspect se atestă că, potrivit materialelor cauzei, instanța de apel a pronunțat decizia integrală la 08 august 2018, în lipsa condamnatului dar în prezența avocatului Ciofu I., căruia la 13 august 2018 i-a fost expediată și o copie de pe decizie, fapt consemnat în scrisoarea de expediere (f.d. 70-73, vol. II). Deci, hotărârea atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 08 august 2018, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei 10 septembrie 2018. Totodată, potrivit ștampilelor de pe plic, recursul ordinar al avocatului Ciofu I. a fost depus la oficiul poștal pe 31 ianuarie 2019 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție la 02 februarie 2019, adică peste termenul prevăzut de lege (f.d. 82, 83, 94, pct. 5. din decizie). Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate. Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen. Astfel, odată ce recursul avocatului Ciofu I. este declarat peste termen, el urmează a fi respins ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Ion Ciofu, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 21 aprilie 2018 și deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 08 august 2018, în privința condamnatului Tihonov Alexandr XXXXX. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 septembrie 2019. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 4