1ra-1413/2019 — art. 325 alin. 3 lit. d CP

1ra-1413/2019 — art. 325 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1413/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Iurie Dumitru Mardari,

Iurie Bejenaru,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 09 noiembrie 2018 și

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, declarate

de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, de

reprezentantul părții vătămate SRL ”Mediasucces”, Gleb Cujbă, și de avocatul

Teodor Bordei în numele inculpatului

Hadîrcă Andrei XXXXX, născut

la XXXXX, originar din or. XXXXX, domiciliat în

mun. XXXXX, str. XXXXX, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 09.03.2017 - 09.11.2018,

instanța de apel: 09.01.2019 - 26.02.2019,

instanța de recurs: 04.06.2019 - 10.09.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal la 6 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea în acest

termen, a timpului reținerii de la 06.04.2015 până la 09.04.2015.

Până la intrarea în vigoare a sentinței, în privința inculpatului a fost aplicată

măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi țara.

De la Hadîrcă A. s-a încasat în beneficiul SRL ”Mediasucces”, prejudiciu

material de 1.081.800 lei, moral în mărime de 360.00 lei, și cheltuieli de judecată,

iar în total 1.117.800 lei. În rest, pretențiile din acțiunea civilă au fost respinse ca

fiind neîntemeiate.

1

asociat la SRL ”Mediasucces”, urmărind scopul dobândirii ilicite prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a elaborat un plan

criminal și, în vederea realizării intenției sale, fără acordul asociatului Bejenari

Va. și administratorului Manole S., a încheiat din numele SRL ”Mediasucces” cu

SRL „Tihon-Construct” contractul de antrepriză nr. 03/2013, prin care SRL

„Tihon-Construct” și-a asumat obligațiunea de a executa lucrările de reparație

capitală a casei nr. 8 din str. Odesei, mun. Chișinău, casă care aparținea cu drept

de proprietate lui Hadîrcă A.

Urmare a executării de către SRL „Tihon-Construct” a contractului de

antrepriză nr. 03/2013 din 20.02.2013, de către Hadîrcă A. au fost transferate în

mai multe tranșe, mijloace bănești de pe conturile companiei SRL

„Mediasucces”, cu sediul pe str. Petricani, 19/5, mun. Chișinău, Hadîrcă A.

dobândind astfel, prin înșelăciune și abuz de încredere, de la partea vătămată,

SRL „Mediasucces” bani în sumă de 1.081.800 lei, cauzându-i astfel daune în

proporții considerabile și deosebit de mari, banii dobândiți folosindu-i în

scopuri personale.

Astfel, Hadîrcă A. este învinuit de procuror că a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria - adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și deosebit de mari.

Instanța a statuat că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în anul

2010, împreună cu Paniș, în cote părți de a câte 50% fiecare, au înființat compania

„Mediasucces”. Din anul 2013 a fost luată decizia de a cumpăra și construi oficii

adăugătoare pentru companie. Obiectul din str. Odessa 8, era unul vechi, și

necesita reconstrucția în oficii predestinate companiei ”Mediasucces”, iar

mansarda să fie pentru locuință, fiind o practică standard, că fondatorii dau în

chirie anumite obiecte companiilor sale. Bejenari cunoștea despre faptul că

obiectul din str. Odessa 8 era predestinat pentru construcția oficiilor, acesta fiind

cumpărat împreună cu Bejenari, care și-a exprimat consimțământul în mod verbal

și era prezent la momentul când au fost făcute documentele înainte de procurare.

Contractul a fost făcut la fel împreună cu el, iar banii erau ai companiei pe care o

dețineau împreună. Ideea ca să întoarcă suma de 1.800.000 lei, ce includea banii

pentru procurarea și construcția imobilului, a apărut în urma neînțelegerilor dintre

el și Bejenari. Astfel, i-a restituit lui Bejenari 750.000 lei. A avut procură pentru

procurarea imobilului. În anul 2013 a semnat, în calitate de proprietar, cu Manole

S., care era administratorul companiei ”Mediasucces” un contract de chirie,

despre care cunoștea și Bejenari. Arenda era pe un termen nedeterminat, însă, cu

toate că era arendaș, nu primea careva bani, deoarece firma s-a obligat să repare

imobilul.

Totodată, vinovăția lui în săvârșirea faptelor ilegale a fost dovedită prin

declarațiile reprezentantului părții vătămate și ale martorilor.

2

La fel, vinovăția inculpatului în acțiunile faptice este dovedită și de

materialele cauzei penale și anume:

- raportul privind expertiza judiciară și contabilă a tranzacției rezultate din

contractul de antrepriză cu nr. 33 din 09.03.2015, întocmit de SRL „Ecofin-

Consult-Evaluare”, potrivit căruia în baza contractului nr. 03/2013 din

20.02.2013 au avut loc transferuri bănești de pe contul curent al SRL

„Mediasucces” pe contul SRL „Tihon-Construct” în sumă totală de 1081800 lei,

care sunt confirmate prin ordinele de plată autentificate prin ștampila BC

„Comerțbank” S.A. și extrasele bancare respective;

- contractul de antrepriză nr. 03 din 20.02.2013 și actul de verificare semnat

de către Tihon V. directorul a SRL „Tihon-Construct” și Hadîrcă A. ca beneficiar

a SRL „Mediasucces”;

- procesele-verbale de recepției a lucrărilor executate în perioada iunie 2013-

noiembrie 2013;

- contractul de locațiune nr. 2 din 10.03.2013 prin care Hadîrcă A. a transmis

în locațiune imobilul din str. Odessa nr. 8, mun. Chișinău, SRL „Mediasucces” în

persoana directorului Manole S.

Instanța a reținut că nu a fost dovedit faptul dobândirii ilicite de către

inculpat a bunurilor altei persoane, dat fiind că începând cu 21.08.2008 până la

31.03.2014 avea calitatea de asociat al companiei SRL ”Mediasucces” deținând

în proprietate 49% din capitalul social, fapt confirmat atât prin extrasele Camerei

înregistrării de Stat anexate la materialele cauzei, corespunzător fiind în

momentul comiterii acțiunilor infracționale unul din fondatorii firmei SRL

„Mediasucces”. Ori, inculpatul a putut dobândi ilicit doar bunurile aflate în

proprietate comună și nicidecum bunurile altei persoane.

Inculpatul a încheiat contractul de antrepriză cu SRL „Tihon-Construct”, nu

din numele său, ci din numele SRL „Mediasucces”, aplicând pe acesta semnătura

sa și ștampila companiei, fapt din care s-a atestat că inculpatul nu avea scopul

tăinuirii actului nominalizat, copia căruia se regăsea și la administratorul

companiei SRL „Mediasucces”, fapt confirmat în ședința de judecată atât de către

inculpat, cât și de către reprezentantul părții vătămate Manole S. Totodată de către

inculpat în baza contractului de antrepriză s-au efectuat mai multe transferuri de

pe contul oficial al companiei, verificarea cărora se putea face în orice moment

de către administratorul victimei, cel de al doilea asociat sau contabilul șef.

La fel, în cadrul examinării cauzei, nu s-a constatat o oarecare încredere, de

care s-ar fi bucurat inculpatul din partea administratorului părții vătămate Manole

S. sau celuilalt asociat Bejenari V., dat fiind că deciziile importante conform

statutului SRL „Mediasucces” se luau de către Adunarea Generală a Asociaților,

iar gestionarea companiei se afla în atribuțiile administratorului. Totodată, pct. 3

din decizia privind înregistrarea modificărilor, introdus la insistența lui Bejenari

V. odată devenind acționar, prevede că asociații întreprinderii sunt egali în

3

drepturi și obligații și nu pot semna valabil unul independent de celălalt cu

respectarea eventualilor dispoziții exprese în acest sens hotărâte de adunarea

generală de la caz la caz, fapt confirmat atât de martorul Bejenari V. în ședința

de judecată, cât și prin decizia din 07.12.2012. Corespunzător, decade ipoteza

procurorului precum că inculpatul a prejudiciat SRL „Mediasucces” prin

elementele de înșelăciune și abuz de încredere, prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Or, raportând circumstanțele constatate la caz, se atestă că Hadîrcă A. avea

împuternicirea de a coordona activitatea economică a SRL „Madiascucces”,

având în vedere că avea calitatea de director comercial la compania „Gelibert”,

iar prin cumul și la SRL „Mediasucces”, fapt confirmat prin declarațiile

reprezentantului părții vătămate că, Hadîrcă A. a fost din 2011 transferat de la

Sîngerei la Chișinău și angajat prin cumul ca director comercial la

„Mediasucces”, pentru a coordona buna activitate a companiei, iar fiind persoana

de încredere a d-lui Bejenari, în calitate de director comercial avea toate drepturile

de a semna contracte cu agenții economici care cumpărau produsele, precum și

de a participa la negocieri, însă părerea sa este că Hadîrcă A. nu avea dreptul de

a semna contracte, deoarece dreptul de semnătură la bancă, conform fișelor de

speciment, îl avea contabilul șef, care însă nu avea acces la speciment, de aceea

doar Hadîrcă A. prin programul Client Banc îl avea pe calculator semna și efectua

tranzacții la bancă.

Prin urmare, constatându-se lipsa laturii obiective a componenței de

infracțiune și stabilindu-se că acțiunile inculpatului au fost incorect încadrate de

către procuror în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, se impune reîncadrarea

acțiunilor inculpatului din prevederile art. 190 alin. (5) Cod penal în cele ale art.

352 alin. (3) lit. d) Cod penal.

În același context, se reține reținut că, calificarea acțiunilor inculpatului

Hadîrcă A., drept samavolnicie - adică exercitarea unui drept legitim sau presupus

în mod arbitrar și prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în

proporții deosebit de mari intereselor publice sau drepturilor și interesele

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, este mai favorabilă pentru

inculpat, deoarece învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 352 alin.

(3) lit. d) Cod penal ce se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani, comparativ cu

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, ce

se pedepsește cu închisoare de la 8 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5

ani, adică îi ameliorează situația.

Astfel, prin fapta comisă, Hadîrcă A. a atentat la obiectul juridic special care

îl constituie relațiile sociale cu privire la exercitarea drepturilor subiective în

strictă conformitate cu legea fiind asigurată respectarea intereselor publice,

precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanei juridice. Or,

4

ordinea de administrare, stabilită de stat, asigură nu doar activitatea normal a

autorităților publice, ci și un regim anumit de exercitare de către persoane a

drepturilor și intereselor lor ocrotite de lege, astfel încât să nu fie încălcate

drepturile și interesele altor persoane.

Corespunzător, s-a stabilit cu certitudine că inculpatul Hadîrcă A., fără

acordul asociatului Bejenari V. și administratorului Manole S. considerând că are

un asemenea drept rezultat din procura eliberată de către Paniș S. la 01.03.2012

a încheiat din numele SRL „Mediasucces” cu SRL „Tihon-Construct” contractul

de antrepriză nr. 03/2013 din 20.02.2013, prin care SRL „Tihon-Construct” și-a

asumat obligațiunea de a executa lucrările de reparație capitală a casei nr. 8 din

str. Odesei, mun. Chișinău, care aparținea cu drept de proprietate lui Hadîrcă A.,

iar ca urmare a executării lucrărilor, de către Hadîrcă A., au fost transferate în

mai multe tranșe, mijloace bănești de pe conturile companiei SRL

„Mediasucces”.

Totodată, urmează a fi respinsă drept neîntemeiată și nefondată solicitarea

procurorului de al recunoaște pe Hadîrcă A. vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 2000 unități convenționale, deoarece vine în contradicție

atât cu probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, care au demonstrate cu

certitudine că acțiunile inculpatului întrunesc elementele componenței de

infracțiune prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, cât și cu învinuirea

formulată în ordonanței de punere sub învinuire din 09.04.2015 și rechizitoriului.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal se

realizează prin cauzarea de daune în proporții deosebit de mari prin înșelăciune

sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Astfel, odată ce în învinuirea adusă de către procuror se indică expres că

banii dobândiți ilicit de către Hadîrcă A., au fost folosiți de către acesta în

scopuri personale, instanța a constatat că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal. Or, acesta

calificare putea fi incriminată inculpatului doar în cazul, când cauzarea acestor

daune materiale în proporții deosebit de mari, nu ar fi constituit o însușire.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

să fie condamnat în baza art.190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

privarea dreptului de a ocupa funcții de răspundere în organizații comerciale pe

un termen de 5 ani, și cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate.

Apelanta a invocat că, instanța urma să se pronunțe conform stipulării art.

325 alin. (1) Cod de procedură penală, în limitele învinuirii aduse inculpatului în

cadrul urmăririi penale și anume art. 190 alin. (5) Cod penal.

Ori, la momentul pronunțării exista un singur capăt de învinuire incriminat

inculpatului prin ordonanța de punere sub învinuire din 09 aprilie 2015 și anume

5

cel prevăzut de art. 190 alin. (5) Cod penal, dat fiind faptul că altă ordonanță de

punere sub învinuire nu a fost adusă la cunoștința inculpatului și a apărătorului

acestuia.

În aceiași ordine de idei, prin Legea nr.179 din 26.07.18, publicată în

Monitorul Oficial nr. 309-320/17.08.18 art. 498, în vigoare din 17.08.18, au fost

operate modificări la conținutul părții descriptive a normei prevăzute de art. 190

Cod penal, urmând a fi adusă la cunoștința inculpatului noua învinuire.

3.1. La 28 ianuarie 2019, procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Verdeș L., a declarat apel suplimentar, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul a ocupa funcții

de răspundere în organizați comerciale pe 5 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Recurentul a indicat că instanța de fond greșit și în derogare de la prevederile

art. 101 Cod de procedură penală a apreciat probele administrate, ce a condiționat

soluția eronată a cu privire la recalificarea faptei incriminate inculpatului pe art.

352 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Astfel, se constată că fapta comisă de către el a fost consumată, inclusiv și

din considerentele că suma de bani sustrasă a fost folosită în interes personal și el

s-a folosit atât de suma sustrasă cât și de bunul imobil aflat în proprietatea sa.

În acest sens, este de apreciat și acel contract de vânzare din 29.01.2015 a

casei din str. Odesa 8, prin care Hadîrcă A. a vândut acest imobil lui Deleu V. la

suma de 916.698 lei”. Ori, prin această probă se confirmă că el a beneficiat de

bunurile sustrase și le-a folosit în interes propriu.

3.2. A declarat apel și avocatul Babcinschi N., solicitând casarea sentinței în

latura pedepsei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 352 alin. (3) Cod penal la pedeapsa maximă prevăzută de

sancțiunea articolului respectiv.

Apelanta a invocat că, instanța de judecată a stabilit inculpatului o pedeapsă

prea blândă, nefiind corespunzătoare personalității celui vinovat, întrucât nu

corespunde circumstanțelor comiterii infracțiunii și gradul pericolului social ce îl

reprezintă acesta.

Inculpatul nu a depus eforturi pentru a înlătura rezultatul infracțiunii și nu a

reparat paguba cauzată.

3.3. Avocatul Bordei T. la fel a declarat apel, solicitând casarea sentinței și

încheierii din 16.03.2018, prin care a fost respins demersul apărării de interogare

a martorilor Ciuicova O. (fosta contabilă la „Mediasucces”), Bolohan M., Colari

N. și Scoropad D., și de anexare a înscrisurilor, interogarea în ședința instanței de

apel a martorilor menționați, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin

ca inculpatul să fie de achitat.

6

Apelantul a invocat că, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu.

Astfel, orice depășire a limitelor învinuirii formulate constituie încălcare a

prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, respectiv și a dreptului la un

proces echitabil.

Modificarea învinuirii nu poate fi efectuată de către instanța de judecată,

aceasta fiind prerogativa acuzatorului.

În sentința contestată, însă, nu a fost stabilit dacă Hadîrcă A. a exercitat un

drept real sau presupus, în mod arbitrar sau prin încălcarea ordinii stabilite.

Ori, o dată ce a fost constatată lipsa în acțiunile lui Hadîrcă A. a componenței

de infracțiune prevăzute de art. 190 alin (5) Cod penal, iar procurorul a renunțat

la învinuirea pe art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța urma să emită potrivit art.

390 alin. (1) pct. 3) Cod penal o sentință de achitare.

După cum s-a constatat, între Hadîrcă A. și SRL ”Mediasucces” a fost

încheiat un contract de locațiune a imobilului din str. Odesa 8, mun. Chișinău, în

scopul utilizării lui în calitate de oficiu. Acest contract a fost prelungit prin Anexa

nr. 1 din 28.02.2014, prin care termenul locațiunii a fost prelungit până la

10.03.2015, anexa fiind semnată de Manole S. și nu de Hadîrcă A.) în numele

SRL ”Mediasucces”.

SRL ”Mediasucces” a înregistrat la fisc imobilul din str. Odesei 8, mun.

Chișinău în calitate de sediu.

Tot administratorul Manole S. a semnat acte de recepție a lucrărilor de la

SRL ”Tihon Construct”.

Că în imobilul din str. Odesa 8 se construia un oficiu l-a confirmat martorul

Tihon, Cojuhari, Homeac și putea fi confirmat de către martorul Ciuicova.

SRL ”Mediasucces” a apelat la serviciile SRL ”Tihon Construct” pentru

efectuarea reparației clădirii din str. Odesa 8, mun. Chișinău (Contractul de

Antrepriză nr. 03/2013 din 20.03.2013, f.d. 44-47 vol. I). Aici țin să atrag atenția

asupra faptului că în ședința de judecată atât Manole S., cât și Bejenar V. au

declarat că Manole S. a semnat procesele-verbale de recepție a lucrărilor efectuate

de către SRL ”Tihon Construct”.

Împuternicirile lui Hadîrcă A. de a semna contracte, inclusiv de chirie și de

antrepriză este confirmată prin procura din 01.02.2012 (f.d. 112, vol. II) care nu

a fost vreodată retrasă sau anulată.

Fiind interogat, inculpatul Hadîrcă A. a declarat că atât semnarea

contractului de locațiune din 10.03.2013, prelungirea acestui, cât și semnarea

contractului de antrepriză cu SRL ”Tihon Construct” au fost coordonate cu

Asociatul SRL ”Mediasucces”, Bejenar V., acest fapt fiind confirmat în mod

direct de către martorii Homeac și putea fi confirmat de către martorul Ciuicova,

(f.d. 81-82, vol. I), de posibilitatea interogării căreia am fost lipsiți. În mod

7

indirect acest fapt a fost confirmat de către martorii Cojuhari, Bejenar și

reprezentantul părții vătămate Manole S.

Instanța de judecată prin încheierea protocolară din 16.03.2018 a respins

neîntemeiat probele pe care apărarea a cerut să fie administrate:

- declarațiile martorului Ciuicova O. (fosta contabilă la SRL

”Mediasucces”), care poate confirma circumstanțele în care a apărut pretinsa

datorie al lui Hadîrcă A. față de SRL ”Mediasucces”și Bejenari V., ea a spus că

se va prezenta în instanță, numai să fie anunțată din timp;

- declarațiile martorilor Bolohan M., Colari N. și Scoropad D., că Hadîrcă

A. a pus pe contul SRL ”Mediasucces” 300.000 lei și nu i-a luat niciodată înapoi.

La fel, instanța de judecată nu a acceptat să fie anexate la dosar un șir de

documente, care îl dezvinovățesc pe Hadîrcă A., prezentate pe 16.03.2018.

Apărarea a considerat că prin respingerea demersului de administrare a

probelor suplimentare, instanța de fond a încălcat în cel mai brutal mod dreptul

la apărare a inculpatului și această încălcare poate fi și trebuie remediată la etapa

de examinare a cauzei în apel.

februarie 2019, apelurile au fost respinse ca fiind nefondate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația

de fapt și vinovăție inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Astfel, prin fapta comisă, Hadîrcă A. a atentat la obiectul juridic special care

îl constituie relațiile sociale cu privire la exercitarea drepturilor subiective în

strictă conformitate cu legea, fiind asigurată respectarea intereselor publice,

precum și a drepturilor și intereselor ocrotite de lege a persoanei juridice. Or,

ordinea de administrare, stabilită de stat, asigură nu doar activitatea normală a

autorităților publice, ci și un regim anumit de exercitare de către persoane a

drepturilor și intereselor lor ocrotite de lege, astfel încât să nu fie încălcate

drepturile și interesele altor persoane.

Or, acțiunea prejudiciabilă trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții:

a) să se exprime în acțiune de exercitare a unui drept legitim sau presupus; b)

acest drept legitim sau presupus să fie exercitat în mod arbitrar și prin încălcarea

ordinii stabilite.

Corespunzător de către prima instanță s-a stabilit cu certitudine că inculpatul

Hadîrcă A. fără acordul asociatului Bejenari V. și administratorului Manole S.

considerând că are un asemenea drept rezultat din procura eliberată de către Paniș

S. la 01.03.2012, a încheiat din numele SRL ”Mediasucces” cu SRL ”Tihon-

Construct” contractual de antrepriză nr. 03/2013 din 20.02.2013.

La caz, s-a constatat că inculpatul era ferm convins că procura din

01.03.2012, eliberată de fostul asociat al companiei Paniș V., ce i-a oferit mulți

8

ani la rând atât dreptul să încheie și semneze din numele companiei SRL

”Mediasucces” contracte, cât și posibilitatea efectuării transferului mijloacelor

bănești de pe conturile companiei, încă este valabilă și produce efecte juridice în

momentul încheierii contractului de antrepriză nominalizat.

Deci, la caz nu a fost demonstrat prin probele cercetate în cadrul cercetării

judecătorești atât în ședința primi instanțe cât și în cadrul ședinței instanței de

apel, că inculpatul Hadîrcă A. a indus în eroare partea vătămată, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al

încheierii actului juridic), actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean.

Vinovăția inculpatului Hadîrcă A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

352 alin. (3) lit. d) Cod penal, a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate

la cauza penală, în afara oricărui dubiu rezonabil.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejucării

cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de fond greșit și în derogare de la

prevederile art. 101 Cod de procedură penală a apreciat probele administrate, ceea

ce a condiționat soluția eronată a instanțelor cu privire la recalificarea faptei

incriminate lui Hadîrcă A. de la art. 190 alin. (5) la art. 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal.

Astfel, fapta comisă de către el a fost consumată, inclusiv și din

considerentele că suma de bani sustrasă a fost folosită în interes personal și el s-

a folosit atât de suma sustrasă cât și de bunul imobil aflat în proprietatea sa.

Este de apreciat și acel contract de vânzare din 29.01.2015 a casei din str.

Odesa 8 prin care Hadîrcă A. vinde acest imobil lui Deleu V. la suma de 916.698

lei, or prin această probă în totalitate se confirmă faptul că a beneficiat de bunurile

sustrase și le-a folosit în interes propriu, or în caz contrar ar fi lăsate fără o

apreciere declarațiile lui Manole S. care a indicat că inculpatul, după depistarea

sustragerii, și-a asumat obligația a vinde imobilul și a restitui prejudiciul cauzat.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Bordei T., solicitând casarea

sentinței rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat.

Recurentul a invocat că, acțiunile lui Hadîrcă A. au fost recalificate de către

instanța de fond de la art. 190 alin. (5) pe art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Însă, componența de infracțiune prevăzută la art. 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal nu a fost incriminată lui Hadîrcă A., astfel, că apărarea în instanța de fond

nici nu a luat în calcul asemenea învinuire și nu a pregătit o poziție de apărare.

9

În conformitate cu prevederile art. 66 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală, învinuitul, inculpatul are dreptul să știe pentru ce faptă este învinuit.

Prin condamnarea lui Hadîrcă A. pe art. 352 alin (3) lit. d) Cod penal fără

punerea lui sub învinuire pe acest articol s-a încălcat dreptul lui la apărare.

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reieșit din premisa greșită că

Hadîrcă A. a acționat în temeiul unei procuri nevalabile. Totodată, instanța

concretizează că cunoașterea sau nu de către asociatului Bejenar și

administratorului Manole a faptului încheierii contractului de antrepriză nr.

03/2012 de către inculpat, nu îl exonerează de răspundere pentru încheierea

acestui contract fără a dispune de împuternicirile necesare.

Din citatul de mai sus se deduce că instanțele au considerat că procura emisă

de SRL ”Mediasucces” din 01.02.2012, ar fi încetat să fie valabilă, drept că nu

este clar, din ce moment, însă, nici o normă legală nu stipulează că procura

încetează odată cu schimbarea administratorului sau schimbarea asociaților. Mai

mult ca atât, nici contractele nu încetează odată cu schimbarea administratorului

sau asociatului. Astfel că concluzia precum că Hadîrcă A. ar fi acționat în baza

unei procuri nevalabile, expirate sau anulate nu corespunde realității.

Or, procura este din 01.02.2012, pentru o perioadă de 3 ani, iar contractul

nr. 03/2013 de executare lucrări de reparație capitală a fost încheiat cu SRL

”Tihon Construct” pe 20.02.2013, când procura încă era valabilă.

Nu au fost întrunite elementele infracțiunii, iar Hadîrcă A. a fost condamnat

pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost pus sub învinuire.

În sentința și decizia contestate, însă, nu a fost stabilit dacă Hadîrcă A. a

exercitat un drept real sau presupus, care ar fi ordinea de exercitare a acestui drept,

dacă a fost exercitat în mod arbitrar sau prin încălcarea ordinii stabilite.

După cum s-a constatat, între Hadîrcă A. și SRL ”Mediasucces” a fost

încheiat un contract de locațiune a imobilului din str. Odesa 8 în scopul utilizării

lui în calitate de oficiu - pct. 1.1. din contract. Contractul a fost prelungit prin

Anexa nr. 1 din 28.02.2014, termenul locațiunii fiind continuat până la

10.03.2015, anexa fiind semnată de Manole S. în numele SRL ”Mediasucces”.

SRL ”Mediasucces” a înregistrat la fisc imobilul din str. Odesa 8, mun.

Chișinău în calitate de sediu.

Tot administratorul Manole S. a semnat acte de recepție a lucrărilor de la

SRL ”Tihon Construct”.

Faptul că în imobilul de pe str. Odesa 8 se construia un oficiu l-a confirmat

martorul Tihon, Cojuhari, Homeac, Ciuicova.

SRL ”Mediasucces” a apelat la serviciile SRL ”Tihon Construct” pentru

efectuarea reparației clădirii din str. Odesa 8 - contractul de Antrepriză nr.

03/2013 din 20.03.2013, iar în ședința de judecată atât Manole S., cât și Bejenar

V., au declarat că Manole a semnat procese verbale de recepția a lucrărilor

efectuate de către SRL ”Tihon Construct”.

Împuternicirile Iui Hadîrcă A. de a semna contracte, inclusiv de chirie și de

antrepriză este confirmată prin Procura din 01.02.2012, care nu a fost anulată.

10

Fiind interogat, inculpatul a declarat că atât semnarea contractului de

locațiune din 10.03.2013, prelungirea acestui, cât și semnarea contractului de

antrepriză cu SRL ”Tihon Construct” au fost coordonate cu asociatul SRL

”Mediasucces”, Bejenar V., acest fapt fiind confirmat în mod direct de către

martorii Homeac și Ciuicova, în mod indirect acest fapt a fost confirmat de către

martorii Cojuhari, Bejenar și reprezentantul părții vătămate Manole.

Astfel, dacă să admitem prin absurd că Hadîrcă A. a exercitat în mod arbitrar

un drept presupus, atunci cum rămâne cu faptul că administratorul Manole a

semnat din numele părții vătămate SRL ”Mediasucces” contractul de locațiune a

clădirii de pe str. Odesa 8, înseamnă că Hadîrcă A. nu exercitate un drept

presupus, înseamnă că Hadîrcă A. a acționat conform planurilor conducerii, iar

versiunea înaintată de Hadîrcă A., precum că întreprinderea SRL ”Mediasucces”

intenționa să treacă cu sediul pe str. Odesa 8, se confirmă inclusiv și prin acțiunile

administratorului Manole.

Faptul că SRL ”Mediasucces” intenționa să treacă cu sediul pe str. Odesa 8

se confirmă nu numai prin declarațiile inculpatului Hadîrcă A., a martorului

Homeac și acțiunile administratorului Manole, dar și prin acțiunile martorului

Ciuicova, date în instanța de apel.

Despre ce samavolnicie poate merge vorba, dacă toate acțiunile lui Hadîrcă

A. au fost efectuate cu acordul conducerii SRL ”Mediasucces” și asociatului

Bejenar V., conducerea SRL ”Mediasucces” știa despre tot și chiar a executat

unele din acțiuni puse în sarcina lui Hadîrcă A., administratorul Manole a semnat

contractul de chirie nr. 2 din 10.03.2013 a clădirii de pe str. Odesa 8 în scop de

amplasare a oficiului, Manole a semnat acordul de prelungire a contractului de

chirie pe un an - Anexa nr. 1 din 28.02.2014, a semnat chiar și câteva acte de

recepție a lucrărilor de la SRL ”Tihon Construct”, clădirea de pe str. Odesa 8, a

fost înregistrată la fisc în calitate de subdiviziune, asociatul Bejenar, era la curent

cu achitările, fapt invocat de Hadîrcă A. și confirmat de martorii Homeac și

Ciuicova), Hadîrcă A. a fost împuternicit prin procură emisă de SRL

”Mediasucces” din 01.02.2012 de a semna contracte.

Astfel, instanța de fond urma să emită o sentință de achitare, însă a emis una

de condamnare, care este ilegală, iar instanța de apel a menținut o sentință ilegală.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală.

5.2. La 27 iunie 2019, avocatul Bordei T. a declarat recurs suplimentar,

solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin

care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că, recalificarea acțiunilor lui Hadîrcă A. pe alt articol

din alt capitol este ilegală și contravine art. 325, 29 alin. (1), 320 alin. (1), (2),

385 alin. (1), pct. 1), 6) Cod de procedură penală.

5.3. La 13 mai 2019, recurs ordinar a declarat și reprezentantul părții

vătămate SRL ”Mediasucces”, Gleb Cujbă, solicitând casarea deciziei instanței

de apel în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

11

prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la

pedeapsa prevăzută de sancțiunea articolului respectiv.

Recurentul a invocat că, instanța de fond și cea de apel în mod greșit și în

derogare de la prevederile art. 101 Cod de procedură au apreciat probele

administrate, ce a condiționat soluția eronată de calificare a faptei incriminate lui

Hadîrcă A. de la art. 190 alin. (5) la art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal.

Prin aplicarea pedepsei prea blânde inculpatului, instanța de judecată nu a

respectat prevederile Hotărârii Plenului CSJ nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” pct. 3), 4), 5).

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit face următoarele concluzii.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. În corespundere

cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au

prezentat în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe

hotărârea motivată.

Sub acest aspect și cu referire la recursul suplimentar declarat de avocatul

Teodor Bordei pe 27.06.2019 (pct. 5.2. din decizie), și recursul reprezentantului

părții vătămate SRL ”Mediasucces”, din 13.05.2019 (pct. 5.3. din decizie), se atestă

că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat

dispozitivul deciziei la 26.02.2019, în prezența avocatului inculpatului, Teodor

Bordei și avocatului părții vătămate, Nelly Babcinschi, comunicând că decizia

motivată va fi pronunțată la 21.03.2019, ulterior pronunțarea deciziei integrale

fiind amânată pentru 04.04.2019, fapt realizat la această dată și consemnat în

procesul-verbal, în prezența avocatului Teodor Bordei și avocatului părții

vătămate, Nelly Babcinschi. Potrivit recipisei din aceiași dată, avocaților Teodor

Bordei și Nelly Babcinschi le-a fost înmânată copia de pe decizia motivată (vol. 4

f.d. 94).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 04.04.2019, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei

de 07.05.2019.

12

Totodată, potrivit ștampilei, recursul suplimentar vizat a fost depus și

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe 27.06.2019, iar recursul

reprezentantului părții vătămate SRL ”Mediasucces”, Gleb Cujbă - pe

15.05.2019, adică acestea sunt declarate peste termenul prevăzut de lege (pct. 5.2.,

5.3. din decizie, vol. 4 f.d. 130, 137).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța

de recurs nu există nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea

în termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest

termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut,

are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, dacă este declarat peste termen.

Astfel, odată ce recursul suplimentar al avocatului Teodor Bordei din

27.06.2019 și recursul reprezentantului părții vătămate SRL ”Mediasucces”, din

13.05.2019, sunt declarate peste termen, ele urmează a fi respinse ca inadmisibile

lege (pct. 5.2., 5.3. din decizie).

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

Astfel, potrivit art. 325 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea

învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează

situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Conform art. 66 alin.

(1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, inculpatul are dreptul la apărare și dreptul

să știe pentru ce faptă este învinuit. În corespundere cu art. 385 alin. (1) pct. 1) și

2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin.

13

(1) pct. 1) și 5) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului. Potrivit art. 320 alin. (5) Cod de procedură penală, dacă, în procesul

judecării cauzei, ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată nu confirmă

învinuirea adusă inculpatului, procurorul este obligat să renunțe parțial sau

integral la învinuire.

Conform jurisprudenței naționale și internaționale, sentința trebuie să

corespundă atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de

procedură penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație

să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se

folosirea formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3., 39., 41.). În cazul în care apare necesitatea de a reîncadra juridic

fapta, pentru săvîrșirea căreia inculpatul nu a fost pus sub învinuire, instanța

trebuie să țină cont că o astfel de modificare a încadrării juridice este posibilă

numai când acțiunile inculpatului, ce urmează a fi încadrate în baza altei legi, i-

au fost imputate, modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului și nu

afectează dreptul lui la apărare. În astfel de cazuri, instanțele vor ține cont de

faptul că învinuirea se consideră mai gravă în cazul cînd se introduc fapte și

episoade adăugătoare, care majorează volumul învinuirii. Drept învinuire care

esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de

considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor

imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul

atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare

(Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.5 - Privind sentința judecătorească, pct. 23).

Instanța este obligată să pună în discuția părților noua învinuire și să ofere

inculpatului posibilitatea de a se apăra în sensul dat, pentru a-i respecta dreptul la

un proces echitabil (Hotărârea CtEDO din 12.04.2011, Adrian Constantin vs. România).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) în pofida faptului că procurorul, în scris, a renunțat la învinuirea inițială,

solicitând condamnarea inculpatului în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la

amendă în mărime de 2000 unități convenționale (v. 3, f.d. 150), instanța a descris

fapta imputată inculpatului prin rechizitoriu, adică pe art. 190 alin. (5) Cod penal,

ca fiind dovedită, indicând că: „urmărind scopul dobândirii ilicite prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, a elaborat un plan

criminal..., dobândind astfel, prin înșelăciune și abuz de încredere...., bani

în sumă de 1.081.800 lei, cauzându-i astfel daune în proporții considerabile și

deosebit de mari, banii dobândiți folosindu-i în scopuri personale”, și că:

„vinovăția lui în săvârșirea faptelor ilegale a fost dovedită prin..., la fel,

vinovăția inculpatului în acțiunile faptice este dovedită și de...”, apoi, însă, a

constatat sumar, neclar și divergent că: „nu a fost dovedit faptul dobândirii

14

ilicite..., ori, inculpatul a putut dobândi ilicit doar bunurile aflate în

proprietate comună și nicidecum bunurile altei persoane..., decade ipoteza

procurorului precum că inculpatul a prejudiciat SRL „Mediasucces” prin

elementele de înșelăciune și abuz de încredere, prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal..., banii dobândiți ilicit de către Hadîrcă A., au fost folosiți de către

acesta în scopuri personale, deci în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 196 alin. (4) Cod penal”.

Totodată, în dispozitiv, contrazicându-se, a condamnat inculpatul în baza

art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, și fără a constatat în descriptiv fapta

infracțională pe art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, raportată la elementele

calificative concrete prevăzute în această normă penală.

Mai mult, a concluzionat sumar doar că de către inculpat: „au fost

transferate în mai multe tranșe, mijloace bănești”, iar în acțiunile lui este

prezentă cauzarea de daune în proporții deosebit de mari intereselor publice –

element declarat neconstituțional, cât și drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice – circumstanțe neincriminate inculpatului de către

acuzator;

b) nu a judecat cauza în raport cu noua învinuire formulată în scris de către

procuror în ședința de judecată, adică pe art. 196 alin. (4) Cod penal, însă,

schimbând din oficiu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 352

alin. (3) lit. d) Cod penal, în deliberare, nu a pus în discuția părților această noua

învinuire și nu i-a oferit inculpatului posibilitatea de a se apăra în sensul dat,

nefiindu-i respectat, astfel, dreptul la un proces echitabil (Hotărârea CțEDO din

12.04.2011, Adrian Constantin vs. România);

c) a încălcat prevederile art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece

a calificat din oficiu acțiunile inculpatului în baza art. 352 alin. (3) lit. d) Cod

penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 8 ani, agravându-i învinuirea,

astfel, în raport cu cea formulată de acuzator pe art. 196 alin. (4) Cod penal, care

prevede pedeapsa închisorii de până la 3 ani

În același timp, încadrând acțiunile inculpatului în baza art. 352 alin. (3) lit.

d) Cod penal nu a verificat dacă sunt respectate în asemenea caz criteriile relevate

în jurisprudența națională că, învinuirea se consideră mai gravă în cazul când se

introduc fapte și episoade adăugătoare, care majorează volumul învinuirii. Drept

învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început

urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni

în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată

după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul

inculpatului la apărare (Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 19.06.2006, nr.5 - Privind

sentința judecătorească, pct. 23).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

15

În al treilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) și (6) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel, nefiind în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și

nu au fost consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se

aplică în mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care

se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel). Sentința nu trebuie să conțină formulări care demonstrează

sau pun la îndoială vinovăția altor persoane pentru săvârșirea infracțiunii

(Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 5.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul apărării și repetate

în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 5.1., cât și în felul și

esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3..3., 5.1. din decizie);

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la v. 1 f.d.

85, v.2 f.d. 3-4, 53-54, 103-104, 106-108, 144, 145, 159, 179-182, 195, 235C-

235D, declarațiile martorului Ciuicova O.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele nu au judecat cauza

penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

16

în apelul declarat de apărare, și că recursurile ordinare ale procurorului și cel

inițial al avocatului Teodor Bordei sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare ale procurorului și cel

inițial al avocatului Teodor Bordei, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursul ordinar declarate de reprezentantul părții

vătămate SRL ”Mediasucces”, Gleb Cujbă, și recursul suplimentar declarat de

avocatul Teodor Bordei, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 februarie 2019, în privința inculpatului Hadîrcă Andrei XXXXX.

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, și de avocatul Teodor Bordei, casează

total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 26 februarie 2019, în

privința inculpatului Hadîrcă Andrei XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27

septembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

17