1ra-1532-2019 — art.186 alin.2, 201-1 alin.1, 187 alin.1 CP

1ra-1532-2019 — art.186 alin.2, 201-1 alin.1, 187 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1532/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, declarate împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din

03 decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie

2019, de părțile vătămate Alexeev Nadejda, Alexeev Eleonora, de avocata Cristina

Iachimov și de inculpatul

Pinteac Ion

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.10.2018 – 03.12.2018,

instanța de apel: 10.01.2019 – 15.05.2019,

instanța de recurs: 24.06.2019 – 11.06.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, art. 2011 alin.

(1) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare și art. 187 alin. (1) Cod penal la 3 ani

închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere, cu includerea perioadei

aflării în arest de la 23.09.2018 până la 23.10.2018.

urmărind intenția de a obține venit, prin acces liber, a sustras pe ascuns din

gospodăria lui Moroșan Nadejda din s. xx, r-nul xx, bunuri, care aparțineau ei și

copiilor săi - un laptop de model „Asus” la prețul de 12.000 lei, o pereche de cercei

din aur la prețul de 2000 lei, bani în sumă de 10.000 lei și buletinul de identitate cu

1

costul de 1000 lei, prin ce a cauzat părții vătămate un prejudiciu material

considerabil, în valoare totală de 25.000 lei.

Tot el, la 21 august 2018, aproximativ ora 07:00, în timp ce se afla la

domiciliul concubinei sale Moroșan Nadejda din s. xx, r-nul xx, în urma unui conflict

iscat, i-a aplicat ultimei mai multe lovituri în regiunea feței, căuzându-i leziuni

corporale sub formă de echimoză și edemul țesuturilor moi la față, comoție cerebrală,

care conform raportului de expertiză judiciară nr. 201819D0138 din 26 septembrie

2018, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp contondent dur,

posibil la data și în circumstanțele indicate, fiind calificate ca vătămare corporală

ușoară cu dereglare a sănătății de scurtă durată. Producerea unor astfel de vătămări

corporale la cădere de pe suport propriu, s-au autocauzarea lor, este puțin probabil.

Tot el, la 14 septembrie 2018, în jurul orelor 19.30 – 20.00, aflându-se la

domiciliul lui Alexeeva Eleonora din s. xx, r-nul xx, având scop de însușire, i-a

sustras în mod deschis mijloace bănești în sumă totală de 7000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul în judecată nu s-a prezentat, dar în declarațiile

date la urmărirea penală, a recunoscut vina pe deplin, indicând, că îi pare rău de cele

săvârșite și se căiește sincer.

Totodată, vina i-a fost dovedită pe deplin în ședința de judecată, acțiunile lui

urmând a fi calificate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzare de daune în proporții

considerabile, în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, violență în familie, adică

acțiunea intenționată, comisă de un membru al familiei în privința altui membru al

familiei, manifestată prin maltratare, acțiuni violente soldate cu vătămarea ușoară a

integrității corporale și în baza art. 187 alin. (1) Cod penal, jaf, adică sustragerea

deschisă a bunurilor materiale altei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

anterior a fost condamnat, dar antecedentele penale sunt stinse, paguba materială a

restituit-o parțial, de persoana acestuia, concluzionând că corectarea și reeducarea lui

este posibilă numai în condițiile privării de libertate.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că părțile vătămate în ședința de judecată au declarat că nu

au pretenții față de inculpat și s-au împăcat.

Ori, inculpatul a conștientizat faptele comise și părțile vătămate erau

predispuse spre împăcare.

În cadrul urmăririi penale inculpatul a recunoscut vina, astfel că în privința lui

pot fi aplicate dispozițiile art. 90 Cod penal.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că examinarea cauzei a avut loc în lipsa sa, prin ce i-au fost

încălcate drepturile procesuale.

Pe motivul că a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele săvârșite și a restituit

prejudiciul material, instanța urmează a-i aplica o pedeapsă mai blândă.

2

3.2. Avocata Cristina Iachimov, a declarat un apel nemotivat, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

respinse, ca inadmisibile.

Instanța de apel a reținut că avocata Iachimov C. a declarat apel, dar fără a fi

anexat mandatul de acordare a asistenței juridice.

Din materialele cauzei rezultă, că avocata Iachimov C. a încheiat contractul de

asistență juridică nr. 139 pe 26.12.2018, adică ulterior depunerii apelului.

Astfel, avocata Iachimov C. la data depunerii apelului nu avea împuterniciri

pentru a acționa în numele inculpatului la depunerea apelului împotriva sentinței

Judecătoriei Edineț din 03.12.2018.

Totodată, instanța de fond a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului în comiterea faptelor incriminate în baza. 186 alin. (2) lit. d),

2011 alin. (l) lit. a), art. 187 alin. (l) Cod penal

În instanța de apel, inculpatul a declarat că recunoaște că la 15.08.2018 a

sustras de la concubina Moroșan Nadejda un laptop stricat de 10.000 lei, cerceii și

actele de identitate. La data de 21.08.2018 s-au certat și a lovit-o cu palma în

regiunea feței. La 14.09.2018 a venit acasă, pe drum s-a întâlnit cu Alexeeva

Eleonora, care i-a spus că a primit banii de la SRL „xxx”. Acasă i-a spus să-i dea

banii, deoarece îi datora 500 lei și i-a spus că opreaște datoria, dar el i-a spus că îi va

da datoria altă dată. Atunci a luat din buzunar 7000 lei. Din acei bani a luat 1700 lei,

restul i-a ascuns în casă, după care a sunat lui Moroșan Nadejda și i-a spus unde sunt.

Îi pare rău de cele comise.

Faptele infractorice săvârșite de inculpat au fost confirmate în instanța de fond

prin probele administrate, cărora li s-a dat o apreciere obiectivă, precum la baza

sentinței just au fost puse probele scrise administrate pe caz și analizate de către

instanța de fond.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont în deplină măsură de

principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei potrivit prevederilor art.

75 Cod penal, care prevăd scopul pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de

corijare a celui condamnat, de prevenirea săvârșirii de el a noi infracțiuni, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă echitabilă faptelor infractorice comise, pedeapsă care

corespunde împrejurărilor cauzei, normelor legale și care va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului.

Instanța de fond corect a luat în considerație că inculpatul nu este la prima

abatere de lege, anterior a fost condamnat, având antecedentul penal stins.

În circumstanțele date, nu se constată prezența circumstanțelor care a-r genera

casarea hotărârii atacate sub aspectul invocat și aplicarea față de inculpat a unei

pedepse mai blânde, conform prevederilor art. 90 Cod penal, după cum solicită în

apelurile declarate, deoarece măsura de pedeapsă stabilită lui este echitabilă în raport

3

cu circumstanțele cauzei, cu persoana acestuia și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului, astfel impunându-se soluția de respingerea a apelului ca

nefondat.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta prejudiciabilă încă de la

momentul descoperirii ei.

Prin urmare, pedeapsa sub formă de închisoare, cu suspendarea executării ei în

temeiul art. 90 Cod penal, nu va fi corespunzătoare gradului prejudiciabil al faptelor

comise de inculpat și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va

contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, ori, corectarea inculpatului este

posibilă numai în condițiile izolării de libertate.

De asemenea, pedeapsa reală de privare de libertate, va fi efectivă pentru

reeducarea și corijarea inculpatului, va restabili drepturile lezate în urma comiterii

infracțiunii, pedeapsă ce este echitabilă faptelor infracționale săvârșite și în

corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale, care va atinge scopul de

corectare și reeducare a inculpatului.

Instanța de fond corect a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare,

cu executarea ei reală, reieșind din toate circumstanțele cauzei stabilite și amplu

expuse în conținutul sentinței contestate.

Nu poate fi reținută afirmația avocatei Iachimov C. referitor la încetarea

procesului în baza art. 187 alin. (l) Cod penal pe motiv că inculpatul a săvârșit un act

de samovolnicie în ziua când a luat banii de la Alexeeva Eleonora, deoarece în suma

de 7000 de lei era și salariul acestuia de la SRL „xxx” în sumă de 1700 lei.

Ori, probele administrate demonstrează pe deplin săvârșirea de către inculpat

anume a infracțiunii reținute în sarcina lui, astfel instanța de fond corect a conchis

asupra vinovăției inculpatului și just i-a calificat acțiunile în baza art. 187 alin. (l)

Cod penal.

Probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului

în fapta stabilită de către instanța de fond, pe când în instanța de apel nu au fost

prezentate probe în confirmarea nevinovăției lui.

Argumentele privind calificarea greșită a acțiunilor inculpatului, indicate de

avocat în ședința instanței de apel, sunt neîntemeiate, deoarece instanța de fond a dat

o apreciere cuvenită probelor examinate și just a considerat că acestea sunt suficiente,

și că cu certitudine dovedesc vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate,

calificându-i corect acțiunile în baza art. 187 alin. (l) Cod penal, ca jaf, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

Anume, din declarațiile părții vătămate Alexeeva Eleonora, care au fost

suplimentar verificate în ședința instanței de apel, reiese că inculpatul a intrat în casă,

a apucat-o de mîini și de câteva ori a izbit-o de perete cerând de la ea bani, apoi,

văzând că dânsa are în buzunarul drept de la pantaloni bani, în mod deschis i-a

sustras bani în sumă 7000 lei.

La fel, pe parcursul urmăririi penale și la judecarea cauzei în instanța de fond,

atât partea vătămată Alexeeva Eleonora, cât și partea vătămată Moroșan Nadejda nu

4

au relatat că suma sustrasă de inculpat de 7000 lei cuprindea și salariul ui, versiunea

în cauză fiind înaintată doar în instanța de apel, dar care nu poate fi reținută în

favoarea inculpatului, aceasta fiind una declarativă și înaintată doar în scopul

eschivării lui de la pedeapsă pentru infracțiunea de jaf.

Astfel, este întemeiată concluzia instanței de fond cu privire la prezența

elementelor constitutive a infracțiunii de jaf prevăzute de art. 187 alin. (l) Cod penal,

dat fiind că s-a constatat cu certitudine, că inculpatul a sustras în mod deschis bani în

sumă de 7000 lei, de la partea vătămată Alexeeva Eleonora.

Probele nominalizate și examinate în ansamblu reprezintă o situație clară și

fără dubii a circumstanțelor de fapt, din care rezultă că Pinteac Ion a săvârșit

infracțiunea de jaf, adică acțiunile sustragere deschisă a bunurilor materiale a altei

persoane, prevăzută de art. 187 alin. (l) Cod penal.

Pe motiv dat, argumentul apelantului de a recalificarea acțiunile inculpatului în

baza infacțiunii de samavolnicie urmează a fi respins, din considerentul, că atât

organul de urmărire penală, cât și instanța de fond corect au încadrat acțiunile lui în

baza art. 187 alin. (l) Cod penal.

acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurenta a invocat că pedeapsa a fost stabilită inculpatului contrar

prevederilor art. 16, 61, 65, 75 Cod penal.

Nu a fost demonstrată existența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 187

Cod penal.

Nu au fost luate în considerație declarațiile părților vătămate că, nu au pretenții

față de inculpat și că î-l iartă.

Nu s-a dat apreciere că în banii pe care acesta i-a scos din buzunarului lui

Alexeeva Eleonora, era și salariul lui, astfel că acțiunile acestuia nu constituie jaf, dar

samavolnicie, deoarece dânsul fără voie din buzunar a luat suma de 1700 de lei, pe

care i-a muncit cinstit, fapt confirmat prin certificatul de la patronul unde erau

angajați inculpatul și părțile vătămate, de unde rezultă că acțiunile lui incorect au fost

calificate.

Pe celelalte infracțiuni de furt și violență în familie, inculpatului urma a-i fi

stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată.

În ședința instanței de apel, inculpatul a declarat că învinuirea îi este clară, vina

o recunoaște, până la apel nu a dat declarații pentru că nu a avut posibilitate să o facă.

Astfel, vina inculpatului nu este dovedită nici prin probele administrate la faza

de urmărire penală, nici prin cele cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

Colegiul greșit a interpretat acțiunile lui Pinteac I. și decizia instanței de apel

urmează să fie casată cu menținerea sentinței judecătoriei Ciocana din 13.07.2018.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 432-435 Cod de procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea hotărârilor

adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că cauza urma să fie examinată în ordinea procedurii

simplificate prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ori să fie încetat

5

procesul penal, pe motivul împăcării cu părțile vătămate, deoarece în ședințele de

judecată părțile vătămate au declarat că nu au careva pretenții de ordin material față

de el și s-au împăcat.

Instanțele nu au apreciat acel fapt că încă în cadrul urmăririi penale a

conștientizat faptele comise, a recunoscut faptele incriminate și părțile vătămate erau

predispuse de a se împăca, circumstanțe ce puteau fi luate în considerație de instanță

pentru a i se aplica prevederile art. 90 Cod penal.

Deci, pe art. 186 alin. (2) Cod penal, urmează să-i fie stabilită pedeapsa cu

amenda.

Pe art. 187 alin. (1) Cod penal, urmează să fie încetat procesul penal, deoarece

a comis samavolnicie, ori, în ziua când a luat banii de la partea vătămată, din suma de

7000 lei -1700 de lei constituia salariul lui, fapt confirmat prin actul de salarizare.

Pe art. 2011 alin. (l) lit. a) Cod penal, urmează să fie încetat procesul penal, pe

motivul împăcării părților.

5.2. La 18 iunie 2019, Alexeev Nadejda, la fel, a declarat recurs ordinar, în care

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

Recurenta a invocat că în ședința de judecată a declarat că nu are pretenții față

de inculpat și s-au împăcat.

5.3. Tot pe 18 iunie 2019, a declarat recurs ordinar și Alexeev Eleonora, în care

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, echitabile.

Recurenta a indicat că în ședința de judecată a declarat că nu are pretenții față

de inculpat și s-au împăcat, iar pe art. 187 alin. (1) Cod penal, urmează să fie încetat

procesul penal, deoarece inculpatul a săvârșit un act de samavolnicie.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3) și (5) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui

termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfîrșitul primei zile lucrătoare

care urmează. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel

public, în termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat

în ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea

motivată.

În această consecutivitate, și cu referire la recursurile ordinare declarate de

către Alexeev Nadejda și Alexeev Eleonora, se atestă că, potrivit procesului-verbal al

ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 aprilie

6

2016, în lipsa părților vătămate, iar la 15 mai 2019 a fost pronunțată decizia motivată,

care a fost înmânată celor prezenți - procurorului și inculpatului, iar celor neprezenți -

părților vătămate Moroșan Nadejda și Alexeev Eleonora, precum și avocatului

Iachimov Cristina, li-a fost expediată la 16.05.2019 (vol II f.d. 60, 61 ).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 15.05.2019, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de

17.06.2019.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, respectivele recursuri ordinare au fost

depuse la oficiul poștal la 18 iunie 2019 și înregistrat la Curtea Supremă de Justiție pe

20 iunie 2019, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. II, f.d. 77-81 pct. 5.2., 5.3. din

decizie).

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală nu prevede repunerea în

termen a recursului, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs decât

de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală

prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce sunt depuse peste termen, recursurile ordinare ale lui Alexeev

Nadejda și Alexeev Eleonora, urmează a fi declarate inadmisibile (pct.5.2, 5.3. din

decizie).

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens.

Sub acest aspect se reține, însă, că în recursurile avocatei și inculpatului, în

pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5., 5.1. din decizie).

Rezultă, că aceste recursuri ordinare nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

7

recursurile ordinare al avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica, și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de

recurenți.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al treilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în temeiul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiuni, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare

ale avocatului și inculpatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și

clar definite (pct. 5., 5.1. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale ale acestuia în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părților vătămate

Moroșan N. și Alexeeva E., procesele- verbale de cercetare la fața locului și planșa

fotografică din 21.08.2018, raportul de constatare nr.201819P0563 din 22.08.2018 și

raportul de expertiză judiciară nr.201819D0138 din 26.09.2019 în privința lui

Moroșan N., toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele indicând motivele pentru care au

respins probele și versiunile aduse în sprijinul apărării, instanța de apel pronunțându-

se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării, probele

administrate confirmând în mod concludent prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunilor prevăzute la art. 186 alin. (2), 187 alin. (1), 2011 alin. (l) lit.

a) Cod penal, astfel că faptelor comise li s-a dat o încadrare juridică corectă (pct. 2. -

Argumentele recurenților că acțiunile inculpatului urmau corect a fi încadrate

ca samavolnicie, dar nu ca jaf, sunt neprobate. Ori, întemeiat au statuat instanțele că

atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la judecarea cauzei în instanța de fond,

părțile vătămate nu au afirmat că o parte din suma sustrasă deschis de inculpat, de

7000 lei, ar fi constituit salariul inculpatului.

Totodată, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului de

către instanțele de fond în conformitate cu prevederile legale prescrise în art. 7, 61,

75, 84 Cod penal, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire

8

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că

obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi

înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea

CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile vizate sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. și 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fdond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, solicitarea avocatei Iachimov C. privind casarea deciziei instanței de

apel, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana din 13.07.2018, este confuză și

absolut neîntemeiată, deoarece asemenea sentință nu a fost pronunțată în speța de pe

rol (pct. 2., 4., 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este

unul vădit neîntemeiat.

9

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocata Cristina Iachimov

și de inculpatul Pinteac Ion xx, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 03

decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie

2019, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de părțile vătămate Alexeev

Nadejda și Alexeev Eleonora împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 03

decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie

2019, în privința inculpatului Pinteac Ion xx, pe motiv că sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 27 septembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

10