1ra-692/2019 — art.27,186 alin.2, 287 alin.2 lit.b CP

1ra-692/2019 — art.27,186 alin.2, 287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-692/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 decembrie 2018, în privința inculpatului

Lupașco Oleg..

Termenul de examinare,

instanța de fond: 14.09.2017 – 15.01.2018,

instanța de apel: 08.02.2018 – 07.03.2018,

06.11.2018 – 05.12.2018,

instanța de recurs: 11.05.2018 – 02.10.2018,

18.02.2019 – 20.03.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Lupașco

Oleg a fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 2 ani și 8

luni închisoare, și în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 an și 4 luni

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din 15.01.2018, deducându-

se durata aflării în arest preventiv de la 18.08.2017 până la 12.09.2017.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Jizdan Vladislav, dar în privința lui

hotărârile judecătorești nu se contestă.

1

inculpatul Lupașco Oleg, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Jizdan

Vladislav, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, având scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, din interes material, au deteriorat cu ajutorul unei răngi

metalice și a unei șurubelnițe geamul din termopan și au pătruns în incinta Sălii de

Conferințe a Consiliului raional xx, din str.xx, or. xx, după care cu aceleași

instrumente au deteriorat ușa de la intrare în sala de conferințe și ușa de la anticamera

Președintelui raionului xx. Aflându-se ilegal în anticamera Președintelui raionului xx,

din sertarul de la masă au luat o cheie și au deschis safeul metalic cu scopul de a

sustrage bunuri materiale și bani, acțiune care nu a fost dusă până la capăt din cauze

independente de voința lor, deoarece au fost reținuți de paznicul Bruma Valeriu.

Tot el, la 18 august 2017, aproximativ ora 01.00, împreună cu Jizdan

Vladislav, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, încălcând grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și manifestând o

obrăznicie deosebită, fără nici un motiv, aflându-se într-un loc public, adică în

Consiliul raional xx, unde au pătruns ilegal, au deteriorat ușa de la sala de conferințe

și ușa de la intrare în anticamera Președintelui raionul xx cu o șurubelniță și o rangă

metalică, cauzându-i Consiliului raional xx un prejudiciu material în mărime de

10.407 lei, acțiuni care au fost curmate de către paznicul Bruma Valeriu.

Instanța a reținut că inculpatul, prin cerere scrisă, a recunoscut în totalitate

faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei în procedura

simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, pe motiv că recunoaște integral vina în cele

incriminate.

Deoarece probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 27, 186 alin. (2) lit.b), c) Cod penal, ca tentativa

de furt, adică tentativa de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane comisă de

două persoane și cu pătrundere în încăpere și pe art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, ca

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și

exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, acțiunile care, prin conținutul lor,

se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit două infracțiuni mai puțin grave, care se pedepsesc cu

amendă în mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau munca neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau închisoare de până la 4 ani, și

respectiv, cu amenda în mărime de la 750 la 1350 unități convenționale sau

închisoare de până la 5 ani, de circumstanțele reale ale cauzei în coraport cu

personalitatea inculpatului, de cumulul circumstanțelor atenuante și agravante

constatate corespunzător, de scopul pedepsei penale, concluzionând că urmează a-i fi

stabilită o pedepsă la limita minimă prevăzută de dispozițiile art. 27, 186 alin. (2) lit.

b) și d) și 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, raportată la prescripțiile din art. 3641 Cod de

procedură penală, adică de la 2 an și 8 luni până la 3 ani și 4 luni închisoare.

Totodată, instanța a statuat că, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal față de inculpat este lipsit de relevanță. Or, comportamentul acestuia dedus

din cadrul cercetării judecătorești, a demonstrat că el nu a conștientizat gradul și

pericolul social al faptelor comise, iar atitudinea față de acțiunile săvârșite, denotă

2

incapacitatea de a se corecta și reeduca, ceea ce semnifică că la această etapă

inculpatul prezintă pericol social și urmează a fi izolat de societate.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în considerare că inculpatul a

săvârșit infracțiunile pentru prima dată, acestea se atribuie la categoria celor mai

puțin grave, a recunoscut vina, a reperat prejudiciul cauzat, căindu-se sincer de cele

comise, că infracțiunea de furt nu a fost consumată și pedeapsa urma a-i fi aplicată

conform dispozițiilor art. 81 Cod penal.

Ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, persoana inculpatului, față

de acesta puteau fi aplicate dispozițiile art. 90 Cod penal, deoarece o astfel de

pedeapsă v-a duce la corijarea lui.

Ulterior, avocatul a depus un apel suplimentar, solicitând casarea sentinței și

încheierii primei instanțe privind examinarea cauzei în procedură simplificată, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat pe art. 27, 186

alin. (2) lit b) și c) Cod penal la muncă neremunerată în folosul comunităâii, iar pe

art. 287 alin. (2) lit b) Cod penal să fie achitat.

El a indicat că, inculpatul recunoaște vina pe deplin, cu referire la faptul că a

pătruns în clădirea Consiliului prin deteriorarea ferestrei și a ușilor cu scopul de a

sustrage careva bunuri, pentru ce au și pregătit instrumentele respective.

Dar, ce ține de săvârșirea infracțiunii de huliganism agravant inculpatul nu a

dat careva declarații de recunoaștere și nici nu a fost întrebat. Astfel, prima instanță la

pronunțarea încheierii de admitere a cererii de examinare a cauzei în baza art. 3641

Cod de procedură penală, referitor la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b)

Cod penal nu s-a expus.

Prin urmare, prima instanță eronat a acceptat cererea de examinare a cauzei

penale în mod simplificat, deoarece inculpatul a recunoscut doar tentativa de furt.

De asemenea, la aprecierea pedepsei, urmează a se ține cont de circumstanțele

săvârșirii infracțiunii și personalitatea inculpatului. Deteriorarea ferestrei și a ușilor

din clădirea Consiliului a avut loc nu din intenții huliganice, dar cu scopul de a

pătrunde în încăperi pentru săvârșirea furtului. Prejudiciul a fost recuperat.

Inculpatul nu are antecedente penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv,

este invalid din copilărie, deci în privința lui poate fi aplicată o pedeapsă non-privată

de libertate, conform sancțiunilor din art. 27, 186 alin. (2) lit b) și c) Cod penal.

2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lupașco Oleg a fost achitat pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și condamnat în baza art. 27, 186 alin.

(2) lit. b), c) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a încălcat prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, deoarece în încheierea protocolară din 11.01.2018 nu s-a referit

și la infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit b) Cod penal. Astfel, cauza

urmeaza a fi judecată în procedură generală.

3

Totodată, instanța de apel, analizând materialul probator adminsitrat, a conchis

că procurorul nu a prezentat suficiente probe că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că instanța de apel nu a avut temei de a respinge cererea

inculpaților privind examinarea cauzei în procedură simplificată.

Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, de

vreme ce motivarea soluției este expusă neclar, vag, fără o argumentare plauzibilă.

octombrie 2018, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a omis să indice motivele pentru

care a dispus anularea încheierii privind judecarea cauzei în procedură simplificată

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală.

Or, ambii inculpați au menționat în cererile depuse, că recunosc vina

infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu, adică pe art. 27, 186 alin. (2) lit. b) și c) și

287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin încheierea protocolară din 11 ianuarie 2018, prima instanță a admis

cererile inculpaților privind examinarea cauzei conform art. 3641 Cod de procedură

penală, cerere ce a fost susținută și de către apărarea lor.

Prin urmare, instanța de apel, nu a ținut cont de practica judiciară constantă,

care stabilește că, odată acceptată cererea de examinare a cauzei în procedură

simplificată, nu se admite ulterior renunțul inculpatului de la aceasta.

decembrie 2087, apelul suplimentar a fost respins, ca nefondat.

Apelul inițial a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Lupașco Oleg, condamnat în baza art. 27,186 alin. (2) lit. b), c), 287 alin.

(2) lit. b), 84 Cod penal la 5 ani închisoare, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate pe un termen de probațiune de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele

comise, a solicitat examinarea cauzei în ordine simplificată, anterior nu a fost judecat.

Având în vedere aceste circumstanțe, prima instanță a stabilit definitiv

inculpatului o pedeapsț legală, întemeiată și echitabilă.

Totodată, conform art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge

la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării

pedepsei și termenul de probă.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și

modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

4

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, deoarece inculpatul anterior nu a fost judecat, este la prima abatere de la

legea penală, infracțiunile comise se califică ca mai puțin grave, în mod sincer s-a

căit de cele comise și are o vârstă tânără, nu prezintă pericol social, executarea reală a

pedepsei aplicate este una inechitabilă, fiind pasibilă suspendarea condiționată a

executării ei pentru un termen de probațiune, în conformitate cu art. 90 Cod penal.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei și menținerea sentinței primei

instanțe.

Recurenta a invocat că instanța de apel a ignorat art. 61 Cod penal, conform

cărui pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a inculpatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite

inculpatului, cu aplicarea art. 90 Cod penal, este greșită și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, scopului legii

penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

Or, instanța de fond întemeiat a aplicat prevederile art. 7, 61,75 Cod penal,

fiindu-i stabilită motivat inculpatului pedeapsa cu închisoare.

Instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a acestui cod.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 8. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel, luând în considerare mențiunea din rechizitoriu

că: „circumstanțe agravante ale vinovăției lui Lupașco Oleg, conform art. 77 Cod

penal, nu au fost stabilite”, cât și faptul că inculpatul anterior nu a fost judecat, a

comis infracțiuni mai puțin grave, s-a căit sincer de cele comise, are o vârsta tânără,

5

a solicitat examinarea cauzei în ordine simplificată, legal și întemeiat a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor din art. 7, 61, 75 alin. (1) și (2), 90 Cod penal, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea

săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se aplică atunci când

gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei

cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. La stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului (pct. 7. din decizie).

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 8. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

6

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este

lipsită de orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod evident, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că a aplicat inculpatului

pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2018, în privința inculpatului Lupașco

Oleg Nicolae, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7