1ra-1250/2019 — art. 192 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 192 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 11 CPP
1ra-1250/2019 — art. 192 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1250/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 august 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul
Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2019, în cauza penală în
privința lui
Soltan Pavel xxxxx, născut la xxxxx, originar
com. xxxxx, domiciliat xxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.11.2017 - 05.11.2018;
Instanța de apel: 26.11.2018 - 23.01.2019;
Instanța de recurs: 20.05.2019 - 06.08.2019.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 05 noiembrie
2018, Soltan Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 192 alin. (1)
Cod penal, la 1 (unu) an închisoare.
Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei
Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 ianuarie 2017, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă
12 (doisprezece) ani 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Tcacenco Svetlana a fost admisă
integral, fiind încasat în beneficiul acesteia din contul inculpatului suma de 2000
(două mii) lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.
Pentru pronunțarea sentinței prima instanță a constatat în fapt, că
Soltan Pavel, în luna noiembrie 2016, deplasându-se în maxi-taxi nr. 116 de la
str. Armenească, 50, mun. Chișinău până la str. Alecu Russo, 2, mun. Chișinău,
urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane și însușirea lor
ulterioară, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a
1
sustras din buzunarul scurtei lui Tcacenco Svetlana telefonul mobil model „iPhone
4S” de culoare neagră, în care se afla cartela SIM cu nr. xxxxx, la preț de 2000 lei,
cauzând astfel ultimei o daună materială considerabilă în sumă totală de 2000 lei.
În cadrul examinării cauzei penale în instanța de judecată acuzatorul de stat
a prezentat procesul-verbal de corectare a erorii materiale, fiind corectată data
comiterii infracțiunii, f.d. 142.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal,
pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, din
buzunare.
Avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului a contestat sentința
cu apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
hotărâri de achitare, deoarece inculpatul nu a comis faptele incriminate.
În motivarea apelului a indicat că, sentința este bazată doar pe presupuneri
și în lipsa unor dovezi incontestabile ce ar confirma vinovăția inculpatului
Soltan Pavel în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal.
Menționează că, Soltan Pavel în cadrul urmăririi penale vina în comiterea
infracțiunii incriminate nu a recunoscut, iar în cadrul cercetării judecătorești a pus
cererea privind examinarea cauzei în lipsa sa.
A relevat apărarea că, din declarațiile părții vătămate Tcacenco Svetlana
rezultă că, telefonul mobil sustras a fost vândut în seara de 12 noiembrie 2015, iar
din rechizitoriul rezultă că, potrivit descifrărilor computerizate ale apelurilor
telefonice în regim de intrare-ieșire obținute de la Compania SA „Moldcel” s-a
stabilit că, anume la 15 noiembrie 2016 ora 08:47 a fost înregistrată în rețeaua
Moldcel cartela SIM cu nr. xxxxx, care aparține cet. Soltan Pavel, deci peste un an
de zile după sustragerea telefonului dat.
Apărarea a specificat, că careva probe certe și concludente, care ar confirma
că, infracțiunea a fost comisă anume de către inculpatul Soltan Pavel, lipsesc.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie
2019, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.
Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a statuat, că
starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu materialele cauzei și
corect a fost constatată de către instanța de fond, nefiind identificate careva
temeiuri de casare a sentinței. În plus, instanța de fond a dat o apreciere corectă
probelor, circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din
punctul de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în
mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile inculpatului,
Soltan Pavel în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: pungășia,
adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, din buzunare.
Instanța de apel a stabilit, că vina inculpatului este dovedită prin declarațiile
părții vătămate Tcacenco Svetlana (f.d. 145); prin plângerea părții vătămate
Tcacenco Svetlana din 12 noiembrie 2016 (f.d. 28); lista descifrărilor
computerizate ale apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire obținute de la
compania SA „Orange”; SA „Moldcell”, SA „Moldtelecom” (f.d. 6-50);
2
procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.01.2017, prin care au fost
examinate informațiile parvenite de la companiile „Moldtelecom” și „Orange” (f.d.
51); mijlocul material de probă: descifrările apelurilor de pe nr. SIM xxxxx din
10.11.2016 până la data executării încheierii judecătorești (f.d.31);
procesul-verbal privind examinarea descifrărilor apelurilor telefonice în regim
intrare-ieșire obținute de la SA „Orange”; SA „Moldcell”, SA „Moldtelecom” din
15.09.2017, prin care s-a constatat că la 15.11.2016 ora 08:47 a fost înregistrată
în rețeaua „Moldcell” cartela SIM cu nr. xxxxx care aparține inculpatului Soltan
Pavel (f.d. 66-67); lista descifrărilor apelurilor telefonice în regim intrare-ieșire
obținute de la SA „Orange” SA „Moldcell”, SA „Moldtelecom” (f.d. 59-65); mijlocul
material de probă - descifrările convorbirilor telefonice de pe telefonul mobil cu
xxxxx (f.d. 68).
Instanța de apel a respins argumentul apărării precum că, Soltan Pavel
urmează să fie achitat precum că, nu și-a recunoscut culpabilitatea, deoarece
nerecunoașterea vinei de către inculpat, reprezintă o metodă de apărare și un
drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de procedură penală și
art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea
procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau
refuzul de a face declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la
stabilirea pedepsei penale.
Astfel, instanța de apel a considerat că, versiunea inculpatului privind
nevinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate, reprezintă doar o strategie de
apărare și de eschivare a inculpatului de la răspundere penală.
Instanța de apel a mai remarcat, că materialul probator indubitabil
demonstrează legătura cauzală dintre acțiunile intenționate ale inculpatului
Soltan Pavel și consecințele survenite, or, potrivit procesului-verbal privind
examinarea descifrărilor apelurilor telefonice în regim intrare-ieșire obținute de
la SA „Orange”; SA „Moldcell”, SA „Moldtelecom” din 15.09.2017, s-a constatat că
la data de 15.11.2016 ora 08:47 a fost înregistrată în rețeaua „Moldcell” cartela
SIM cu nr. xxxxx care aparține inculpatului Soltan Pavel, fapt care demonstrează
vinovăția ultimului.
Totodată, s-a constatat că inculpatul Soltan Pavel în cadrul urmăririi penale,
nu a recunoscut vina, refuzând să dea declarații, în cadrul examinării cauzei în
instanța de fond acesta a solicitat examinare în lipsa, la fel, în instanța de apel
acesta a refuzat să dea declarații.
Instanța de apel a specificat, că declarațiile inculpatului Soltan Pavel din
cadrul urmăririi penale privind nevinovăția sa în comiterea faptelor penale
incriminate se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și
veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate
Svetlana Tcacenco și probele scrise cercetate în ședința de judecată.
Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.
La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a remarcat, că prima
3
instanță a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 6, 7, 16, 61, 75-77
Cod penal.
Avocatul Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, contestă decizia
instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu încetarea
procesului penal privind învinuirea lui Soltan Pavel de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, în baza art. 60 Cod penal și art. 332
alin. (1) Cod de procedură penală, din motivul intervenirii termenului de
prescripție de atragere la răspundere penală.
Invocând temeiurile pentru declararea recursului prevăzute de art. 427
alin. (1) pct. 6), 11) Cod de procedură penală, apărarea menționează, că art. 192
alin. (1) Cod penal, prevede pentru săvârșirea infracțiunii de pungășie pedeapsa
maximă până la 2 ani închisoare.
Astfel, raportând această stare de drept la prevederile art. art. 16, 60 Cod
penal, apărarea susține că Soltan Pavel a comis o infracțiune ușoară, de la
momentul săvârșirii căreia a expirat termenul de 2 ani, astfel inculpatul la moment
nu poate fi tras la răspundere penală.
Judecând recursul declarat pe baza materialului din dosarul cauzei și
motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs
judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs
și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.
Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără
a agrava situația condamnaților.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a
fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu
este întemeiat legal (este nefondat).
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată
și motivată.
Reieșind din conținutul cererii de recurs, Colegiul penal atestă, că apărarea
critică decizia instanței de apel din punctul de vedere al prezenței temeiurilor de
casare prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 11) Cod de procedură penală, care
stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când:
6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau
4
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; sau când
11) există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
În esență, se atestă că argumentele recurentului se focusează pe dezacordul
cu soluția instanței de apel privind menținerea sentinței de condamnare emisă de
prima instanță, deoarece în opinia apărării instanța de apel urma să pronunțe o
soluție de încetare a procesului penal intentat în privința lui Soltan Pavel în baza
art. 192 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii termenului de prescripție de
tragere la răspundere penală.
Raportând însă argumentele invocate în recurs la circumstanțele speței,
Colegiul penal relevă, că temeiurile nominalizate nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de
recurent.
Astfel, reieșind din materialele dosarului dedus judecății, Colegiul penal
reține că anterior pronunțării sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din
05 noiembrie 2018, din prezenta cauză penală, inculpatul Soltan Pavel a fost
condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 ianuarie
2017, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea în
penitenciar de tip închis (f.d. 155-157).
Totodată, prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din
30 ianuarie 2018, în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, (prin sentința Judecătoriei
Chișinău (sediul Rîșcani) din 26 ianuarie 2017) lui Soltan Pavel i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 12 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
închis, cu calcularea începutului termenului din momentul reținerii (f.d. 158).
Având la bază înscrisurile respective, Colegiul penal lărgit atestă că
Soltan Pavel a săvârșit infracțiunea de pungășie în luna noiembrie a anului 2016,
timp în care în privința acestuia pe rolul Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) se
judeca cauza penală privind învinuirea acestuia de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal.
De asemenea, potrivit sentinței Judecătoriei Chișinău din 26 ianuarie 2017,
se atestă că inculpatul Soltan Pavel a fost anunțat în căutare prin încheierea
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 noiembrie 2016, ulterior fiind pornit
dosarul de căutare nr. 2016010333 din 02 decembrie 2016 (f.d. 155, verso).
Potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea de pungășie incriminată
inculpatului Soltan Pavel, face parte din categoria infracțiunilor ușoare.
În conformitate cu art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de
răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la
săvârșirea unei infracțiuni ușoare.
Prevederile alineatului (5) al aceluiași articol statuează, că curgerea
prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de
la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripției se
reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul autodenunțării.
La caz, instanța de recurs remarcă că nu pot fi admise cerințele recurentului
cu privire la încetarea procesului penal intentat în privința lui Soltan Pavel, în baza
5
art. 192 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii prescripției pentru tragerea la
răspundere penală, deoarece din momentul săvârșirii infracțiunii de pungășie,
inculpatul s-a sustras de la judecarea unei alte cauze penale în privința sa, în acest
interval de timp ultimul fiind anunțat în căutare, astfel, termenul de prescripție
fiind suspendat.
Față de cele descrise mai sus Colegiul penal reține, că instanța de apel nu a
comis erorile de drept invocate de apărare, iar argumentele recursului sunt
neîntemeiate, motiv din care acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul
Pelevaniuc Alla în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 23 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui
Soltan Pavel xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 30 august 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecătorii Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
6