1ra-1518/19 — Art. 191 alin. 5 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 191 alin. 5 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8, 12 CPP
1ra-1518/19 — Art. 191 alin. 5 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-1518/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
07 august 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir,
judecători: Toma Nadejda și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Podrez Stanislav, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie
2019, în cauza penală privindu-l pe
Podrez Stanislav XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în
XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.04.2018 – 20.11.2018;
Instanța de apel: 03.12.2018 – 10.04.2019;
Instanța de recurs: 20.06.2019 – 07.08.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 20 noiembrie
2018, a fost recunoscut vinovat Podrez Stanislav, de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal și în baza acestei norme i s-a stabilit o
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani (unsprezece), cu
ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În baza art. 85 alin. (1) din Codul penal, prin cumul de sentințe, partea
neexecutată a pedepsei efective stabilită prin decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, închisoare pe un termen de 6 (șase)
ani, s-a adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință,
stabilindu-i-se definitiv lui Podrez Stanislav, o pedeapsă definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
S-a admis parțial acțiunea civilă formulată de reprezentantul părții civile
CSV „Ajelon-Schimb" S.R.L., avocatul Ciumac Nicolae împotriva lui Podrez
Stanislav Serghei privind încasarea prejudiciului material, moral și a
cheltuielilor de asistență juridică.
S-a încasat din contul lui Podrez Stanislav în beneficiul CSV „Ajelon-
Schimb" S.R.L. suma de 138 526,38 lei (o sută treizeci și opt mii cinci sute
1
douăzeci și șase lei, 38 bănuți) cu titlu de prejudiciu material cauzat și suma de
4000 (patru mii lei) cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.
În rest acțiunea civilă s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Podrez Stanislav
activând în baza contractului individual de muncă nr.2 din 27.03.2018 în
calitate de casier la agentul economic CSV „Ajelon-Schimb" S.R.L., urmărind
scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea
sa, în vederea îmbunătățirii situației materiale personale, în perioada de timp
31.03.2018 - 01.04.2018, data și ora exactă nestabilită de către organul de
urmărire penală, aflându-se în oficiul schimbului valutar gestionat de persoana
juridică nominalizată, cu sediul pe adresa mun. Chișinău, str. Ion Creangă 4,
acționând prin intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor,
folosindu-se de situația de serviciu, a însușit ilegal din casieria schimbului
valutar mijloace bănești în sumă de 3504 dolari SUA, care conform cursului de
schimb oficial a BNM a constituit suma de 57704 lei, 2760 euro care conform
cursului de schimb oficial a BNM a constituit suma de 56008 lei, 61800 RUB
care conform cursului de schimb oficial a BNM a constituit suma de 17680 lei,
3220 RON care conform cursului de schimb oficial a BNM a constituit suma de
14027 lei, 19000 hrivne ukrainești care conform cursului de schimb oficial a
BNM a constituit suma de 11791 lei, 1600 Lire Sterline care conform cursului de
schimb oficial a BNM a constituit suma de 37051 lei, 590 Franci Elvețieni care
conform cursului de schimb oficial a BNM a constituit suma de 10156 lei și
93482 lei MDL, astfel cauzând părții vătămate CSV „Ajelon-Schimb" S.R.L. un
prejudiciu material în proporții deosebit de mare în sumă totală de 297 899 lei.
Astfel Podrez Stanislav a comis infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (5)
Cod penal după indicii calificativi „delapidarea averii străine, adică însușirea
ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu
folosirea situației de serviciu săvârșită în proporții deosebit de mari".
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Răileanu Petru în
interesele inculpatului Podrez Stanislav, prin care a solicitat admiterea acestuia,
casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit, pentru prima instanță privind încetarea procesului penal în
privința lui Podrez Stanislav, învinuit în baza art. 191 alin. (5) din Cod penal, din
motivul că există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea
urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, invocând următoarele
argumente:
- sentința este una neîntemeiată, ținând cont de declarațiile detaliate ale
inculpatului din cadrul cercetării judecătorești, iar conform extrasului eliberat
de la institutul oncologic a fost stabilit că Podrez Ana, adică mama inculpatului
Podrez Stanislav se află în starea gravă;
- consideră că Podrez Stanislav a comis fapta în stare de extremă necesitate
pentru a salva viața rudei apropiate, adică mamei sale, prin urmare fapta
comisă nu constituie infracțiune, iar procesul penal în acest caz urmează a fi
încetat.
2
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie
2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat, și menținută sentința fără
modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit, că instanța de
fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de
inculpatul Podrez Stanislav. Probelor examinate, instanța de fond le-a dat o
apreciere juridică corectă în conformitate cu prevederile art.art.100 alin. (4),
101 Cod procedură penală, verificând toate probele administrate sub toate
aspectele, complet și obiectiv, iar fiecare probă fiind apreciată din punct de
vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele
în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a
considerat că, instanța de fond corect a ajuns la concluzia de a încadra acțiunile
inculpatului Podrez Stanislav în baza art. 191 alin.(5) Cod penal după semnele
calificative „delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de
serviciu săvârșită în proporții deosebit de mari."
Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului se confirmă prin
următoarea sinteză de probe:
- Declarațiile martorilor Bugai Snejana, Bugai Dmitre, Roșca Sergiu,
Carabadjac Pavlina, Gațan Dmitru, Țurcan Petru;
- Procesul-verbal de examinare din 10 aprilie 2018 (f. d. 51 – 74, vol. I);
- Procesul-verbal de examinare din 04 aprilie 2018 (f. d. 100 – 107, vol. I);
- act de primire-predare a bunurilor ridicate în cadrul cauzei penale nr.
2018030486 (f. d. 111 – 114, vol. I).
Astfel, alegațiile inculpatului Podrez Stanislav privind nevinovăția sa în
comiterea faptei imputate, nu au pot fi reținute ca fiind plauzibile,
considerându-le date în scopul eschivării de la o eventuală răspundere penală și
constituie o formă de autoapărare.
Totodată, instanța de apel a reținut că, deși inculpatul Podrez Stanislav
recunoaște parțial vina în comiterea faptelor imputate însă neagă cuantumul
sumei însușite, reieșind de probatoriul cercetat mai sus, instanța de judecată a
considerat că vinovăția inculpatului Podrez Stanislav în comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal este dovedită în afară de orice dubiu
rezonabil, fiind confirmată pe deplin prin probele administrate și examinate în
cadrul ședinței de judecată, care sunt consecutive, coroborează între ele,
corespund circumstanțelor și materialelor cauzei penale.
În acest sens, instanța de apel a reținut poziția instanței de fond, potrivit
căreia se atestă că probele cercetate indică asupra faptului că Podrez Stanislav a
acționat cu intenție directă, circumstanță, care de fapt, nu este negată de
inculpat, însă ultimul indică că a acționat pentru a o ajuta pe mama sa, despre
care a aflat în ziua comiterii faptei că este bolnavă de cancer. În acest sens,
instanța de judecată a reținut că partea apărării în susținerea poziției de
apărare au prezentat extrasul eliberat de Spitalul Oncologic din care rezultă că
Podrez Ana (mama inculpatului Podrez Stanislav) în vârstă de 46 ani, data
nașterii 12.10.1971, a fost internată în IMSP Institutul Oncologic de la
28.12.2017 până la 02.01.2018 fiind externată din secția hematologie III cu
diagnosticul Boala Hodkin scleroza nodulară (C811).
3
Dând apreciere înscrisului prezentat instanța a menționat că este cu greu
de crezut că inculpatul Podrez Stanislav a aflat despre boala mamei la 31 martie
2018 în condițiile în care din extras rezultă că aceasta a fost internată în IMSP
Institutul Oncologic de la 28.12.2017 până la 02.01.2018.
Subsecvent, instanța de judecată a mai reținut că martorul Țurcan Sergiu în
cadrul ședinței de judecată confirmă faptul că Podrez Ana care este mama
inculpatului Podrez Stanislav suferă de cancer gradul IV, iar inculpatul i-a
comunicat că caută bani pentru ea. În acest sens, instanța a menționat că
inculpatul cunoștea despre boala mamei sale cu mult înainte, preconizând
comiterea infracțiunii în scopul obținerii surselor financiare, însă, deși
inculpatul invocă un scop pretins nobil, de a o ajuta pe mama sa, aceasta nu
justifică acțiunile ilicite comise de acesta.
Mai mult, instanța de judecată a apreciat atitudinea inculpatului Podrez
Stanislav de justificare a comportamentului său prin insinuarea că a fost afectat
de noutatea referitor la boala mamei, ca totalmente eronată, în condițiile în care
atitudinea acestuia ulterioară comiterii infracțiunii nu denotă că acesta
intenționa să transmită banii, după comiterea faptei ilicite acesta a lăsat suma
de 800 Euro unchiului său fără a indica motivul, a plecat în Transnistria
invocând că de acolo intenționa să plece în Spania unde se afla mama sa, însă nu
este cert locul aflării mamei inculpatului precum și faptul că aceasta ar avea
nevoie de bani.
Mai mult, instanța de apel a atestat că inculpatul a insinuat tulburări în
percepție inclusiv la comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat prin
decizia Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018.
De asemenea, cu referire la alegațiile apelantului, cu privire la încetarea
procesului penal în legătură cu acționarea de către inculpatul Podrez Stanislav
din extremă necesitate conform prevederilor art. 38 Cod penal, în acest sens,
instanța de fond a reținut că conform art.38 alin. (1) - (3) Cod penal nu
constituie infracțiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de
extremă necesitate. Este în stare de extremă necesitate persoana care
săvârșește fapta pentru a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi
înlăturat altfel. Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în
momentul săvârșirii faptei, își dă seama că provoacă urmări vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. Pentru
existența stării de necesitate se cer întrunite, cumulativ, un șir de condiții cu
privire la pericol și cu privire la actul de salvare.
Condițiile cu privire la pericol sunt: să fie iminent, să fie real și vădit, să
amenințe anumite valori sociale, - acestea fiind expres și limitativ arătate în
art.38 alin.(2) Cod penal. Condiția ca pericolul să fie iminent se realizează atunci
când pericolul amenința cu producerea prejudiciului sau este actual, adică este
în curs de desfășurare, fără a aduce o atingere efectivă valorilor ocrotite de lege.
Dacă pericolul s-a transformat în realitate prin lezarea efectivă a valorilor
sociale ori a încetat să mai existe, nu va mai fi starea de extremă necesitate.
Astfel, în cazul extremei necesități, se întâlnesc două interese diferite, și
apărarea unui interes are loc prin încălcarea altuia.
4
Astfel, raportând la caz, instanța de judecată just a constatat că inculpatul a
acționat ca urmare a unui pericol iminent ce vizează viața și sănătatea mamei
sale, în condițiile în care reieșind din extrasul anexat denotă că acesta cunoștea
despre boala mamei anterior comiterii faptei ilicite, mai mult decât atât, din
analiza conduitei acestuia ulterioară comiterii infracțiunii nu denotă că acesta
ar fi încercat să o contacteze pe mama sa, sau că acesta s-ar îndrepta în adresa
ei, ultimul nici nu a indicat locul de aflare a ei, de ce invocă că mama sa s-ar afla
în Spania, iar tratamentul îl face în Republica Moldova în cadrul IMSP Institutul
Oncologic.
În această ordine de idei, sistematizând cele conturate supra, instanța de
apel a considerat că prima instanță a conchis corect că vinovăția inculpatului
Podrez Stanislav în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 191 alin. (5) Cod
penal și-a găsit confirmare în ședința de judecată dincolo de orice dubiu
rezonabil și nu sunt temeiuri în vederea încetării procesului penal în baza art.
390 alin.(1) pct.6 Cod de procedură penală.
Privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a ajuns la concluzia că
instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile
legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,
precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Împotriva deciziei instanței de apel, al 08 iunie 2019, în termen, declară
recurs ordinar avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Podrez Stanislav,
prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei spre o
nouă rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului, indicând temei de drept prevăzut de art. 427 alin.
(1) pct. 12), invocă motive similare cu cele invocate în apel.
Procurorul prin referința depusă, pledează pentru declararea
inadmisibilității recursului inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
lipsesc temeiuri de casare a hotărârii pronunțare în cauza penală în privința
inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept
formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
5
Colegiul penal atestă, că reieșind din textul recursului se constată că
recurentul invocă temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a
afectat soluția precum și pct. 12) faptei săvârșită i s-a dat o încadrare juridică
greșită, își exprimă convingerea că instanțele ierarhic inferioare incorect l-au
recunoscut vinovat și condamnat pe inculpat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal,
considerând că inculpatul a comis fapta în stare de extremă necesitate pentru a
salva viața mamei sale, iar fapta comisă nu constituie infracțiune, fapt pentru
care procesul penal urmează a fi încetat.
Verificând legalitatea hotărârii atacate, Colegiul penal conchide că,
instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1),
(5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta
cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța
de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont
de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele
sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor, astfel întemeiat a ajuns la concluzia privind menținerea sentinței
fără modificări, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art. 191 alin. (5) Cod penal, motivându-și soluția potrivit pct. 5 al prezentei
decizii, concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar
repetarea acestora.
Astfel, Colegiul penal consideră, că este întemeiată concluzia instanței de
apel precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe
pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii menționate, iar instanța de apel corect a respins
argumentele apărării precum că fapta a fost comisă de către inculpat în stare de
extremă necesitate.
Totodată, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o eroare
gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie
să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de
altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul
de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și
conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut
6
drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator
o susține.
Însă, în cadrul examinării prezentei cauze de către instanța de apel, o atare
eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs, or, în susținerea
concluziilor sale instanța de apel a menționat, că instanța de fond corect a
calificat acțiunile inculpatului în baza art. art. 191 alin. (5) Cod penal, iar motivul
invocat de recurent privind săvârșirea faptei în stare de extremă necesitate este
neîntemeiat.
Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide că sunt
neîntemeiate argumentele recursului potrivit căror hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția.
Cu referire la motivele recursului, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 12)
Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în speța
dată, în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea
infracțiunii ce i se incriminează, pledând pentru încetarea procesului penal,
deoarece fapta a fost comisă de către inculpat în stare de extremă necesitate,
invocarea acestei erori, care prevede că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită” este lipsită de logică, dar și neîntemeiată.
În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței de
apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este
legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Răileanu Petru în
numele inculpatului Podrez Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Podrez
Stanislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 august 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
7