1ra-864/2019 — art. 171 alin. 2 lit. c; 172 alin. 2 lit. c CP

1ra-864/2019 — art. 171 alin. 2 lit. c; 172 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-864/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27

decembrie 2018, declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Tomița Mihail și de către inculpatul Sarabaș Viorel, în cauza penală în

privința inculpaților

Sarabaș Viorel XXXXX,

născut la XXXXX;

Cojocari Radion XXXXX,

născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

 Sarabaș Viorel a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa în baza:

- art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 7 ani închisoare;

- art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 7 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Sarabaș Viorel i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

 Cojocari Radion a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i aplicată

pedeapsa în baza:

- art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 7 ani închisoare;

1

- art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, de 7 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Sarabaș Viorel i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 8 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

De asemenea, prin sentință a fost soluționată soarta corpurilor delicte,

precum și s-a respins ca neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat de încasare de

la Sarabaș Viorel și Cojocari Radion a cheltuielilor judiciare în beneficiul statului.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Sarabaș Viorel

și Cojocari Radion la data de XXXXX, aproximativ la ora 16:00, aflându-se în

pădurea aflată în imediata apropiere a orașului XXXXX, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând intenționat, prin înțelegere prealabilă, coordonat, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale cu XXXXX XXXXX, prin constrângere fizică,

exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnul peste corp, înfrângerea

rezistenței victimei prin imobilizarea mâinilor acesteia și prin aplicarea bandei

adezive „scotchi” pe mâini și în regiunea capului și gâtului, au dezbrăcat-o forțat și

contrar voinței acesteia, au intrat pe rând în raport sexual forțat în formă naturală

cu XXXXX XXXXX, cauzându-i victimei suferințe psihice și leziuni corporale

neînsemnate, manifestate sub formă de tumifiere și echimoză a pavilionului urechii

stângi cu trecere în regiunea mastoidiană, echimoză în jurul ochiului stâng cu

trecere în regiunea zigomatică, hemoragie sclera ochiului stâng și mucoasa buzei

inferioare pe stânga, excoriații (5) pe ambele suprafețe laterale a gâtului, echimoze

(3) pe ambele brațe, zgârieturi și excoriații multiple pe toată suprafața spatelui,

regiunile lombo-sacrale, feselor și 1/3 superioare a ambelor coapse.

Acțiunile lui Sarabaș Viorel și Cojocari Radion au fost încadrate de prima

instanță în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi -

viol, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

săvârșit de două persoane.

Tot ei, Sarabaș Viorel și Cojocari Radion, în continuarea acțiunilor lor

criminale, la data de XXXXX, aproximativ la ora 16:00, aflându-se în pădurea

aflată în imediata apropiere a orașului XXXXX, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, acționând intenționat, prin înțelegere prealabilă, coordonat, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă cu XXXXX XXXXX, prin

constrângere fizică, exprimată prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnul peste

corp, înfrângerea rezistenței victimei prin imobilizarea mâinilor acesteia și prin

aplicarea bandei adezive „scotch” pe mâini și în regiunea capului și gâtului, au

dezbrăcat-o forțat și contrar voinței acesteia, au intrat pe rând în raport sexual

pervers forțat, cu XXXXX XXXXX, cauzându-i victimei suferințe psihice și

leziuni corporale neînsemnate, manifestate sub formă de tumifiere și echimoză a

pavilionului urechii stângi cu trecere în regiunea mastoidiană, echimoză în jurul

ochiului stâng cu trecere în regiunea zigomatică, hemoragie sclera ochiului stâng și

2

mucoasa buzei inferioare pe stânga, excoriații (5) pe ambele suprafețe laterale a

gâtului, echimoze (3) pe ambele brațe, zgârieturi și excoriații multiple pe toată

suprafața spatelui, regiunile lombo-sacrale, feselor și 1/3 superioare a ambelor

coapse.

Prima instanță a încadrat aceste acțiuni ale lui Sarabaș Viorel și Cojocari

Radion în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, conform indicilor calificativi -

acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme

perverse, săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșit de două

persoane.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cojocari Radion și Sarabaș Viorel

să fie recunoscuți vinovați și condamnați pentru comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 171 alin. (2) lit. c), 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea lui:

- Cojocari Radion în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, a unei pedepse

de 12 ani închisoare și în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, a pedepsei de 12

ani închisoare, iar conform 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial a pedepselor aplicate lui Cojocari Radion să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 12 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis;

- Sarabaș Viorel în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, a unei pedepse de

12 ani închisoare și în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal, a pedepsei de 12 ani

închisoare, iar conform 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial a pedepselor aplicate lui Sarabaș Viorel să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă de 13 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

Totodată, s-a solicitat soluționarea sorții corpurilor delicte și dispunerea

încasării cheltuielilor judiciare în mărime de 19842 lei de la inculpați.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- pedeapsa stabilită inculpaților nu corespunde gravității infracțiunilor

comise, circumstanțelor stabilite în cauză, personalității făptuitorilor, de aceea

sentința urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu stabilirea unei

pedepse mai severe, dându-se eficiență prevederilor art. 2, art. 61, art. 75, art. 78 și

art. 84 Cod penal.

2.2. Partea vătămată XXXXX XXXXX, care a indicat că nu este de acord cu

sentința primei instanțe, or în ședința primei instanțe a indicat că nu a fost violată

de Sarabaș Viorel și acesta nu a forțat-o fizic sau psihic, iar la urmărirea penală a

dat declarații false împotriva lui Sarabaș Viorel deoarece a fost supărătă pe acesta,

ea fiind violată de Cojocari Radio, care a forțat-o fizic și psihic.

2.3. Avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cojocari Radion, care a

solicitat casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

3

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cojocari

Radion să fie achitat din motivul lipsei faptei infracționale.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că sentința este lipsită de probe

directe sau indirecte care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate, de către prima instanță nu s-a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, acțiunile inculpatului Cojocari Radion fiind calificate

incorect, iar de către prima instanță nu au fost luate în considerare declarațiile

inculpatului prin care acesta nu și-a recunoscut vinovăția.

2.4. Avocatul Cotea Svetlana în numele inculpatului Sarabaș Viorel, care a

solicitat, casarea sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sarabaș Viorel

să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- probele anexate la dosar nu dau temei de a stabili vinovăția lui Sarabaș

Viorel în săvârșirea faptelor incriminate, nu a fost luat în considerare faptul că

partea vătămată a declarat că Sarabaș Viorel nu a violat-o, nu a agresat-o fizic. Mai

mult ca atât, indicându-se că la dosar există și cererea acesteia depusă la

Procuratura XXXXX, depusă în acest sens, însă instanța de judecată nu se expune

asupra cererii date;

- în instanța de judecată nu au fost prezentate de către acuzatorul de stat

probe ce ar confirma vinovăția lui Sarabaș Viorel. Menționându-se că probele

prezentate de partea acuzării și a apărării nu au fost examinate în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fapt ce a dus la concluzii pripite cu

privire la vinovăția lui Sarabaș Viorel.

2.5. Inculpatul Sarabaș Viorel, care a solicitat casarea sentinței de

condamnare, cu pronunțarea în privința sa a unei sentințe de achitare, din motiv că

nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- partea vătămată a menționat că el nu i-a cauzat careva leziuni corporale și

nu a violat-o. La fel, nu s-au luat în considerare nici declarațiile martorului Cristian

V., care a indicat că unul din acei doi băieți ce au ieșit din pădure făcea gălăgie și

era agresiv, în ședința de judecată menționând acesta că partea vătămată era

amețită și vânătă la ambii ochi și buza era sângerată și nu avea bandă adezivă la

mâini și nici la gât;

- banda adezivă a cumpărat-o la rugămintea lui Cojocari Radion, iar martorul

Munteanu Andrei în ședința de judecată a declarat că, nu a observat ca partea

vătămată să fi avut vânătăi, nu era în stare de ebrietate. Partea vătămată era cu

coatele și genunchii zgîriați, avea bucăți de bandă adezivă, era în stare de șoc și

plângea, iar persoana care a sunat la poliție era cu victima la o distanță de 20 m, de

unde au fost arestați inculpații. Mai mult, Brânzoi în ședința de judecată a declarat

4

că, nu a observat careva vânătăi și nu a observat ca partea vătămată să fi fost în

stare de ebrietate, dar era foarte speriată, stresată și plângea. Astfel, acesta solicită

ca să fie verificate probele, inclusiv raportul de expertiză efectuat, așa cum există

contradicții esențiale între probele anexate la dosar.

2018, au fost respinse apelurile declarate de procuror și partea vătămată și admise

apelurile declarate de avocatul Gorlenco Oleg în numele inculpatului Cojocari

Radion, a avocatul Cotea Svetlana în numele lui Sarabaș Viorel și a inculpatului

Sarabaș Viorel, fiind casată parțial sentința primei instanțe în partea stabilirii

tipului penitenciarului, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost dispusă executarea

pedepselor stabilite inculpaților în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat reieșind din volumul

probelor acuzării administrate și cele stabilite în cadrul judecării cauzei penale, că

prima instanță corect a constatat că învinuirea adusă de procuror a fost probată, iar

acțiunile inculpaților Sarabaș Viorel și Cojocari Radion au fost corect calificate în

baza art. 171 alin. (2) lit. c) și art. 172 alin. (2), lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, la materialele dosarului se regăsește cererea

de apel depusă din numele părții vătămate XXXXX XXXXX (f.d.144, vol. V), însă

aceasta, fiind prezentă în instanța de apel a indicat că ea nu a depus apel împotriva

sentinței primei instanță, iar în cererea dată nu este scrisul ei și nici semnătura ei, în

acea perioadă ea era la spital și fizic nu putea să depună apel, dar nici nu a rugat pe

nimeni ca din numele ei să depună cerere de apel, sau să expedieze cerere de apel.

La data de 06.02.2018 a născut și la 05.02.2018 ea era în spital în or. Chișinău (

f.d.7 verso - 8, vol. VI). Astfel, instanța de apel a conchis că aceste circumstanțe

denotă necesitatea respingerii ca inadmisibil apelul declarat din numele părții

vătămate XXXXX XXXXX, deoarece în cursul examinării cauzei în instanța de

apel s-a stabilit faptul că, apelul nu a fost depus de partea vătămată.

De asemenea, instanța de apel a notat că prima instanță corect a reținut că

vinovăția inculpaților de săvârșirea faptelor imputate se confirmă și prin

declarațiile făcute de partea vătămată în cadrul urmăririi penale, care coroborează

și se completează cu celelalte probe anexate la dosar.

Instanța de apel a mai reținut că în rezultatul audierii părții vătămate în

cadrul ședinței în prima instanță, dânsa a menționat faptul întreținerii raportului

sexual forțat în forma naturală, cât și în formă perversă, deși a relatat că raportul

respectiv a avut loc doar cu inculpatul Cojocari Radion, iar prima instanță corect a

pus la baza sentinței de condamnare declarațiile făcute la urmărirea penală, în

cadrul cărora partea vătămată a relatat că aceștia au dezbrăcat-o și Sarabaș Viorel a

început un raport sexual în mod natural, iar Cojocari Radion în aceași timp o viola

în mod pervers, după care s-au schimbat cu locurile și Viorel a violat-o în mod

5

pervers, iar Radu - în mod natural. Astfel, s-a indicat că corect prima instanță a

făcut trimitere la faptul că, asupra actului procesual respectiv nu au fost înaintate

careva obiecții nici la sfârșitul acțiunii de urmărire penală, nici la terminarea

urmăririi penale sau în instanța de judecată, potrivit art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală. Mai mult, instanța de apel a menționat că anume aceste

declarații au fost date la scurt timp după ce s-au petrecut faptele și partea vătămată

a relatat detaliat cele întâmplate.

În acest context, instanța de apel a notat că prima instanță just a dat apreciere

critică declarațiilor părții vătămate XXXXX XXXXX date în cadrul primei

instanțe, precum că în cadrul urmăririi penale a dat declarații mincinoase, din

motiv că era supărată pe inculpatul Sarabaș Viorel cu care a fost în relații de

concubinaj, or aceasta este o tactică de apărare a inculpatului în scopul evitării a

acestuia de la răspunderea penală. Cu atât mai mult că anume declarațiile date de

partea vătămată la urmărirea penală, coroborează cu cele a martorilor Cristian

Vitalie, care a declarat instanței că însăși partea vătămată XXXXX XXXXX i-a

cerut ajutor, invocând că a fost violată de doi băieți, indicând spre Sarabaș Viorel

și Cojocari Radion, fapt confirmat și de martorii Munteanu Andrei și Brînzoi

Eduard, cât și probele cercetate în cadrul examinării cauzei penale.

La fel, instanța de apel a specificat că circumstanțele săvârșirii faptei se

confirmă și prin probele anexate la materialele cauzei.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate în apeluri, precum că

inculpații nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate, or acestea

contravin datelor ce rezultă din probatoriul administrat.

Cu referire la pedeapsa stabilită, instanța de apel a indicat că prima instanță

just a conchis că pedeapsa ce ar fi aptă să-1 facă pe Sarabaș Viorel să meargă pe

calea corijării, este doar pedeapsa definitivă cu închisoarea pe un termen de 8 ani,

cât și pe Cojocari Radion la fel, 8 ani închisoare, în acest sens acordând eficiență și

prevederilor art. 7, art. 61, art. 75-77, art. 84, art. 88 Cod penal.

La acest capitol, instanța de apel a menționat că prima instanță la aplicarea

pedepsei inculpaților a pus accent pe personalitatea acestora, pe circumstanțele

cauzei, ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gravitatea infracțiunilor comise, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea (art. 76-77 Cod penal), și anume circumstanța agravantă -

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, de persoana inculpaților care anterior au

fost condamnați, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

acestora, de faptul că aceștia au săvârșit infracțiunile în stare de ebrietate, de

particularitățile aplicării pedepsei pentru concurs de infracțiuni. Totodată,

punându-se accent în acest sens și pe condițiile de viață ale inculpaților, cât și pe

personalitatea acestora, pe acordarea deplină a eficienței prevederilor art. 61, art.

75 și art. 84 Cod penal.

6

Prin urmare, instanța de apel a conchis în privința respingerii argumentelor

din apelul declarat de procuror, ce țin de blândețea pedepsei aplicate, or pedeapsa

stabilită este echitabilă și are scopul de a corecta inculpații, prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor persoane, dar și evitarea de

cauzarea de suferințe fizice și înjosire a demnității persoanei.

Totodată, instanța de apel a stabilit că prima instanță greșit a stabilit că

pedeapsa cu închisoarea urmează a fi executată în penitenciar de tip închis, având

în vedere prevederile legii în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Astfel, instanța de apel coroborând prevederile art. 72 Cod penal, și faptul că

prin prisma art. 16 Cod penal, infracțiunile comise de inculpați fac parte din

categoria infracțiunilor grave, a conchis că aceștia urmează să-și execute pedeapsa

închisorii în penitenciar de tip semiînchis.

Ce ține de solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare de

la inculpați, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a respins-o,

menționând că prin prisma prevederilor art. 142, 143, 144 Cod de procedură

penală, încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor, se fac din

contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, în sarcina statului este de a dovedi

vinovăția celor imputate în acțiunile inculpatului, prin urmare nu poate fi pus pe

seama inculpaților încasarea cheltuielilor de judecată, aceste cheltuieli fiind

suportate în cadrul instrumentării cauzei penale în vederea acumulării probatoriului

necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților.

4.1. Procuror, care indică temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și solicită casarea deciziei instanței de

apel în partea pedepsei și a cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea pedepsei și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

instanța a admis o eroare gravă de fapt;

- concluzia instanței de apel privind individualizarea pedepsei stabilite

inculpaților nu corespunde materialelor cauzei, or inculpaților urmează să le fie

stabilită o pedeapsă cu închisoarea maximă prevăzută la articolul corespunzător din

Partea specială a Codului penal, deoarece aceștia nu își recunosc vinovăția în

comiterea infracțiunilor imputate, nu sunt prezente circumstanțe care atenuează

răspunderea acestora, însă există circumstanțe agravante, din care considerente

urmează ai fi stabilită o pedeapsă privativă de libertate;

- în speță, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția inculpatului,

prin acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal a suportat cheltuieli, care în baza art. 227 Cod de procedură

7

penală, acțiunile procesuale efectuate de către organul de urmărire penală se

încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare și care indiscutabil urmează a fi

recuperate din contul inculpatului.

- art. 229 Cod de procedură penală, indică că condamnatul poate fi obligat la

recuperarea cheltuielilor judiciare. Plata cheltuielilor judiciare nu va influența

asupra situației materiale, dat fiind că inculpații Sarabaș Viorel și Cojocari Radion

nu au persoane la întreținere, iar soluția instanțelor pe acest aspect este greșită.

4.2. Inculpatul Sarabaș Viorel, care fără a indica vreun temei de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare

în privința sa.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- nu a fost demonstrată săvârșirea infracțiunilor incriminate;

- partea vătămată a depus cerere la procuratură în care a indicat că nu a fost

violată de Sarabaș Viorel, ce a susținut fiind audiată sub jurământ și în prima

instanță. Totodată, nici expertiza efectuată în prezenta cauză penală nu a

demonstrat că partea vătămată a fost violată de Sarabaș Viorel;

- ulterior în instanța de apel partea vătămată din nou a schimbat declarațiile

împotriva lui Sarabaș Viorel, fapt ce denotă că declarațiile ei sunt contradictorii, iar

martorii Brînzoi și Munteanu au dat declarații din spusele părții vătămate;

- deși partea vătămată a declarat că toți au servit alcool, la medicul narcolog

la aceasta în sânge nu s-a depistat alcool.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că procurorul în recurs contestă decizia instanței de apel,

indicând temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), Cod de

8

procedură penală, sub aspectele că: „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția în partea pedepsei și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, instanța a admis o eroare gravă de

fapt;”, iar inculpatul Sarabaș Viorel nu indică nici un temei prevăzut de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aspectele contestate, Colegiul

penal reține că temeiurile și motivele invocate de recurenți, nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

5.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de procuror:

În privința criticilor recurentului, precum că :„concluzia instanței de apel

privind individualizarea pedepsei stabilite inculpaților nu corespunde materialelor

cauzei, or inculpaților urmează să le fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea

maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal,

deoarece aceștia nu își recunosc vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate, nu

sunt prezente circumstanțe care atenuează răspunderea acestora, însă există

circumstanțe agravante, din care considerente urmează ai fi stabilită o pedeapsă

privativă de libertate”, Colegiul penal atestă că sunt neîntemeiate, or instanța de

apel în decizia s-a și-a argumentat detaliat soluția sa de menținere a sentinței

primei instanțe prin care a fost stabilit corect măsura de pedeapsă de 8 ani

închisoare, inculpaților Cojocari Radion și Sarabaș Viorel, conform art. 61, 75 Cod

penal. Totodată, din conținutul deciziei instanței de apel se atestă că instanța de

apel a ținut cont de aceste circumstanțe enunțate supra, expunându-se pe

chestiunile esențiale invocate în speță și a modificat sentința primei instanțe doar în

partea tipului penitenciarului în care inculpații urmează să-și execute pedeapsa,

fără a admite careva erori de fapt sau de drept, iar alegațiile invocate de recurent

constituie opinia subiectivă a acestuia ce nu poate fi acceptată.

De asemenea, ce ține de alegațiile recurentului în partea soluției instanțelor

de judecată de respingere a solicitării de încasare de la inculpați a cheltuielilor

judiciare suportate la efectuarea expertizelor judiciare, Colegiul penal conchide că

sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate, or instanța de apel s-a expus argumentat și

motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just

soluția privind respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune

încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizelor din contul inculpaților în baza

prevederilor legale stipulate în art. 143 Cod de procedură penală, în vigoare până la

09 februarie 2018, dată când prin Legea nr. 326 din 22.12.2017 au fost operate

modificări legislative în acest articol, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea

corectitudinii acestei concluzii, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

9

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, Colegiul penal atestă corectitudinea deciziei instanței de apel din

considerentul că expertizele dispuse în prezenta cauză penală, au fost efectuate în

perioada anului 2017, până la data de 09.02.2018, atunci când au intrat în vigoare

modificările în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală. În acest sens, se notează

că acest articol a fost abrogat prin Legea. nr. 316 din 22.12.2017, fiind exclusă

prevederea că plata pentru efectuarea expertizelor prevăzute la alin. (1) a aceluiași

articol se face din contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, având în vedere că la momentul efectuării expertizelor judiciare

în speță erau în vigoare prevederile din art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală

(red. 05.04.2012), specificate supra, Colegiul penal constată corectitudinea soluției

instanței de apel de a respinge solicitarea procurorului de a fi dispusă încasarea

cheltuelilor judiciare pentru efectuarea expertizelor din contul inculpaților, nefiind

identificate careva erori de drept și temeiuri de a interveni în decizia instanței de

apel, sub aspectele contestate.

5.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpatul Sarabaș

Viorel:

Ce ține de argumentele recurentului descrise în cererea de recurs și în pct.

4.2 a prezentei decizii, prin care acesta își manifestă dezacordul cu aprecierea

probelor și în special a declarațiilor părții vătămate de către instanțele de judecată,

Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că asemenea critici

nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar opinia subiectivă a recurentului,

or, conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale

comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar nu

consideră necesar de a da o nouă apreciere probelor administrate la speța dată, ce

este de competența exclusivă a primei instanțe și a instanței de apel, iar instanța de

recurs ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar sub aspectul

prezenței erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la judecarea

cauzei, ce în speță nu au fost identificate. Or, se atestă că atât prima instanță cât și

instanța de apel au apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod

de procedură penală, expunându-se în sentință și în decizia instanței de apel cu

privire aceleași aspecte invocate de recurent și în recurs, pe parcursul judecării

cauzei în prima instanță și în instanța de apel, instanțele de judecată ierarhic

inferioare respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în

art. 24 Cod de procedură penală.

10

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, rezultă că recurentul

Sarabaș Viorel face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de

apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind

circumstanțele cauzei, invocând că nu este demonstrată vinovăția sa în comiterea

infracțiunilor incriminate, motivând că nu a violat partea vătămată, care pe

parcursul procesului penal a dat declarații contradictorii, iar celelalte probe

administrate la materialele cauzei nu confirmă vinovăția sa, iar instanța de recurs

ordinar la acest capitol atestă că nu poate fi acceptată această versiune, or

contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță, întemeiate just

pe cumulul de probe descris, verificat și apreciat de instanța de apel în decizia sa

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală (f.d. 27-29, vol. VII).

recurenți ce ar fi afectat decizia atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția

adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursurile ordinare

declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail și de către inculpatul Sarabaș

Viorel, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 27

decembrie 2018, în cauza penală în privința inculpaților Sarabaș Viorel XXXXX,

Cojocari Radion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

11