1ra-790/19 — Art. 349 alin. 1 1 Cp
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Art. 349 alin. 1 1 Cp
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 12 CPP
1ra-790/19 — Art. 349 alin. 1 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-790/2019
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
01 august 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte: Timofti Vladimir
judecători: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de
avocatul Grigoriu Aurelia în numele inculpatului Luca Ion, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie
2018, în cauza penală privindu-l pe
Luca Ion XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat în r-nul XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.06.2017 – 02.08.2018;
Instanța de apel: 30.08.2018 – 23.10.2018;
Instanța de recurs: 05.03.2019 – 01.08.2019;
A C O N S T A T AT :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 02 august 2018, a
fost încetat procesul penal în privința lui Luca Ion, învinuit în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) din Codul penal, din motiv că fapta
acestuia constituie o contravenție.
Luca Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea contravențiilor prevăzute
de art. 336 și art. 353 alin. (1) din Codul contravențional și liberat de
răspundere contravențională din motivul prescripției tragerii la răspundere
contravențională.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut, că Luca Ion este
învinuit în aceea că el, la 16 mai 2017, aproximativ la orele 11:00 contrar
prevederilor art.17/8 alin.(1) lit.b) din Legea RM nr.278 din 14.12.2007 privind
controlul tutunului, care interzice fumatul în toate spațiile publice deschise
administrate de autoritățile publice centrale și locale, aflându-se pe trotuarul
din preajma blocului locativ nr.1 de pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chișinău,
fuma. La solicitarea autopatrulei formată din comandantul de grupă a INP al IGP
a MAI Livadari Tudor și inspectorul inferior de patrulare a INP a IGP a MAI
Stefanco Ion, care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu de menținere,
1
asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, protecția drepturilor și a
intereselor legitime ale persoanei și comunității pe sect.Ciocana, mun.Chișinău
și care au acționat în conformitate cu prevederile art.25 alin. (5) pct. 1), 3), 14)
din Legea RM nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliției, de a înceta
acțiunile ilegale și de a se identifica, Luca Ion, acționând intenționat, dându-și
seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și
dorind în mod conștient survenirea acestora, a refuzat de a se conforma
solicitării reprezentanților organelor de drept și urmărind scopul sistării
activității lor de serviciu și schimbării caracterului în interesul său, s-a adresat
cu cuvinte necenzurate față de aceștia, după care a urcat în automobilul de
model „Mazda” Primacy” cu n/î XXXXX și a încercat să se sustragă de la fața
locului. În acest sens, numitul, încercând să închidă forțat ușa automobilului, l-a
strîns cu aceasta pe inspectorul de poliție Livadari Tudor cauzându-i dureri
fizice și a început deplasarea cu automobilul tamponându-l pe inspectorul de
poliție Stefanco Ion, care i-a barat calea poziționându-se în fața mijlocului de
transport și ca urmare a cărui fapt ultimul a fost proiectat pe capota
automobilului și transportat câțiva metri, după care, Luca Ion, a stopat mijlocul
de transport și a fost reținut în flagrant.
Sentința a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura mun.
Chișinău, oficiul Ciocana, Costișanu Vitalie, solicitând admiterea apelului și
casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 02 august 2018,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Luca Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea
infacțiunii prevăzute de art.349 alin.(11) din Codul penal și în temeiul aceste
norme de a-i stabili o pedeapsă sub formă de amendă în cuantum de 1350
unități convenționale, invocând următoarele argumente:
- instanța de fond eronat și tendențios a stabilit că în acțiunile inculpatului
Luca Ion nu sunt prezente elementele componenței de infracțiune prevăzute de
art. 349 alin.(11) Cod penal, dar sunt prezente elementele contravențiilor
prevăzute la art. 336 și art. 353 alin. (1) din Codul contravențional;
- la motivarea soluției de încetare a procesului penal, instanța de fond a
efectuat o apreciere critică a probelor prezentate de procuror, dând prioritate
declarațiilor făcute de inculpat și probelor apărării admise și cercetate în
instanța de judecată, ajungând să concluzioneze că acuzarea a eșuat în tentativa
de a proba prezența în acțiunile inculpatului a elementelor componenței de
infracțiune incriminate însă, fără a ține cont de prevederile art.24 alin.(2) din
Codul de procedură penal;
- instanța de fond cercetând probatoriul administrat la etapa urmăririi
penale eronat a concluzionat că în acțiunile inculpatului nu a fost posibil de a
stabili prezența elementelor laturii obiective și subiective a infracțiunii
investigate;
- menționează că victimele prezentei cauze, Stefanco Ion și Livadari Tudor
la data comiterii faptei prejudiciabile aveau calitatea de persoane - funcție de
răspundere așa cum dețineau funcțiile de inspectori de patrulare a
2
inspectoratului Național de Patrulare a IGP a MAI al Republicii Moldova și se
aflau în exercițiul funcției participând la menținerea ordinii publice în
municipiul Chișinău, sectorul Ciocana, care au acționat în conformitate cu
prevederile legale;
- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile părții vătămate Stefanco
Ion, instanța a pus la îndoială declarațiile părților vătămate fără a ține cont că
acestea au primit confirmare și prin celelalte mijloace de probă inclusiv prin
probatoriul administrat la solicitarea părții apărării. Nu s-a ținut cont nici de
declarațiile martorului Coșciug Vitalie. Denaturat s-au interpretat și declarațiile
martorului Gherman Ivan.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie
2018, a fost admis apelul procurorului, casată sentința integral și pronunțată o
nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Luca Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 349 alin. (11) Cod penal, în baza căruia, i-a fost stabilită pedeapsa penală
sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale sau 50000 lei în
contul statului.
În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a menționat, că instanța de
fond, la adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt
și de drept, și astfel, eronat a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal în
privința lui Luca Ion învinuit în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că
fapta acestuia constituie o contravenție, și anume, contravențiile prevăzute de
art. 336 și art. 353 alin. (1) din Codul contravențional.
Analizând totalitatea de probe acumulate la prezenta cauza penală și
apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a
constatat următoarele:
Luca Ion la 16 mai 2017, aproximativ la orele 11:00 contrar prevederilor
art.17/8 alin.(1) lit.b) din Legea RM nr.278 din 14.12.2007 privind controlul
tutunului, care interzice fumatul în toate spațiile publice deschise administrate
de autoritățile publice centrale și locale, aflându-se pe trotuarul din preajma
blocului locativ nr.1 de pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chișinău, fuma. La
solicitarea autopatrulei formată din comandantul de grupă a INP al IGP a MAI
Livadari Tudor și inspectorul inferior de patrulare a INP a IGP a MAI Stefanco
Ion, care se aflau în exercițiul atribuțiilor de serviciu de menținere, asigurare și
restabilire a ordinii și securității publice, protecția drepturilor și a intereselor
legitime ale persoanei și comunității pe sect.Ciocana, mun.Chișinău și care au
acționat în conformitate cu prevederile art.25 alin. (5) pct. 1), 3), 14) din Legea
RM nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea poliției, de a înceta acțiunile
ilegale și de a se identifica, Luca Ion, acționând intenționat, dându-și seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în
mod conștient survenirea acestora, a refuzat de a se conforma solicitării
reprezentanților organelor de drept și urmărind scopul sistării activității lor de
3
serviciu și schimbării caracterului în interesul său, s-a adresat cu cuvinte
necenzurate față de aceștia, după care a urcat în automobilul de model „Mazda
Primacy” cu n/î XXXXX și a încercat să se sustragă de la fața locului. În acest
sens, numitul, încercând să închidă forțat ușa automobilului, l-a strâns cu
aceasta pe inspectorul de poliție Livadari Tudor cauzându-i dureri fizice și a
început deplasarea cu automobilul tamponându-l pe inspectorul de poliție
Stefanco Ion, care i-a barat calea poziționându-se în fața mijlocului de transport
și ca urmare a cărui fapt ultimul a fost proiectat pe capota automobilului și
transportat câțiva metri, după care, Luca Ion, a stopat mijlocul de transport și a
fost reținut în flagrant.
Cu toate că inculpatul Luca Ion nu a recunoscut vina, instanța de apel a
considerat că vina lui se probează, cu certitudine, prin următoarea sistemă de
probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.
101 Cod de procedură penală, cum ar fi:
- Declarațiile părților vătămate Stefanco Ion și Livadari Tudor;
- Declarațiile martorilor Coșciug Vitalie, Gherman Ivan, Unciuc Natalia;
- procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit la 16 mai 2017 (f. d.
4 – 7).
Instanța de apel analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101
Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, a constatat cu certitudine că, acțiunile
inculpatului Luca Ion au fost corect încadrate juridic de către acuzatorul de stat
în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, iar ulterior, greșit recalificate de către
prima instanță în baza art. 336 și art. 353 alin.(1) Cod contravențional,
deoarece, instanța de apel consideră că inculpatul Luca Ion a comis infracțiunea
imputată, și că acțiunile inculpatului se încadrează în baza art. 349 alin. (11) Cod
penal, după semnele calificative: violența săvârșită asupra unei persoane cu
funcție de răspundere, după indicii calificativi - aplicarea violenței
nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de
răspundere în scopul sistării activității sale de serviciu, în legătură cu
participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale.
În urma verificării probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că,
argumentele procurorului cu privire la vinovăția inculpatului Luca Ion, invocate
în apelul depus împotriva sentinței atacate sunt fondate, deoarece instanța de
fond a dat o apreciere eronată situației de fapt constatate în cadrul cercetării
judecătorești și greșit a recalificat faptele inculpatului în baza art. 336 Cod
contravențional.
Din analiza probelor, instanța de apel a reținut că inculpatul, Luca Ion la
data de 16.05.2017, aproximativ la ora 11:00, aflându-se pe trotuarul din
preajma blocului locativ nr.1 de pe bd. Mircea cel Bătrân, mun. Chișinău, fuma.
La solicitarea autopatrulei formată din Livadari Tudor și Stefanco Ion de a
înceta acțiunile ilegale și de a se identifica, Luca Ion, a refuzat de a se conforma
solicitării reprezentanților organelor de drept și urmărind scopul sistării
4
activității lor de serviciu și schimbării caracterului în interesul său, s-a adresat
cu cuvinte necenzurate față de aceștia, după care a urcat în automobilul de
model „Mazda Primacy” cu n/î XXXXX și a încercat să se sustragă de la fața
locului. În acest sens, dorind să se eschiveze de la tragerea la răspundere,
încercând să închidă forțat ușa automobilului, l-a strâns cu aceasta pe
inspectorul de poliție Livadari Tudor cauzându-i dureri fizice și a început
deplasarea cu automobilul tamponându-l pe inspectorul de poliție Stefanco Ion,
care i-a barat calea poziționându-se în fața mijlocului de transport și ca urmare
a cărui fapt ultimul a fost proiectat pe capota automobilului și transportat câțiva
metri.
Acest fapt a fost probat în cadrul cercetării judecătorești prin declarațiile
părților vătămate și a martorilor, date la faza urmăririi penale și în instanța de
fond prin care s-a confirmat fapta infracțională comisă de inculpatul Luca Ion.
Totodată instanța de apel a menționat că, infracțiunea prevăzută de
art. 349 alin. (11) Cod penal este o infracțiune formală și se consideră
consumată din momentul aplicării violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătate. La fel, s-a dovedit și faptul aplicării intenționate a violenței
nepericuloase față de Livadari Tudor, fiind lovit la mână, și față de Stefanco Ion
luat pe capota mașinii.
Declarațiile părților vătămate sunt confirmate de declarațiile martorilor
Gherman Ivan, Coșciug Vitalie, care coroborează între ele și oferă o imagine în
ansamblu a evenimentelor petrecute și cronologia acestora.
Instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului Luca Ion de aplicare a
violenței față de colaboratorul de poliție soldată cu cauzarea vătămărilor
neînsemnate și provocarea durerilor fizice părților vătămate Livadari Tudor și
Stefanco Ion au fost efectuate cu scopul sistării activității de serviciu a părților
vătămate, împiedicare a constatării faptei ilicite comise de inculpat Luca Ion.
În urma analizei cumulative a probelor cercetate, s-a constatat că
inculpatul știa despre fapta ilicită comisă, fumatul în loc public, și intenționat
refuza să prezinte actele de identitate pentru a se identifica în față
colaboratorilor de poliție. Astfel, în vederea eschivării de la tragerea la
răspundere pentru fapta ilicită, inculpatul intenționând să părăsească locul, a
închis forțat ușa văzând că Livadari Tudor solicită actele la identitate și
conștientizând și admițând că prin închiderea ușii, ar putea să-l lovească și să-i
cauzeze vătămări colaboratorului de poliție Livadari Tudor. La fel, văzând că
Stefanco Ion este poziționat în partea stângă a mașinii, la 45 grade în raport cu
aceasta, a pornit mașina și a început deplasarea în direcția lui Stefanco Ion, iar
după ce acesta a sărit pe capotă a continuat să se deplaseze, nu s-a oprit imediat
în loc.
La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu
prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, instanța de apel a ținut cont de
gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului
Luca Ion, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea
penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.
5
Împotriva deciziei instanței de apel la 08 decembrie 2018, prin
intermediul oficiului poștal, în termen, declară recurs ordinar avocatul Grigoriu
Aurelia în numele inculpatului Luca Ion, prin care solicită admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 8) și
12) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele
argumente:
- Instanța de apel nu a făcut o analiză obiectivă a probelor și nu le-a
apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării
lor;
- versiunea înaintată de partea acuzării, nu doar că nu este susținută de
partea vătămată și de martorii acuzării, dar și este combătută, ori aceștia în mod
cert confirmă faptul că inculpatul Luca Ion nu a tamponat și nici n-a intenționat
să tamponeze colaboratorii poliției, ci doar contrar cerințelor acestora, a
încercat să părăsească locul faptei cu automobilul său;
- Potrivit versiunii acuzării, partea vătămată Livadari Tudor a fost lovit cu
ușa automobilului, însă partea vătămată nu a fost supusă examinării medico-
legale în vederea constatării eventualelor urme ale violenței aplicate de către
inculpat.
Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității
recursului pe motiv, că motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de
examinare în instanța de apel, și o altă opinie asupra probelor care au fost puse
la baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea
cauzei și respectiv hotărârea contestată conține motive legale pe care se
întemeiază soluția. Totodată, a indicat că, în acțiunile inculpatului au fost
întrunite elementele infracțiunii incriminate.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din
următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii
atacate.
Potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă drept temeiuri pct.
6), 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că o
hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea
de drept comisă de instanțele de fond și de apel în cazul, când: pct. 6) instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,
sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct.
6
8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat
o încadrare juridică greșită.
8.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma
pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată,
că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în
hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul
declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța
de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului potrivit
cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel în
conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală, a
verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin
citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal.
În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont
de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub
toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al
coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea
vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11)
Cod penal.
Colegiul penal de asemenea constată, că recurentul, de fapt, își exprimă
dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă
motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca
motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate.
Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se
încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie
asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi
verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate
servi temei pentru reexaminarea cauzei.
7
Colegiul penal lărgit consideră, că toate probele prezentate au primit o
apreciere corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele
acumulate la prezenta cauză.
Astfel, Colegiul penal lărgit conchide, că este întemeiată concluzia instanței
de apel precum că învinuirea înaintată inculpatului este confirmată prin probe
pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatului în
comiterea infracțiunii menționate.
Din considerentele menționate supra, Colegiul penal lărgit conchide, că
opinia recurentului expusă în recurs precum că: instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției
contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu și-a găsit
confirmare la examinarea recursului ordinar.
Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare
gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie
să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de
altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul
de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și
conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut
drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator
o susține.
Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost
constatată de către instanța de recurs.
8.2. Cu referire la eroarea de drept indicată în recurs prin prisma pct. 8)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului
nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul lărgit subliniază următoarele.
Potrivit art. 113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii
determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei
prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de
norma penală.
Colegiul lărgit reține că, argumentele recurentului, prin care se invocă că în
acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece
materialele cauzei penale nu conțin probe care să dovedească vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-a găsit confirmare,
deoarece probele acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate
potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia
corectă că inculpatul Luca Ion a comis infracțiunea prevăzută de art. 3491 alin.
(11) Cod penal.
Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că judecând apelul procurorului,
respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel a
verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate
8
de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar
probele administrate de instanța de fond, astfel instanța de apel corect
ajungând la concluzia enunțată la pct. 4 din prezenta decizie, stabilind totodată,
că vinovăția inculpatului a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate
la cauza penală, care demonstrează vinovăția inculpatului înafara oricărui dubiu
rezonabil, iar careva încălcări de procedură, sau încălcări a drepturilor și
intereselor inculpatului, nu au fost depistate.
Mai mult decât atât, Colegiul consideră necesar a menționa că, potrivit
prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul
apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma
cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe
noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum îl
propune recurentul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de
fond și aceasta nu constituie un temei de drept separat din numărul celor
incluse în art. 427 Cod de procedură penală, astfel invocarea acestei chestiuni
drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.
De asemenea instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,
menționate în pct. 6 din decizie, au format obiect de examinare la judecarea
cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare argumentată, așa
cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs
și-a însușit-o și a cărei reluare nu se mai impune.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, în speță nu și-a găsit
confirmare la examinarea recursului prezența erorii de drept prevăzută de
art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.
8.3. Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct. 12) alin. (1) a
art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit atestă că, o astfel de eroare în
speța dată nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia instanței de
apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 8) alin.(1) art.
427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și întemeiată
concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului Luca
Ion în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs și-a
însușit-o și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare.
Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul lărgit conchide că în
speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de pct. 12) alin.(1) art.427
Cod de procedură penală.
Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia
că, temeiurile invocate de recurent prin prisma erorilor de drept prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului declarat de către avocatul Grigoriu Aurelia
în numele inculpatului Luca Ion, deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel,
9
instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 413-418 Cod
de procedură penală adoptând o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Grigoriu
Aurelia în numele inculpatului Luca Ion împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2018, în cauza penală în privința lui
Luca Ion XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 august 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
Boico Victor
10