1ra-1314/2019 — Art. 349 alin. 1-1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 noiembrie 2018, a fost încetat procesul penal în privința lui Mladan Anastasia, învinuită în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, din motiv că fapta acesteia constituie o contravenție. S-a recunoscut vinovată Mladan Anastasia, de comiterea contravențiilor prevăzute de art. 336 și art. 353 alin.(1) Cod contravențional. S-a încetat procesul contravențional în privința lui Mladan Anastasia în temeiul art. 336 și art. 353 alin. (1) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție privind atragerea la răspundere contravențională.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că, Mladan Anastasia este învinuită că la data de 18.02.2017, aproximativ la orele 22:50, aflându-se în apartamentul xxxxx încercând să perturbeze activitatea de menținere a ordinii publice a reprezentantului organului de poliție, urmărind scopul sistării activității de serviciu a inspectorului inferior al Biroului reacție Operativă al DP mun. Chișinău, Malic Virgiliu, intenționat a aplicat celui din urmă câteva lovituri cu palmele, cauzându-i părții vătămate Malic Virgiliu dureri fizice. Astfel prin acțiunile sale intenționate, Mladan Anastasia a săvârșit aplicarea violenței nepericuloasă pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în 1 scopul sistării activității de serviciu, infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal.

Sentința a fost atacată cu apel de procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Oficiul Botanica, Oleg Gonța, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Mladan Anastasia să fie recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 2 ani, iar conform prevederilor art. 90 alin.(1) Cod penal, de suspendat executarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de probă de 2 ani, invocând următoarele argumente: - instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că infracțiunea pentru care este învinuită Mladan Anastasia este mai puțin gravă, iar partea vătămată Malic Virgiliu și martorii oculari în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești a indicat concret la faptul comiterii de inculpata Mladan Anastasia a infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1l) Cod penal; - instanța de judecată nu a luat în considerație aceste probe și nu le-a combătut prin alte probe acumulate, astfel încât vinovăția inculpatei Mladan Anastasia a fost dovedită pe deplin.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Mladan Anastasia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal și în baza acestei legi i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. În temeiul art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat pedeapsa aplicată inculpatei Mladan Anastasia, cu stabilirea unui termen de probațiune de 2 ani. Conform art. 90 alin. (6) Cod penal, a fost obligată Mladan Anastasia să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat, că Mladan Anastasia, aproximativ la orele 22:50, aflându-se în apartamentul xxxxx încercând să perturbeze activitatea de menținere a ordinii publice a reprezentantului organului de poliție, urmărind scopul sistării activității de serviciu a inspectorului inferior al Biroului reacție Operativă al DP mun. Chișinău, Malic Virgiliu, intenționat a aplicat celui din urmă câteva lovituri cu palmele, cauzându-i părții vătămate Malic Virgiliu dureri fizice. Astfel prin acțiunile sale intenționate, Mladan Anastasia a săvârșit aplicarea violenței nepericuloasă pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității de serviciu, infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal, faptă pentru care inculpata urmează a fi atrasă la răspundere penală. Instanța de apel a considerat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, 1) Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar 2 toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. (2) Reprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. (3) Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanța de judecată, și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a înceta procesul penal în privința lui Mladan Anastasia xxxxx, din motivul că fapta constituie o contravenție. Instanța de apel analizând și apreciind declarațiile inculpatei prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază critic or, depozițiile inculpatei sunt combătute prin probele ce vor fi analizate infra, mai mult, instanța de apel a menționat că inculpata a oferit astfel de depoziții în sensul de a se eschiva de la răspunderea penală, mai mult, indirect, inculpata recunoaște faptul că a avut loc un conflict cu colaboratorii de poliție. Totodată, instanța de apel a menționat că vina inculpatei se confirmă și prin următoarea sistemă de probe: - declarațiile părții vătămate Malic Virgiliu; - declarațiile martorului Panțîr Gheorghe, Cobîlas Sergiu, Mladan Andrei. - procesul-verbal de examinare a mijloacelor video (f.d.44); - raportul de expertiză nr. 703 din 20.02.2017 (f.d.38-39). Astfel, instanța de apel analizând și apreciind sistemul de probe acumulate și administrate în cadrul urmăriri penale prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură, fiind pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții vătămate și a martorilor din care se atestă indubitabil că Mladan Anastasia, urmărind scopul sistării activității de serviciu a inspectorului inferior al Biroului reacție Operativă al DP mun. Chișinău, Malic Virgiliu, intenționat a aplicat celui din urmă câteva lovituri cu palmele, cauzându-i părții vătămate Malic Virgiliu dureri fizice, astfel prin acțiunile sale intenționate, Mladan Anastasia a săvârșit aplicarea violenței nepericuloasă pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității de serviciu, infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) Cod penal. Pentru a constata existența infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (11) Cod penal, se atestă intenția lui Mladan Anastasia de a aplica violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, or, Mladan Anastasia urmărind scopul sistării activității de serviciu a inspectorului inferior a Biroului reacție Operativă al DP mun. Chișinău, Malic Virgiliu, intenționat a aplicat părții vătămate câteva lovituri cu palmele, cauzându-i părții vătămate Malic Virgiliu dureri fizice. Totodată instanța de apel a apreciat critic concluzia primei instanțe în partea în care a indicat că în urma examinării mijloacelor video s-a constatat că filmarea a avut loc pe timp de noapte, nefiind vizibile careva persoane, iar cu ajutorului sunetului s-a auzit glasul atât a colaboratorilor de poliție, cât și a inculpatei Mladan Anastasia, careva acțiuni precum că Mladan Anastasia ar fi aplicat violență nepericuloasă asupra lui Malic Virgiliu, nu au fost constatate în 3 urma vizualizării imaginilor video, anexate la materialele cauzei, or, faptul comportamentului agresiv al inculpatei, dar și aplicarea de către aceasta a loviturilor cu palma s-a probat atât în prima instanță, cât și în instanța de apel prin declarațiile părții vătămate, a martorilor, mai mult, instanța de apel a indică că însăși partea vătămată a relatat instanței de apel că expertul nu a depistat careva leziuni, deoarece inculpata i-a aplicat loviturile cu palma, astfel, în situația în care inculpata nu ar fi aplicat careva lovituri cu palma cum a stabilit prima instanță, nu era necesitatea ca partea vătămată să se prezinte la expert în vederea identificării leziunilor, respectiv, partea vătămată, după cum s-a stabilit în ședința instanței de apel s-a adresat expertului pentru a stabili existența leziunilor corporale, ceea ce denotă că inculpata a aplicat loviturile respective. Mai mult, nu poate fi reținută nici concluzia instanței referitor la faptul că declarațiile martorilor oculari, nu confirmă în nici un mod aplicarea violenței în privința părții vătămate Malic Virgiliu, or, din contra acești martori atât în prima instanță, cât și în instanța de apel au oferit declarații consecvente care coroborează cu declarațiile părții vătămate și din care se reține că inculpata a aplicat lovituri, deoarece inculpata Mladan Anastasia a luat apărarea fratelui și i-a aplicat unuia dintre polițiști câteva lovituri cu palmele în regiunea feței, fiind probat faptul agresiunii asupra colaboratorului de poliție în sensul art. 349 alin. (11) Cod penal. În acest context, instanța de apel a stabilit cu certitudine că Mladan Anastasia a comis, în mod intenționat, acte de agresiune și a aplicat violența asupra părții vătămate Malic Virgiliu, refuzând în mod intenționat să se conformeze cerințelor legale ale colaboratorilor de poliție, pe care i-a numit cu cuvinte necenzurate, din care considerent concluzia primei instanțe precum că în faptele acesteia persistă semnele componenței contravențiilor prevăzute la art. 336 și art. 353 alin. (1) Cod contravențional, nesubordonarea cu rea-voință cererii legitime a angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, aflat în exercițiul funcțiunii și ultragierea angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, aflat în exercițiul funcțiunii, este eronată. În altă ordine de idei, instanța de apel în prezența circumstanțelor constatate supra a considerat că inculpata pentru faptele comise urmează să fie atrasă la răspundere penală. Subsecvent, referitor la stabilirea pedepsei inculpatei Mladan Anastasia, instanța de apel s-a călăuzit de prevederile art. art. 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal al Republicii Moldova și a ținut cont de gradul și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatei, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului. De asemenea, instanța de apel a reiterat că din materialele cauzei, dar și din circumstanțele constate și apreciate de instanța de apel nu se evidențiază necesitatea ca inculpata să execute real pedeapsa cu închisoarea stabilită supra, din motivele invocate infra.

Împotriva deciziei instanței de apel, la 16 mai 2019, în termen, declară recurs ordinar avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei Mladan Anastasia, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței fără modificări. 4 În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6), 10), 11) și 12) alin. (1) art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente: - din interceptările video nu se observă clar dacă inculpat i-ar fi aplicat careva lovituri părții vătămate; - instanța de apel a apreciat greșit probele, dând prioritate doar celor ale acuzării; - potrivit raportului de expertiză medico-legală, la partea vătămată nu au fost depistate careva leziuni corporale; - prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind încetarea procesului penal în privința inculpatei, deoarece fapta acesteia constituie contravenție.

Procurorul prin referința depusă a solicitat declararea inadmisibilității recursului pe motiv, că recursul este neîntemeiat, specificând că, lipsesc temeiuri de casare a hotărârii contestate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul penal de asemenea menționează că, temeiurile pentru recurs pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Potrivit conținutului recursului, recurentul invocă temei de drept pct. 6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Analizând motivele invocate în recursul ordinar, în raport cu soluția adoptată de instanța de apel, precum și din analiza materialelor cauzei, instanța de recurs conchide că în speță, nu se constată erori de drept, ce se încadrează în cele prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală. Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. 5 La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și motivele adoptării soluției. Referitor la temeiurile de recurs invocate de recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Totodată conform prevederilor art. 414 lin. (4) Cod de procedură penală în vederea soluționării apelului instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. În conformitate cu art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul constată, că sunt neîntemeiate argumentele recursului potrivit cărora instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, or, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală, a verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatei Mladan Anastasia de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal. Colegiul penal de asemenea constată, că recurentul, de fapt, își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor înfăptuită de către instanța de apel, însă motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate. Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei. 6 Colegiul penal consideră, că toate probele prezentate au primit o apreciere corectă, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din probele acumulate la prezenta cauză. Astfel, Colegiul penal conchide, că este întemeiată concluzia instanței de apel precum că vinovăția inculpatei de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11) Cod penal este confirmată prin probe pertinente și concludente, care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii menționate. Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide, că opinia recurentului expusă în recurs precum că: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursurilor ordinare. Totodată, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Însă, în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Cu referire la temeiul invocat în recursul ordinar în baza pct. 12) alin. (1) a art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul lărgit atestă că, o astfel de eroare în speța dată nu se constată. Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Reieșind din prevederile legale și practica judiciară stabilită, pentru verificarea existenței temeiului, prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, instanța de recurs trebuie să țină seama de fapta săvârșită, așa cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, dar va supune unui control riguros încadrarea juridică a faptelor stabilite, verificând dacă acestea au fost încadrate corect potrivit normei penale. În speța dată, inculpata Mladan Anastasia, a fost condamnată, de către instanța de apel, în baza art. 349 alin. (11) Cod penal - Amenințarea sau violența săvîrșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească, adică aplicarea violenței nepereculoase pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu. Colegiul reține, că sunt neîntemeiate argumentele expuse de către avocat în recursul declarat privind greșita încadrare juridică a acțiunilor inculpatei, deoarece instanța de apel în mod corect a stabilit și a încadrat acțiunile 7 inculpatei, care a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, în acest sens instanța de apel apreciind probele potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind recunoașterea vinovăției și condamnarea inculpatei Mladan Anastasia în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, or, instanța de apel corect a reținut că, inculpata a comis în mod intenționat, acte de agresiune și a aplicat violența nepericuloasă asupra părții vătămate Malic Virgiliu, refuzând în mod intenționat să se conformeze cerințelor legale ale colaboratorilor de poliție, pe care i-a numit cu cuvinte necenzurate, din care considerent concluzia primei instanțe precum că în faptele acesteia persistă semnele componenței contravențiilor prevăzute de art. 336 și art. 335 alin. (1) Cod contravențional, nesubordonarea cu rea-voință cererii legitime a angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, aflat în exercițiul funcțiunii și ultragierea angajatului cu statut special al Ministerului Afacerilor Interne, aflat în exercițiul funcțiunii, este eronată. Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel, analizând și apreciind probele examinate în cadrul ședinței de judecată, în mod întemeiat și corect a ajuns la concluzia, că inculpata prin acțiunile sale a realizat totalitatea semnelor obiective și subiective, stabilite de art. 349 alin. (11) Cod penal, înfăptuind aplicarea violenței nepereculoase pentru sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu. Din considerentele expuse supra, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatei Mladan Anastasia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, în cauza penală privind-o pe Mladan Anastasia xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 8