1ra-1515/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1515/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1515/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, declarat

de către inculpatul

Pîntescu Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. xxxxx str. xxxxx ap. xxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 03.09.2015 – până la 23.03.2018

instanța de apel:

de la 31.01.2019 – până la 19.03.2019

instanța de recurs ordinar:

de la 20.06.2019 – până la 31.07.2019

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Pîntescu Nicolae Xxxxx,

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării banilor

pe un termen de 3 ani.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, a fost adăugat parțial la

pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea neexecutată a pedepsei numită prin

sentința Judecătoriei Chișinău sediul central din 13.02.2017, stabilindu-i lui Pîntescu

Nicolae pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul administrării banilor

pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată a fost admisă integral și s-a

încasat de la Pîntescu Nicolae, în beneficiul lui Beschier Maxim suma de 8.000 lei, cu

titlu de prejudiciu material.

în jurul orei 09.00, aflându-se la terasa localului „Andys Pizza” cu sediul amplasat pe

bd. Ștefan cel Mare, 202 mun. Chișinău, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de a se folosi temporar,

a însușit de la Beschier Maxim laptopul de model ”HP Pavilion G7”, la prețul de 8.000

1

lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate un

prejudiciu material considerabil.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Pîntescu Nicolae, a fost calificată de drept, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune

și abuz de încredere, cu cauzarea unei daune materiale considerabile.

a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, invocând că

instanța de judecată incorect i-a individualizat pedeapsa aplicată, fără a-și motiva

soluția de numire a celei mai aspre categorie de pedeapsă, sub formă de închisoare, fără

a ține cont că a recunoscut vina, a recuperat paguba pricinuită și a solicitat judecarea

cauzei în procedură simplificată.

fost admis apelul declarat, cu casarea sentinței, în partea penală și a încheierii

protocolare din 02 martie 2016 privitor la examinarea cauzei conform prevederilor art.

3641 Cod de procedură penală, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pîntescu Nicolae a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal,

numindu-i pedeapsă cu închisoare pe un termen de 1 an 6 luni.

Lui Pîntescu Nicolae, pentru concurs de infracțiuni, conform prevederilor art. 84

alin. (4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepsei numite prin prezenta decizie și

a pedepsei numite prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul central din 13 februarie

2017, i-a fost stabilit definitiv pedeapsă cu închisoare pe un termen de 8 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și de a exercita activități ce țin de administrarea bunurilor altor persoane

pe un termen de 2 ani. În rest, sentința a fost menținută.

probe acumulate la cauza penală și apreciindu-le cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală, ținând cont și de norma art. 190 Cod penal a constatat că,

Pîntescu Nicolae, la data de 25.07.2015, în jurul orei 09.00, aflându-se la terasa localului

„Andys Pizza” cu sediul amplasat pe bd. Ștefan cel Mare 202, mun. Chișinău,

realizându-și intenția dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul de a se folosi temporar,

a însușit de la Beschier Maxim laptopul de model ”HP Pavilion G7”, la prețul de 8.000

lei, încheierea acestui act juridic fiind determinată de comportament dolosiv și viclean

al lui Pîntescu Nicolae, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzând astfel

părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Astfel, instanța de apel a statuat că, prin acțiunile sale intenționate, Pîntescu

Nicolae a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii

actului juridic anulabil, încheierea căruia a fost determinată de comportament dolosiv

și viclean, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2

Instanța de apel a considerat că, prima instanță, la pronunțarea sentinței, corect a

apreciat probele, a ținut cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

ajungând în mod corect la concluzia că, inculpatul Pîntescu Nicolae a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția Legii nr. 985-XV

din 18.04.2002), însă având în vedere modificările operate prin Legea nr. 179/26.07.2018,

pentru modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova,

309-320/498, 17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, s-a conchis în cele din urmă ca

faptele inculpatului să fie corect calificate, conform prevederilor art. 190 alin. (1) Cod

penal.

Cu toate că, inculpatul a recunoscut vina pe deplin, instanța de apel a notat că vina

acestuia în fapta incriminată lui se confirmă și prin declarațiile părții vătămate Beschier

Maxim și martorul Ciubara Tudor, audiat în cadrul urmăririi penale.

Totodată, instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor cauzei, inculpatul

Pîntescu Nicolae, în cadrul examinării cauzei în prima instanță a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (f.d. 73), cauza fiind examinată în instanța de

fond în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală. Însă, prin

Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată în

Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498 din 17.08.2018, la articolul 190 Cod penal,

în dispoziția alineatului (1), textul ”înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu

textul "inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților

substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul

determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune

considerabile"; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus.

Prin urmare, prin prisma art. 10 Cod penal, instanța de apel a ajuns la concluzia

că acțiunile inculpatului Pîntescu Nicolae, urmează a fi recalificate de la art. 190 alin.

(2) lit. c) la art. 190 alin. (1) Codul penal.

În așa fel, instanța de apel a considerat că, prin modificările legislative ale art. 190

Cod penal, citate supra, legislatorul nu a dezincriminat escrocheria, nu a schimbat

conceptul escrocheriei sau conținutul ei, însă, ținând cont de recomandările CEDO și

ale altor documente naționale, regionale și internaționale, cât și de Hotărârile Curții

Constituționale a R. Moldova privitor la previzibilitatea normei penale, a înlocuit

sintagmele prea generale, cum erau înșelăciunea sau abuzul de încredere, cu fapte

prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei mai concrete, mai clare.

Reieșind din conținutul art. 190 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a menționat

faptul că, o condiție pentru reținerea infracțiunii de escrocherie o reprezintă acțiunea

făptuitorului de amăgire a unei persoane, astfel încât aceasta să dobândească o

reprezentare denaturată, falsă, asupra unei anumite situații, cu prilejul încheierii sau

executării unui contract. În șpetă, Pîntescu Nicolae l-a amăgit, l-a dus în eroare: sub

pretextul de a se folosi temporar, a însușit de la Beschier Maxim laptopul de model ”HP

Pavilion G7”, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile în sumă de 8.000 lei.

3

În opinia, instanței de apel inculpatul a recurs la utilizarea unor metode dolosive,

apte a induce și a menține în eroare persoana vătămată la încheierea și executarea

acordului sus-indicat.

La numirea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului Pîntescu Nicolae, instanța

de apel a ținut cont de circumstanțele reale și personale, cum ar fi caracterul și gradul

de pericol social și prejudiciabil al infracțiunii, demonstrând că pedeapsa penală cu

închisoarea, aplicată anterior, nu și-a atins scopul, prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod

penal, fiind incidentă speței, circumstanța agravantă – comiterea infracțiunii de către o

persoană care a mai săvârșit infracțiuni.

De către instanța de apel a fost considerat ca fiind incorectă aplicarea prevederilor

art. 85 Cod penal de către prima instanță privitor la cumularea pedepselor numite prin

sentințele adoptate în privința inculpatului Pîntescu Nicolae, deoarece în cazul dat

pedeapsa definitivă urma să fie stabilită prin prisma art. 84 alin. (4) Cod penal din

motiv că inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău

sediul central din 13 februarie 2017, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu aplicarea art. 85 Cod penal, i s-a adăugat parțial sentința Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 16.11.2015, definitiv stabilindu-i 7 ani închisoare, respectiv

până la pronunțarea acestei sentințe, la 25.07.2015, a comis infracțiunea prin care se

condamnă prin sentința atacată.

Din motivele expuse, instanța de apel a considerat necesar de a interveni în

sentința adoptată de prima instanță, în sensul casării acesteia și adoptarea unei noi

hotărâri, pentru a corecta erorile de drept.

data de 29 mai 2019, care solicită casarea acesteia în partea pedepsei, cu stabilirea unei

pedepse mai blânde, ținând cont de faptul că a recunoscut vina și a solicitat judecarea

cauzei în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- la data de 04.07.2016 a anunțat Judecătoria Chișinău sediul Buiucani că se află în

arest preventiv, solicitând judecarea prezentei cauze;

- cu partea vătămată s-a împăcat, careva pretenții sau obiecții aceasta nu are,

deoarece i-a restituit paguba materială și morală;

- pentru infracțiunea comisă, consideră că îi poate fi aplicată și amendă, pe care o

poate achita;

- urmează a fi luat în considerație faptul că, a fost ținut în arest preventiv în

Penitenciarul nr. 13 aproximativ un 1 an, fără a-i fi adusă la cunoștință sentința și a fi

escortat în ședință de judecată.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat și a solicitat

de a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece pedeapsa

stabilită de instanța de apel este în dependență de circumstanțele atenuante și

agravante prevăzute la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art.

78, 85 Cod penal.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul reține că, inculpatul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite, invocând doar faptul că în privința lui este posibil de a-i fi aplicată o altă

categorie de pedeapsă sub formă de amendă pe care o poate achita, semnalând astfel

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, temeiul pentru

recurs semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală nu și-a găsit confirmarea. Instanța de apel a motivat și întemeiat

soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și modului

de executare a acesteia, stabilite conform sancțiunii articolului imputat făptuitorului.

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal reține că, în prezenta speță

inculpatul Pîntescu Nicolae a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de

escrocherie, prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni.

De asemenea, instanța de apel a ținut cont și de prevederile art. 84 alin. (4) Cod

penal, dat fiind faptul că inculpatul Pîntescu Nicolae a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul central din 13 februarie 2017 la pedeapsă definitivă de 7

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de

administrarea bunurilor altei persoane pe un termen de 2 ani (f.d. 122-125), această

pedeapsă fiindu-i cumulată parțial cu pedeapsa stabilită prin decizia instanței de apel

în prezenta cauză, fixându-i pedeapsă definitivă de 8 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, fără amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea bunurilor altei

persoane pe un termen de 2 ani.

Contrar argumentelor invocate de recurent în susținerea poziției sale de aplicare

la caz a unei sancțiuni sub formă de amendă, Colegiul penal analizând hotărârea

judecătorească atacată sub aspectul menționat, în raport cu circumstanțele cauzei în

5

prezenta speță consideră că, soluția instanței de apel în latura stabilirii pedepsei și

modului de executare a acesteia este întemeiată. La adoptarea acesteia s-a ținut cont în

deplină măsură de dispoziția alin. (1) art. 75 Cod penal, care prevede că persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

În continuarea concluziilor sale, instanța de recurs menționează că, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt

obligate să se conducă instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale,

luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținând

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea acestuia, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea

altor persoane.

Cu referire la caz, termenul pedepsei a fost stabilit luând în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, precum și personalitatea infractorului, ținându-se cont de gradul

de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului până sau după săvârșirea infracțiunii.

Deasemenea s-a ținut cont de faptul că, inculpatul anterior a comis infracțiuni similare

pentru care a fost condamnnat. Astfel, instanța de apel a ajuns la o concluzie întemeiată,

de a-l condamna pe Pîntescu Nicolae, pentru faptele comise, la o pedeapsă mai aspră,

prevăzută de sancțiunea normei penale imputate inculpatului.

Ținând cont, de prevederile legale enunțate mai sus și împrejurările stabilite la caz,

Colegiul penal consideră că în prezenta cauză, nu s-au constatat circumstanțe ce ar

justifica stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de amendă, deoarece personalitatea

lui Pîntescu Nicolae nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de

judecată de a da dovadă de indulgență. Nu poate fi neglijată revendicarea anexată la

materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă faptul că anterior inculpatul a mai săvârșit

infracțiuni și anume: prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 16 noiembrie

2015, Pîntescu Nicolae a fost condamnat pentru comiterea a două infracțiuni prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și a unei infracțiuni prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal, fiind condamnat cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal,

la pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de administrarea bunurilor altei

persoane pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani (f.d. 59-65); prin sentința

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016, a fost încetat procesul

6

penal privind învinuirea lui Pîntescu Nicoale de săvârșire a infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) și c) Cod penal, în lăgătură cu faptul că părțile s-au împăcat (f.d.

134-135); prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul central din 13 februarie 2017

Pîntescu Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e),

f) Cod penal, la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, iar potrivit art. 85 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă

de 7 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce

ține de administrarea bunurilor altei persoane pe un termen de 2 ani (f.d. 122-125).

Astfel, se atestă în prezenta speță că inculpatul este deja condamnat pe un termen de 7

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, hotărâre ce este definitivă

și executorie (f.d. 126-133), respectiv se atestă faptul că comiterea infracțiunilor,

îndeosebi a celor de sustragere și dobândire ilicită a bunurilor altor persoane, inclusiv

prin escrocherie, pentru inculpatul Pîntescu Nicolae, a devenit o deprindere, iar

aplicarea pedepselor neprivative de libertate nu-și produc efectul, pentru ca acesta să-

și facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii

penale.

Astfel, în opinia instanței de recurs, cumulul de împrejurări constatate la caz, a

permis întemeiat instanței de apel de a renunța la stabilirea unei pedepse nonprivative

de liberate, deoarece anterior, inculpatul a fost condamnat la astfel de pedepse, fiindu-

i acordată șansa pentru corectare, reeducare și reintegrare în societate. Ultimul însă,

concluzii de rigoare nu și-a făcut și nu a stat pe calea corijării.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de apel

justificat a stabilit inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.

(1) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, din care considerente, instanța de recurs v-a

respinge ca neîntemeiate alegațiile recurentului privind posibilitatea aplicării pentru

fapta săvârșită a unei pedepse sub formă de amendă.

Ce ține de argumentul inculpatului, precum că s-a împăcat cu partea vătămată,

care nu are careva pretenții sau obiecții, pe motiv că i-a restituit paguba materială și

morală, Colegiul îl consideră nefondat, deoarece la materialele cauzei nu se atestă

careva tranzacții de împăcare sau alte acte ce ar confirma lipsa pretențiilor materiale și

morale din partea părții vătămate. Mai mult ca atât, partea vătămată Beschier Maxim,

fiind audiat în ședința de judecată în cadrul instanței de apel a declarat că, nu i-a fost

restituit prejudiciul, solicitând în cele din urmă să-i fie restituite bunurile sustrase (f.d.

188).

Cu referire la criticile inculpatului din recurs, prin care menționează că nu s-a

luat în considerație că a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 aproximativ 1 an, fără a-i fi

adusă la cunoștință sentința și a fi escortat în ședință de judecată, instanța de recurs le

apreciază ca nefondate. La aceste critici, Colegiul penal notează că, de fapt inculpatul a

fost deținut în stare de arest preventiv de la 04.07.2016 până la 18.10.2017, în alt dosar

penal, ce nu are tangență cu prezenta cauză, unde a fost condamnat definitiv la 7 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, în perioada judecării

prezentei cauze, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în prima instanță,

7

inculpatul a refuzat de a fi escortat în ședințele de judecată la data de 18.09.2017,

27.09.2017, 20.12.2017, 20.03.2018 invocând că nu va fi prezent avocatul său și alte

motive personale. Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel,

la data de 19.03.2019 inculpatul, la fel, a refuzat de a fi escortat, invocând motive

personale, respectiv nu este imputabilă instanțelor de fond neescortarea lui Pîntescu

Nicolae, în ședințele de judecată în perioada de referință.

Având în vedere cele menționate, Colegiului penal consideră că, instanța de apel

i-a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, ținând

cont de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de

executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în

așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează că, pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauza dată nu este incidentă

eroarea de drept semnalată și prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, respectiv nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel,

deoarece pedeapsa a fost stabilită inculpatului în limitele legii, din care considerente se

dispune inadmisibilitatea recursului declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2019, de către inculpatul Pîntescu Nicolae

Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8